Cine dorește, într-adevăr, să nu perpetueze corupția și injustiția în Chișinău, indiferent de culoarea politică a celui care conduce bine-mersi cu trimișii comuniștilor în Consiliul municipal sau care vrea să conducă și e cotat cu șanse de sprijinitorii clicilor cleptocratice cotate în sondaje, își va da votul pentru candidatul PNL, Timotei Țurcanu, coordonator al Consiliului Unirii, candidatul acestei Platforme pentru funcția de premier în Guvernul Unirii. Atâta timp cât se va vota geopolitic în Chișinău, atâta timp vom avea mizerie și nicio speranță de capitală românească, europeană.
Doar PNL, membru al Consiliului Unirii, spune adevărul despre situația politică din Republica Moldova, despre lipsa de perspectivă privind rezolvarea problemei grupărilor mafiote criminale și diminuarea corupției, despre unica soluție de refacere a unității naționale românești.
Timotei Țurcanu este un candidat de sacrificiu, pentru că toate structurile clicilor antinaționale din Parlament sunt înmănuncheate într-un interes de furt generalizat, de o competiție pentru a fura fiecare cât mai mult. Tocmai de aceea îi promovează peste tot pe actualii exponenți ai puterii în Chișinău. Dar unioniștii valorifică această oportunitate pentru a le spune încă o dată oamenilor că ei greșesc votându-i tot pe cei care au condus orice nivel până acum, dar și că există și alte soluții – propuse și promovate curajos de candidatul cu demnitate al PNL – Timotei Țurcanu.
Vitalia Pavlicenco
Ce spune Cornel Ciurea
E chiar salutar curajul de a spune măcar parțial niște adevăruri, într-o societate cufundată în mizerie, fariseism și micniună, care se amplifică într-o luptă murdară din alegerile locale ale acestui an. Precum spunea, anterior, candidatul la funcția de primar al Chișinăului despre metoda de a ucide prin sondaje idei, oameni, partide, orientări strategice, așa spune Corneliu Ciurea – întro secvență video scurtă – niște adevăruri despre PNL.
A vorbit mult si dezlanat.
Mai mult si-a diluat imaginea, decat a consolidat-o…
Adevărul despre unire!
Dl Turcanu, in speech-ul dvs. si in intilnirile cu alegatorii deschideti subiectul despre subiectul dramatic si tragic al deportarilor!
In Moldova, din cei aproape 23 de ani după proclamarea independenţei, 14 ani au fost guvernări antiromâneşti, antinaţionale, antieuropene. În timpul acestor guvernări, ca şi-n perioada sovietică, oamenii au fost intimidaţi, au fost pedepsiţi şi persecutaţi pentru că îşi spun români sau că spun limba română. In acest sens ne intrebam, câţi moldoveni ar vota unirea cu România, dacă mâine ar fi un referendum în acest sens!
Jumătate dintre moldovenii din Republica Moldova nici nu vor să audă de România şi, în schimb, cer apropierea ţării de Rusia. Moldova a ramas victima care ţine cu agresorul!
Palma jandarmului român se ţine minte, dar deportările în Siberia s-au uitat… sutele de mii de oameni – nici astăzi nu este cunoscut numărul exact – din Basarabia şi nordul Bucovinei care au fost deportaţi de sovietici în Siberia
Mai grav este ca multi nici nu stiu ca au fost deportari!
Daca tinerii nu stiu, de vina sunt parintii care nu le-au spus, pentru ca au considerat ca total neinsemnat acest lucru atit de grav.
Iesiti mereu dl Turcanu, PNL va invinge! Nu „unirea”, ci ”reîntregirea neamului” …
Aici nu e vorba doar de mentalitatea sovietică, ci de procesul de curățire etnică, practicat cu success nu doar de Rusia și URSS (alt exemplu elocvent este Kosovo).
La ora actuală structura etnică este atât de alterată încât băștinașii nu mai reprezintă majoritatea absolută. Nu mă refer doar la etnicii minoritari care nu reprezintă un procent semnificativ, ci la faptul că o bună parte a populației este mixtă, în mare parte rusofonă și totodată rusofilă.
Partea cea mai tristă este aceea că chiar și o parte a populației băștinașe și-a pierdut conștiința originii sale.
Acesta este doar unul din aspectele care fac ca societatea să fie divizată și dezbinată în ultimul hal.
Dar cea mai gravă cauză este aceea a continuității controlului factorilor de sorginte ruseasca asupra surselor de informare mass media și a manipulării din Moldova.
Pt Yoga
Nu e pentru capul oricui ce spune Turcanu.
Republica Moldova trebuie să dispară
Mi-am expus de nenumărate ori părerea față de unionism. Sunt sceptic, chiar dacă, în adâncul sufletului tind şi eu spre Unire, ca orice român sănătos la cap. Nu-mi place însă să-mi etalez unionismul, e o chestie personală, care nu mă face nici mai bun, nici mai rău decât alţii. La cum lucrează DNA-ul din România, putem să ne ştergem pe bot de Unire pentru următorii 100 de ani. Unirea ar însemna, în acest caz, că 95 de procente din politicienii, demnitarii, judecătorii şi procurorii noştri vor face puşcărie. Şi credeţi-mă, aceştia vor face orice ca să nu ajungă după gratii. Pe de altă parte, accept libertatea de exprimare şi libertatea de întruniri a oricărei persoane. În acest context, arestarea și expulzarea lui George Simion din RM a fost un act de-a dreptul mârșav și lipsit de orice logică.Nu înţeleg ce pericol prezintă George Simion pentru Republica Moldova. Şi nu înţeleg de ce SIS-ul nu-i expulzează pe toţi dodonii, renaţii, formuzalii şi restul „patrioţilor” care demult visează să reîntoarcă acest stat în URSS. Nu înţeleg de ce nu este arestat Şevciuc sau Ştanski când vin prin Chişinău. Mai mult, deseori sunt întâlniţi cu onoruri. Nu înţeleg de ce Rogozin încă nu a fost declarat persona non grata în Moldova. Să primeşti cu pâine şi sare un criminal care îţi omora conaţionalii cu două decenii în urmă este un act de-a dreptul umilitor. Se vede că politicienilor noştri le place să fie umiliţi. Acum mă întreb: pentru securitatea cărui stat lucrează SIS-ul? Cu siguranță nu pentru securitatea RM, poate pentru siguranța Federației Ruse, care este lăsată să-și facă mendrele imperialiste cum vrea. Nici nu cred că problema e în SIS, o organizaţie care se supune Guvernului. Problema e în clasa politică distructivă, umilă, laşă şi făţarnică pe care o avem, clasă politică care luptă cu propriii cetățeni. Unul se răzgândește de azi pe mine, vorbind ba româna, ba moldoveneasca, altul adună semnături ca să interzică unionismul și visează la referendumuri separatiste, al treilea o dă doar în populisme ieftine. Cu greu îi poţi numi „politicieni” şi „diplomaţi” pe demnitarii noştri, sunt mai degrabă bişniţari, hoţi şi criminali. Moldova este un stat eşuat care nu funcţionează de când şi-a declarat independenţa. Şi am impresia că a venit momentul să alegem – ne unim cu Rusia sau cu România. Independenţa şi suveranitatea noastră sunt doar nişte mituri în care continuăm să mai credem. Organizaţi un referendum naţional şi să lăsaţi cetăţenii să decide. Sunt sigur că marea majoritate, zombată de TV şi „patrioţi”, va alege unirea cu Rusia. Să-i lăsăm s-o facă, în adevăratul spirit democratic, şi peste 5/10 ani, când vor începe să trăiască ca în „glubinka” rusească, să vedem ce vor crede ei atunci despre prietenul Moldovei, Rusia. Eu chiar m-am săturat de aceste polemici. Republica Moldova trebuie să fie înghiţită, fie de Est, fie de Vest.
22 Mai 2015,Timpul.
COMENTARII
mircea94.est inseamna gulag…
tara hategului mircea94 Da,dar celor spalați pe creier asta le-ar place!
Alex TM© „Să-i lăsăm s-o facă, în adevăratul spirit democratic, şi peste 5/10 ani, când vor începe să trăiască ca în „glubinka” rusească, să vedem ce vor crede ei atunci despre prietenul Moldovei, Rusia.”
Cred că n-ar mai conta cine ce-ar crede. Ar fi mult prea târziu pentru regrete …
Decebal către popor (G. Coşbuc) :
„Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.”
Dan Cartenie .Un articol bine scris, sfâșiat între luciditate și disperare. Mi-a plăcut și intervenția lui Alex TM. În aceste vremuri grele, în care pe teritoriul Basarabiei se duce lupta între Vest și Est, d-l Marin Basarab să nu lase penița jos: stiloul este o armă de temut, dacă stă în mâna omului potrivit.
FlorianL .Eu cred ca „ei” de-abia asteapta ca cei lucizi si intelepti(care cunoscand adevaruri fundamentale si avand repere sigure nu pot fi nicicand zombati sau mancurtizati) sa „oboseasca”, sa „se sature” si in final sa cedeze. Adica sa nu se mai prezinte la vot, sa-i lase pe „ei” sa faca ce vor(sa fure, sa minta, sa corupa, sa manipuleze) sau sa faca alte concesii in speranta(iluzorie) ca asa va fi „pace”. In folosul cui si cat de „democratic” poate fi un referendum spre care este impinsa o populatie „zombata” si in necunostinta de cauza?
AndreW .partea într-adevăr tristă este că, în situaţia actuală, nu cred că cineva are curajul unei căsnicii cu rep. moldova…acum suntem în stadiul în care fata mare se lasă greu, nu rişti nimic dacă îi faci propuneri, chiar dă bine să te semeţeşti, dar dacă fata mare iese pe bune la mezat, nu ştiu dacă va fi mare grabă să-i pună cieva inelul pe deget.oricum, e bine de ştiut că acest mic război al pretendenţilor nu a fost cavaleresc, pentru că unul a pus sufletul, în timp ce celălalt a pus gazul.
Alex TM© AndreW . În afară de asta, presupunând în mod ipotetic că fata s-ar hotărî totuși să se mărite, mă tem că această căsătorie ar fi din interes și nu din dragoste. Iar căsniciile din interes se știe că ori nu rezistă, ori sunt nefericite.
Gh. Gheorghe Alex TM© Căsătoria – căsătorie este, fie din dragoste, fie din interes. Iar Basarabia – fată de măritat, făcută din interes hain, aşa şi merge prin mîini străine… I s-au spălat creerii, bietei fete, că cu păhăruţul în mână, mereu îngână: las* că-i ghini şi aşa! Pace să şie, şî nu mai rău! (HI-hi).
cristian e. Stai sa te intrebi ce este in capul moldovenilor ce doresc unirea cu rusia, un stat aflat la mii de km departare.
Iulian Chifu:
În ultimele două săptămâni am văzut o revenire în forță a mișcărilor unioniste la Chișinău
Nu mai e vorba despre câțiva nostalgici care își apără idealurile unioniste, nu mai e vorba nici despre reacția de contracarare a unei propagande ruse, la 200 de ani de la raptul Basarabiei, nici măcar despre câțiva rătăciți folosiți pentru a menține prezent spectrul amenințării românești, care să anime mișcările rusofone sau pro-ruse.
Deja vorbim despre manifestări substanțiale, cu mii de oameni în stradă, cu alte zeci de mii de susținători tăcuți sau inactivi. O situație care reclamă reflecție serioasă și la București. Dar ce a făcut oare ca acest curent să explodeze și să ajungă în prim planul agendei? Ce l-a transformat pe anonimul George Simion, dintr-un nume comun într-un actor relevant la Chișinău – suficient încât să fie expulzat? Nu discutăm aici despre efectul contrar al unei asemenea mișcări, nici măcar despre faptul că la București nu mitingul din fața ambasadei Republicii Moldova a fost subiectul sau idealurile unionistului Simion, ci expulzarea unui cetățean român de către autoritățile de la Chișinău, cu sau fără temei.
Nemulțumirea pro-europenilor e mare. S-au văzut, după 5 ani de guvernare, umiliți de către conducătorii partidelor pro-europene, de către oligarhii asociați acestora, de către opozanții din alte partide, pe motivul asocierii unor partide pro-europene cu corupția, cu furtul, cu malversațiuni chiar dacă încă neprobate pe deplin. Și o asemenea situație i-a împins către unica soluție pe care o parte dintre ei o mai consideră viabilă, trecerea Prutului de către DNA, eventual o conducere mai serioasă a statului care urmează să fie asigurată de către București, într-o ipotetică unire.
Să ne înțelegem: idealul unionist poate fi un bun obiectiv și scop în viață, o viziune futuristă de dezvoltare a relațiilor Republicii Moldova cu România. Poți să-l porți în suflet, fără să faci paradă de el, fără neapărat să-l evoci sau să-i fluturi steagurile cu ostentație. Pentru că și în acest caz, una e credința și aspirațiile, și alta realitatea și modul practic, pragmatic, de atingere a unor asemenea idealuri, chiar și pentru cei care-și doresc acest deznodământ.
În cazul Republicii Moldova de azi, în plină campanie electorală pentru alegerile locale, exhibiționismul unionist a avut două efecte perverse: a îndepărtat susținătorii și pe cei care-și vedeau idealul aici, dar îl țineau în suflet și-l protejau pentru a nu fi întinat – în primul rând prin expunerea nepotrivită și ostentativă în piață; în al doilea rând pentru pasivii adversari, rusofoni, pro-ruși sau moldoveniști, preocupați în actualele alegeri nu de a îl sprijini pe Igor Dodon și socialiștii săi pro-ruși, sau pe Zinaida Greceanâi, zâmbitoare din afișe, în care arată cu 15 ani mai tânără, ca primar de Chișinău, ci de gospodărirea orașului.
Ei bine, astăzi toată această grupare a fost mobilizată de tema parazit a unionismului la Chișinău și se pregătește să voteze împotriva acestei mișcări, care i-ar transforma în minoritate în România din majoritate sau etnie dominantă, privilegiată în fostul imperiu sovietic. Iar rezultatul, Doamne ferește, ar putea fi, dacă nu victoria la Primăria Chișinău, oricum blocarea capacității primarului Chirtoacă de a avea și un Consiliu Local partener pentru proiectele orașului.
Nici măcar dorința de a scăpa de bătaia de cap, de costuri și reforme nu e de înțeles. Indiferent de calea aleasă, România este stat membru în UE și NATO, iar pentru a face integrarea reală după o eventuală ipotetică unire, calea reformelor e inevitabilă. Deci, drumul pentru îndeplinirea angajamentelor din Acordurile de Asociere și Acordurile de liber schimb e fără întoarcere și acest lucru trebuie spus clar la Chișinău. În rest, deși resping orice interpretare ipotetică, pentru frumoșii visători idealiști, e bine să se gândească, dincolo de acceptul partenerilor și aliaților pentru ipotetica unire, dacă românii ar vota vreodată pentru unire, dacă acest lucru ar înseamna ieșirea din UE și renunțarea la garanțiile de securitate oferite astăzi de NATO.