Mircea Popescu: Votul tradat

http://mipopescu.wordpress.com/legi/votul-tradat/

Noaptea alegerilor a trecut, dar aburii rezultati din betia uriasei victorii ii fac pe unii sa nu se poata trezi complet din euforia acestei victorii electorale pentru a intelege adevarata ESENTA a acestei victorii.

Tehnicalitatea procentelor nu trebuie sa insele pe nimeni, nu USL a castigat si cu atat mai mult, nu PSD care mai are drum lung pana la reabilitare. A pierdut, nu caricatura intitulata ARD, ci a pierdut catastrofal PDL impreuna cu aliatul sau guvernamental UDMR.

Tocmai de aceea, pentru cei care au votat impotriva guvernarii PDL-UDMR, anuntul-soc al posibilei cooptari la guvernare a UDMR, una dintre componentele guvernarii maturate atat de dramatic de votul popular, care echivaleaza cu o revolutie populara, inseamna o confiscare a votului-revolutie, deci o deturnare a vointei poporului.

Coalitia majoritara sa nu greseasca considerand ca poporul i-a dat mana libera sa dispuna discretionar si sa deturneze sensul acestor alegeri.

Deja, in USL, prin miscarea atat de daunatoare a curtarii UDMR, apar primele brese vizibile. Si mult mai grav pentru coalitie este demobilizarea electoratului care i-a asigurat uriasa majoritate parlamentara.

Daca la nivelul conducerii USL se va hotara aducerea UDMR la parghiile guvernarii, intreg avantajul supermajoritatii parlamentare se va risipi extrem de repede.

PDL a pierdut, dar s-a grupat, formand un nucleu de rezistenta in jurul Cotroceniului, unde-si va reface fortele pentru a contraataca eficient cu ajutorul presedintelui.

Iar, Cotroceniul are parghia numirii prim-ministrului, pe care machiavelicul presedinte o poate folosi fie pentru provocarea unor alegeri anticipate, fie pentru compromiterea, slabirea si chiar faramitarea actualei (super)majoritati parlamentare.

In varianta unor noi alegeri parlamentare, cei care au votat si impotriva UDMR, componenta a vechiului guvern, asa cum am aratat, simtindu-se tradati, vor refuza sa se mai prezinte la vot pentru a nu-i readuce pe acestia inapoi la guvernare. Astfel, eventuala victorie a USL-ului va reduce substantial majoritatea parlamentara in favoarea altor forte politice care se vor regrupa profitand din plin de mesajul si nemultumirea populara.

In varianta in care se va recurge la o noua suspendare a presedintelui, referendumul care va urma, in mod sigur va fi mai putin sustinut de cei chemati sa se pronunte, deoarece acestia nu vor putea gasi o motivatie puternica pentru a inlocui o tendinta dictatoriala cu o noua incercare de administrare a Romaniei in dispret total fata de vointa nationala.

Sigur, in aceasta ultima varianta, poate exista timpul ca presedintele interimar pe perioada suspendarii sa-l numeasca prim-ministru pe dl Victor Ponta.

Dar cu ce pret? Cu pretul reintoarcerii inca odata a lui Traian Basescu la Cotroceni, deci o infrangere politica de proportii a USL atat pe plan intern cat si extern, urmata de o noua perioada de instabilitate politica.

Mai probabil, Traian Basescu dupa o scurta tatonare, ii va incredinta totusi mandatul lui Victor Ponta. Si totusi aceasta va fi o victorie a la Pirus, in care coalitia majoritara va fi scindata, din cauza UDMR-ului, a suportului popular care va scadea dramatic, si a criticilor permanente care vor slabi actul guvernarii. In consecinta, orice motive de nemultumire, si acestea vor fi probabil destule in cazul unor masuri nepopulare inerente, vor conduce la frecusuri intre parteneri, care si asa au doctrine diferite, si la dezertari.

Politica de tejghea, a tranzactionarii unor locuri guvernamentale doar pentru eventuale si incerte lustruiri de imagine internationala, nu are niciun viitor benefic pentru Romania.

Anul 2013 va fi un an greu din punct de vedere economic si implicit social, atat pe plan intern cat si extern. Guvernul are datoria de a nu se juca de-a politica ci de a administra tara.

Avantajul unei majoritati parlamentare neasteptate trebuie folosit din plin pentru a face reforme fundamentale incepand cu Constitutia si cu Legea Electorala, continuind cu stabilirea unor forme permanete de dialog si cooptare a societatii civile in diferitele acte ale guvernarii, cu stabilirea unei strategii de politica activa externa, inclusiv prin reformarea aparatului diplomatic si cu promovarea masurilor de integrare a Basarabiei, de care politicul nu va putea face abstractie la nesfarsit.

Doar asa, guvernul va obtine increderea populatiei, isi va consolida pozitia si va aduce stabilitatea in Romania.