Ce vor scriitorii? Demnitatea cerută de Ion Vatamanu sau plicuri de la tartari?

Am citit doua articole – semnate de Traian Vasilcău și de Vasile Grozavu -, care vizează foarte trist intelectualitatea noastră de creație, în special fiind vorba de scriitori, dacă încercăm să le privim prin prisma poeziei lui Ion Vatamanu, în care găsim versul ”Fratele meu, îți cer demnitate, Iată ce vor scriitorii”.

Ne întrebăm și noi – ce vor scriitorii? Demnitate sau plicuri? Și de la cine? De la personalități sau mediocrități desăvârșite, cocoțate su prin furt și cu protecția Tartarului? Tartarul, care a spus că, dacă se adoptă Legea Lustrației, rămânem fără intelectualitate? Și plicuri cu ce fel de conținut – curat sau furat de la sărmani? Cât despre dezideratele naționale, aspirațiile de Unire, e mai bine nici să nu vorbim, pentru că asemenea intelectuali așteaptă permisiunea de a le emite tot de la cei cu plicurile…  Și, vă rugăm – nu vă faceți probleme că ”am avea noi complexe” legat de nesprijinul din partea pretinșilor intelectuali, care sunt români în șoaptă, iar unioniști – ”când va sosi momentul”… Nu avem complexe. Vitalia Pavlicenco

 Ion Vatamanu: Ce vor scriitorii?

Exista o stea, a noastra, aici,

O lacrima-n desfacerea florii,

Fratele meu, eu nu ti-s dusman

Iata ce vor scriitorii

Daca mai pierdem si ultimul port,

Acela matern in delta culorii,

Fratele meu, cu mortii nu merg

Iata ce vor scriitorii

Un grai sa nu taca, al nostru, aici,

Trezeste-l in suflul viorii,

Fratele meu, desteapta-ti copiii

Iata ce vor scriitorii

Pamantul, izvorul isi roaga stapanul,

Intoarcerea lui la dorite podgorii,

Fratele meu, iti cer demnitate

Iata ce vor scriitorii

Aer n-ajunge pe metru patrat,

Pe metru patrat se-ntuneca zorii,

Fratele meu, nu-ti vinde si casa

Iata ce vor scriitorii

Nu-i unde, nu-i unde, suntem gramaditi

In pastaia uscata-a victoriei,

Fratele meu, desteapta-ti fiinta

Iata ce vor scriitorii

Pe-aceste campii, ale noastre, latine,

Arde vesmantul rupt al istoriei,

Fratele meu, ne cheama parintii

Iata ce vor scriitorii

Ne-am saturat de momeli si minciuni,

Astazi tara isi spulbera norii,

Fratele meu, adevar ul nu iarta

Iata ce vor scriitorii.

Traian Vasilcău: DORUL EMINESCU

Sîmbătă seara am fost invitat de prietenii mei, scriitorii, la momentul omagial Eminescu din 15 ianuarie de pe Aleea clasicilor români din Chișinău. Era un frig de înghețau cuvintele înainte de a fi spuse, dar am venit.

Eu nu promit și mă țin de cuvînt, dar cînd mai și promit atunci, la sigur, mă țin, tare de tot mă țin! De cuvînt, bineînțeles.

Am fost cuminte. Au vorbit toți cei prezenți. Cînd am solicitat și eu 2 minute să recit un poem, coorganizatorul nu mai avea nici un cuvînt în bagaj  și, cu mare greu, mi-a zis că nu e loc de mine, fiindcă Primăria le închide sunetul și-i izgonește de pe Alee.

Important e că ați venit, mi-a răspuns unul dintre prietenii mei, scriitorii.

Așa că public aici ceea ce mi s-a interzis acolo, lîngă bustul unicului Poet național al românilor, de dorul căruia am venit, am înghețat, ascultîndu-i pe toți, și-am plecat.

Convins pe viață și pe moarte convins că” laudele Lor, la sigur, m-ar fi mîhnit peste măsură“…

Tu, Eminescule, ce zici?

Iată poemul: Dorul  Eminescu

Сum o duce Eminescu? Eminește! Scrie-ntruna,

Ce uitat e Eminescu, timpu-n el s-a rătăcit,

Nu primește nici o veste și-l salută numai luna,

Cînd își dă în leagăn visul, cuvîntînd fără sfîrșit.

 

Ce visează Eminescu? N-are vise! Soarbe ceață,

Că-i prea înrăită lumea, cum nu s-a-ntîmplat nicicînd.

Are dor de România, dar ea-și dă cu fard pe față,

Se dă zilnic în petreceri, trece strada surîzînd.

 

Fericirea mi-l pîndește? Este trist și el de-o vreme,

Mite Kremnitz nu-l mai știe, Bălăuca-i jar preastins,

Vin să-l nege scribii țării, pervertiți fără probleme

Și el, geniu trist,  mi-i  vede  și continuă de scris.

 

Ce gîndește moartea lumii? Zi și noapte-l tot așteaptă

Și cînd România pare ctitorie fără rost

Dor ne este de Luceafăr,  ca de maicile din poartă,

Coborîte-n flori să-și strîngă amintirile ce-au fost.

P.S. Vi s-a părut ceva suspect în acest poem, încît să-i fie închisă gura de prietenii lui, scriitorii?

 

Vasile Grozavu: Au fost înmânate premiile Stalin-Filat

Cred că uniunea scriitorilor, fără Mihai Cimpoi, s-a pornit încetișor cu pluta.

Citesc o știre de la televiziunea lui Kiril Lucinschi, care face ravagii informaționale în R.M, convingându-i pe muritorii de rând că Rusia are dreptul asupra Ucrainei, Moldovei, Georgiei și nu-mi vine a crede ochilor.
Recitesc. Așa este.

Uniunea Scriitorilor din Moldova a decernat ieri premiile pentru anul literar 2013 şi bursele de creaţie pentru 2014.

La eveniment a participat sponsorul general al manifestării, preşedintele PLDM, Vlad Filat, care i-a înmînat scriitorului Nicolae Esinencu premiul ”Opera omnia”.

În posesia premiului de excelenţă au intrat scriitorii Leo Butnaru şi Vlad Zbîrciog. Premiul pentru poezie a fost luat de către poetul Nicolae Popa pentru cartea ”Elegiile Casei Scriitorilor””.

La capitolul critică şi istorie literară au fost premiate cărţile ”Dicţionarul enciclopedic Mihai Eminescu” de academicianul Mihai Cimpoi şi ”Poezia optzecistă basarabeană” de Grigore Chiper.

Premiul pentru literatura pentru copii i-a revenit scriitorului Vasile Romanciuc, iar cel pentru debut în critica literară – Mariei Pilnic şi lui Alexandru Cosmescu.

De asemenea, au fost acordate mai multe premii speciale din partea Uniunii Scriitorilor din Moldova şi a unor societăţi literare din Republica Moldova.

Cu burse de creaţie s-au ales scriitorii Marcela Benea, Veronica Postolachi, Lucia Ţurcanu, Emilian Galaicu-Păun, Dumitru Apetri şi Vitalie Ciobanu.

Privesc secvența video pe youtube și constat că nu greșesc – Filat a dat iarăși plicuri. Ei le-au luat.

Mut de revoltă, am văzut cum Suceveanu, un poetaș care s-a remarcat prin accese de rasism pe 3 noiembrie , trecut, la mitingul, organizat de Filat, o scălda în moderație românească de pupincurism get-beget:

– Premiul pentru cel mai bun…. îl înmânează Vlad Filat…
– Premiul pentru cel mai dulce sărut la locul potrivit îl înmânează tot Vlad Filat…
– Si acum îl invit , pentru a treia oara pe Vlad Filat…

Spre marea mea fericite niciunul dintre actualii decorați nu a fost prezent la întrevederile cu Mirceea Snegur, când îl încurajau să nu cedeze nimic Rusiei din cuceririle noastre…

Astăzi este ziua în care poetul-nepereche a trecut în eternitate. Las poezia marelui Eminescu să le curgă în urechile plombate cu numele Filat și mă gândesc la începutul anilor 90 când uniunea scriitorilor a declanșat lupta de eliberare națională.

Dacă pentru aducerea la putere a unui individ corupt care să înmâneze plicuri am luptat, atunci e timpul să ne facem de petrecanie și să rupem penițele.

De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?
Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?
Azi, când patimilor proprii muritorii toţi sunt robi,
Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic
Ce-o beşică e de spumă într-un secol de nimic.

https://vasilegrozavu.wordpress.com/2014/06/15/au-fost-inmanate-premiile-stalin-filat/