Voronin se agaţă de paiul rusesc

Pentru Capitala

Ce credeţi despre vizita recentă a preşedintelui Voronin, din preajma alegerilor, la Moscova?

Aşa cum s-a întîmplat şi în alegerile parlamentare din anul 2005, comuniştii se agaţă de orice posibilitate de a ciştiga un plus de imagine în rîndul electoratului prorus, mai ales acum – şi pentru a-şi repara „greşeala” prin colaborarea cu PPCD. În 2005 au fost aici, pentru a aduce imagine „proeuropeană” unor satrapi bolşevici comunişti/capitalişti, Preşedintele georgian Mihail Saakaşvili, Preşedintele român Traian Băsescu, iar Vladimir Voronin a fost la Kiev, unde s-a întîlnit cu Preşedintele reformator Viktor Iuşcenko. Atunci deja se pregătea să intre în dispozitiv coaliţia roşie-orange. Acum Voronin vrea, prin mesajul dat alegătorilor dezamăgiţi de viaţa lor, să spună că este cu Rusia, cu Preşedintele Medvedev, că Rusia dă ajutoare umanitare şi că nu avem nevoie de UE şi de NATO. De aceea, vizita la Moscova a avut o conotaţie electorală, Rusia – care lichidează comunismul la ea – sprijinind, în continuare regimul comunist corupt de la Chişinău.

Ce ascunde, de fapt, declaraţia semnată de cei trei – Medvedev, Smirnov, Voronin – privind nerenunţarea la formatul „5 plus 2”? Ce repercusiuni va avea întrunirea asupra reglementării diferendului transnistrean?

Această declaraţie are menirea de a nu se pierde sprijinul Rusiei în soluţionarea problemei transnistrene, deşi din exact cauza Rusiei nu are loc reglementarea conflictului. Declaraţia parcă nu obligă la mare angajament, dar partea proastă e că se refixează transformarea trupelor ruseşti în forţe de pace sub egida OSCE „după reglementarea conflictului”, ceea ce amînă acest lucru la calendele greceşti. Pentru că, de fapt, asta e problema problemelor – ce e prioritar – retragerea trupelor ruseşti şi definirea/adoptarea unui statut pentru zona transnistreană fără presiunea militară agresivă, de şantaj, rusă, ori adoptarea unei soluţii transnistrene sub forţa armelor ruseşti? E nevoie de prima soluţie, fapt pentru care pledează şi Occidentul, SUA, pentru care trebuie să pledeze neabătut conducerea politică de la Chişinău. Sperăm că după 5 aprilie 2009 această conducere va fi una liberală. Pot fi repercusiuni pe potriva Memorandumului din 1997, semnat între Moldova şi Transnistria la Moscova, invocat continuu de ultima, prin care s-a acordat, injust, agenţilor economici dreptul la activitate economică independentă externă. Acest Memorandum, ca şi alte documente semnate cu liderii separatişti de la Tiraspol, este invocat mereu de aceştia, la fel se va întîmpla cu această declaraţie, pe care, de fapt, separatiştii nici nu o agreează, aşa proastă pentru noi precum este. În calitatea mea de deputat am înaintat în Parlament in iniţiativa de anulare a acestui Memorandum, ca şi a Acordului de încetare a focului, semnat pe fundalul clinchetului cupelor de şampanie la Moscova, care, ultimul, dacă ar fi anulat, ar fi fost deja plecate zisele forţe ruseşti de pace din zona de securitate şi s-ar fi desfiinţat Comisia Unificată de Control, îndărătul căreia s-a creat statul separatist artificial transnistrean şi care nu apără drepturile ţăranilor noştri.

Este un truc politic sau un eşec al lui Voronin, ţinând cont de faptul că, imediat după întrunire, Smirnov a declarat că poziţiile Chişinăului şi ale Tiraspolului sunt diferite?

Este şi un truc politic, urmărindu-se o ţintă electorală, dar şi un eşec, deoarece nimeni de la Moscova nu mai vorbeşte serios cu un cadavru politic. Probabil că poziţia Moscovei este – noi ne spălăm pe mîini, vă dăm şi ajutor umanitar, vă dăm sprijin mediatic pentru imagine – acum – ieşiţi, bine, nu ieşiţi, asta e. Sigur, este o contradicţie uşoară în ce spun aici – pe de o parte parcă cercurile decidente ruse sprijină comuniştii, pe de altă parte rămîn supărate pe comunişti pentru respingerea Memorandumului Kozak. Nici eu nu bănuiesc toate dedesubturile şi trucurile imperialiştilor ruşi. Dar este important să ştim că Rusia mereu îşi va urmări interesul geopolitic, cel care nu corespunde cu interesul naţional al nostru – de ieşire din CSI şi din zona de influenţă rusă, în general, de integrare în UE şi NATO, de apropiere de România.

Vitalia Pavlicenco