Pe data de 1 mai a avut loc o ședință a Consiliului Unirii cu o participare mai amplă a membrilor, la care s-a discutat situația politică și geopolitică din interiorul statului și din regiune, modalitatea de comemorare a datei de 28 iunie. S-a luat în examinare și a fost sprijinită Poziția PNL și a AVR-92 ”Tiras-Tighina”privind invitarea trupelor NATO de către conducerea R.Moldova și s-a adoptat un Apel-Manifest pentru asigurarea securității și a vieții cetățenilor, cu recomandări de importanță majoră pentru destinul cetățenilor loiali celui de-al doilea stat românesc și ideii de unitate națională românească. În curând vom reveni cu un material mai detaliat despre discuția din cadrul Consiliului Unirii, care a decis pentru data tristă din istoria noastră – 28 iunie – să organizeze un Marș și un forum al unioniștilor.
Preşedintelui Republicii Moldova
Parlamentului Republicii Moldova
Guvernului Republicii Moldova
La 27 august 1991, Republica Moldova şi-a declarat, în faţa întregii lumi, ieșirea din URSS. De peste 23 de ani urmăm 
calea suveranităţii, a independenţei şi a democraţiei. De tot atâta timp se promovează o politică de pace în interior şi în exterior, în condițiile neutralitâții constituționale a statului. Forţele armate, conform tratatelor internaţionale la care suntem parte, contribuie la misiuni de asigurare a ordinii şi a păcii în diferite zone de conflict militar din lume. Cu toate acestea, securitatea cetăţenilor noștri a fost și rămâne mereu ameninţată.
Conflictul armat din anul 1992, în care Republica Moldova a fost atacată de Federaţia Rusă şi de forţele secesioniste de peste Nistru, staţionarea, contrar prevederilor constituţionale, a trupelor militare rusești în teritoriul de est al statului, manifestările secesioniste din unele unităţi administrativ–teritoriale şi poziția agresivă a unor partide politice şi organizaţii, instigate din exterior, în favoarea refacerii Uniunii Sovietice, au frânat dezvoltarea multidimensională a societății, punând în pericol stabilitatea în societate.
În plus, războiul ruso-georgian din anul 2008, recunoaşterea Abhaziei şi a Osetiei de Sud de către Rusia, intervenţia militară în peninsula ucraineană şi anexarea Crimeii de către acest stat, confruntările armate, declanşate de forţele teroriste şi secesioniste proruse în regiunile de Est şi de Sud ale Ucrainei, dar și referendumurile anticonstituţionale din UTA Găgăuzia şi solicitarea aşa-numitului soviet suprem de la Tiraspol privind recunoaşterea independenţei Transnistriei, cu alipirea ei la Federaţia Rusă au arătat cât de uşor şi repede poate fi transformată o ţară în haos, iar o situaţie paşnică – în una periculoasă pentru securitatea populației, precum și cât de vulnerabili suntem astăzi noi, cetăţenii Republicii Moldova.
Consiliul Unirii, plecând de la realităţile regionale ce prezintă pericol pentru securitatea Republicii 
Moldova şi viitorul nostru european, consideră oportun ca autoritățile statului, conducându-se de Declarația de Independență, care ”CEREA Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova”, succesorul de drept al imperiului sovietic fiind Rusia, declarat stat-agresor printr-o Hotărâre CEDO privind conflictului militar instigat contra Republicii Moldova în 1992, să întreprindă următoarele:
1. Printr-o decizie a Parlamentului, să fie declarată zona aflată sub controlul regimului separatist de la Tiraspol, sprijinit de cercurile imperiale de la Kremlin, drept teritoriu ocupat de Federația Rusă și să solicite tuturor organismelor europene și internaționale recunoașterea acestei stări de fapt, pentru sporirea eforturilor comune în vederea eliberării statului nostru de sub ocupația rusă.
2. Ca membru al ONU, beneficiind de toate drepturile și obligațiile ce derivă din acest statut și din Carta ONU, să facă demersurile respective pentru ca aceasta să ceară, în mod expres, Rusiei să recunoască neutralitatea Republicii Moldova și, în consecință, să își retragă imediat și necondiționat toate forțele militate și paramilitare de pe teritoriul statului nostru, în frontierele sale, recunoscute de forurile internaționale.
3. Să identifice posibilități, inclusiv prin Curtea Constituțională, care să abordeze situația similar celei privind limba română, pentru a contesta legalitatea statutului de neutralitate, prevăzut în art.11 din Constituţie, în partea că „Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă”, în condițiile când el nu se regăsește în Declarația de Independență, fiind lovit de nulitate din momentul recunoașterii oficiale a statului.
4. Să invite trupele NATO în Republica Moldova, pentru a asigura securitatea cetățenilor într-un context de forță majoră, legat de criza din Ucraina, ce se poate extinde ușor spre al doilea stat românesc.
5. Să inițieze de urgență procedurile formale de retragere a Republicii Moldova din Comunitatea Statelor Independente.
6. Să ceară Federaţiei Ruse despăgubiri materiale și financiare pentru prejudiciul cauzat Republicii Moldova, prin staționarea ilegală a trupelor ruse pe teritoriul ţării, contrar art.11, pct. 2, din Constituție, care stabileşte că „ Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”, şi pentru subminarea statului, prin susţinerea economică, socială, financiară şi militară a regimului separatist de la Tiraspol.
7. Să contracareze manifestările secesioniste, prin introducerea, în legislaţie, a noţiunii de ”separatism” şi a articolelor privind răspunderea penală severă pentru asemenea acţiuni.
8. Să încheie, în regim de urgenţă, acorduri de asistenţă militară bilaterală cu ţările membre ale UE şi cu SUA, pentru a preveni intervenţiile militare din partea oricărui stat, cu pretextul de ”a-și proteja etnicii”.
9. Să consolideze continuu baza tehnico-militară şi capacitatea de luptă a Armatei Naţionale, sporind considerabil bugetul destinat creșterii capacității de apărare, dat fiind că acesteia i se alocă cel mai mic buget militar din Europa – o cotă în PIB de numai 0,3 la sută.
10. Să asigure respectarea cu strictețe a legislaţiei lingvistice privind obligativitatea cunoaşterii limbii române de către toate persoanele ce vor să obţină funcţii în stat.
11. Să modifice astfel actele normative încât să fie strict interzisă asistența socială directă – alocaţii financiare sau suplimente la pensii – unităţilor administrativ-teritoriale din partea altor state, fără consimţământul autorităţilor statului.
Consiliul Unirii îi îndeamnă pe toți cetățenii Republicii Moldova, care își doresc un viitor românesc, civilizat, european să se unească pe platforma adevărului istoric, ce ne va face liberi, și să pună presiuni pe guvernanți pentru ca aceștia să identifice limpede și univoc interesul național al românilor și al alogenilor integrați în spațiul românesc – acesta fiind lichidarea consecințelor Pactului criminal Molotov-Ribbentrop și refacerea unității naționale românești, prin reunificarea Republicii Moldova cu România – singura cale de a fi într-o lume democratică, civilizată, pașnică și prosperă.
Consiliul Unirii,
1 mai 2014
Prea multe cerinte,dna Pavlicenco! Exista un banc despre Moise care discuta cu Dumnezeu.Poruncile dumnezeisti erau sute,dar ca poporul nu era in stare sa le memorizeze pe toate,deaceea cu rugamintea si binecuvantarea poporului Moise si Dumnezeu au ajuns la o intelegere:Porunci sa fie doar 10 la numar!(Asa cum a facut de fapt PPCD,cand a motivat votarea lui Voronin in 2005,numai ca aceasta este alt subiect,pe care trebuie foarte bine de-l studiat,nu condamnat).Intorcanduse de la „negocierile” cu Dumnezeu Moise a anuntat poporul despre succesul inregistrat,iar poporul se bucura neestimat de mult,la care Moise le-a zis cu intristare:Nu prea va bucurati,pentru ca ,desi avem de indeplinit doar 10 porunci, porunca cu preacurvia a ramas. De unde si concluszia:Pana cand clasa politica moldoveneasca,indiferent de culoarea drapelelor si a programelor nu va mai fi ca porunca despre preacurvie???
Atentie, Tinerii din Moldova de Est:
elevi, liceeni, studenti, lucratori, etc.
–––––––––––––––————————————–
Vrei sa petreci gratis o mini-vacanta
la Marea Neagra
pe litoralul românesc, statiunea Venus ?
– în luna iunie, pentru o perioadă de 5 zile,
cu toate cheltuielile suportate de către organizatori (transport, masă, cazare).
Inscrie-te aici:
http://tinerii.md/fii-voluntar-si-poti-ajunge-la-mare-in-iunie-si-participa-la-cea-mai-mare-caravana-in-iulie/#respond
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
===== BUCOVINA DE NORD =====
————— ♥ SI TOATA BASAⱤABIA E ⱤOMÂNIA ♥ ———–
—————♥—♥—♥— RE-U N I R E ! —♥—♥—♥———
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE
ÎN VECHILE HOTARE DIN ANUL 1918 !
=====================================
Vasilisa are dreptate.
Ca membru fondator al Consiliului Unirii, imi exprim parerea ca nu ar trebui amestecate masurile imediate de securitate cu propuneri de administrare si legiferare. In urma unor discutii interminabile in Parlamentul de la Chisinau, nu se va mai face nimic.
Nu inteleg de ce se ocoleste sistemul democratic ca propunerile concrete sa fie adresate si inregistrate oficial pentru institutii specifice guvernamentale, care vor trebui sa raspunda intr-un termen stabilit solicitarilor. Si nu numai, prin analizarea propunerilor societatii civile, organisme si factorii de raspundere guvernamentali primesc un ajutor importanta in luarea unor decizii.
Altfel, cui i se adreseaza „Apelul-Manifest” si cam ce se doreste? Cum credeti ca un articol din Constitutie poate fi schimbat in perioade de criza, cand ar trebui organizat si un referendum? Sau, credeti ca ONU, care are probleme cu disputele din Ucraina, se va intruni pentru a discuta retragerea rusilor din Transnistria?
Repet, dar se pare ca nimeni nu doreste sa se implice, exista un set de numai 3 (trei) propuneri diplomatice, politice, militare pe blogul meu „Diaspora si Reintregirea” (http://mipopescu.wordpress.com/peace-initiative/) ale caror elemente sunt deja luate in considerare si la Washington, si la Bucuresti si de oficiali NATO, dupa cum puteti vedea si din ultimile discuti si masuri.
Am sperat ca aceste propuneri sa fie preluate de CU pentru a fi prezentate in numele organizatiei si la guvernul de la Chisinau si la ambasada americana.
De ce? Deoarece prin sustinere populara, factorii de raspundere guvernamentali romani sau de aiurea isi pot justifica si pot simti ca nu gresesc in luarea unor decizii in directiile propuse.
Mircea Popescu
Pt Mircea Popescu
Nu excludem ca toti au cite putina dreptate. Si cei care spun sa le adresezi oficial, si cei care spun ca nu are rost, pentru ca nu au raspuns la nicio scrisoarea adresata oficial si inregistrata. Voi porniti de la ideea ca sunteti intr-o societate democratica. Noi insa nu suntem si orice efort din plus ramine inzadar. Cine are de luat si de folosit ceva o face, ca de aia au consilieri, ca sa citeasca si sa informeze. Daca primeam raspuns la o singura scrisoare adresata la Bucuresti si la Chisinau, mai aveam vreo indoiala, dar in practica alor nostri nu exista aceasta cultura a raspunsului la scrisori si e de ajuns ca le scriem, nu si sa le servim pe tava unor consilieri care le pun in sertar sau le arunca direct la cos. In privinta aceasta chiar am avut un caz clasic la „consultarile” lui Filat cu societatea civila, in care direct l-am intrebat pe Igor Volnitchi ce a facut cu un demers al nostru – s-a bilbiit si mai ca nu a spus ca l-a aruncat direct la cos. Nu s-a schimbat nimic de atunci. Cu niciun demnitar. pentru ca ei privesc eforturile uniniste in continuare ca selinii si garbuzii – ca „actiuni antistatale”.
In toata perioada din 2012 de cind am tot scris scrisori la conducerile de la Bucuresti si Chisinau, nu am primit decit un singur raspuns de la cancelaria lui Basescu, care ne-a scris ca a readresat o scrisoare nu stiu unde si ca vom mai primi un raspuns, pe care nu l-am primit. Noi nu primim bani si fonduri publice, nu avem posibilitati sa functionam ca ceasul, munca de voluntariat nu prea pot face oamenii nostri, ca nu au salarii de la stat, ci trebuie sa isi cistige viata. Deci, nu avem stafuri numeroase sa danseze in fata guvernantilor sa le ofere sfaturi in scrisori oficiale si nici nu credem in conducerile actuale ale celor doua state, de aceea ne facem datoria si ne spunem pozitia public pentru cine are ochi sa vada si urechi sa auda. Insa, deocamdata, urechile si ochii sunt astupati, pentru ca majoritatea sunt marionete si nu de sfaturi de la CU au nevoie.
Personal, am putina incredere si in ambasadele care ii menajeaza pe conducatorii corupti si considera ca toti care lupta pentru mai bine decit este ii impiedica pe astia si „vor sa ii readuca pe comunisti la guvernare”. Asa ca dintr-o parte pare una, dar in realitate nu e chiar asa.
Vitalia, daca „nu are rost” sa te adresezi oficial, atunci cui foloseste „Apelul-Manifest”?
Daca nu crezi ca trebuie te adresezi nici macar ambasadelor pentruca personal n-ai ncredere, atunci cum crezi ca acestea pot sa transmita informatii corecte guvernelor lor?
Si nu prea cred ca daca un lider nu doreste sa actioneze deoarece nu area incredere, intreaga organizatie, care „nu are staf”, trebuie sa „inghete”.
Cat despre faptul ca munca de voluntariat nu se face decat daca oamenii sunt platiti, atunci nu mai este vorba nici de voluntariat si nici de crez pentru o cauza.
Eu n-as pomeni despre asa ceva si cat am fost presedintele CMR nu am pus problema finantarii sau platirii unor oameni nici macar o singura data.
Elaborati idei, propuneti solutii concrete, realizati contacte la nivel guvernamental, politic civic si diplomatic. Pentru asta nu trebuie bani ci vointa, altruism si dorinta de a promova o noua stare de spirit care sa reuaseascaq sa atraga.
Parafrazand putin, daca fiecare partid sau organizatie se considera buricul Basarabiei, atunci moare Basarabia cu buricul netaiat ca nu mai stie moasa pe care sa-l taie primul.
Nu or fi chiar toti cei care va dau sfaturi tampiti, poate au ceva mai multa experienta si nu ar strica sa mai deschideti urechile.
Oricum, eu am incetat sa mai sper ca societatea civila va mai reusi sa faca ceva. Chiar si acest mesaj este mai mult o rabufnire neputincioasa in fata luptei cu morile de vant pe care o duc pe blogul eu.
Guvernanţilor le crează probleme UNIREA, căci dispare posibilitatea de a fura bunurile acestei ţări. Pentru popor UNIREA aduce numai beneficii.
În cazul UNIRII nu numai pensiile dar şi salariile bugetarilor vor creşte de cel puţin două ori numai pe baza economiilor făcute in urma lichidării guvernului, parlamentului, preşedinţiei şi a tuturor instutuţiilor care le deservesc inclusiv armata şi ambasadeie. Iar dacă luăm în consideraţie că odată cu dispariţia demnitarilor corupţi vor fi curmate delapidările şi hoţiile din RM această creştere va fi şi mai considerabilă. Dar cel mai mare avantj e că vom fi în UE acum şi nu peste 20 de ani..
Pt Mircea Popescu
Fiecare vrea sa faca mai mult, dar face cit poate. E posibil ca voi sa fi putut face mai mult si mai bine, noi facem cit putem si cit reusim. numai ca la mijloc e totusi o diferenta: „predecesorii” nostri aici, falsi unionisti, „romani de meserie”, au muls statul roman. Noi nu am facut asta, poate de aceea ne reuseste mai putin decit lor, unii spun ca s-au ales cu vreo 34 de milioane, noi, insa, punem banii familiei. Este greu si pt ca acestia lupta acerb impotriva noastra si luptam, in paralel, contra antiromanilor, dar si contra „falsilor amici” de pe falsa dreapta.
Si inca ceva – voi activati intr-o societate care nu va este, cel putin, ostila. Aici este invers. Iar ceea ce facem aici nu e doar ce fac eu. E ce facem noi si ne zbatem cum putem, pt ca a concura cu hotii e mult prea greu, ei au alte interese. Iar noi le impiedicam, nu ca sa ne raspunda la scrisorile oficiale.
Si, in final, nu cred ca sunt cea mai mare si ultima dezamagire a ta.
Vitalia, tu ridici niste probleme care sunt numitor comun pentru intreaga societate civila romanesca si cu precaderea cea de peste Prut: incapatanarea de a va da mana pentru a realiza ceva important.
In cazul basarabenilor, unirea si prin asta supravietuirea ca popor.
Dupa aia, n-aveti decat sa va spargeti capetele cat vreti.
La alegerile care vin, niste forte politice constiente si inteligente ar intelege ca trebuie sa aiba loc o disputa intre doua curente: unionist si statalist (separatist). Orice alta abordare este dovada luptei pentru interese personale cu efect distructiv pentru popor.
A vorbi de liberalism intr-o „tara” in care economia se afla la genunchiul broastei este nu numai anormal, dar si ridicol. Iar partidele liberale abunda ca ciupercile dupa ploaie, desi toate vorbesc de frustrari si masuri sociale ca orice partid pur socialist.
Iar factorul national este lasat undeva la varful cozii.
Unde-i miscarea nationala adevarata, nu numai a romanismului (care-si face cu greu loc in societatea basarabeana), ci si a unitatii nationale in cadrul natiunii romane? Nu exista deoarece toti va considerati „moderni”, iar pentru voi modernismul nu mai inseamna traditia, istoria si destinul comun romanesc, ci ridicolul „liberalism” la o „tara” care nici macar nu-i bine definita.
Restul, ca nu-i democratie, ca-i ostilitate, ca nu sunt bani, ca noi suntem mai vizionari ca altii, ca nu-i momentul, ca populatia nu-i constienta, bla, bla, bla sunt pretexte.
De aici si ineficienta, si dezbinarea, si talmes-blamesul societatii civile fara busola si fara perspective.
Daca sunteti capabili, creati o singura alianta electorala si pre-electorala nationala, mai ales in acest moment de criza majora pentru existenta spatiului si populatiei de dincolo de Prut. Daca nu, continuati cu apeluri si manifeste aruncate in eter.
Sansele unei asemenea aliante nationale cresc, deoarece oamenii vor fi pusi in fata a doua alternative; alianta nationala sau integrarea in spatiul ruso-asiatic.
Va fi momentul adevarului si deschiderea spre directia de dezvoltare.
Asa este dle Mircea Popescu,cum scrieti ! Numai ca interesele inguste,uneori meschine,de a accede la treuca puterii ii fac pe multi „politicieni made in ussr” sa se considere vajnici si importanti,iar in esenta sunt niste profitori,nimic mai mult.”Istoria R.Moldova” de la 1991 demonstreaza cele afirmate mai sus.Nu avem elita politica,dar nici intelectuala, cu spirit si gandire romaneasca.Daca n-am dreptate,rog sa ma combateti cu argumente. Stiu ca „politicienii” din R.Moldova nu accepta astfel de abordare,dar daca in viata asta totul este comparabil,apoi reesind din asta „randamentul” politicii promovata in decurs de 20 de ani este aproape zero.