Interviu, partea I. ”Preşedintele singurului partid unionist din RM: la conducere sunt forţe anti-româneşti”. Partea I

http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/analize-interviuri/11868-preedinta-pnl-de-la-chiinu-vitalia-pavlicenco-urmtorul-gest-de-demnitate-naional-este-recunoaterea-constitutional-a-ocupaiei-basarabiei-pana-in-prezent-i-lichidarea-consecinelor-pactului-molotov-ribbentrop.html

http://moldpress.info/2014/01/12/presedintele-singurului-partid-unionist-din-republica-moldova-la-conducere-sunt-forte-anti-romanesti/

REPORTER:În primul rând, vă mulțumesc pentru că ați acceptat să ne acordați un interviu. Subiectul Unirii a început să fie unul de actualitate pe cele două maluri ale Prutului, iar PNL-Republica Moldova este, practic, primul partid politic ce și-a asumat, prin Statut și Program, promovarea acestui mesaj. Ați reușit să finalizați acest proces, deoarece știm că au fost câteva probleme?

Vitalia Pavlicenco: Vă mulțumesc și eu pentru interesul de a-mi solicita un interviu. Să sperăm că anul acesta, 2014, care a început și continuă cu tematica Unirii ”la vedere”, va însemna și mai mult pentru abordarea tot mai concretă a acestui deziderat sfânt al românilor de pe ambele maluri ale Prutului, precum și al românilor de oriunde ar fi ei astăzi. Într-adevăr, PNL din Republica Moldova, care s-a reconstituit în 2006 în a treia sa formulă, contribuind în toți anii de după proclamarea Independenței la coagularea forțelor democratice, naționale, pentru a rezista presiunilor forțelor antinaționale din interior și din exterior, și-a propus, prin documentele programatice și statutare, un obiectiv unionist clar. În perioada când comuniștii pledau pentru ”Uniunea Rusia-Bielarusi”, PNL, în ultimele două din cele trei formule ale sale de existență, a optat – în Statut și Program – pentru o Uniune Interstatală România-Republica Moldova, când primul stat românesc încă nu devenise membru al NATO și UE. Deși am fost învinuiți, chiar de cei despre care spunem că sunt ”ai nostri” de planuri subversive, de destrămare a României, mai târziu mulți analiști și factori politici, inclusiv parteneri europeni au invocat că al doilea stat românesc a pierdut ultimul vagon, în care România și Bulgaria au plecat spre spatiul euroatlantic. Însă, în acel vagon, putea fi și Republica Moldova, alături/împreună cu România. Dar nu a fost să fie din lipsa de reforme, din cauza regimului comunist fariseic și din alte cauze. De aceea, PNL a decis, la Congresul al III-lea, din 3 decembrie 2011, să includă, în mod expres, în Program și Statut, dincolo de păstrarea conceptului de Uniune interstatală ca instrument de accelerare a pregătirii reunificării, și obiectivul reîntregirii neamului românesc, prin reunificarea celor două state de pe malurile Prutului.

Încă în anul 2007 PNL a lansat un Manifest-Apel de solidaritate românească, prin care a solicitat tuturor politicienilor de pe ambele maluri ale Prutului să se unească în jurul aspirației de reîntregire românească. Ulterior, acest mesaj și obiectiv politic au fost readoptate la ședința Delegației Politice Naționale a PNL din 17 aprilie 2010, decizie materializată în sloganele și acțiunile partidului. Mesajul ”Avem nevoie de un Președinte care să ne conducă spre Unirea cu România” a fost unul-șoc pe malul stâng al Prutului, în campania pentru referendumul de modificare constitutională privind modul de alegere a Președintelui în R.Moldova. Clipul cu acest mesaj a fost interzis atunci de Comisia Electorală Centrală, însă PNL a atacat decizia în judecată și am câștigat până la Curtea Supremă de Justiție. După care sloganul ”PNL propune Unirea cu România” a fost utilizat în campania electorală pentru Parlament din octombrie 2010. Desigur, au fost lucruri riscante, dar necesare pentru a începe a spune adevărul despre necesitatea regăsirii tuturor românilor într-un stat. După congresul al III-lea a început, însă, calvarul neînregistrării Statutului de către Ministerul Justiției, chemat de PNL în judecată, procesul durând aproape un an. Este extrem de important să reamintesc aici rolul special al Curții Constituționale în procesul de durată ”PNL vs Ministerul Justiției”. CC – în paralel cu deciziile curajoase, emise în baza precedentelor CEDO, ale judecătorilor în prima instanță, legat și de clipul unionist, legat și de Statutul unionist al PNL, – a pus punct demagogiei ”stataliste” și divagațiilor legate de antistatalismul românesc al unioniștilor. Pentru că Ministrul Justiției, care a solicitat poziția CC, a tot încercat să inducă, în mod arbitrar și eronat, ideea că PNL, prin poziția sa unionistă, ar avea ceva cu violența, cu ura rasială, cu ignorarea pluralismului de opinie, cu discriminarea interetnică, invocând în Sesizarea către CC niște articole nepotrivite din Constituție, în speranța că va putea interzice PNL pentru obiectivul proUnire. Însă nu i-a reușit.

Trebuie neapărat să amintesc și coincidența faptelor, pentru că, imediat în debutul anului 2012, PNL a lansat ideea formării unei Platforme unioniste ”Consiliul Uniri”, datorită existenței căreia, în cooperare cu Platforma civică ”Acțiunea-2012”, unioniștii au redat demnitatea națională celor două state românești, comemorând printr-o serie de acțiuni-marșuri și alte manifestări cei 200 de ani de ocupație ruso-sovietică a pământului românesc Basarabia. Și asta a deranjat forțele antiromânești, de aceea PNL a avut duble probleme la înregistrarea Statutului – Puterea, încă reticentă la obiectivul unionist, a fost deranjată și de creșterea numărului unioniștilor de la manifestări publice deschise din cele două state românești. PNL, încă pe 9 mai 2008, a organizat, în Scuarul Operei Naționale, Ziua Europei, a dansat Hora Unirii. Tot încă în anul 2008 PNL a comandat întrebări speciale pentru un sondaj IRI legat de Unire și NATO și a văzut, de atunci, că 29 la sută din populație sprijină obiectivul Unirii. Însă votul în alegerile ulterioare a fost unul anticomunist, a câștigat demagogia cu șansă-neșansă, însă alegătorii acum regretă ce au votat în 2010. Să vedem ce ne va aduce anul electoral 2014.

REPORTER:Care considerați că este motivul pentru care încercarea inițială a eșuat și ați fost nevoiți să mergeți în instanță ca să dobândiți dreptul de a promova Unirea dintre cele două state românești?

VP: Așa cum am spus cu diferite ocazii, în comunicate și declarații, în pledoarii în instanță, Republica Moldova, prin transformarea politicii în business, inclusiv după căderea regimului comunist, are la conducere forte încă antiromânești, deși se autoproclamă proeuropene. Ele nu sunt cu adevărat proeuropene, pentru că, dacă ar fi astfel, noi nu ne căutam dreptatea în instanță timp de un an. Aceste forte privesc obiectivul Unirii ca pe o amenințare a viitorului lor, pe care și-l văd în continuare fără democrație, fără justiție și cu multă corupție, încercând să îi înșele în continuare pe factorii europeni că sunt anticomuniști și că, de aceea, trebuie tolerate apucăturile lor ”stataliste”, care înseamnă, de fapt, negarea pluralismului autentic de opinii, șantajabilitatea lor din partea Kremlinului, dorința de a se reperpetua la putere într-un stat neviabil, jefuit, distrus, din care oamenii pleacă pe un cap. Însă interesele strategice sunt că Rusia, prin ei, să împiedice extinderea NATO spre Est, să mențină în continuare trupele ruse ce țin sub ocupație, și în prezent, cel de-al doilea stat românesc. Or, un obiectiv unionist înseamnă – dincolo de actul de dreptate istorică și de dreptul națiunii de a fi împreună – că Basarabia ar intra sub scutul NATO, că s-ar putea dezvolta și obține investiții și fonduri străine, europene și americane, precum și altele, pentru că investitorii vin acolo unde este justiție independentă, iar NATO implică existența statului de drept. De aceea, ca și în perioada sovietică, la fel ca și în perioada de 23 de ani de după proclamarea Independenței, numai câțiva ani au fost la guvernare forte ceva mai naționale, în rest – se perindă aceleași grupări, cu alte denumiri de partide, dar care nu doresc Unirea și caută motive de tot felul ca să împiedice fericirea românilor de a fi împreună, într-un stat european, democratic, unitar, prosper și puternic. Or, statul este secund în raport cu fericirea și dreptul oamenilor, care l-au creat. Doar oamenii pot decide să îl mai mențină sau să caute alte soluții pentru o existență normală a societății. Fiecare are o viață și nu o poate sacrifica pentru interese dubioase ale unor state-cancer. Dar pentru că, totuși, lucrurile se schimbă, chiar și în pofida rezistenței opuse constant de antiromânii trași de sfori de la Moscova, iată că o Curte Constituțională, care și în acest an a avut o poziție de demnitate, restatuând Declarația de Independență pe locul primordial în esența R.Moldova, în raport cu Legea Fundamentală, a decis, și în 2012, că obiectivul Unirii poate fi în Statutul unui partid politic. Este o decizie-premieră în Basarabia.

REPORTER:Clasa politică de la București, prin Președintele României, a afirmat răspicat că Unirea dintre cele două state ar trebui să constituie următorul proiect național al României.Credeți că acest lucru ar trebui să fie valabil și pentru clasa politică de la Chișinău?

VP: Ne putem doar exprima regretul că un asemenea proiect national a fost anunțat abia acum. Dar, pe de altă parte, aveau să curgă, mai înainte, gârlă învinuirile că Băsescu sau noi, care spunem de multă vreme despre Unire, că împiedicăm parcursul proeuropean. Am scris de mai multe ori, în ultimul timp, că declarațiile lui Traian Băsescu smulg masca de pe politicienii români care, din rațiuni personale sau din angajamente antinaționale, nu doresc Unirea. Aceste interese se chiar contopesc în cazul unor personaje politice. Eu am avut niște poziții mai critice față de Trian Băsescu, în perioade anterioare, pentru că fiecare basarabean vrea mai multă atenție, nu doar să dea voturi, dar am constatat ulterior, cu venirea altor partide în prim-planul guvernării la București, că Basarabia rămâne parcă undeva acolo, că românii de peste Prut, în opinia lor, ”încă nu înțeleg prea multe lucruri” etc. Consider că orice politician roman din dreapta Prutului trebuie să aibă o lacrimă pentru basarabenii năpăstuiți, care abia acum ridică și ei capul, participând, de doi ani, la marșuri, la acțiuni curajoase și salutând declarațiile proreîntregire ale politicienilor. Astfel, cunoaștem că reprezentanți a trei din cele patru partide parlamentare au vorbit de imperativul reunificării și al includerii teritoriului românesc din stânga Prutului în planul de regionalizare al României. Consiliul Unirii, din care face parte și PNL, a publicat pe site-ul consiliul-unirii.ro, diferite Manifeste, Planuri, Strategii, Paradigme de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova, ca să nu ajungem să ne reîntregim noi, de aici, ca o ”epavă statală”. Cât privește guvernanții de la Chișinău, că de comuniști nici nu avem ce discuta, toți se acoperă cu demagogia integrării europene, încercând, în mod ridicol, să tragă o linie de demarcație între obiectivul european și obiectivul Unirii. Când lucrurile sunt absolut clare: cine sunt cei mai mari eurointegriști, dacă nu unioniștii, care spun că acum e nevoie să ne unim, iar printr-un Plan Special al UE, să încercăm să modernizăm Basarabia în scurt timp și să o readucem acasă, la sânul României.

Și salut consecvența lui Traian Băsescu, cel care, recent, a deconspirat esența prorusească a premierului Iurie Leancă, servit societății de păpușarii antiromâni drept un îngeraș european. Sigur, sunt lupte politice și interese electorale și în dreapta Prutului, dar cred că și Victor Ponta, și Crin Antonescu, sunt unioniști, vor veni cu declarații, eu personal sugerându-le mesagerilor PNL-iști din România să nu rămână de căruță și să răspundă acum propunerii Președintelui României de a discuta parcursul Basarabiei, amenințate, într-adevăr, de pericolul subminării demersului proeuropean. Nu avem alternative și mesajul PNL din alegerile anului 2010 – ”Unirea cu România e cea mai scurtă cale de integrare în NATO și UE” este vocalizat acum și de mulți lideri de opinie, oameni de stat, noi știm acest adevăr și ar fi bine ca PNL din România să reconfirme rolul de partid cu o istorie aparte în ceea ce privește refacerea României Mari.

REPORTER:Ce împiedică fostele sau actualele guvernări să își asume un mesaj unionist? Exprimă ele poziția societății civile sau există alte interese?

VP: Am să vă spun aici un lucru poate în premieră. Până acum, când nu era bătut în cuie, nici prin parafare, obiectivul european al R.Moldova, din cauza aflării 14 ani la guvernare, din cei aproape 23, a forțelor antinaționale și europene, cei veniți în 2009 și 2010 mai manevrau cu argumentul fals ”să fim moderați, cuminți, atenți, să nu supărăm Rusia și Tiraspolul sau Comratul”. Acum, împinși din urmă și prin fondurile europene imense, pompate în Basarabia, pe care partenerii de dezvoltare nu le mai vor ratate sau ajunse în buzunarul și al comuniștilor, iată că guvernanții nu mai au niciun motiv să nu accepte unionismul. Și îl vor accepta, din informațiile noastre. Unii jurnaliști, care îi servesc, deja spun că ”drumul spre Europa al RM trece ȘI prin București”. ÎN TIMP CE EL TRECE NUMAI PRIN BUCUREȘTI. Un altul nu are capăt, finalitate, plus presiunile constant antiromânești, care pot căpăta forme diverse – de la război până la șantajul gazelor, șantaj comercial, alte provocări. Adevărata societate civilă sunt unioniștii, că ceilalți se cam află în buzunarul guvernanților. Iată când și societatea civilă, cea care se pretinde ”fruntea” europeană a acestui segment, va spune adevarul despre Unire, atunci vom considera că subiectii respectivi nu depind de cei ce îi finanțează, care încă mai cîntăresc să accepte sau nu unionismul, ci de interesul național al cetățenilor R.Moldova.

Va urma partea a II-a