Pe 29 octombrie 2013 împlinesc vârsta de 60 de ani. Și pentru că …

Și pentru că, de mai multe ori, pe acest blog, mi s-a solicitat – mai frumos sau mai puțin frumos – să scriu despre mine și despre ce am făcut (mă rog) în această viață, am decis să o fac. Totuna, mai tîrziu și altă dată nu va mai fi nevoie… După 40 de ani, probabil, nu mai e mare bucurie nicio aniversare, dar după 60 – nici atât. Dar asta e… 

Sunt considerată persoană publică, am fost de două ori parlamentară și rotunjesc pe 29 octombrie 2013 o vârsta mai tristă, dar care nu mă face mai inactivă. Sunt al șaptelea an președinte al Partidului Național Liberal, am luptat mereu pentru democrație, justiție și libertatea de exprimare, oricare ar fi fost poziția socială și profesională deținută.

Am crescut fără tată, pentru că Victor Vangheli  (născut în a.1928 în s.Grinăuți, jud.Bălți) a fost asasinat (pe 26 iunie 1953), la vârsta de numai 24 de ani, în condiții suspecte, cu patru luni înainte de nașterea mea. El a fost profesor de matematici și istorie la școala din sat. Mama, Agafia Vangheli (născută Bordeniuc în s.Aluniș, jud.Bălți), a obținut studii de pedagogie la Iași, în perioada interbelică, și a fost directoarea școlii din s.Grinăuți, fiind învățătoare de clasele primare, la început, apoi predând limba română (atunci numită „moldovenească”) și limba franceză. Mama a fost și învățătoarea scriitorului pentru copii Spiridon Vangheli, care i-a purtat respectul toată viața. Scriitorul a învățat la liceul din Bălți împreună cu tata. Ambii părinți au obținut studii incomplete la ”Institutul învățătoresc” din Bălți, neîncheindu-le pentru că tatăl Victor a murit, iar mama a rămas cu două fiice, una de cinci ani și cu mine, mezina, în brațe. Din câte mi-a povestit când am crescut mai mare, mama a stat în concediu de maternitate două săptămâni, bunica paternă purtându-mă o perioadă la școală ca mama să îmi dea piept.

Născută pe 29 octombrie 1953, am mers la școala de opt ani din sat la vârsta de 6 ani, pe care am absolvit-o cu eminență, citind de la patru ani și cunoscând cărțile din biblioteca școlii. Apoi am mers să învăț în clasa a IX-a și a X-a la școala din satul vecin, Pelinia, pe care am absolvit-o medaliată cu aur în a.1970.

Am devenit, în același an, prima studentă a Universității de stat din Chișinău, pentru că, pe 1 august 1970, în jurul orei 10.00 deja susținusem, ca medaliată, pe nota maximă primul examen la Facultatea de Limbi Străine, Secțiunea Franceza.

Am absolvit cu note maxime Facultatea și mi-am început cariera profesională în 1977, ca redactor-stilizator la Editura ”Știința” a Academiei de Științe, revista ”Limba și Literatura Moldovenească”. În anul următor, 1978, am devenit doctorandă la fără frecvență la Institutul de Limbă și Literatură al AȘ, Secțiunea Istoria Limbii și Dialectologia, sub conducerea doctorului în științe Rubin Udler.

Am pregătit, discutat și obținut aprobarea pentru susținerea tezei de doctor în filologie în termenul de patru ani, susținând pe notă maximă examenele de minimum, însă fără a fi susținut imediat teza, deoarece a intervenit o pauză în redesemnarea membrilor Comisiei pentru Susținerea tezelor de doctor, din cauza deceselor, la mică distanță, ale mai multor membri ai acesteia, a cărei nouă componență trebuia confirmată, de fiece dată, la Moscova.

În anul 1985 devin angajată ca traducător-simultanist în Secția Traduceri a Agenției Telegrafice de Informații, filială a TASS, Secțiune codusă de regretatul lingvist și publicist Valentin Mândâcanu, care a deschis calea luptei pentru limba română corectă, cu statut de limbă oficială. Ulterior, după 1989, am preluat conducerea acestei secții, Valentin Mândâcanu fiind ales deputat.

În anul 1987, am susținut, fără niciun vot împotrivă (ceea ce se întâmpla mai rar în regimul sovietic), teza de doctor în filologie la Academia de Științe.

În perioada luptei pentru limba de stat și grafia latină, de la sfârșitul anilor 80, am adunat semnături pentru adoptarea acestor decizii în una dintre instituțiile principale de propagandă sovietică – ATEM și am scris o serie de articole în presa republicană pentru promovarea acestor decizii de importanță fundamentală pentru identitatea națională a populației din Republica Moldova în cadrul Mișcării de Renaștere Națională, ce au culminat cu proclamarea Independenței la 27 August 1991, fapt pentru care am fost persecutată la instituția în care activam.

Am redactat și pregătit pentru tipar în două limbi (română și rusă) stenogramele ședințelor Parlamentului ce au culminat cu adoptarea grafiei latine pentru limba de stat în Republica Moldova și a statutului ei de limbă de stat. Împreună cu publicistul și lingvistul Vlad Pohilă, am editat (dedicând mamelor noastre, care ne-au învățat alfabetul latin), cu două zile înainte de adoptarea respectivelor decizii istorice, broșura ”Să citim, să scriem cu litere latine”, care a servit drept prim-manual în perioada de tranziție la alfabetul latin.

După proclamarea Independenței, am contribuit la fondarea, dezvoltarea și promovarea Agenției Naționale de Presă ”Moldova-press”, care și-a început activitatea peste două luni de la creare, prin aducerea în Republica Moldova a fluxurilor mai multor agenții, cea mai importantă fiind Rompres, din România, acesta fiind și cea care a ajutat și logistic ”Moldova-Press”, acțiune sprijinită intens și cu toată deschiderea de către premierul Mircea Druc și de Președintele Parlamentului Alexandru Moșanu.

Am condus, ca prim-adjunct al directorului general, agenția ”Moldova-press”, în perioada grea a războiului de la Nistru, asigurând, inclusiv prin deplasarea în zona de luptă împreună cu ziariști străini sau mergând pentru a culege informații la fața locului despre acțiunile de luptă, pentru oglindirea obiectivă a evenimentelor.

Din 1994 devin, prin votul Consiliul Național al Congresului Democrat Unit (ulterior – Partidul Forțelor Democarice), redactor-șef al publicației ”Mesagerul”, mijloc de presă al acestei formațiuni politice democratice, proromânești și proeuropene, de opoziție, publicație care, timp de patru ani, cât am condus-o, a avut cel mai mare tiraj în Republica Moldova, între 20-24 mii de abonați, promovând valorile democratice, naționale, luptând pentru demolarea guvernărilor antinaționale și arătând exemplul pozitiv al României pe calea avansării prin schimbările din societate, în pagina Între Est și Vest.

Ca deputat în două legislaturi – 1998-2001 și 2005-2009 -, am fost un parlamentar foarte activ, cu poziție civică și politică în lupta contra forțelor retrograde, antieuropene și antinaționale, printre realizări fiind:

–          am câștigat procese la Curtea Constituțională împotriva legilor adoptate de guvernanții comuniști

–          am înregistrat un număr-record de interpelări la adresa instituților statului în legătură cu nedreptățile comise la adresa cetățenilor și cu diferite fărădelegi

–          am înaintat inițiative legislative legat de ieșirea din CSI, discutate în plenul Parlamentului, precum și de anularea unor documente fundamentale ce împiedică retragerea trupelor ruse din R.Moldova și reglementarea problemei tansnistrene (rezilierea Acordului de încetare a focului în 1992 și a Memorandumului din 1997 privind Transnistria)

–          am obținut, cu două zile înainte de summitul OSCE de la Istanbul, în noiembrie 1999, în calitate de membru al delegației Republicii Moldova la AP NATO, la sesiunea de toamnă a acesteia, cu sprijinul congresmanilor americani, o Rezoluție fundamentală privind retragerea imediată și necondiționată a trupelor ruse din Republica Moldova și Georgia

–          am fost un membru activ al Comisiei parlamentare pentru dialogul parlamentar cu autoproclamata republică nistreană

–          în calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru politica externă și al Comisiei pentru securitatea statului și ordinea publică, am făcut parte din grupurile parlamentare de redactare a declarațiilor și legilor importante comune

–          în calitate de vicepreședinte al Comisiei buget și finanțe, am făcut parte din mai multe comisii pentru verificarea activității Băncii Naționale, Ministerului Finanțelor

–          am făcut o multitudine de declarații politice legat de cele mai importante evenimente și priorități politice și de activitatea decidenților

–          am adresat apeluri pentru promovarea unei justiții independente, inclusiv coordonatorilor Programului ”Provocările Mileniului” al SUA

–          am participat, mulți ani la rând, la Forumul economic de la Krynica, unde am promovat interesul național de modernizare și europenizare a Republicii Moldova și aspirația de refacere a unității naționale românești, pentru binele și al Vestului

–          am beneficiat de cunoștințe în cadrul diferitelor programe americane si europene pentru promovarea necesității adoptării Legii Lustrației, care ar asigura o reprezentare parlamentară și guvernamentală neșantajabilă în Republica Moldova

–          am cerut, repetat, membrilor Legislativului, să accepte imperativul unei Legi a Lustrației, pentru purificarea politicii și asigurarea independenței forțelor politice în luarea deciziilor, fără amestec din afară

–          a câștigat un proces împotriva Serviciului de grăniceri, care m-a împiedicat să traversez de câteva ori, fără motiv, în regim comunist, după anul 2001, frontiera cu Româțnia, ca măsură de persecutare pentru critica permanentă la adresa PCRM

–          am pregătit și promovat pentru semnare, în rîndurile deputaților, două proiecte de legi constituționale, privind modificarea art.11 și art.13 din Constituția Republicii Moldova, pentru a face posibilă aderarea statului la NATO și pentru redenumirea limbii oficiale în română

–          am cerut constant, sub regim comunist, deconspirarea marilor scheme frauduloase de jaf al societății, a cerut, în Parlamentul cu o majoritate comunistă, crearea a două comisii speciale din experți independenți, care să analizeze starea sănătății mintale a Președintelui comunist Vladimir Voronin și legalitatea averii Familiei Voronin

–          l-am chemat în judecată pe Președintele Voronin (dosarul e la CEDO) pentru denigrare și calomniere, la care s-a dedat, abuzând de calitatea de Președinte al statului

–          sunt prinre puținii, dacă nu unicul deputat care a cerut Serviciului de Informații și Securitate să facă public orice dosar existent în această instituție pe numele Vitalia Pavlicenco și am primit răspuns, la o zi după solicitarea acestui lucru, în plin regim comunist, când instituțiile statului erau subordonate dictatorului, că nu există la SIS dosar sau alte materiale documentare pe numele Vitalia Pavlicenco.

În calitate de președinte al formațiunii de opoziție Partidul Național Liberal, am luptat pentru ințelegerea  corectă a noțiunilor ”libertate a exprimării” și ”pluralism politic și de opinii”, câștigând în instanțele naționale două procese fundamentale pentru interpretarea adecvată a prevederilor Constituției, în spiritul Declarației de Independență și al art.10 și 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, punând punct, prin implicarea oportună și a Curții Constituționale, dilemei  constituționalității discuțiilor despre eventualitatea unificării celor două state românești. Am reușit, în ultimii doi ani, și ca unul dintre coordonatorii Consiliului Unirii, să reaprindem, inclusiv prin Marșuri de demnitate românească și unioniste, flacăra speranței refacerii unității naționale românești.  

În calitate de adjunct al directorului general al Uniunii Industriașilor și Antreprenorilor din Republica Moldova și de coordonator de proiecte la Grupul editorial ”Litera”, activând în spațiul nonguvernamental și privat, am promovat valorile unei societăți bazate pe inițiativa privată și libera concurență, care creează o economie ca fundament pentru o sferă socială, culturală și spirituală dezvoltată.

În calitate de unul dintre coordonatorii Consiliului Mondial Român pentru Basarabia, am încercat să menținem speranța regăsirii tuturor românilor într-un stat, cooperând cu români de-ai noștri de peste hotare, cu dor și durere pentru România noastră dragă și pentru Basarabia.

În calitate de membru al grupurilor de cooperare interparlamentară moldo-română, moldo-spaniolă, moldo-elenă și moldo-germană, am promovat aspirațiile populației Republicii Moldova de a se alinia familiei europene.

În calitate de fost vicepreședinte al Uniunii Jurnaliștilor, am promovat ferm libertatea de exprimare, ca fundament al avansării societății și respectării drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.

În anul 2004 am fost decorată de Statul Român cu Ordinul Național al României ”Pentru Merit”, în Grad de Comandor. 

Vitalia PAVLICENCO

Alte materiale pe blog despre viața mea:

http://www.pavlicenco.md/2009/01/20/in-cautarea-parintilor%E2%80%A6/

http://www.pavlicenco.md/2010/05/08/grinautiul-meu-natal-are-un-monument-dedicat-eroilor-reintregirii-neamului/

http://www.pavlicenco.md/2010/05/09/grinautiul-meu-natal-are-un-monument-dedicat-eroilor-reintregirii-neamului-2/

 

NOTĂ: Mai jos avem  textul în engleză și franceză ale Rezoluției AP NATO, Amsterdam, 15 noiembrie 1999, Rezoluție de care sunt mândră că am obținut-o, cu numai două zile înainte de Summit-ul OSCE de la Istanbul, la care s-a decis retragerea trupelor ruse, care așa și nu au mai fost retrase. Rezoluția a fost obținută într-o confruntare crâncenă, avută de mine mai întâi în Comitetul politic, apoi în ședința în plen, cu delegația rusă condusă de Victor Ozerov. Eu dispun de toate stenogramele. Presiunile aproape că erau să conducă la excluderea proiectului de Rezoluție din discuțiile din cadrul ședinței plenare, însă datorită președintelui spaniol al AP NATO de atunci, Javier Ruperez, ea a fost, totuși, votată, cu numai 6 voturi contra (ale unor comuniști italieni și parlamentari greci).