Drepturile unei natiuni nu se cersesc, ci se afirma. Conferinta din incinta Parlamentului de la Bucuresti.

Bucuresti, 16 mai 2012:
Re-Unirea si Europa :
––––––––––––––––––––––––
Deputatul PSD Cătălin Croitoru a declarat, la dezbaterea
“200 de ani de la primul rapt al Basarabiei de către Rusia”
că în problema unirii Republicii Moldova cu România
nu este nevoie de mila Uniunii Europene.

Dezbaterea a avut loc in parlamentul Romaniei
si poate fi gasita pe http://www.privesc.eu .

La Conferinta au participat mai multi parlamentari români, istorici, reprezentanti ai ministerului justitiei si apararii nationale,
membri ai Actiunii 2012 si ai Consiliului Unirii.

Toate ziarele din Romania au preluat imediat stirea
si a fost pusa pe prima pagina.

Nu vom reuși unirea până când nu vom crea o masă critică de români care să susțină acest lucru, vom realiza acest lucru doar atunci
când vom striga suficient de tare, când vom pune piciorul în prag. Trebuie să ne impunem dreptul,
nu trebuie să așteptăm mila Uniunii Europene.
Nu aș fi vrut să iau cuvântul la această dezbatere,
pentru că nu aș vrea să îi dăm foc Europei cu ceea ce am în suflet.
Dar va trebui să îi dăm foc, pentru că nu trebuie să fim umili,
e de datoria noastră să o facem,
a declarat Croitoru,
potrivit: realitatea.net.
–––––––––––––––––––––––––––
http://romanbasarab.union.md/deputatul-roman-croitoru-sa-dam-foc-europei-e-de-datoria-noastra-sa-facem-unirea-cu-rep-moldova

Oare ce a vrut sa ne transmita cântareata Maria Biesu
prin moartea ei in ziua de Mare Doliu National:
16 mai 2012, la 200 de ani de ocupatie russeasca,
prin mesajul ei tainic ?
/ Tara, Pamânt, Patrie /
——————————————————————————————————-
„Dragii mei concetăăţeni,

Susţinerea pe care o simt din partea dumneavoastra nu doar în ultimul timp, dar pe tot parcursul vieţii mele de creaţie, îmi oferă dreptul să mă adresez vouă cu aceste cuvinte de dragoste şi recunoştinţă şi cu acest mesaj către bunătatea dumneavoastră.

M-am născut cândva pe acest pământ,
în ţara care se numea Regatul României.

Recunoaşterea mi-a venit tot pe acest pământ,
DAR care se numea Uniunea Sovietică.
Astăzi, am susţinerea locuitorilor Patriei mele iubite, Republica Moldova.
Vreau ca pământul nostru să prospere,
să aducă lumii bunătate şi lumină.
Faceţi tot ce vă stă în puteri ca să fie aşa.

Cu dragoste,
a voastră Maria Bieşu“.
———————————–
Tara = România / Marea Dacie
Pamânt = satul Volintiri
Patria = provincia Moldova de Est

Scrisoare lui Ștefan cel Mare și Sfînt

Un secol tehnologic avansat
Ne conserveaza*n neagră sărăcie
Și țara parcă-i scoasă la mezat
De comunisti și oaia AEI-e

Pentru putere aici la Chișinău se zbat
Partidele nomenclaturii ce*nca-i vie
Și Bucureștiul parcă a scuipat
Pe visul meu cu Marea Românie

Întotdeauna noi, am fost obiect de schimb
-Mărite Ștefane, ne fă cumva dreptate
Că să ajung la Putna să mă*nchin adînc
Mă *nchhin adînc întâi prin consulate

Ce poate fi și mai stupid și mai absurd
-Ca viza de intrare și control la vamă
Asemeni adincimi în vaduri de la Prut
N-a intuit cindva nici mareșalul Stalin…

Și că să vezi , subiectul a atarei abordări
Sunt numai eu , țăranul simplu, talpa țării
Pe cînd cu ușurință tiruri cu țigări
Forțează Prutul avintati în albăstrimea zării

Măria Ta cindva cu sabie și foc
Salvata-i neamul și lărgii hotare
Netoții astea azi , nici contrabandă nu mai pot
Să facă omenește … Figurează prin dosare.

-De rîsul lumii mai dăunăzi n*am aguns?!!
Nici unul dintre ei n*a vrut să fie președinte …
În circul asta intuesc un sens ascuns
-Mă vor belit și jupuit ca înainte…

Mă vor dinnou aguns sub comuniști
Dinnou ca înainte să mă sugă
Păi cum altfel liberalistii-ghimpleristi
Ar mai putea apoi miniștri să agungă.?!!

Și cum altfel bulbucii pedelisti
Ar mai putea să controleze acest picor de țara
Altfel decît prin foștii kagebisti
Și prin Zubco , de la Procuratura Generală

Și cum alfel haiducii lui Filat
Ar mai putea înfăptui programul-minim
-Întîi ne facem șeful împărat
Apoi reimpartim mai totul ce- a furat P…Ulinici?!!

Da poate Ștefane , Măria ta
Coborî cu voia Domnului din ceruri
Pe-o zi măcar cu crucea și cu spadă ta
Să dai războiul ultim a¦ nepoțeilor lui Lenin

Moldova n- a fost a mea și nu e a voastra…
Ci a urmașilor noștri, și a urmașilor urmașilor noștri
-Să-mi spui te rog Măria Ta
Îți sunt urmași acești golani de bodaproste?!

Acești mancurti și hoți și trădători
Ce astăzi au aguns în fruntea țării mele
-Ei sunt urmașii gloriosului popor
Învingător în lupte și războaie grele?!

Și pentru ei atunci , Măria Ta te-ai străduit
Și ai visat Măria Ta pe vremile acele
-Ca azi s-avem în fruntea țării pui de bolisevici
Icoană lor fiind satana Lenin?!

Blagoslovește Ștefane poporul muribund
Redai și suflu vieții și încrederea în mine
-Eu parcă-l văd pe potlogarul de Voronin în genunci
Că vermele prin glod , tirindu-se spre Ține

-Reintegrarea Țării să ne-o pui la punct
Stîrpind cu foc și spadă seminția de negină
Poporul Basarabiei de secole (f…t) cernut
Tu adă-l înapoi la sânul Țării -mume

Căci simț că Bucureștiul nu mai vrea
La fel cum Chișinăul n-a dorit vre-odată
Să fie România țara mea
-Un tot întreg Bugeacul și Carpatul

Și numai tu Mărite Ștefan ai putea
Să ni-l trimiți pe Țepeș să mai tragă-n țeapă
Cohortă trădătorilor de neam
Nomenclatura asta nespălata

-Aici Mărite Ștefane închei scrisoarea mea
Și ți-o trimit la cer umil, cu plecăciune
-Mai poate Basarabia visa
Mai poate moldoveanul vers să spunaa¦

26 noembrie 2011 Basarabia

Un Testament Unionist Regățean:
–––––––––––––––––––––––
Oare ce a vrut sa ne transmita cântareata Maria Biesu
prin moartea ei, exact in ziua de Mare Doliu National:
16 mai 2012, la 200 de ani de ocupatie ruseasca,
prin mesajul ei tainic de adio ?
/ Tara, Pamânt, Patrie /
——————————————————————————————————-

„Dragii mei concetăţeni !

Susținerea pe care o simt din partea Dvs. nu doar în ultima vreme,
ci și pe parcursul întregii mele vieți, îmi permite să mă adresez către voi
cu dragoste și recunoștință, dar și cu un mesaj către bunătatea voastră.

M-am născut cândva pe acest pământ care se numea Regatul României.

Faima a venit la mine pe acest pământ care se numea Uniunea Sovietică.
Astăzi sunt susţinută de locuitorilor Patriei mele iubite – Republica Moldova.
Vreau ca pământul nostru să înflorească, să trăiască în pace și liniște,
să aducă lumii bunătate și lumină, astfel încât acest pământ din centrul Europei
să fie un loc sfânt al iubirii și bunătății.
Faceţi tot ce puteți ca să fie aşa.

Cu dragoste,
a voastră Maria Bieşu”
———————————–————————––––
N.B.
Descifrarea:
Tara = România / Marea Dacie
Pamânt = satul ei natal Volintiri
Patria = provincia Moldova de Est
––––––––––––––––––
http://www.union.md/utv/slagarul-zilei/lagarul-zilei-pe-union-maria-biesu-doina

Ce reprezenta Basarabia la 1812? În primul rând, o asemenea regiune nici nu exista. Acel sector din sudul provinciei pruto-nistrene, numit Basarabia, cel mai probabil după numele dinastiei muntene care ar fi stăpânit, scurt timp, gurile Dunării, nici nu mai era menţionat în izvoare; călătorii ruşi scriau despre această regiune ca despre una tătărească.

Exista, într-adevăr, un spaţiu care, conform tratatului de la Bucureşti (mai 1812), a intrat în componenţa Imperiului ţarist; dar acesta nu avea o denumire stabilă şi era şi neomogen din punct de vedere politic. Provincia „Basarabia” trebuia, aşadar, „inventată”; sau, cum am spune noi astăzi, „construită” în imaginarul locuitorilor şi al autorităţilor…

Până la 1812, în spaţiul pruto-nistrean existau trei entităţi politice distincte. La nord se afla raiaua Hotinului, aflată sub administrare otomană directă, condusă de un paşă. Era o regiune multiculturală şi polietnică, având un amestec de populaţie creştină (români şi ruteni), musulmană, evreiască. Cam aceeaşi situaţie era şi în sudul regiunii, unde se aflau alte două raiale: cea a Benderului (cu centrul la Căuşeni) şi cea a Izmailului. Stepele din Bugeac (Basarabia istorică, după numele dinastiei munteneşti a Basarabilor) erau populate de triburi de tătari nomazi, spaima de odinioară a creştinilor din întreaga zonă.

Între aceste regiuni se aflau şase ţinuturi ale Ţării Moldovei sau, cum i se mai spunea, ale Moldovei „de peste Prut”sau „de răsărit”, populate în covârşitoarea lor majoritate de români. Râul Prut nu a constituit niciodată un hotar administrativ în cadrul Moldovei, de aceea toate ţinuturile de la nord spre sud se întindeau pe ambele maluri ale sale, cum ar fi spre exemplu ţinutul Iaşi, Greceni sau Fălciu. Prutul a devenit hotar administrativ abia după 1812; şi de atunci a căpătat în conştiinţa românilor faima de „râu blestemat”.

La nord, proaspăta provincie rusească, botezată „Basarabia”, se afla în vecinătate cu Bucovina austriacă; la est, pe râul Nistru, cu guberniile ruseşti Herson şi Podolia; la vest, pe râul Prut, cu principatul moldav; iar la sud, pe Dunăre, cu Rumelia (Dobrogea). Crearea unor instituţii comune pentru tot acest spaţiu divers a însemnat şi procesul de „plămădire” a provinciei şi nu a fost un proces cu totul facil, durând mai multe decenii. De altfel, graniţa pe Nistru, care lega Basarabia cu restul guberniilor ruseşti, a fost păstrată până în anul 1830, fapt care a menţinut regiunea într-o anumită izolare.

Tendinţele expansioniste ale Imperiului rus şi noii „competitori”

Această provincie a fost primul teritoriu românesc care a ajuns anexat la Imperiul rus (Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa au fost următoarele, un secol mai târziu). Se poate discuta acum mult despre rolul unor personalităţi în cedarea Basarabiei la ruşi (cum ar fi „trădarea” Moruzeştilor). Totuşi, principala cauză rezidă, evident, în situaţia geo-politică, în evoluţia „problemei orientale” şi în progresele militare ale Imperiului ţarist.

Înaintarea pe direcţia balcanică, cucerirea Constantinopolului şi controlul strâmtorilor – Bosfor şi Dardanele devin programatice pentru statul rus din timpul Ecaterinei cea Mare, iar Principatele române se aflau pur şi simplu în calea acestui proiect. Se ştie că ţarina şi-a numit chiar doi nepoţi cu nume neobişnuite pentru dinaştii ruşi: Alexandru şi Constantin. Primul (viitorul ţar Alexandru I, în timpul căruia Basarabia a fost anexată la Imperiu) a fost botezat în cinstea lui Alexandru cel Mare, cuceritorul Orientului şi fondatorul Imperiului elenistic, iar cel de-al doilea a fost botezat Constantin în cinstea lui Constantin cel Mare, pentru că era menit împărat asupra unui noi Imperiu Bizantin, cu centrul la Constantinopol. Logica oricărui imperiu presupunea cuceriri teritoriale pentru a se putea dezvolta, iar atunci când se atingea limita de expansiune, el intra într-un declin implacabil şi treptat se stingea. Aceasta a fost soarta marilor imperii antice şi medievale. Pe calea disoluţiei mergea şi cândva temutul Imperiu otoman, „omul bolnav al Europei”, care se vedea intrat în competiţie cu noi competitori în Balcani (Austria, Rusia şi Franţa napoleoniană). Un alt factor care a grăbit pe de o parte, dar a şi determinat politicile imperiale în regiune a fost competiţia cu Franţa. Ocuparea unei părţi din provincia Iliria a adus ideile revoluţionare în Balcani; reformele efectuate de autorităţile franceze aici (desfiinţarea şerbiei, modernizarea infrastucturii, noile politici fiscale etc.) puteau să aducă un plus de simpatie faţă de acest imperiu occidental. Rusia nu putea să ignore un asemenea „competitor”, de aceea trebuia să ridice la rândul său „oferta” pentru popoarele creştine.

Imperiul otoman nu avea dreptul să cedeze acest teritoriu

În epoca modernă, simpla forţă brută nu mai era suficientă pentru legitimarea pretenţiilor teritoriale, de aceea, în orice conflict militar, un rol extrem de important începea să-l joace propaganda. Din aceste raţiuni, în cazul Basarabiei, Rusia a încercat să îmbrace un act de cucerire ordinar într-unul mesianic, de eliberare a provinciei de „jugul otoman”. Mitul ocupaţiei turceşti a fost de atunci încoace utilizat de propaganda ţaristă, apoi de cea sovietică şi astăzi chiar de cea „moldovenistă”, pentru a justifica raptul teritoriului pruto-nistrean de la Principatul moldav. De altfel, Imperiul otoman nici nu avea dreptul să cedeze acest teritoriu, deoarece era legat de un acord cu Principatele dunărene (Capitulaţiile), iar prin acest acord otomanii se obligau să păstreze integritatea statelor vasale. Din acest motiv, ruşii au pus accent pe caracterul „eliberator” al actului de la 1812; ei, chipurile, ar fi fost animaţi de dorinţa „sinceră” de a civiliza popoarele creştine din Balcani, inclusiv pe români, induşi în stare de barbarie de turci. Astfel, Rusia îşi aroga rolul „civilizator”, al unui stat european, faţă de popoarele orientale „înapoiate”.

Sperăm mult să vizita d-lui senator PNL Viorel Badea la Consiliul Unirii de la Chişinău să fie de bun augur: http://www.youtube.com/​watch?v=5e2LUehprEU&feature​=youtu.be