„Românii au dreptul să fie împreună, ca şi germanii!” – interviu pt ZIUAVECHE.ro

http://www.ziuaveche.ro/exclusiv-zv/intalnirile-zv/unionista-vitalia-pavlicenco-romanii-au-dreptul-sa-fie-impreuna-la-fel-ca-si-germanii-142115.html

http://www.ionpetrescu.ro/2013/01/09/george-c-marshall-punte-de-unificare-cu-chisinaul/

Un lucru aparte mi-a atras atenţia, în biografia conaţionalei Vitalia Pavlicenco. Cursurile sale în Germania, la Centrul European pentru Studii de Securitate “George C. Marshall”. Un institut axat pe un brainstorming organizat, în care este cultivată complementaritatea cursanţilor din state ex-socialiste şi ex-sovietice. Aceştia fiind – cu tact şi inteligenţă – deprinşi la un dialog multinaţional necesar, argumentat şi constructiv, prin care mutaţiile geopolitice, pe continentul european şi arealurile limitrofe sunt privite prioritar pragmatic. Ca vicepreşedinte al Asociaţiei “George C. Marshall” România am iniţiat un dialog cu o compatrioată care nu doar crede în necesitatea istorică a reîntregirii naţionale, dar are şi un discurs cu forţa unei cascade, precum aceea de la Niagara.

Nu prea sunt fericită, într-o societate încă neliberă

Unionista Vitalia Pavlicenco: Românii au dreptul să fie împreună, la fel ca şi germanii! intalnirile zv – Care este motivaţia personală că militaţi, cu atâta ardoare, pentru reunirea landului din stânga Prutului cu Patria-Mamă?

– Sunt acum în Germania, la fiică-mea, unde profit, iată, de oportunitatea, pe care Unionista Vitalia Pavlicenco: Românii au dreptul să fie împreună, la fel ca şi germanii! intalnirile zv mi-aţi oferit-o, prin a-mi solicita un interviu. Adică în Germania, unde cuvântul land este adecvat. Germania şi-a unificat landurile, trebuie şi noi, românii, să ne unificăm judeţele, într-o Românie mare şi puternică, unită şi prosperă. Dar dacă veţi citi un articol al meu, adunat cu greu în suflet şi postat acum câţiva ani pe http://www.pavlicenco.md/2009/01/20/in-cautarea-parintilor%E2%80%A6/, la fel ca şi alte articole de pe blogul meu, pe care îl administrez de cinci ani, mi-aţi înţelege motivaţia personală, de care mă întrebaţi. Am crescut fără tată, ucis de regimul comunist. Şi pe mama a ucis-o medicina sovietică. Viaţa mea a fost plină de absenţa tatălui, cum spunea, în aproximativ acest spirit, scriitoarea română Ileana Vulpescu, în “Arta Conversaţiei”. Însă nu există familie de români în Basarabia care să nu aibă motivaţia ca, într-o bună zi, să ridice capul şi să spună “Ajunge!” după atâta umilinţă, nelibertate, neidentitate naţională şi suferinţa în suflet, cât a suportat. Dacă ar fi mai multă libertate în societatea noastră românească din stânga Prutului, vă asigur că lumea ar fi alta, însă oamenii tac şi rabdă toate formalităţile şi etapele până îşi redobândesc cetăţenia romană, speră să nu moară de foame şi pleacă unde îi duc ochii pentru a-şi hrăni familia, având dreptul la circulaţie liberă. Mama m-a educat curajoasă, deschisă, principială şi luptătoare pentru dreptate. Asta fac mereu, în presă, în politică, asta voi face cât voi mai trăi. Am fost cinci ani membru al delegaţiei asociate a Republicii Moldova în Adunarea Parlamentară a NATO, unde am luat mereu cuvântul, apărând interesul naţional al celui de-al doilea Stat Românesc. Am fost invitată de trei ori la studii de Centrul European pentru Studii de SecuritateGeorge C.Marshall”, unde, iarăşi, am învăţat a fi liberă. Tocmai de aceea nu prea sunt fericită într-o societate încă neliberă, însă părinţii, bunicii mei, intelectuali şi oameni culţi, cu studii, – odată cu soarta lor, pe care nu o pot uita şi care m-a marcat, mi-au transmis şi răspunderea pentru a lupta şi a obţine ceea ce nu au putut ei.

O construcţie serioasă

– Cât de reprezentativ este Consiliul Unirii pentru dinamizarea procesului reîntregirii naţionale?

– Fac parte din Consiliul Unirii deputaţii care au constituit Consiliul Naţional al Unirii din parlamentari de pe ambele maluri ale Prutului, un număr de români simpli, şi nu doar, din teritoriile istorice şi din comunităţile româneşti de peste hotare. Desigur, rămâne un imperativ organizarea acestui număr de oameni, am şi făcut-o, într-o anume măsură, însă o mare dificultate e lipsa mijloacelor pentru a susţine activitatea stafului. Ne-am mai descurcat cumva, dar ştiaţi, probabil, că, în Republica Moldova, e greu să găseşti suport logistic pentru partide, mişcări sau ONG-uri ce optează pentru Unirea cu România. Mai mult – acest obiectiv politic – era interzis să apară în Statutele organizaţiilor noncomerciale (din care fac parte si partidele. – N.n.). Spun asta ca să încerc să răspund – a câta oară – la o întrebare ce ne-a tot frământat în anul creării Consiliului Unirii: “Era bine să ne pornim cu ce avem, dar, mai ales, cu ce nu avem, cu ce putem şi cu ce nu putem, la acest drum sau trebuia să aşteptăm – nu ştiu până când – să le avem pe toate şi, apoi, să lansăm o construcţie unionistă serioasă?”

Manifestul Unioniştilor

– Vi se fac unele reproşuri…

-Da. De pildă: 1. De ce v-aţi pornit la un asemenea drum dacă nu aţi avut cu ce? 2. Veţi rezista în faţa atacurilor antiunioniste din toate părţile? 3. Veţi fi în stare să reacţionaţi corect la încercările de a vă confisca efortul, învinuindu-vă că nu sunteţi “cei chemaţi” şi nici “cei mai indicaţi” să vă asumaţi mesajul unionist, care “nu vă e pe putere” şi, mai degrabă, “îl veţi compromite”? Acestea au fost sfidările conştientizate de la bun început de noi, personal, am bănuit că va cădea în mare parte pe mine răspunderea pentru propulsarea initiativei propuse de Anatolie Revenco, medic, vicepreşedinte al PNL, şi Ştefan Maimescu, fost deputat în primul Parlament, unul dintre fondatorii Consiliului Naţional al Unirii format în 1991, în frunte cu Mircea Druc, purtând şi cu ex-premierul discuţii înainte de a ne decide. Acum judecaţi: în anul 2012, când s-au împlinit 200 de ani de ocupaţie ruso-sovietică, noi, unioniştii, pentru a consemna tragicul eveniment, am organizat nouă Marşuri ale Unirii, inclusiv acţiuni de tot felul, începând cu 24 ianuarie şi încheind cu 1 decembrie. Este un început. Oricum, nu putem ignora ieşirea, de două ori, a zeci mii de persoane în stradă la Chişinău şi 4.000 – la Bucureşti -, care, în memoria victimelor celor două sute de ani de blestem, au redat demnitatea nu doar românilor de pe ambele maluri de Prut, dar şi celor din comunităţile româneşti, care au aderat la Platforma unionistă Consiliul Unirii. Plus editarea unei cărţi privind crimele din cele două secole de ocupaţie, scrisă de istoricul Anton Moraru sub egida CU, oferirea unui număr mare de conferinţe de presă, inclusiv la Bucureşti, la Hanul lui Manuc, în care am prezentat viziunile unioniştilor asupra multor evenimente, date, fenomene, sugerând un program de comemorare oficială a tristei date.

La sfârşitul anului 2012, membri activi ai Consiliului Unirii au lansat Manifestul Unioniştilor, în care au expus viziunea asupra modalităţii de înfăptuire a Unirii. Acum, aş spune astfel – noi am făcut ce am putut, ne-a sprijinit cine a dorit, ne-a fost extrem de greu şi ne va mai fi, dar idealul Unirii este al tuturor, să ne unim eforturile şi să fim mai mulţi, mai puternici, mai curajoşi şi mai uniţi. Ceea ce menţionez, in mod special, este conjugarea eforturilor tinerei generaţii, în special din Platforma civică “Acţiunea-2012”, cu membrii CU, având mulţi oameni cu experienţa şi durerea vieţii şi a istoriei, a practicilor atroce, suportate de destinul nostru nedrept. Loc pentru acţiuni e pentru fiecare, oricine poate sugera şi realiza câte ceva, cel puţin noi, unioniştii, am reuşit să impunem subiectul Unirii în spaţiu public, ceea ce nu a mai fost până acum în R.Moldova. De asemenea, un succes mare al justiţiei şi al nostru, al întregii societăţi, este recunoaşterea legalităţii opţiunii pentru Unire şi al pledării, prin metode paşnice pentru aceasta, prin câştigul obţinut în toamna anului 2012 în instanţă de national-liberalii care şi-au ţinut congresul al treilea pe 3 decembrie 2011, au adoptat un Statut unionist, a cărui înregistrare a fost respinsă de Ministerul Justiţiei. Ei, iată, pentru prima oară pe acest pământ românesc, după ocupaţia din 1940, e voie ca, într-un document politic, Statut şi Program ale PNL, partid istoric ce a înfăptuit şi Marile Uniri, să figureze obiectivul unionist. Tocmai de aceea am putut lansa procesul de unificare a forţelor unioniste, a românilor ce îşi doresc Unirea şi am avut un an plin, activ, al Consiliului Unirii, în care am ridicat sus de tot capul, spunând că ne dorim un stat românesc unitar, puternic, european, aşa cum au procedat germanii.

Mă întrebaţi de “dinamizare”, eu mă gândesc, de fapt, că procesul de avansare spre reîntregirea neamului românesc are nevoie de o „dinamitare” psihologico-emoţională, ce are toată şansa să se producă. Şi încă ceva. Tinerii din Platforma civică “Acţiunea-2012”, organizând mai aproape toate manifestările împreună cu noi, au adunat semnăturile a peste 600 de candidaţi în recentele alegeri din România pe “Pactul pentru Basarabia”, optând pentru Unire. Avem deja un partid unionist în Parlament, la Bucureşti, – PPDD, semnatar al Consiliului Unirii.

Sperăm, în anul 2014, să devină parlamentar şi PNL din Republica Moldova. Deci, lucrurile se mişcă, iar în privinţa reprezentativităţii – noi ştim, cum spunea şi Ambasadorul României la Chişinău, că unionişti sunt foarte mulţi. Domnia sa s-a declarat unionist, pentru că vrea să ajungă R.Moldova în UE, numai că fără Unirea cu România acolo, noi singuri, degrabă nu ajungem.

Acţionaţi de parcă sunteţi deja uniţi cu România”

– Care sunt mutaţiile pozitive, în viaţa societăţii din stânga Milcovului de azi – Prutul -, dacă faceţi o comparaţie între cum arăta aceeaşi entitate statală, în 1989, sub stăpânire sovietică, şi cum evoluează azi Republica Moldova, cu o conducere declarată pro-europeană?

– UE ne-a sprijinit constant, numai că nu a obţinut prin acest sprijin să ne democratizăm. Pentru un răspuns convingător, aş invoca exemplul Țărilor Baltice, care, precum ştiţi, sunt membre ale spaţiului euratlantic. Sunt convinsă că şi noi puteam deveni stat-membru al NATO, însă acum avem această şansă prin Unirea cu România. Sigur, nici nu putem spune că nu s-a schimbat nimic.

Lucrurile evoluează, numai că nu aşa cum ar fi trebuit, dacă vorbim de pregătirea pentru integrarea europeană. Două cauze ar explica tergiversările şi ritmul inadecvat al schimbărilor în Republica Moldova– una e societatea dezbinată, decalajul fiind adâncit prin cei 14 ani de guvernări antieuropene, antiromâneşti şi antidemocratice, din cei 21 de „independenţă”. A doua e lipsa de coeziune socială şi politică pentru obiectivul european, lucru propus public de mine în anul 2001, când fariseii comunişti, cică, “optau” pentru vectorul european al statului. Atunci am iniţiat discuţii legate de reeditarea, în al doilea Stat Românesc, a Declaraţiei de la Snagov, din România, când toate forţele politice au semnat-o pentru a-şi conjuga eforturile pe demersul euratlantic. Însă s-a demonstrat, foarte repede, fariseismul comuniştilor, Occidentului i-a căzut pelicula de pe ochi şi … am ajuns cel mai sărac stat din Europa, care mai discută şi astăzi la ce mal să ancoreze – la Est sau la Vest…

În plan naţional, unele lucruri s-au pierdut, altele renasc. Mă gândesc la activitatea a doar doi adevăraţi români – editorul Anatol Vidraşcu şi violonistul Nicolae Botgros, ambii şi cu ordine ale Statului Român, cărora le-a fost remis odată cu cel remis mie – Ordinul Naţional al României ”Pentru Merit în Grad de Comandor”. Ei au succese extraordinare în domeniile lor pe întreg spaţiul românesc, deţinând locuri de top. Deci, sunt adevăraţi patrioţi români, care acţionează cum spunea Mircea Druc – “existaţi şi acţionaţi de parcă sunteţi deja uniţi cu România”. Dar cea mai mare speranţă este tânăra generaţie a societăţii, fapt demonstrat şi pe 7 aprilie 2009, ca şi prin prezenţa masivă a tinerilor la acţiunile unioniste din acest an.

Una gândim, alta spunem şi a treia fumăm

-Din perspectiva raportării publice a liderilor Alianţei pentru Integrare Europeană, la relaţia dezirabilă dintre Bucureşti şi Chişinău, care ar trebui să fie marcată de fraternitate, ce ne puteţi spune despre adevăratele viziuni ale ex-preşedintelui republicii, Mihai Ghimpu, preşedintelui Parlamentului, Marian Lupu şi premierului Vladimir Filat?

-E şi mult, e şi puţin de spus. Noi avem mereu o problemă, care e similară celei de la Bucureşti – una gândim, alta spunem şi a treia fumăm. Numai că la Bucureşti şi înRomânia nu se mai pune problema orientării strategice a statului, în timp ce, în cazul Republicii Moldova, se mai discută încotro mergem, perspectivă din care ar şi trebui să îi analizăm pe cei ce ne conduc. În acest sens, părerea mea este că nu avem lideri politici în Parlament neşantajabili. Iar şantajabilitatea guvernanţilor e cea mai mare problemă pentru viitorul Republicii Moldova. Legat de Mihai Ghimpu, împreună fiind, în anii 90, şi membri ai aceleiaşi formaţiuni politice – Partidul Forţelor Democratice, cred că el este român, deşi se laudă că nu are cetăţenie – eu o am din 1992, mai devreme nu s-a putut -, însă Ghimpu s-a relansat în politică mai curând prin nepotul său, tânărul Dorin Chirtoacă, despre care nu vom discuta acum legat de faptul dacă el conduce sau nu conduce ca un liberal capitala celui de-al doilea stat românesc. Însă, aşa s-a întâmplat că, în R.Moldova, politicienii de dreapta nu au reuşit să înfrunte forţele antiromâneşti şi antiunioniste, care au fost ajutate să se perpetueze la putere după proclamarea Independenţei şi, când ajung, şi românii, puţin la putere, îşi pierd verticalitatea, demnitatea, principialitatea şi românismul, ca să nu fie striviţi şi eliminaţi de ceilalţi.

Cu toţii, declarându-e forţe fals europene, neagă, de fapt, libertatea de exprimare, plaralismul politic, se consideră zei şi dumnezei, ştiind „ce este astăzi bine şi ce nu”, se apucă să critice unionismul. Deci, în practică, nu sunt europeni. Toţi împreună, deveniţi “forţe fals centriste”, se opun apropierii prea mari de România, vor tratate de frontieră şi alte tratate, se opun acţiunilor publice proromâneşti, punând Unirea în sicriu şi învinuindu-i pe promotorii ei de KGB-ism, când colaboraţionişti în perioada sovietică par a fi fost exact cei ajunşi în Parlament. Este adevărat că Puterea corupe şi strică, în contextul nostru stricăciunea însemnând abdicarea de la românism, transformându-l în afacere bănească şi electorală. Tocmai de aceea am fost şi continuăm să fim criticaţi de toţi, inclusiv de cei din Parlament, ca şi de toţi business-unioniştii, care au profitat şi tocat 21 de ani banii poporului român, dar s-au temut să promoveze curajos un obiectiv unionist – ca să vezi „încă nu e timpul!” Poate din cauza că e un obiectiv politic şi invidiază că îl promovează alţii, poate că e mai bine “să fii în treabă, într-un proces continuu aducător de bani”, decât să se închidă robinetul. Şi aici spun încă următoarele – noi, Consiliul Unirii, am cooperat în anul care a plecat cu Platforma Civică „Acţiunea-2012”, formată, în special, de tineri sinceri şi ambiţioşi. Apoi, noi, unioniştii, nu am luat niciodată bani publici din România sau fonduri europene, iar ceea ce am reuşit să facem a fost graţie eforturilor noastre şi ale unor oameni cu durere, pentru că nu suntem încă uniţi.

Unirea cu România nu este o alternativă a integrării europene

– Cât priveşte pe Filat şi Lupu?

– Marian Lupu nu ştie ce limbă vorbim în Republica Moldova, deşi are şi studii făcute, dar şi naşi în România, iar actualul premier nu poate – pe puţin spus – opri contrabanda la frontiera cu România, care compromite ambele state, contrabandă care merge mai bine decât cooperarea în multe domenii. Poate nu ştiaţi, dar la frontiera cu România, unde a fost scoasă sârma ghimpată, se plantează – dacă nu s–a şi încheiat plantarea, că a fost o mare mobililzare şi o ştim de la nişte fete practicante la grăniceri, care erau puse să facă asta, – nişte arbuşti foarte spinoşi, ca să te înghimpi şi să nu mai vrei să o treci. Iar maica Rusia s-a şi oferit să livreze sisteme de pază a frontierei mai abitir decât sârma bolşevico-sovietică.

Noi, Consiliul Unirii, am fost la Iaşi şi am salutat prima şedinţă a celor două Guvene pe care noi le numim „româneşti”. Dar Unirea cu România nu este o alternativă a integrării europene! Este însăşi această integrare accelerată, adică rapidă, în condiţii de securitate sub umbrela NATO, fapt ce va impune retragerea militară a armatei sovietice de ocupaţie, care ne ţine şi azi în căpăstrul nelibertăţii. Iar cei trei conducători nominalizaţi de dumneavoastră repetă refrenul comuniştilor, cu integrarea europeană, când, de fapt, se gândesc şi se tot tem de Moscova. Pentru Filat, liderul rus Putin fiind declarat ca idol! Europa este prezentă în mesaje pentru a se putea toca banii europeni. Constantin Tănase, unul dintre liderii de opinie de la Chişinău, reitera recent că adevăraţii eurointegrişti în Republica Moldova sunt unioniştii.

Ceilalţi doar vorbesc de Uniunea Europeană, ştiind bine că acolo nu vor putea controla justiţia şi fura bunul public. Precum declară, de şase ani, PNL şi, acum, Consiliul Unirii – Unirea cu România, dincolo de restabilirea adevărului istoric, prin lichidarea consecinţelor Pactului criminal Ribbentrop-Molotov, ar însemna imediata înscriere a basarabenilor în circuitul euroatlantic, la fel cum s-a întâmplat în cazul Germaniei de Est. Dar niciun conducător de azi al Republicii Moldova nu acceptă adevărul din Istoria Românilor, pe care Bucureştiul îl ştie, nu îşi doreşte România în rol de avocat pentru UE, nici ajutorul României pentru accelerarea pregătirilor de integrarea europeană, nu doreşte să valorifice expertizaromânească din perioada preaderării şi asta pentru că sunt conectaţi direct sau indirect la Kremlin, fapt acoperit cu “pragmatismul proeuropean”. Eu am avut întâlniri în toamna anului 2012, la Comisia Europeană de la Bruxelles şi am ajuns la concluzia că totul e în puterea noastră, trebuie doar, simplu, să nu mai furăm, să oprim corupţia, să ne reînfrăţim cu românii noştri, să rezistăm presiunilor şi şantajului rusesc, împreună cu România, care e bogată şi are descoperite şi zăcăminte enorme, apoi să convingem Vestul că noi suntem un popor unit, european, civilizat. Conducătorii postcomunişti de la Chişinău nu ştiu, din cauza fricii de Rusia, ce s-a întâmplat pe 28 iunie 1940, pe 22 iunie 1941, pe 9 mai 1945 sau mai devreme, nici pe 23-24 august 1944.

Orfanul Europei

-În ce măsură Mişcarea Unionistă poate, în mod realist, nu doar declarativ, ca să susţină “revenirea la normalitate, la valorile general-umane şi naţionale, la coeziunea civică”?

-Dacă plecăm de la ideea că România este membră a spaţiului euratlantic, unde se pledează – mutatis mutandum – pentru asemenea valori, atunci nu e greu de imaginat că Mişcarea Unionistă doreşte ca toţi românii să fie împreună, revenind la normalitatea la care au revenit germanii, împreună rezistând şi în faţa presiunilor din partea comunităţii europene asupra statelor naţionale – că nu putem nega nici acest fapt. Coeziunea civică, naţională lipsesc la români şi pentru că nu sunt reîntregiţi ca popor. Orice s-ar spune despre lipsa de parale perfecte între reunificarea germană şi cea dorită, românească, ea există ca drept implicit al poporului, este prevăzută în Constituţia Republicii Moldova, iar acum ar urma să fie introdusă în Constituţia României, aşa cum a făcut şi Germania. Noi am propus recent formulările constituţionale, urmează să vedem ce spune clasa poliică din dreapta Prutului privind completarea textului Legii Fundamentale cu posibilitatea “redobindirii suveranităţii politice şi teritoriale asupra provinciilor/ pământurilor rupte de la Statul Român de către Puteri străine”, cu prevederea obligatorie ca “schimbarea compoziţiei unor teritorii româneşti, prin deportarea băştinaşilor si colonizarea acestuia, de către reprezentanţii statului străin, care le-a ocupat, constituie crima de genocid si se pedepseşte ca si crimele comise impotriva umanităţii”.

În Republica Moldova, ca să revin mai concret la întrebarea la care răspund, o Mişcare unionistă încă nu este constituită aşa cum ne dorim şi cum ar fi normal să fie în spaţiul românesc. Cu toate acestea, cred, spre asta mergem, pentru că, în stânga Prutului, lucrurile merg tot mai prost, statul este unul problemă, fără perspectivă europeană, riscând să rămână orfanul Europei, dacă nu va dori să acosteze la limanul românesc, de unde acest teritoriu multpătimit a fost rupt cu forţa. Nimic din ce a fost lipit cu forţa nu rămâne aşa! Şi nimic din ce a fost dezlipit cu forţa nu rămâne la fel. Întrebarea pusă conţine şi adverbul “declarativ”, numai că el este inadecvat. Îl folosesc aplicat nouă cei care, probabil, nu au apucat să ia cunoştinţă de toate demersurile, declaraţiile, dar şi de acţiunile concrete ale Consiliului Unirii, menite să promoveze – prin componentele ce şi-au conjugat eforturile – valorile naţionale şi să consemneze cei două sute de ani de ocupaţie ruso-sovietică.

Întrebarea e – cum era în Republica Moldova, dacă nu o făceam noi – inclusiv rezistând în situaţia când eram împroşcaţi cu pietre, roşii, petarde, sticle cu apă, ouă etc. de către forţele promoscovite? Nu cred că era mai bine. Au participat, de exemplu, la acţiunea de la 13 mai circa 10 mii de români şi reprezentanţi ai altor naţionalităţi, de pe ambele maluri ale Prutului, personalităţi verticale ale curentului unionist, reprezentanţi ai administraţiilor publice din ambele state, inclusiv miniştri, preşedinţi de consilii judeţene, iar mai târziu – şi miniştri, deputaţi, politicieni, ziarişti, lideri de opinie, nu mai spun de românii simpli, care vin tot mai mulţi la asemenea demersuri prin Marşuri stradale. Pe site-ul www.consiliul-unirii.rosunt expuse şi alte acţiuni, iar una dintre ultimele este Manifestul Unioniştilor, de circa 100 de pagini, unde sunt formulate argumentele şi reproduşi parametrii cu decalajele de dezvoltare a celor două state, ca şi căile de sincronizare şi omogenizare a spaţiului românesc în toate domeniile. Era bine să fie publicat peste tot acest document-studiu-tratat, ca să nu amintesc faptul că toate acţiunile sunt făcute pe cont propriu, cu banii noştri, care nu sunt deloc mulţi. Acum – cui ar trebui oare să adresăm întrebările legate de “concret-declarativ” – celor de la Putere, pe ambele maluri de Prut, care activează din impozitele contribuabililor, sau nouă, celor din Consiliul Unirii, care cheltuim salariile şi pensiile noastre, căutând cu greu donaţii?

Rămânem suspendaţi între două lumi

-Cine ar fi în măsură să întocmească şi apoi să acţioneze pentru materializarea doritului Plan de Modernizare şi Dezvoltare, numit sugestiv, de dvs., “Planul Marshall”?

Consiliul Unirii este o Platformă pe care se pot întâlni cei ce cred în ideal şi în coordonatorii care fac azi – să recunoaştem – un sacrificiu. Sigur, oricine poate avea pretenţii privind o mai bună organizare şi s-ar putea să aibă dreptate, numai că prima întrebare a fiecăruia ar fi bine să fie “dar ce pot face eu ca să ajut, să sprijin, să sugerez, să pun umărul, să contribui?” Avem acest Manifest al Unioniştilor, avem alte declaraţii, propuneri, sugestii pentru legislatori, pentru guvernanţi, scrisori cu propuneri concrete de modificare a legislaţiei electorale, expediate tuturor instituţiilor de Putere din Romnia. Am adresat un Apel şi Guvernelor lumii, am remis acest document şi la Bruxelles, explicând că este în interesul comunităţii euratlantice ca România să fie întregită. Europa pompează fonduri în Republica Moldova, însă, neavând o poziţie fermă din cauza dependenţei de hidrocarburile ruseşti, nu ne pot apăra în faţa Rusiei şi rămânem suspendaţi între două lumi, între două civilizaţii. Destinul românilor din stânga Prutului, cum spunea şi istoricul, academicianul Alexandru Moşanu, membru al Consiliului Unirii, depinde în mare măsură de România. Este Patria noastră, mama noastră şi trebuie să le explice partenerilor americani şi europeni că românii au dreptul să fie împreună, la fel ca şi germanii, că este de ajuns cât ocupanţii sovietici şi ruşi îşi bat joc de basarabeni, că vocaţia acestora este europeană şi că toţi românii pot şi trebuie să fie liberi! Sigur, există problema transnistreană, o zonă aflată sub ocupaţia directă a armatei ruseşti şi a pretinselor forţe de pace, însă şi aici e nevoie de sprijinul Vestului, care trebuie sensibilizat de România şi prietenii ei europeni mai apropiaţi. Teritoriul aflat sub ocupaţia regmului separatist de la Tiraspol, sprijinit şi finanţat de Rusia, poate şi trebuie, conform hotărârilor Parlamentului de la Chişinău, să fie demilitarizat, decriminalizat şi democratizat, dar până atunci să treacă sub control vestic sau ruso-vestic, după care să decidă oamenii cu cine vor să fie – cu lumea civilizată sau cu lumea barbară.

De luat exemplul german şi de văzut ce este adaptabil

– Care sunt principalele repere ale scenariului reîntregirii naţionale, aşa cum le vedeţi dvs?

-Dacă mi-am asumat, alături de alţi colegi, povara coordonării acţiunilor de sensibilizare a românilor, a factorilor Puterii de la Bucureşti şi Chişinău asupra dezideratului nestrămutat al reîntregirii neamului românesc, asta nu înseamnă că noi am fi Dumnezei să le ştim pe toate. Probabil, trebuie luat precedentul de la 27 martie 1918, analizat ce a fost bun şi ce a fost mai puţin reuşit, apoi de luat exemplul german şi de văzut ce este adaptabil, apoi luat Manifestul Unioniştilor, unde sunt arătaţi paşii de avansare spre omogenizarea şi sincronizarea tuturor compartimentelor vieţii social-economice, urmare a voinţei politice. Este extrem de importantă poziţia partenerilor europeni, care ar putea aplica acest Plan Marshall, inclusiv pentru Transnistria. România are o experienţă uriaşă de asimilare a fondurilor europene, asta trebuie făcut şi în stânga Prutului. Până atunci avem nevoie de posturi de televiziune libere, care să dezbată nestingherit subiectul căii de salvare a romanilor basarabeni şi a cetăţenilor de alte etnii din RepublicaMoldova, calea optimă fiind reîntregirea neamului.

După care nu doar societatea civilă, dar specialişti, experţi, români şi străini, pot fi atraşi în pregătirea şi elaborarea mecanismului şi a etapelor concrete de transformare a celor două state în unul singur. În încheiere, vreau să mulţumesc cotidianului ZIUAVECHE.RO pentru oportunitatea de a acorda acest interviu.

– Mulţumindu-vă pentru receptivitatea cu care aţi răspuns la întrebări ţin totuşi să precizez că, în general, vocile publice de la Chişinău, care tot invocă pericolul militar rus, pentru a justifica propriile laşităţi, în procesul de accelerare a reîntregirii naţionale inevitabile, omit, din neştiinţă, sau cu rea voinţă, două lucruri. De la Summitul NATO de la Lisabona, din 19-20 noiembrie 2010, Preşedinţia Rusiei, reprezentată acolo şi atunci de Dmitri Medvedev, a luat la cunoştinţă de protecţia landului de peste Prut, asumată de NATO, pe plan militar, până la Nistru.

Apoi, amplasarea viitoare a scutului american anti-rachetă, la frontiera răsăriteană a celei mai puternice alianţe politico-militare a lumii este motivul pentru care Departamentul de Stat şi Pentagonul au o conduită clară – dar programat clasificată “cu vizibilitate minimă” – privind stabilitatea strategică a NATO, în raport cu Comunitatea Statelor aparent Independente, în care, momentan, se mai află şi Basarabia istorică. Vocea Americii, în mutaţiile geopolitice viitoare, din această parte a lumii, nu va putea fi ignorată. 

Loading Facebook Comments ...

37 Comments

Add a Comment
  1. Ţara arde, da baba se piaptănă. Doamnă Vitalia, ne-aţi servit destul UNIONISM, parca anjuge. Cotigiţi-vă energia spre javrele care au pus laba pe ţară şi o mulg.Se împuşcă unii pe alţii, nu pot impărţi FURATUL, numără agoniseala şi tot nu le iese. Tot puţiin e. Vă rog, schimaţi-vă direcţia deocamdată. Dacă va veni vremea si timpul, şi premizele. şi toate celelate ne vom uni. Dat mă tem că nu o sa aveţi pe cine uni – moldovenii se tot duc, rusii tot vin, – o sa uniţi ruşii cu românii. Succese!

  2. Numai Re-Unirea cu România ne mai este Salvarea !

  3. Pt „coana vitalia”

    Ori va schimbati nick-name-ul, ori nu veti mai putea posta. Tocmai ca pentru a rezolva totull ce ati scris e nevoie de unire, intr-o mahala ca a noastra, moldoveneasca, o sa ramina totul asa, unindu-ne, ne vom supune legilor si rigorilr europene.

  4. Berenice Goradetski

    Dna Pavlicenco, ce ginduri frumoase, ce cuvinte ca mierea cea dulce din poeziile lui Vieru! Sinteti neintrecuta! Incodata mult curaj si intelepciune. Acum lucrez la o poezie mai veche pe care o dedicasem unui politician care m-a dezamagit complect si despre care nici nu vreau sa imi mai amintesc ca ma cuprind lacrimile si pling ca o nebuna si o reorganizez pentru a va fi dedicata dvs. Am sa o public si aici pe blog. Am multe poezii si care plac mult celor ce ma aud aici in Franta, despre casa, despre mama, despre vatra cea uitata, despre limba. Dar nimeni nu ma ajuta sa scot o carte. Am fost asta vara la ambasada si politicianul de care vorbeam m-ia zis ca ambasada nu are bani sa publice versuri. Dar pentru ce este aici? Si de unde are bani sa publice cartile lui si prin Franta si oriunde? Sau ambasada are bani numai sa publice cartile ambasadorului? Ca eu am zis ca nici nu vreau sa public aceasta carte in Franta, ca e scrisa in romina si nu prea multi francezi stiu romina, dar vreau sa fie publicata in RM. Si nimic. Si iata asa. Iata asa se promoveaza valorile culturale despre care vorbim in strainatate. Ma pling dvs ca nimeni altul aici nu vrea sa asculte si nu mai am trecere la ambasada mai departe de secretara, care ma intreaba vesnic cu ce problema vin. Si mai spunea ambasadorul cind a venit ca sa ne simtim acolo ca acasa si ca e casa noastra si tot asa si asa, cuvinte frumoase si fapte urite.

  5. Romania sa acorde cetatenia romana la multi gagauzi, rusi, ucrainieni sa plece in tarile vestice si sa elibereze locul intre Nistru si Prut. Dupa care ne vom uni mai usor cu TARA MAMA = ROMANIA.

  6. Doamna Goradetski, da scuzati, cine e ambasador in Frantsa?Zău nu ştiu, sînt plecat aiurea di tsara de mai multe decenii…MersiStiu ca in Portocalia ii unul Turea, cu mers fe dama parfumata din gros. In Germania – un secsot, – Avrelii. In Anglia un domn care scria cartsi pornografice…Mersi.

  7. Cred ca domnisoara Goradetski se plange pe Serebrian. Dar cat este de simplu, a dedicat o poezie lui Serebrian si, daca nu si-a primit „bucata”, o rescrie pentru Pavlicenco. Sa nu se piarda „capodopera”. Erau candva pe la curtile domnesti „poeti de buzunar” care-si dedicau odele diferitilor „nacialnici”. Si pentru a o convinge pe Pavlicenco sa-i publice cartea se linguseste dandu-se drept „fata cinstita”.

  8. Berenice Goradetski

    Pt Mihai: Da e asa, dar poezia era in proces de lucru. Am auzit intr-o diminiata la radio ca Betoven, un MARE compozitor francez de care poate ai auzit, a scris o opera si ea inchinat-o lui Napoleon dupa care acesta a pornit razboiul si el nu i la mai inchinat lui, pentru ca era pentru pace. Iata asa. Deci situatii exista. Si la mine aceasta mare poezie, de fapt poem despre viata RM de azi, care e ca o epopee, daca stii ce e aceasta avea o dedicatie la un om care nu merita atentia mea. Si acum inteleg ca de fapt aceasta mare si sincera dna despre care auzisem mai devreme atitea lucruri necurate si le crezusem chiar, e curata ca lacrima si are adevarul in ea. E foarte simplu. Deci nu textul poezii era dedicat acelei arogante numele caruia nu vreau s-al mai rostesc de veci ca ma umplu de durere, ci numai dedicatia. Iata cum stau lucrurile. Dar de publicarea plactei de versuri, da. Nu fac nici un secret ca m-am gindit la aceasta inimoasa si curajoasa luptatoare, care cred ca este si iubitoare de vesnic si frumos. De ce nu? Ce e rau in aceasta? La urma urmei si partidele care cheltuie atitea bani pe lucruri neclare ar trebui sa faca ceva vizibil : sa publice carti, sa construiasca gradinite, sa mai dea la oameni nevoiasi niste bani, niste carbuni macar. Ca altfel nu intelege nimeni de ce guvernantii creaza atitea noi si noi partide cu salarii, masini etc, etc si care nu lucreaza nici unul ca lumea. Numai cind vin alegerile isi amintesc de cultura, gasesc bani de donatii de carti, platesc concerte si spectacole, editeaza ziare si reviste si carti frumoase. Si pentru dna Pavlicenco ca sef de partid ar fi un lucru util sa vina la alegeri si sa zica, iata m-ati ales, dar eu nu am stat degeaba, promovez tinere talente, fac asta si asta, lucrez pentru binele tarii si atrag atentie culturii care este asa de uitata de alte partide si guvernanti.

  9. La urma urmei nu am nimic cu toate acestea. Daca doamna Pavlicenco doreste sa va ajute, va va ajuta. Mie imi ramane doar sa mormai ca ursul ca Betoven- Ludwig van Beethoven nu a fost compozitor francez ci neamt. Dar asta nu mai are nimic comun cu discutia de aici.

  10. Dna Pavlicenco, chestiunea cu unirea asa si nu este clara, chiar daca au trecut 20 de ani. Eu sunt pentru unire, dar nu in orice conditii: ce statut vom avea in cadrul Romaniei Mari? Care este planul de realizare a unirii?
    De 20 de ani, numai asta si citesc: Stalin — antihrist, deportatii – martiri, lacrima Basarabiei, podul de flori si tot asa. Stalin a murit de mult, toti acei care au participat la deportari deja sunt putrezi (am stiut citiva — viata lor nu a fost vesela, unii si-au iesit din minti, altii s-au stricat de bautura, rau de tot, multi, din primul val al deportarilor, chiar atunci au fost impuscati, cu 10-15 ani mai tirziu, ca’ lui Stalin ii placea sa lichideze urmele si tot asa.)

    Noi acuma ce facem? Tot la deportari ne gindim? Personal deja m-am cam saturat. Vreau planuri concrete de unire a Moldovei cu Romania, proiecte transfrontaliere (nu doar in domeniul culturii), vreau odata sa se construiasca gazoductul acela de la Ungheni, vreau macar aproximativ un statut pentru Moldova in cadrul Romaniei, asta nu pentru ca eu as fi vanitos, ci pentru ca exista divergente serioase, de ordin legislativ, de percepere a anumitor lucruri — totusi sunt 200 de ani de istorie separata, sa nu uitam — care mai lesne pot solutionate, daca i se confera Basarabiei un statut oarecare.

    Macar ceva concret, insa doar asta si citesc: ca rusii ne-au taiat ca nu stiu ce. Pe mine deja ma deranjeaza pesimismul acesta cronic, din simplu motiv ca pe rusi nu-i schimbi, si nici nu trebuie — trebuie sa ne facem noi planuri concrete, sa depasim amaraciunea asta cronica, ca de ce s-a intimplat asa si nu invers, ca cine va plati nu stiu ce — Dumnezeu le vede pe toate, cei care au facut mizerii pe fata pamintului sunt praf demult. La propriu.

  11. Pt Trecator

    Astept opiniile despre acest document de 100 de pagni privind Unirea R.Moldova cu Romania. va solicit sa va obositi sa ititi macar citeva pagni din studiu, dupa care sa imi scrieti Ämaca ceva concretÄ. legat de poiecte culturale, acolo am ramas, iar legat de cooperara romano-moldoveneasca spuneti-mi cite ati promovat cu actualele guvernari de la Chisinau si Bucuresti.

  12. La Paris e unul Ambasador care le cumuleaza pe toate cele avute de cei din alte capitale, descrisi aici.

  13. Pt Mihai

    Pavlicenco nu editeaza carti. Nu am bani pentru asta si nici prieteni care sa poata sprijini activitati editoriale.

  14. Ei, da!! Surprinzator de bine v-ati clarificat si articulat ideile, doamna Pavlicenco in acest interviu!!
    In mod special mi-a retinut atentia cele cateva cuvinte succinte despre vizita dv si a delegatiei(?) PNL (Basarabia) la Bruxelles. Ati promis atunci, la plecare, o scurta …”dare de seama” pe care nu am am mai vazut-o. (S-au mi-a scapat?) Oricum , merita,cred eu, sa reveniti la subiect si sa dezvoltati rezulatul vizitei. Nu numai pentru noi cei din RO ar fi util ,ci in primul rand pentru opinia publica din Basarabia in plenul ei.

  15. Trecatorule !!
    Multe ar fi de discutat, de dezbatut in profunzime vreau sa zic,pe marginea a ceea ce spui. De altfel ,spus foarte bine! Si cred ca se apropie momentul acesta tot mai mult dupa cate s-ar parea. Momentul cel mai important ce abia astept sa -l vad trecut va fi dupa …20 ianuarie 2013. Cred ca stii la ce ma refer. Cat si primele rezultate, acelea care vor fi, legat de discutiile 5+2 cu …Transnistria. Nu ca nu ar fi posibile solutii de adoptat chiar in sitatii de ambiguitate (totusi , prelungita prea mult deja), dar trebuie sa avem un punct clar de la care sa fie pornita… actiunea.
    In fine… sunt de acord ca vremea sentimentalismelor patriotarde a trecut si trebuie abordate si cu alte directii apropierea dintre noi. In perioada interbelica peste Prut erau cam 40 de poduri , poduri solide nu gluma, cate sunt acum? Cnducta aceea de gaz metan tot o aratam si ..azi o vedem si .. nu e !! ( vorba lui Eminescu din La steaua) Interonectarea sistemelor de electricitate nu e, apropiere legislativa ioc, recunoasterea reciproca a diplomelor , nema… Chiar si cetateniile nu merg in ritmul care speram Sa mai adug?? As putea!!
    Dar nu e mai putin aevarat ca 1) in Ro s-a intamplat o bulversare politica de proportii si a carei efecte nu s-au stabilizatnici acum, tocmai cand era mai mare nevoie de stabilitate si perspectiva consolidata. Ma mult, a readus in RO inflatie, crestere de preturi, de impozite etc (ma opresc aici deocamdata)
    2) Sa fie ff clar un lucru : e tot mai definita in Ro hotararea publicului ca dinspre Prut sa nu ajungem sa face sub nicio forma import de (neo) comunism de niciun fel. Pt a nu se intampla asa ceva e nevoie de multe lucruri: armonizare de legi, de proceduri si mai ales si mai ales , de mentalitati. Ele exista si nu ne putem preface ca nu exista.Personal , sunt f exigent cu aceasta perspectiva, care in treacat fie spus , era cat p-aci sa se puna in practica guvernamentala si chiar de …regim> Chit ca nu se putea,si intentia era si este iluzorie pt RO(cred ca iti dai seama si de ce !)Sa se ajunga sa se „urle ” la tribune de tot felul ca ” nu suntem o colonie a UE” , ca Nu ambasadorul SUA voteaza in Ro, ci poporul roman” etc etc sunt chestiuni care dupa 23 de ani de la 1989 nu s-a gandit nimeni cu capul pe umeri ca s-ar mai putea auzi. Ma opresc aci si numai dezvolt subiectul si tema.
    Deziderate,proiecte ,programe etc- sunt multe si pot fi si mai multe. Dar ucrurile pe care sa le putem constata si …pipai cu totii si de care sa beneficiem cu totii , acestea trebuie sa primeze in primul si in primul rand. Sa se speram ca nu vom ramane la stadiu de vorbe si …vise.

  16. Pt luva

    Da, am promis si, in general, imi tin promisiunile. Insa cei de la Bruxelles mi-au cerut „sa pastrez discretie”. De ce? E o alta poveste, pe care nu am chef acum sa o dezghioc.

  17. D-nă Goradeţki, aşa e. şi marele Velaskes a fost pictor al Curţii… Dar hai să ne comparăm pe noi cu noi. Gadîrcă a fost poet al VLKSM şi PCUS, dabija şi Vieru – al lui Lenin. Acum sînt cei mai mari anticomunişi şi unionişi…Serebrean (ah , mi-am amintit) e POET? Sorry! Cum ar zice Costea Tanasă…Într-un interviu, cînd a fost întrebat, dacă e HOMO – o nu Sapiens, , ci sexual, nu a zis – NU, ci a răspuns aşa: – Am impresia că întrebarea nu-mi e adresată mie…Fecior de secretar de partid, acest flăcăiandru cu gesturi pur feminine FACE VERS? Nu mă mir. Iau în mînă doar lista membrilor US (astfel îşi aduna VOTANŢI „marele” critic, uite un distih închinat lui MeCe: „Să bem ÎNCET, a zis culbeciul, – dar cu paharul. Nu cu BECIUL) încropită de Mihai Kaddafi Ciompoi (el ca durată de şef l-a depăşit pe Brejnev, se apropia de Kaddafi), – printre scriitori se numără Popa Ciuntu, şanti Pechea Soltan, şi tot aşa. Serebrean încă nu-i, asta m-a dus în eroare, – ce POET – ambasador? Cunosc un poet, care a vîndut o plachetă de versuri ( ca cum ai vinde un mănunchi de ridiche) UNUI domn, cela a editat-o cu numele lui. Puneţi pe forum, o poezie, una, de-a Dvs, să vedem CÎT trageţi la cîntar, şi apoi să vă spunem DE CE ANUME acestui tip i-aţi dedicat poĂma. Nu luaţi în nume de rău SCRISELE mele. Pe curînd!

  18. Să mai zici, doamn(işoar)ă Goradeţki, am uitat să vă spun, că Ludwig ivan (numele după tată) Beethoven nu era compozitor francez, ci portughez, şi nu compozitor, ci poet, – a scris şi a întipărit 9 siNfonii, 32 de sonate (sau sonete?), 16 cUvartete şi ceva epigrame. Pa, cum zicea Costea tanasă

  19. Nu am avut scopul sa o insult pe Berenice Goradetski, am vrut poate sa-i arat cumva ca naivitatea poate dauna, atat. Ma distantiez de cel ce scrie ca „unimedia”.

  20. Traian Băsescu vine la Chișinău la 1 Februarie 2013!
    —————————————————-
    Președintele României vine pe 1 februarie la Chișinău. Anunțul ar fi fost făcut de premierul Vlad Filat
    în această seară la o întâlnire cu bloggerii moldoveni, notează UNIMEDIA.

    Mai mulți participanți la întâlnirea neformală
    au scris pe rețeaua de socializare Facebook
    că Traian Băsescu se va afla în prima zi a lui februarie în Capitala R. Moldova.

    Ultima dată Băsescu a fost la Chișinău în anul 2010.
    —————————————————————————

    N.B.
    Doamna Vitalia / Consiliul Unirii,
    Insistati sa aveti o intrevedre cu Basescu !

  21. Voxpublika md
    Un articol de Marius Dorin Lulea:

    nicolae-timofti-va-fi-propunerea-surpriza-a-pdl-
    pentru-presidentia-romaniei-

  22. Berenice Goradetski spune:
    11 ianuarie 2013, la 17:05

    Am auzit intr-o diminiata la radio ca Betoven, un MARE compozitor francez de care poate ai auzit, a scris o opera si ea inchinat-o lui Napoleon dupa care acesta a pornit razboiul si el nu i la mai inchinat lui, pentru ca era pentru pace.

    undeinedia spune:
    12 ianuarie 2013, la 10:10

    «am uitat să vă spun, că Ludwig ivan (numele după tată) Beethoven nu era compozitor francez, ci portughez, şi nu compozitor, ci poet» )))) (Оценила сарказм автора).

    Лю́двиг ван Бетхо́вен (нем. Ludwig van Beethoven, в оригинале ударение иное — Бе́тховен: крещён 17 декабря 1770, Бонн, Вестфалия — 26 марта 1827, Вена, эрцгерцогство Австрия) —НЕМЕЦКИЙ композитор, дирижёр и пианист, один из трёх «венских классиков».

    Когда Бетховену было 34 года, Наполеон отказался от идеалов Великой французской революции и объявил себя императором. Поэтому Бетховен отказался от намерений посвятить ему свою Третью симфонию:
    «Этот Наполеон тоже обыкновенный человек. Теперь он будет топтать ногами все человеческие права и сделается тираном».

  23. Mişanea, dacă ai scuipat, nu mai te intoarce si linge. Sau te ţii de biblicul: vă veţi întoarce să vă mîcaţi vărsătura? După ce o pocneşti în frunte cu, scrii „capodppera” ei pe Gordeţci, revii. Nu i-ai citit scriitura, da o şi ştii. Eu pot să bănui doar că e o lucrare slabă, citind agramaţiile şi naivităţile din mesajul dumneaei. D-AIA, cum zice Costea Tanase , am ironizat-o. Zic, e plină ţara şi US scriitorilor de grafomani (vrei exemple, cîteva duzine?), mulţi promovaţi de chiar Mihail Ilici. Bună ziua, noapte!

  24. Nu am nimic cu Uniunea Scriitorilor, sunt departe de literatura artistica, sunt departe de Moldova, mi-l amintesc pe domnul Hadarca tinerel (eu eram un pusti de 6-7 ani) cand D-lui a venit la scoala cu: „Trei cirese rumeoare toata ziua stau la soare”.
    Cum am mai spus, nu am avut scopul sa insult pe cineva. Citesc uneori siturile romanest’ si imi permit (iarasi uneori) sa-mi spun parerea”. Am fost mereu uimit, cum la noi, in Republica Moldova, se trece atat de usor de la un sistem la altul, dar in asa mod ca totul sa ramana pe vechi. Chiar din scoala primara, chiar de la gradinita. In principiu nu trebuie un efort mare: Am avut „octombrei”(am fost si eu) acum facem „stefanei”, de ce nu? Eu am fost educat cu:
    Da, a fost copil și Lenin,
    Da, a fost și el școlar
    Și în geanta lui pe vremuri
    A purtat abecedar.

    Luam aceste versuri si le scriem astfel

    Da, a fost copil si Stefan,
    Da, a fost si el avan,
    Si in straista sa pe vremuri
    A purtat un buzdugan.

    (Refacerea versurilor a fost facuta de C. Tanase de la Timpul prin 2004 pentru a lua in deradere aceasta tendinta)
    E atat de simplu, nu se schimba nimic, e ca o salata de boef, amesteci toate la un loc: Plaiul natal, Moldovioara, boborul, mioriticul, strugurul de poama pe harta uniunii ramane(Europene ori Euroasiatice), poate ceva italieneste . De aceea am ramas uimit cand am citit postarea despre versurile dedicate la inceput unui politician si apoi rescrise pentru altul.
    Asta a fost, bunele.

  25. IDEOLOGILOR ANTIUIONIŞTI

    Pierdeţi eforturile în van
    Zicându-mi că sunt moldovan,
    Mama m-a născut român
    Şi-n veci acesta-m să rămân

  26. Daca, Doamne fereste, romanii din Basarabia ar avea dreptul de a fi impreuna al germanilor… Sa stiti ca prin tratatul din Potsdam din 1945 cei 8 milioane de nemti austrieci nu au dreptul niciodata sa se mai uneasca cu Germania, necatind la faptul ca in 1918 Adunarea Nationala a Austriei vota UNANIM reunificarea cu Germania si ca numele interbelic oficial al tarii era Republica Germana Austria. E o paralela cam nereusita. Ce adica grecii din Cipru nu au dreptul sa se uneasca cu Grecia? Unirea noastra cu Romania nu se face cu paralele din acestea pentru ca situatiile sint diferite. In primul rind trebuie sa recunoastem ca la noi lumea inca nu vrea unirea. Si asta e problema Nr 1. Si asa cum se face la noi politica de reunire apoi inca multi ani si decenii chiar nu se va reusi nimic.

  27. RICULE PROCA, noi mereu facem paralele tîmpite, fac şi eu una – Brazilia VREA spă se unească cu portoGALEA lui Precup, Canada – cu Australia şi cu Noua Zenlandă. Irlanda de Nord cu Irlanda –mamă, Kaliningradul cu Hail Hitler…Totul e diferit, acelaş furuncul, dar tot altul…Ai dreptate- vreo 3-5 procente de unionişti avem. In Moldovia, cu tot cu doamna Vitalia… Şi vreo 2-3 in Romonia, cu tot cu acest tip isuportabil Dungaciu. Eu zic aşa: chiar dacă am avea 96 de procente în Moldovia şi 93 în Romonia, unirea nu va fi posibilă. Nu ates 2 popoare hotărăsc chestionul, ci alte state, alte organisme internaţionale. Cunoaşteţi CUM s-a făcut Unirea în 1858? Şi desspărţirile se fac cu greu. Sudanul s-a clarificat repejor. Iar Cosovo a fost o GREŞALĂ INTERNAŢIONALĂ, precum s-a vorbit mai apoi. Eu înţeleg că scopul PNLului d-nei Vitalia nu e Unirea, eu nu cred că dînsa e atît de naivă. Credeţi că Ghimpu e unionist? Pe naiba. Cine ar fi Ghimpu într-o românie mare? Măturător-emerit. Şi el ştie de asta. Şi nu numai el…Şi mai sînt şi altele. Dar poporul poate fi năucit. El le suferă pe toate. Uite soaţa lui Sorin Paciu, cum e contra ca criminalul lu soţ-su să fie descoperit…Bună ziua, noapte!

  28. Brazilia si Portugalia nu se pot uni, desigur. Inclusiv ca brazilienii de origine portugheza formeaza cam jumate din populatie, restul avand origini germane, italiene, africane s.a. In SUA de ex daca te uiti la ultimul recensamant cel mai numeros grup etnic sint nemtii cu 50 mln, apoi vin cei cu origini britanice, apoi africanii. Acestea sint popoare formate de imigranti, ca si Australia, Noua Zelanda, Canada. Alta e situatia in Cipru, Elvetia, Belgia, Austria, tarile arabe, RM, care formeaza spatii etnoistorice continue, dar din diferite cauze sint divizate. Dar ai dreptate si cind zici ca marile puteri nu ar fi tare favorabile unor schimbari de hotare. Numai ca nu vad ca noi tare sa le convingem de asta. Ca sa le convingem trebuie sa fim convinsi macar noi, dar noi nici macar sarcini mai mici nu putem rezolva cum ar fi controlul bulgarilor in Taraclia, a gagauzilor si nu mai vorbesc de Transnistria.

  29. Vă rog mult să nu mai daţi în Mademoiselle Berenice. Riscăm s-o pierdem.
    Este o perlă a acestui blog.
    Trebuie protejată.

    Berenice, sunt îngerul tău păzitor.

  30. Pt Ricu Proca

    Pai, daca o sa taci mereu, nici nu va mai vrea nimeni vreodata Unirea.

  31. Ricuuuuuuuu, m-ai dat gata, uite că eşti băiet deştept, dar cu simţul omorului, mai nu, ia ceva pastile umoristice, – nu-ţi recomand concret, autori, îl pot supăra pe Tarlapan, sau pe Urski, etc…Ei bine, nu văd în lume UNIRI în viitorii 20-80 de ani, pur şi simplu nu ai pe cine cu cine uni, cînd am zis de Canada cu Australia, am avut în vedere că nici Irlanda nu-ţi va obţine vreodată transnistria ei. USA. Aici m-ai dat gata. Asta e tema, durerea mea. Din anumite motive. Acolo despre nemţi mai că nu se aude. Sînt mai numeroşi ceainizo-indienii decît nemţii. Americanii iau taurul astfel de cele două, să zicem, coarne: albi, unde intr şi nemţii, – sub 80 la sută, negri- sub 10 la sută, latini, cum le zic ei maxicanilor, bolivienilor, etc- sub 7. Aşa cum teritorii mexico-spaniole în SUA sînt mai mult de un sfert în unele state latinii mai că prevalează. Chestiile estea cu recroiri sînt la ora actuală nişte visuri roze, inutile, naive,aberante. Acum Omenirea stă suspendată: criza declanşată de cel mai prost prezident american Bush şui de bancherii de coleava mai hîţîna încă lumea întreagă. Ţările fost socialiste vor înota la MAL, în MÎL încă multe decenii, fiindcă pestetot la conducere sînt bandiţi. Următoarea supraputere curînd va fi China. Pe această cale (aproximativ) ar fi trebuit să păşească ţările socialiste, CAPITALIZÎND socialismul, adică să luăm ce e bun şi de colo şi de colo, însă pestetot
    au înhîţat puterea elţini-sneguri-ilieşti, unii mai tonţi ca alţii. De ce zic aşa? Capitalismul mondial are nevoie de reforme serioase, care nu se vor produce, fin-că acolo SUS – doar milionari, narkobaroni, CONTRABANDIŞTI, care nu vor permite nici o clintire de situaţie. Povestea e lungă, pînă-n sară să ne-ajungă. Bună sara, noapte. Mersi, d-nă Vitalia pentru spaţiul FORUMial oferit. Succese în cele ce le promovaţi…

  32. Da, merci. E bine sa mai citesti si tu. Uite, da la cautare USA etnicity 2000 census data si vei vedea ca etnic populatia SUA e formata in felul dat: nemti – 42,8 mln; irlandezi – 30,5 mln; afro-americani – 24,9 mln; englezi – 24,5 mln., etc, etc. Hispano-americanii prevaleaza ca majoritate relativa in 4 state care au facut parte din Mexic pana la mijlocul sec. XIX – California, Texas, New Mexico si Arizona. Asta nu e chiar un sfert din SUA.

  33. Din prostie-n prostie călcînd
    Se duce de-a berbeleacul timpul
    în hăurile viitorului;
    la o (im)POSIBILĂ UNIRE Ghimpu
    va fi măturător al poporului.

  34. Autorul, Valentin Mândrăşescu, susţine că, în pofida scenariilor politice şi campaniilor mass-media constante a susţinătorilor unirii cu România, acest scenariu este, practic, irealizabil. „Bucureştiul nu ia decizii în mod independent, iar Bruxelles nu vrea ca în limitele graniţelor UE să existe un focar de tensiune interetnică. Orice modificare a graniţelor va deschide o adevărată Cutie a Pandorei şi va crea un precedent de care vor profita alte ţări. Precedentul recunoaşterii independenţei Kosovo a deschis drumul pentru independenţa Osetiei de Sud şi Abhaziei. Puţin probabil că Bruxelles va dori să joace aceeaşi carte, în cazul Moldovei aceasta nu va însemna recunoaşterea independenţei, ci a anexiunii, ceea ce va deschide cu totul alte posibilităţi pentru concurenţii geopolitici ai UE”, se spune în articol.

  35. Din FLUX si … REFLUX de gandire,
    Ok am luat la cunostinta ce spune stimabilul Valentin Mandrasescu, Este ca il si cunosti tu personal? Asa se vorbeste pe aici prin Romania ca a terminat jurnalistica la universitatea de Stat din Chisinau, a profesat cat a profesat prin urbea domniilor tale si, nemultumit de salar si de o capitala atat de mititica s-a deplast putin mai departe pana la Moskva ? Asa ca , haide , da o mana de ajutor noua celor din Romania sa stim cu cine avem de-a face. Pe prietenii lui din Romania deja incepem sa-i cunoastem- ne sunt prezentati rand pe rand de dl colonel Mircea Dogaru, poate ca incurand si de dl Ponta si dl Crin (zis Cacarau)
    Pana te mai scotocesti tu in mintile tale ca sa-ti amintesti, te las si te salut. Cu zambete de DEVESELU. Fireste ca vesele, doar n-oi fi trist pentru asa ceva.

  36. Dan Dungaciu

    ESTE ROMANIA UNIONISTA?

    România e catalogată uneori aşa din două motive. În primul rând, că Bucureştiul, în incapacitatea lui de a construi instituţii capabile să se ocupe eficace de problematica RM, nu a reuşit să articuleze clar o poziţie faţă de această chestiune, a evitat-o, s-a speriat şi devine timorat. În al doilea rând, sunt o serie de actori care au tot interesul din lume să proiecteze aici pe frontiera euroatlantică tensiuni, conflicte. În realitate, România ca stat nu a fost niciodată şi nici nu este unionistă, dar nu ştie să explice asta. Ce înseamnă stat unionist? Singurul care a făcut aşa ceva, a fost Germania. Cu Germania trebuie făcută comparaţia, şi nu cu fanteziile politice sau geopolitice din capul unuia sau a altuia. O politică unionistă a făcut după destrămarea URSS, în Europa, doar Germania. Dincolo de faptul că acest lucru era stipulat în Constituţie, iar în Constituţia României nu există aşa ceva, Bucureştiul recunoscând primul RM, Bonnul a fost aplicat şi coerent de la început. Au înfiinţat în 1949 „Ministerul Federal pentru Toate Chestiunile Germane”, redenumit în 1969 în „Ministerul Federal pentru Relațiile Intergermane”. Ruşii au propus la 10 martie 1952 RFG-ului un tratat de pace care să includă reunificarea Germaniei și neutralitatea ei. Exact ca în România când veneau la Bucureşti cu planul Belkovschi! Germania refuză şi răspunde prin „doctrina Hallstein”, care se baza pe dreptul monopolului de reprezentare a tuturor germanilor de către RFG şi considera că iniţierea de relaţii diplomatice cu noul stat, RDG, şi deci recunoaşterea sa, „act ostil” împotriva RFG. Dacă Bucureştiul ar fi făcut asta, cum suna?… Pentru toți cancelarii care au existat până în 1989, politica externă și Deutschlandpolitik-ul (adică problematica germană) au constituit domenii politice separate. Relația cu RDG și cu Berlinul de Est a fost considerată o chestiune de ordin intern. S-au lansat tot felul de concepţii – „transformare prin apropiere”, „reunificare prin destindere” etc. – toate vizând, explicit, reunificarea. Niciodată RFG-ul nu a recunoscut cetăţenia celor din RDG, Bonnul nu a avut niciodată ambasadă în RDG, doar reprezentanţe permanente, iar acestea erau subordonate Cancelariei Federale, şi nu Ministerului Afacerilor Externe vest-german. Nu avem timp să intrăm în prea multe detalii, dar diferenţele de comportament sunt enorme… Sondajele arată însă că 25% dintre tinerii din RM ar fi unionişti, dar asta e altceva. Există unionişti pe ambele maluri ale Prutului, dar asta nu face statele unioniste. Politicile lor le fac sau nu! Şi în Germania au existat voci, dintre cele mai prestigioase, care au fost virulente împotriva reunificării, pentru că, vezi Doamne, ar fi fost periculos pentru Europa. Nu au fost nici anatemizate, nici expulzate, nici pedepsite public. Doar că s-a dovedit că greşeau. Reunificarea Germaniei nu a fost un pericol pentru Europa. Dimpotrivă. A fost chiar un lucru benefic!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *