Incă o dovadă că actualii guvernanți sunt antiromâni. Despre decorații

Cred că e mai bine să te întrebe cineva de ce nu ai decorație, el considerând că trebuie să ai, decât să se întrebe de ce o ai.

Este cazul cu ce se întâmplă la noi. Nu voi comenta ce decorații a dat Lucinschi sau Voronin – au făcut-o în spiritul lor prorusesc și antiromânesc. La noi nu e o problemă să înțelegi că toți antiromânii, ”remarcați prin statalism antiromânesc”, sunt decorați, poate chiar și de câteva ori, de diferiți ziși șefi de stat. Numai unul Formuzal cât face. Mă întreb când va primi o disctinție și Garbuz.

Nu mă refer nici la Ghimpu, care a turnat cu găleata medalii pe dreapta, ca și Băsescu împreună cu Tomac, pentru a avea voturi gașca lor pe moarte în ambele state.

Ghimpu la altele nu s-a priceput, nu l-a dus capul nici un Decret ca lumea despre ocupație să emită, el fiind jurist…

Ghimpu a putut să facă multe și să pună presiune, chiar și ca interimar, pe politicenii corupți de după guvernarea comunistă, percepția fiind acum despre ei aceeași. Însă nu a făcut-o și Narîșkin știe bine de ce…

Ceea ce însă am văzut zilele acestea depășește orice imaginație. Noi credeam că se dau distincții pentru măcar ceva făcut deosebit… Dar s-au dat pentru simpla calitate de a fi deputat, care încă nici nu-și face treaba, având și asistenți, fiind plătit din banii publici. Pentru că numai de eroism și de ”fapte mărețe” nu putem vorbi când primește Ordinul Republicii unul ce se interesa, cu ceva ani în urmă, cum se poate face contrabandă cu țigări pe la Costești-Râșcani. (Nu e vorba de Filat aici, ci de unul mai mărunt și respingător, de care râde toată intelectualitatea.)

Este clar că actuala conducere este a lui Lucinschi în corpore, inclusiv Nicolae Timofti. Âștia nu dau distincții, să mă ferească sfântul, unioniștilor. Deși unuia i-au dat, fiind chiar din ”partidul=dușman al poporului și al statului” -PNL, adică lui Mihai Severovan, membru al BPC, care are un trecut administrativ bogat și care a venit – primul, în formațiunea noastră, – cu ideea să promovăm Unirea, încă în 2009. Însă, atunci, național-liberalii au candidat pe lista MAE și staful nu a acceptat. De fapt, Timofti, Filat sau Lucinschi nu știu, se prea poate, că Mihai este unionist.

Anul trecut, am împlinit 60 de ani. Într-o bună zi aflu că cinci luptători cunoscuți pentru renașterea și rezistența națională – Alexandru Moșanu, Nicolae Dabija, Ștefan Maimescu, Mircea Rusu și Anatol Caraman, care a și făcut înaintarea din partea AVR-92 ”Tiras-Tighina”, au semnat o propunere de distincție pentru persoana mea, cu FORMULA DE APRECIERE ”Pentru verticalitate în poziție, pentru promovarea fermă a principiilor unei societăți bazate pe libertatea de expresie, pe pluralismul politic și de opinii, pe identitatea, conștiința și valorile sacre ale neamului, precum și a necesității reformelor ce ar realiza aspirația de unitate națională și de aliniere a populației din Republica Moldova familiei euroatlantice”.

Le-am mulțumit, însă le-am spus că este înzadar efortul, chiar dacă au scris corect argumentările. Am spus că nu poate actualul Președinte, care nu este independent și care, după cum vedem mai sus, nu reprezintă al doilea stat românesc, să aibe curajul să decoreze o unionistă, președintele unui partid extraparlamentar cu atitudine critică față de guvernanți. Și am avut dreptate. Dosarul se prăfuiește, dacă încă nu a fost aruncat la coșul de gunoi, prin sertarele lui Păduraru, Țurcanu sau ale altora…

Vreau să le spun unor actuali decidenți că nici nu au finețea să distingă interesul național, pe care nu-l cunosc, el fiind refacerea unității naționale și lupta dezinteresată pentru asta, de interesul găștilor corupte și hrăpărețe, care iau tot ce pot, fără a avea merite. Pentru că ei, pur și simplu, au reușit să amăgească lumea și să cumpere voturile, să ajungă la guvernare și să încerce să facă integrare europeană fără reforme. Dacă în această listă a rușinii puneau măcar și câțiva din opoziția extraparlamentară de dreapta, ce contribuie, fără bani publici, prin criticile lor obiective, la schimbarea lucrurilor, deveneau puțin-puțin mai credibili.

Și când mă întreabă unii – dar îți trebuie ordinul lor? Nu, nu îmi trebuie, dar a fost, în cazul meu, un test în plus, pe care nu l-au trecut potentații zilei, legat de antiromânism și antiunionism. Colegii poate că mai cred că Timofti reprezintă statul, și nu anumite grupări oligarhice… Dar ăștora care au primit recent de ce le trebuie? Când sunt atâția oameni care nu au ce mânca, eu vă pot da măcar doi din Orhei, cu care am discutat ieri.

Eu am și o pensie mică de deputat (am căzut sub ”cuțitul lui Lupu, cu 42 la sută, promulgat” de Ghimpu), deși am fost mereu activă mereu și am lucrat, nu ca azi, având asistenți, ci singură, nopțile, scriind și răspunzând scrisoriilor ce veneau cu duiumul în regim comunist. Am avut nefericirea să fiu deputat, practic, de două ori, sub regim comunist, dar nu am votat pentru Voronin, ca alții, decorați ieri sau azi. Ci am luptat, practic, singură (când alții îl votau și colaborau cu Voronin) și pentru interesul R.Moldova (convingând o întreagă AP NATO să voteze un document important, luptând acolo ședințe de ore contra rușilor, deci, obținând cu numai două zile înainte de celebrul summit OSCE de la Istanbul – o Rezoluție cerând Rusiei retragerea imediată și necondiționată a trupelor din RM și Georgia, remisă lui Iurie Leancă în ziua plecării delegației noastre în Turcia. De CSI, de limba română, de ilegalitatea PCRM, de corupția comuniștilor, de problema transnistreană nu mai spun, că nu am cui). Poza din dreapta.

S-a întrebat Valeriu Saharneanu, când vom avea o majoritate parlamentară națională… Adevărat, numai nu faceți nimic pentru asta.

Vitalia Pavlicenco   

REMARCĂ: De mai multe ori sunt rugată prin Internet să prezint o expunere a realizărilor mele și nu mă decideam să o fac. Acum, când bunul-simț nu mai prea există la noi, prezint și eu în continuare NOTA INFORMATIVĂ ce a însoțit fișa de propunere pentru distincție.

Acest material va servi celor care vor dori să convingă populația de ce merită să fie votat PNL, condus de Vitalia Pavlicenco.

NOTĂ INFORMATIVĂ

Vitalia Pavlicenco împlinește pe 29 octombrie 2013 vârsta de 60 de ani.

Vitalia Pavlicenco, persoană publică și ex-parlamentară, care împlinește pe 29 octombrie 2013 vârsta de 60 de ani, fiind al șaptelea an președinte al Partidului Național Liberal, a luptat mereu pentru democrație, justiție și libertatea de exprimare, oricare ar fi fost poziția socială și profesională deținută.

A crescut fără tată, pentru că Victor Vangheli  (născut în a.1921 în s.Grinăuți, jud.Bălți) a fost asasinat (pe 26 iunie 1953) în condiții suspecte, cu patru luni înainte de nașterea Vitaliei. A fost profesor de matematici și istorie la școala din sat. Mama, Agafia Vangheli (născută Bordeniuc în a.1928, în s.Aluniș, jud.Bălți), a avut studii de pedagogie obținute la Iași, în perioada postbelică, și a fost directoarea școlii din s.Grinăuți, fiind învățătoare de clasele primare, la început, apoi predând limba română (atunci era numită molovenească) și limba franceză. Ambii părinți au obținut studii incomplete la ”Institutul învățătoresc” din Bălți, neîncheindu-le, pentru că tatăl Victor a murit, iar mama a rămas cu două fiice, una de cinci ani și cu Vitalia în brațe. Mama a fost și învățătoarea scriitorului pentru copii Spiridon Vangheli, care i-a purtat toată viața respectul.

Născută pe 29 octombrie 1953, a mers la școala de opt ani din sat la vârsta de 6 ani, pe care a absolvit-o cu eminență. Apoi a mers să învețe în clasa a IX-a și a X-a în satul vecin, Pelinia, raionul Râșcani, pe care a absolvit-o medaliată cu aur în a.1970.

A devenit, în același an, prima studentă a Universității de stat din Chișinău, pentru că, pe 1 august 1970, a susținut, ca medaliată, pe nota maximă, primul examen și a fost admisă la Facultatea de Limbi Străine, Secțiunea Franceza.

A absolvit cu note maxime Facultatea și și-a început cariera profesională în 1977, ca redactor-stilizator la Editura ”Știința” a Academiei de Științe, la revista ”Limba și Literatura Moldovenească”. În anul următor, 1978, a devenit doctoranda la Institutul de Limbă și Literatură al AȘ, Secțiunea Istoria Limbii și Dialectologia, sub conducerea doctorului în științe Rubin Udler.

Prezintă, discută și obține aprobarea pentru susținere a tezei de doctor în filologie în termenul de patru ani, pe care i-a parcurs ca doctorandă la fără frecvență, susținând pe notă maximă examenele de minimum, însă nu poate susține deoarece intervine o pauză în redesemnarea membrilor Comisiei pentru Susținerea tezelor de doctor, din cauza deceselor mai multor membri la mică distanță ai acesteia, a cărei nouă componență trebuia confirmată de fiece dată la Moscova.

În anul 1985 este angajată ca traducător-simultanist în Secția Traduceri a Agenției Telegrafice de Informații, filială a TASS, Secțiune codusă de regretatul Valentin Mândâcanu, care a deschis calea luptei pentru limba română ca limbă română corectă, cu statut de limbă oficială, de stat. Ulterior, după 1989, Vitalia Pavlicenco a condus această secție.

În anul 1987, a susținut, fără niciun vot împotrivă (ceea ce se întâmpla mai rar în regim sovietic), teza de doctor în filologie la Academia de Științe.

În perioada luptei pentru limba de stat și grafia latină, de la sfârșitului anilor 80, a adunat semnături pentru adoptarea acestor decizii în una dintre instituțiile principale de propagandă sovietică – ATEM – și a scris o serie de articole în presa republicană pentru promovarea acestor decizii de importanță fundamentală pentru identitatea națională a populației din Republica Moldova în cadrul Mișcării de Renaștere Națională, ce au culminat cu proclamarea Independenței la 27 August 1991, fapt pentru care a fost persecutată la instituția în care activa.

A redactat și pregătit pentru tipar în două limbi stenogramele ședințelor Parlamentului care au culminat cu adoptarea grafiei latine pentru limba de stat în Republica Moldova și a statutului ei de limbă de stat. A editat, împreună cu publicistul și omul de cultură Vlad Pohilă, cu două zile înainte de adoptarea acestor decizii istorice a broșurii ”Să citim, să scriem cu litere latine”, care a servit drept prim-manual în perioada de tranziție la alfabetul latin.

A contribuit la crearea, dezvoltarea și promovarea  Agenției Naționale de Presă, ”Moldova-press”, care și-a început activitatea peste două luni de la creare, prin aducerea în Republica Moldova a fluxurilor mai multor agenții, cea mai importantă fiind Rompres, din România, care a ajutat și logistic ”Moldova-Press”, acțiune sprijinită de premierul Mircea Druc și Președintele Parlamentului Alexandru Moșanu.

A condus, ca prim-adjunct al directorului general agenția ”Moldova-press”, în perioada grea a războiului de la Nistru, asigurând inclusiv prin deplasarea în zona de luptă, oglindirea obiectivă a evenimentelor.

Din 1994 devine redactor-șef al publicației ”Mesagerul”, mijloc de presă al unui partid democratic, proromânesc și proeuropean, de opoziție – Congresul Democrat Unit, devenit apoi Partidul Forțelor Democratice, publicație care, timp de patru ani, a avut cel mai mare tiraj în Republica Moldova, între 20-24 mii de abonați, promovând valorile democratice, naționale și luptând pentru demolarea guvernărilor antinaționale.

Ca deputat în două legislaturi – 1998-2001 și 2005-2009 -, a fost un parlamentar foarte activ, cu poziție civică și politică în lupta contra forțelor retrograde, antieuropene și antinaționale, unele realizări fiind:

–         a câștigat procese la Curtea Constituțională împotriva guvernanților comuniști

–         a înregistrat un număr-record de interpelări la adresa instituților statului în legătură cu nedreptățile comise la adresa cetățenilor și cazurile de nerespectare a legii

–         a înaintat inițiative legislative legat de ieșirea din CSI, discutate în plenul Parlamentului, precum și de anularea unor documente fundamentale ce împiedică retragerea trupelor ruse din R.Moldova și reglementarea problemei tansnistrene (rezilierea Acordului de încetare a focului în 1992 și a Memorandumului din 1997 privind Transnistria)

–         a obținut, cu două zile înainte de summitul OSCE de la Istanbul, în noiembrie 1999, în calitate de membru al delegației  a Republicii Moldova la AP NATO, la sesiunea de toamnă și cu sprijinul congresmanilor americani, o Rezoluție fundamentală privind retragerea imediată și necondiționată a trupelor ruse din Republica Moldova și Georgia

–         a fost un membru activ al Comisiei parlamentare pentru dialogul cu dimensiunea parlamentară a autoproclamatei republici nistrene

–         în calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru politica externă și al Comisiei pentru securitatea statului și ordinea publică, a făcut parte din grupurile parlamentare de redactare a declarațiilor și legilor importante comune

–         în calitate de vicepreședinte al Comisiei buget și finanțe, a făcut parte din mai multe comisii pentru verificarea activității Băncii Naționale, Ministerului Finanțelor

–         a făcut o multitudine de declarații politice legat de cele mai importante evenimente și priorități ale politicii și activității decidenților

–         a adresat apeluri legate de promovarea unei justiții independente, inclusiv coordonatorilor Programului ”Provocările Mileniului” al SUA

–         a participat, pe durata multor ani, la Forumul economic de la Krynica, unde a promovat interesele de modernizare și europenizare a Republicii Moldova

–         a cerut, repetat, membrilor Legislativului, să accepte ideea priorității și necesității unei Legi a Lustrației, pentru evitarea ajungerii continue la Putere a unor lideri politici șantajabili

–         a pregătit și promovat pentru semnare, în rîndurile deputaților, două proiecte de legi constituționale, privind modificarea art.11 și art.13 din Constituția Republicii Moldova, pentru a a face posibilă aderarea statului la NATO și pentru redenumirea limbii oficiale în română

–         a beneficiat de cunoștințele obținute în cadrul diferitelor programe americane si europene pentru a promova necesitatea adoptării Legii Lustrației, care ar asigura o reprezentare parlamentară și guvernamentală neșantajabilă în Republica Moldova

–         a cerut constant, sub regim comunist, deconspirarea marilor scheme frauduloase de jaf al cetățenilor onești, a cerut, în Parlamentul cu o majoritate comunistă, crearea a două comisii speciale din experți independenți, care să analizeze starea sănătății mintale a Președintelui comunist Vladimir Voronin și legalitatea averii Familiei Voronin

–         a cerut re-scoaterea PCRM în afara legii, ca partid înregistrat ilegal la Ministerul Justiției, fiind scos anterior în afara legii, odată cu implozia URSS

–         l-a chemat în judecată pe Președintele Voronin (dosarul e la CEDO) pentru denigrare și calomniere, la care s-a dedat abuzând de calitatea sa de Președinte al statului

–         este unicul deputat care a cerut Serviciului de Informații și Securitate să facă public orice dosar existent în această instituție pe numele Vitalia Pavlicenco și a primit răspuns, în plin regim comunist, când instituțiile statului erau subordonate dictatorului, că nu există dosar sau alte materiale documentare pe numele respectiv.

În calitate de președinte al formațiunii de opoziție Partidul Național Liberal, a luptat pentru intelegerea  corectă a noțiunii de ” libertate a exprimării” și ”pluralism politic și de opinii”, câștigând în instanțele naționale două procese fundamentale pentru interpretarea adecvată a prevederilor Constituției, în spiritul art.10 și 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, punând punct, prin implicarea oportună și a Curții Constituționale, dilemei  constituționalității discuțiilor despre eventualitatea unificării celor două state românești”.

În calitate de adjunct al directorului general al Uniunii Industriașilor și Antreprenorilor din Republica Moldova și de coordonator de proiecte la Grupul editorial ”Litera”, activând în spațiu nonguvernamental și privat,a promovat valorile unei socieăți bazate pe inițiativa privată și libera concurență, care creează o economie ca fundament pentru o sferă socială, culturală și spirituală dezvoltată.

În calitate de membru al grupurilor de cooperare interparlamentară moldo-română, moldo-spanilă, moldo-elenă și moldo-germană, a promovat aspirațiile populației Republicii Moldova de a se alinia familiei europene.

În calitate de fost vicepreședinte al Uniunii Jurnaliștilor, a promovat ferm libertatea de exprimare, ca fundament al avansării societății și respectării drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.

În anul 2004 Vitalia Pavlicenco este decorată de Statul Român cu Ordinul Național al României ”Pentru Merit”, în Grad de Comandor.