UN BILANȚ AL ACTIVITĂȚII PREȘEDINTELUI PNL, ÎN CONTEXTUL propunerilor asociațiilor care promovează femeile în politică

Zilele acestea, suntem contactați de reprezentanți ai unor entități asociative, beneficiari de finanțări de peste hotare, care – și în această campanie electorală – propun discuții, mese rotunde, dezbateri pentru egalitatea de gen, promovarea femeilor în politică, promovarea persoanelor de diferite etnii, alături de cea românească.

PNL a participat în toate scrutinele, în afară de prezidențiale, unde a fost obstrucționat. Și, mereu, a avut femei pe listă, persoane de diferite etnii, care împărtășesc dezideratul unionist, precum și persoane care nu sunt membri ai PNL. Nimic din toate acestea – datorită proiectelor finanțate din străinătate.

Mai mult, PNL este condus 12 ani de doamne, dar cei care analizează și dezbat diferite proiecte ”de gen” acest lucru ”parcă nu îl observă”, noi având ușoara senzație că nu promovează modele de femei cu vederi naționale stabile, precum sunt doamnele din PNL. Se promovează, în schimb, valori trecătoare.

Dar nu ne supărăm. La viața noastră, am văzut multe. Nu am fost și nici nu suntem din Sistem, ba, dimpotrivă, suntem incomode Sistemului, de aceea, – trecute cu vederea de cei care depind de Sistem. Înțelegem și compătimim. Am propus să se facă Dezbateri publice, cu invitarea, cel puțin, a portalului www.privesc.eu, la discuții de acest gen, de vreme ce, într-adevăr, acum a rămas doar să fie taxate manifestările inadecvate ale bărbaților la adresa femeilor înscrise în cursa electorală.

Și pentru că am regretat faptul neinformării unor promotoare ale egalității de gen asupra eforturilor noastre care – prin exemplul propriu – demonstrăm rolul femeilor în politică (nu al femeilor din buzunarul bărbaților), repostez Bilanțul activității mele, pe care l-am postat pe acest blog pe 28 octombrie 2018, cu ocazia unei aniversări personale mai rotunde.

Adaug doar că, în curând, vom posta Lista realizărilor PNL în cei 12 ani de luptă pentru românism și unionism. 

Nicolae STEINHARDT: ”În politică, nu trebuie întotdeauna să cîștigi,

ci să îți menții convingerile, pozițiile, să încerci să ai dreptate

și să demonstrezi mereu acest lucru”.

Nu știu dacă mai târziu și altă dată va mai fi nevoie de un asemenea raport… După 50 de ani cred că nu mai e o mare bucurie nicio aniversare, iar după 65 – nici atât. Acum, în plan politic, marea mea dorință e să reușesc să plec din funcția de președinte al PNL cu o conștiință împăcată că cel care va fi la cârma PNL.md după mine va face lucrurile cu mult mai bine decât le-am făcut eu.

În prezent, în paralel cu alte activități, soțul și cu mine exercităm activ funcția de bunici: creștem trei nepoțele, una fiind elevă și gemenele (pe 29 ianuarie împlinesc 4 anișori), care merg în grupa mică la grădiniță. Despre activitatea lor – foarte intensă – voi scrie cu o altă ocazie.

De asemenea, pregătesc și voi publica foarte curând și un nomenclator al realizărilor PNL.md.

Totul ce postez poate fi completat, pentru că nu poți cuprinde toate aspectele activității pe durata unei vieți de om sau a activității, timp de 12 ani, deja, a unui partid… Totul este relativ… Dar nici să uităm multe lucruri nu este bine.

Și ca persoană-cetățean, și ca deputat, și ca președinte al Partidului Național Liberal, am luptat mereu pentru democrație, justiție și libertatea de exprimare. Desigur, am avut și de suferit pentru aceasta…

PUȚINĂ BIOGRAFIE…

Am crescut fără tată, pentru că Victor Vangheli (născut în a.1928 în s.Grinăuți, jud.Bălți) a fost asasinat (pe 26 iunie 1953) la vârsta de numai 24 de ani, în condiții suspecte, cu patru luni înainte de nașterea mea. El a fost profesor de matematici și istorie la școala din sat. Mama, Agafia Vangheli (născută Bordeniuc în s.Aluniș, jud.Bălți), a obținut studii de pedagogie la Iași, în perioada interbelică, și a fost directoarea școlii din s.Grinăuți, fiind învățătoare de clasele primare, la început, apoi predând limba română (atunci numită „moldovenească”), limba franceză și menajul. Mama a fost și învățătoarea scriitorului pentru copii Spiridon Vangheli, care i-a purtat respectul toată viața. Scriitorul a învățat la liceul din Bălți împreună cu tata. Ambii mei părinți au obținut studii incomplete la ”Institutul învățătoresc” din Bălți, tatăl meu neîncheindu-le, pentru că a murit, iar mama a rămas cu două fiice, una de cinci ani și cu mine, mezina, în burtă. Din câte mi-a povestit când am crescut mai mare, mama a stat în concediu de maternitate două săptămâni, bunica paternă purtându-mă o perioadă la școală ca mama să îmi dea piept.

Născută pe 29 octombrie 1953, am mers la școala de opt ani din sat la vârsta de 6 ani, pe care am absolvit-o cu eminență, citind de la patru ani și cunoscând cărțile din biblioteca școlii. Apoi am mers să învăț în clasele a IX-X-a în satul vecin, Pelinia, pe care am absolvit-o medaliată cu aur în a.1970.

Am devenit, în același an, prima studentă a Universității de stat din Chișinău, pentru că, pe 1 august 1970, în jurul orei 10.00, deja susținusem, ca medaliată, pe nota maximă, primul examen la Facultatea de Limbi Străine, Secțiunea Franceza.

Am absolvit cu note maxime Facultatea și mi-am început cariera profesională în 1977, ca redactor-stilizator la Editura ”Știința” a Academiei de Științe, al revistei ”Limba și Literatura Moldovenească”, intrând în urma unei testări.

În anul următor, 1978, am devenit doctorandă la fără frecvență la Institutul de Limbă și Literatură al AȘM, Secțiunea ”Istoria Limbii și Dialectologia”, sub conducerea doctorului în științe Rubin Udler.

Am pregătit, discutat și obținut aprobarea pentru susținerea tezei de doctor în filologie în termenul de patru ani, susținând pe notă maximă examenele de minimum, însă fără a fi susținut imediat teza, deoarece a intervenit o pauză în redesemnarea membrilor Comisiei pentru Susținerea tezelor de doctor, din cauza deceselor, la mică distanță, ale mai multor membri ai acesteia, a cărei nouă componență trebuia confirmată, de fiece dată, la Moscova.

În anul 1985 devin angajată ca traducător-simultanist în Secția Traduceri a Agenției Telegrafice de Informații, Secțiunea condusă de regretatul lingvist și publicist Valentin Mândâcanu, care a deschis calea luptei pentru limba română corectă, cu statut de limbă oficială. Ulterior, după 1989, am preluat conducerea acestei secții, Valentin Mândâcanu fiind ales deputat.

În anul 1987, am susținut, fără niciun vot împotrivă (ceea ce se întâmpla mai rar în regimul sovietic), teza de doctor în filologie la Academia de Științe.

În perioada luptei pentru limba de stat și grafia latină, de la sfârșitul anilor 80, am adunat semnături pentru adoptarea acestor decizii în una dintre instituțiile principale de propagandă sovietică – ATEM și am scris o serie de articole în presa republicană pentru promovarea acestor decizii de importanță fundamentală pentru identitatea națională a populației din Republica Moldova în cadrul Mișcării de Renaștere Națională, ce au culminat cu proclamarea Independenței la 27 August 1991, fapt pentru care am fost persecutată la instituția în care activam.

Am redactat și pregătit pentru tipar în două limbi (română și rusă) stenogramele ședințelor Parlamentului ce au culminat cu adoptarea grafiei latine pentru limba de stat în Republica Moldova și a statutului ei de limbă de stat.

Împreună cu publicistul și lingvistul Vlad Pohilă, am editat (dedicând mamelor noastre, care ne-au învățat alfabetul latin), cu două zile înainte de adoptarea respectivelor decizii istorice în Parlamentul de până la Independență, broșura ”Să citim, să scriem cu litere latine”, care a servit drept unul dintre primele manuale din perioada de tranziție la alfabetul latin.

După proclamarea Independenței, am contribuit la fondarea, dezvoltarea și promovarea Agenției Naționale de Presă ”Moldova-press”, care și-a început activitatea peste două luni de la creare, prin aducerea în Republica Moldova a fluxurilor mai multor agenții, cea mai importantă fiind Rompres, din România, acesta fiind și cea care a ajutat și logistic ”Moldova-Press”, acțiune sprijinită intens și cu toată deschiderea de către premierul Mircea Druc și Președintele Parlamentului Alexandru Moșanu.

Am condus, ca prim-adjunct al directorului general, agenția ”Moldova-press”, în perioada grea a războiului de la Nistru, asigurând, inclusiv prin deplasarea în zona de luptă împreună cu ziariști străini sau mergând pentru a culege informații la fața locului despre acțiunile de luptă, pentru oglindirea obiectivă a evenimentelor.

Din 1994 devin, prin votul Consiliului Național al Congresului Democrat Unit (ulterior – Partidul Forțelor Democratice), redactor-șef al publicației ”Mesagerul”, mijloc de presă al acestei formațiuni politice democratice, proromânești și proeuropene, de opoziție, publicație care, timp de patru ani, cât am condus-o, a avut cel mai mare tiraj în Republica Moldova, între 20-24 mii de abonați, promovând valorile democratice, naționale, luptând pentru demolarea guvernărilor antinaționale și arătând – în pagina ”Între Est și Vest” – exemplul pozitiv al României pe calea avansării prin schimbările din societate.

Ca deputat în două legislaturi – 1998-2001 și 2005-2009 -, am fost un parlamentar activ, cu poziție civică și politică în lupta contra forțelor retrograde, antieuropene și antinaționale, printre realizările profesionale și politice fiind:

• Ca redactor de editură la Editura ”Știința” a Academiei de Științe, unde mi-am luat și doctoratul în istoria limbii române, la Institutul de Limbă și Literatură al AȘM, am colaborat și redactat multe manuscrise ale cercetătorilor naționali în diverse domenii ale științei noastre.
• Ca traducător la agenția republicană (ATEM) și, apoi, națională de știri, unde am venit la invitația reputatului publicist și lingvist Valentin Mândâcanu și pe care ulterior am condus-o (Moldova-press), am stabilit relații strânse de cooperare cu Rompres din România (acum – iarăși Agerpres), datorită cărui fapt a putut fi creată Agenția Națională de Informații Moldova-Press, după proclamarea Independenței, care a stabilit relații de cooperare cu agenții de presă străine importante.
• Fiind persecutată pentru că nu ascunsesem că îmi redobândisem, în chiar anul 1992, cetățenia română, împreună cu fiica noastră (soțul și-a redobândit-o peste un an), am fost concediată abuziv din funcția de prim-adjunct al directorului general. Deși am câștigat procesul în judecată, nu am mai fost restabilită la serviciu, pentru că în Parlament, după demisia celor patru – Alexandru Moșanu, Vasile Nedelciuc, Valeriu Matei și Ion Hadârcă – devenise speaker Petru Lucinschi și lucrurile au început să degradeze în stat.
• Ca redactor-șef al publicației ”Mesagerul”, pe care l-am condus patru ani, sub egida Partidului Forțelor Democratice (președinte – Valeriu Matei), pe ale cărui liste am devenit și deputat, în trei din patru ani am avut cel mai mare tiraj în RM, peste 20 de mii de abonați, fapt pentru care am fost declarată de mai multe ori, de către unele publicații, ”Redactorul-șef al anului”.
• În Parlamentul din 1998, care a creat majoritatea parlamentară ”Alianța pentru Democrație și Reforme”, am propus ca partidele din Republica Moldova să funcționeze în baza legislației conforme celei recomandate de Consiliul Europei, ce prevedea inclusiv finanțarea acestora de la bugetul statului, ca să se reducă marea corupție, animată de interesul menținerii cu orice preț a partidelor pe scena politică prin bani proveniți din trafic de influență, corupție, favoritism, parandărături.
• Cu două zile înainte de summitul OSCE de la Istanbul, din noiembrie 1999, în calitate de membru al delegației Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară NATO, am obținut, în sesiunea de toamnă a acesteia, prin sprijinul congresmanilor americani și români, o Rezoluție fundamentală privind retragerea imediată și necondiționată a trupelor ruse din Republica Moldova și Georgia. Rezoluția AP NATO de la 15 noiembrie 1999 de la Amsterdam, a fost obținută într-o confruntare acerbă, mai întâi în cadrul Comitetului politic, apoi în ședința în plen, cu delegația rusă condusă de Victor Ozerov. Există toate stenogramele confirmatoare. Presiunile aproape că erau să conducă la excluderea proiectului de Rezoluție din discuțiile din cadrul ședinței plenare, însă datorită președintelui spaniol al AP NATO de atunci, Javier Ruperez, ea a fost votată, cu numai 6 voturi contra (ale unor parlamentari comuniști italieni și greci). După care a fost transmisă imediat delegației Republicii Moldova care pleca la invocata Sesiune a OSCE de la Istanbul.
• În anul 2001, la Masa Rotundă organizată de Mișcarea Europeană, condusă de Oleg Serebrian, am prezentat comunicarea ”Integrarea europeană ca idee națională în Republica Moldova”.
• La Masa Rotundă cu Statut Permanent, organizată după venirea masivă a comuniștilor în Parlament în 2001, am propus semnarea unei Declarații tip ”Declarația de la Snagov” din 1995 din România, ca toate forțele politice din Republica Moldova să își asume orientarea euroatlantică sau, cel puțin, europeană.
• Am fost prezentă cu o comunicare pe 6 mai 2008 în cadrul Dezbaterilor publice de la Bruxelles, cu tema “Viitorul Republicii Moldova în Uniunea Europeana”, organizate in Parlamentul European de Alianța Liberalilor și a Democraților, la inițiativa europarlamentarilor național-liberali din România.
• Pe 9 Mai, în calitate de președinte al PNL.md, am organizat Ziua Europei, la care au fost invitate să ia cuvântul mai multe partide de opoziție și uniuni de creație și unde, la sfârșit, s-a dansat Hora Unirii.
• Am câștigat la Curtea Constituțională procese împotriva legilor adoptate de guvernanții comuniști.
• Am înregistrat un număr-record de interpelări, în calitate de deputat, adresate instituților statului în legătură cu nedreptățile, fărădelegile comise contra cetățenilor, asupra cărora eram sesizată de aceștia.
• Ca membru activ al Comisiei parlamentare pentru dialogul parlamentar cu autoproclamata republică nistreană, am promovat interesul național ce a însemnat împiediarea federalizării și apărarea integrității teritoriale a celui de-al doilea stat românesc, protecția socială pentru participanții la conflictul transnistrean din 1992. În această calitate am fost amenințată de fostul deputat Vadim Mișin legat de o plecare la Tiraspol cu ocazia vizitei speakerului rus Ghenadi Selezniov că ”ei nu își asumă securitatea și integritatea mea fizică dacă plec și eu cu ei”. Am spus aceste lucruri într-o conferință de presă.
• Ca vicepreședinte al Comisiei pentru politica externă și al Comisiei pentru securitatea statului și ordinea publică, am făcut parte din grupurile parlamentare de redactare a declarațiilor și a legilor importante comune adoptate de majoritatea proeuropeană ADR.
• Ca vicepreședinte al Comisiei buget și finanțe, am făcut parte din mai multe comisii pentru verificarea activității Băncii Naționale, Ministerului Finanțelor, contribuind la demiterea a doi președinți de Comisie, pentru că, în opinia mea, urmăreau interese corporative.
• Ca deputat, am citit de la tribuna centrală o multitudine de declarații politice dedicate celor mai importante evenimente în special naționale, legate de istoria tristă a românilor basarabeni, de priorități politice și de activitatea decidenților.
• Am adresat apeluri pentru promovarea unei justiții independente, inclusiv coordonatorilor Programului ”Provocările Mileniului” al SUA, cu exemple concrete, arătând că IN-justiția și insecuritatea raporturilor juridice desființează autoritatea instituțiilor și a structurilor statului numit Republica Moldova.
• Am participat, mulți ani la rând, la Forumul economic de la Krynica, Polonia, unde am promovat interesul național de modernizare și europenizare a Republicii Moldova și aspirația de refacere a unității naționale românești, pentru binele și al Vestului.
• Fiind invitată să particip la un Forum la Sopot, în cadrul aceluiași Forum Krynica, am vorbit despre proiectele desfășurate de Turcia în R.Moldova, în zona găgăuză, și am pledat cauza europeană a Turciei.
• Am câștigat un proces de judecată, care a durat cinci ani, împotriva Serviciului de grăniceri, care m-a împiedicat și hărțuit de câteva ori, fără motiv, în regim comunist, când încercam să traversez, după anul 2001, frontiera cu România, ca măsură de persecutare pentru critica permanentă la adresa PCRM.
• Am câștigat un dosar contra lui Viktor Șelin, politician cu vederi socialiste și antiromânești, care m-a calomniat privind presupuse relații cu structurile de securitate oculte sovietice. Nici până astăzi, deja de mai mulți ani, hotărțrea de judecată nu este executată.
• Am câștigat un dosar contra lui Valeri Klimenko, politician cu vederi antiromânești, al cărui ”partid”, l-a pasat lui Ilan Șor. Klimenko declarase la o TV că românismul și unionismul înseamnă extremism. Practica judiciară a stabilit – pentru totdeauna – că unionismul și românismul nu înseamnă extremism.
• După un an de efort regretabil, am câștigat un dosar contra lui Petru Lucinschi, fost Președinte al Republicii Moldova, unul dintre ultimii lideri comuniști sovietici, care a plasat în structurile statului persoane fidele persoanei sale și care au împiedicat mereu avansarea societății spre valorile românești, europene, și spre lumea euroatlantică.
• Ca deputat, am făcut în Parlament o interpelare adresată Serviciului de Informații și Securitate (SIS) să publice toate dosarele și materialele pe care le-ar deține despre subsemnata. Răspunsul, primit la o zi după solicitare, în plin regim comunist, când instituțiile statului erau subordonate liderului comunist Vladimir Voronin, a fost unul previzibil, privind inexistența unor dosare sau materiale atât privind activitatea persoanei mele, cât și a soțului, profesorului Sergiu Pavlicenco. Ca cetățeancă româncă, sesizate, au confirmat și structurile de securitate ale României, în aceeași problemă, inexistența unor dosare sau materiale legate de numele meu. După care am obținut și o decizie irevocabilă în instanță de constatare a faptului cu valoare juridică, prin care au fost invalidate orice existente sau posibile manipulări publice în această chestiune privind trecutul persoanei mele.
• Ca om politic, am beneficiat de cunoștințe în cadrul diferitelor programe americane si europene, inclusiv pentru promovarea necesității adoptării Legii Lustrației, ce putea asigura o reprezentare parlamentară și guvernamentală neșantajabilă în Republica Moldova. Am solicitat, repetat, membrilor Legislativului să accepte imperativul unei Legi a Lustrației, pentru purificarea politicii și asigurarea independenței forțelor politice în luarea deciziilor, fără amestec din afară. Cea mai mare problemă în politica moldovenească este promovarea de către structuri și centre nocive, antiromânești, a unor politicieni neșantajabili, care să poată lua fără presiuni și amenințări, decizii în interesul acestei populații și al acestui teritoriu românesc.
• Împreună cu soțul și fiica, suntem prima familie care ne-am autoidentificat drept români conform legislației naționale, făcând acest lucru când încă nici nu erau elaborate formularele ce derivau din prevederile legii. Asta după ce membrii familiei noastre erau identificați ca români prin actele de identitate, în perioada imediat de după proclamarea Independenței, însă modificările, definitive – pentru că încă lipsea legea – neputând fi trecute în actele originale din Cărțile cu înscrisuri la naștere și căsătorie.
• Între 10–13 septembrie 2008, am participat, ca deputat și președinte al PNL, la cel de-al XVIII-lea Forum Economic de la Krynica, Polonia, unde, în cadrul dezbaterilor «Transformările spațiului post-sovietic. Rolul Rusiei», am prezentat comunicarea: ”În R.Moldova crește numărul adepților Unirii cu România, ca unică soluție pentru a ieși din zona de influență rusă și a ajunge, prin modelul românesc de transformări europene, într-un spațiu de normalitate.”
• După alegerile din 2005, considerate de Opoziția democratică drept furate de către structurile comuniste, am solicitat, în ședința deputaților Blocului Moldova Democrată, respectarea Platformei electorale a BMD, unde era prevăzută includerea limbii române în Constituție, ieșirea Republicii Moldova din CSI, aderarea la NATO și UE, soluționarea echitabilă a problemei transnistrene. Pentru această solicitare și pentru inițiativele concrete depuse în Parlament în baza Programului de acțiuni ale Fracțiunii AMN, am fost exclusă din Fracțiune și din partid.
• În Parlament, ca deputat devenit de nevoie ”neafiliat”, am înaintat inițiative legislative privind ieșirea din CSI, discutate în plenul Parlamentului, precum și privind anularea unor documente fundamentale ce împiedică retragerea trupelor ruse din R.Moldova și reglementarea problemei transnistrene (cum sunt rezilierea Acordului de încetare a focului din 1992 și a Memorandumului din 1997 privind Transnistria).
• Am dat citire în Parlament documentelor doveditoare, pregătite împreună cu deputatul Valeriu Cosarciuc, cerând anularea înregistrării ilegale la Ministerul Justiției a Partidului Comuniștilor, dat fiind că, după implozia URSS și interzicerea partidelor de sorginte comunistă în Republica Moldova după proclamarea Independenței, reconstituirea entității conduse și azi de liderul comunist Vladimir Voronin contravine legii.
• Ca deputat și membru al Comisiei parlamentare pentru politica externă și integrarea europeană, am participat la Ședința comună a Comisiilor de profil ale Legislativelor ucrainean și moldovenesc, unde a vorbit despre necesitatea adecvării și coordonării politicilor externe ale Republicii Moldova cu cele ale Ucrainei și Georgiei, orientate spre UE și NATO, pentru a rezista în fața presiunilor exercitate de Rusia. Fapt observat și consemnat de Nino Burgeanaze, ex-speaker georgian, într-o vizită în Republica Moldova în această calitate.
• Când a fost adoptată în Parlament o Lege privind soluționarea problemei transnistrene, am fost unicul deputat care am votat ”contra”, pentru că ea fusese modificată radical peste noapte de grupul de consilieri de lângă Voronin în frunte cu Mark Tkaciuc și nu mai reprezenta consensul fracțiunilor parlamentare.
• După alegerile din 2009, la protestul ”spontan” din 7 aprilie, am făcut parte din grupul format ad-hoc în a doua zi a manifestării, pentru a opri evoluțiile nefaste. Însă activitatea nu a putut continua din cauza retragerii mai multor membri.
• Am pregătit și promovat pentru semnare, în rândul deputaților, două proiecte de legi constituționale, privind modificarea art.11 și art.13 din Constituția Republicii Moldova, pentru a face posibilă aderarea statului la NATO și pentru redenumirea limbii oficiale în română. Din păcate, nu s-a adunat numărul necesar de semnături.
• Am cerut constant, sub regim comunist, deconspirarea marilor scheme frauduloase de jaf din societate.
• Am cerut, în Parlamentul cu o majoritate comunistă, crearea a două comisii speciale din experți independenți, care să analizeze starea sănătății mintale a Președintelui comunist Vladimir Voronin și legalitatea averii Familiei Voronin.
• L-am chemat în judecată pe Președintele comunist Voronin (după șapte ani, am câștigat la CEDO dosarul pe procedură) și am câștigat în prima instanță cauza intentată acesrtuia pentru denigrare și calomniere, la care el s-a dedat, abuzând de calitatea de Președinte al statului. Acum procesul, câștigat în prima instanță, este la Curtea de Apel.
• La CEDO a fost admisă spre examinare și așteptăm Hotărârea în cauza ”Pavlicenco vs R.Moldova” în dosarul de calomnie ”Pavlicenco vs Ghimpu”.
• În calitate de ex-adjunct al directorului general al Uniunii Industriașilor și Antreprenorilor din Republica Moldova și de coordonator de proiecte la Grupul editorial ”Litera”, activând în spațiul nonguvernamental și privat, am promovat valorile unei societăți bazate pe inițiativa privată și libera concurență, care creează o economie ca fundament pentru o sferă socială, culturală și spirituală dezvoltată.
• În calitate de fost coordonator al Consiliului Mondial Român pentru Basarabia, am adunat oamenii cu speranța regăsirii tuturor românilor într-un singur stat, cooperând cu români de-ai noștri de peste hotare, cu dor și durere pentru România noastră dragă și pentru Basarabia.
• În calitate de membru al grupurilor de cooperare interparlamentară moldo-română, moldo-spaniolă, moldo-elenă și moldo-germană, am promovat aspirațiile populației Republicii Moldova de a se alinia familiei europene.
• În calitate de fost vicepreședinte al Uniunii Jurnaliștilor, am promovat ferm libertatea de exprimare, ca fundament al avansării societății și respectării drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.
• În calitate de președinte al formațiunii de opoziție Partidul Național Liberal, am luptat pentru înțelegerea  corectă a noțiunilor ”libertate a exprimării” și ”pluralism politic și de opinii”, câștigând în instanțele naționale două procese fundamentale pentru interpretarea adecvată a prevederilor Constituției, în spiritul Declarației de Independență și al art.10 și 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, punând punct, prin implicarea oportună și a Curții Constituționale, dilemei  constituționalității discuțiilor despre eventualitatea unificării celor două state românești. Am reușit, în ultimii doi ani, și ca unul dintre coordonatorii Consiliului Unirii, să reaprindem, inclusiv prin Marșuri de demnitate românească și unioniste, flacăra speranței refacerii unității naționale românești.  
• În anul 2004 am fost decorată de Statul Român cu Ordinul Național al României ”PENTRU MERIT”, în Grad de Comandor. 

Vitalia PAVLICENCO