Ce nu face Guvernul român sau Inițiative legislative pt București

Simplificarea obtinerii cetateniei române de catre moldoveni, bucovineni, timoceni etc. este imperios necesara. Cu o sg. observatie: la solicitarea cartii de identitate sa se dea un interviu, constand in demonstrarea de catre solicitant a cunoasterii limbii române. Altminteri, vorbim despre persoane straine, care chiar daca au avut inaintasi cetateni români, ei nu mai au drepturi doar din descendenta; sau mai bine zis, daca bunicul tau recunostea Bucurestiul ca si capitala a tuturor romanilor, tu=nepotul sau, daca nu il recunosti..NU esti roman!!!

Domnule Anatol Marin, alias Patriciu (cu majusculă):

Fiecare popor işi merită soarta. Cum alege, aşa are. Problema cetaţeniei se pune cam aşa: te-ai născut într-o ţară, atunci eşti cetăţean al acelei ţări. Nu te-ai născut acolo, apoi vei fi un venetic toată viaţa ta! De fapt ar trebui să nu ai dreptul la o cetăţenie a unei ţări străine. Noi avem ţara noastră, iar dv. aveţi ţara dv. Nu noi, românii, am făurit RM, şi cred că nu noi trebuie să o salvăm. Salvaţi-vă singuri, pentru că Dumnezeu îl ajută doar pe cei care se ajută singuri. Am pus problema cetăţeniei într-o discuţie cu câţiva săteni din câteva sate româneşti de pe malul Prutului din judeţele Iaşi şi Botoşani. Mi-au răspuns cam aşa: „Să stăm fiecare în ţara cui ne are. Noi în ţara noastră, ei în ţara lor. Nu avem noi şi aşa destule bătăi de cap cu atâţia străini în ţara noastră? Ne mai trebuie şi alţii?”.

Oare acei mulţi basarabeni care acum se înghesuie după cetăţenia română, din interese mercantile, nu-şi dau seama că ne jignesc pe noi, românii? Mulţi români lucrează în străinătate, însă doar extrem de puţini işi iau cetăţenia ţărilor unde lucrează. Asta pentru că după ce fac ceva capital, se întorc în România pentru a-şi face un trai decent aici, în ţara lor. Dar noi nu ne abandonăm ţara aşa de uşor cum o faceţi dumneavoastră, cetăţenii din RM, republica independentă dintre Prut şi Nistru. Însă RM este ţara dv. pentru că acolo v-aţi născut. Vă urez toate cele bune, domnule Anatol Marin, dar compatrioţii dv. să stea şi să-şi făurească un viitor luminos in ţara lor. În orice altă ţară vor fi doar nişte venetici!

Valentin ot Galaţi, eşti român sau pruto-nistrean? Eu nu zic să nu-i ajutăm pe români, dar vezi, românii sunt 2 – 3 maxim 5% din pruto-nistreni. Restul e un amestec de venetici şi corcituri, un adevărat iad, un calvar care ne-ar trage inapoi cu zeci de ani. Doreşti să ne intre în ţară tot acest amestec de asiatici şi corciturile lor? Dacă eşti român, înseamnă că nu ştii ce este la ei. Mergi domnule la Ceadâr Lunga, Chişinău, Bălţi etc şi te vei convinge că nu se merită să ne sacrificăm pentru nişte străini duşmani ai României şi poporului român! Sănătate, noroc şi multă minte!

Pentru românul-moldovean din Iaşi de la românul -moldovean-basarabean de la Chişinău, Anatol Marin,alias Patriciu:
Probabil ştii şi fără mine că mama şi patria e ceva cărea îi aparţii prin voia lui Dumnezeu,nu a ta.
Da sunt şi realităţile pe care le descrii.Da, oare un om cinstit, cu descernămînt poate să stea doar să constate realităţile,fără să facă ce depinde şi de el pentru a le schimba spre mai bine? Oare suntem noi,cetăţenii simpli vinoveţi că hoţii statalişti locali, în anii 90,cînd am scăpat de Imperiul sovietic,în loc să aducă partea de est a României la ţară,şi-au realizat treuca lor, – structurile stataliste a „republicii Moldova”?
Mulţumesc moldoveanului-român de la Gaşlaţi pentru susţinere,ce să faci asta e crucea pe care trebuie să o ducă generaţia noastră,dacă dorim să apărem în faţa Mîntuitorului la Dreapta judecată cu conştiinţa curatîă.
Pentru,noi basarabenii,există doar două alternative.Ori readucem partea NOASTRĂ DE ŢARĂ la SÎNUL ÎNTREGII ŢĂRI A NEMULUI ROMÂNESC – ROMÂNIA,ori edificăm „statalismul moldovenesc”.
Ce înseamnă însă pentru un român basarabean acest „statalism moldovenesc” pe care la întemeat tov.S talin şi Hruşciov pe pămînturile strămoşeşti moldoveneşti/româneşti la 2 august 1940? E doar o complicitate cu crimele comunismului şi fascismului,ca de altfel tot complicitate cu fascismul şi comunismul e şi promovarea şi justificarea existenţei în continuare a creaturii stataliste comunist-staliniste Republica Moldova.
Oare un om ce nu-i este indiferent,bunul său nume,viitorul urmaşilor săi,adică un român cinstit poate să devină statalist „maldavenist”,să promoveze acest ideal aberant şi fals? Şi atunci, ce ne mai rămâne?Eu cred că răspunsul îl găseşti singur.

Fara comentarii – Anatol Petrenco nu se mai linisteste de cind a prapadit jucaria stricata pe nume MAE. Vrea omul sa fie deputat si il tot lauda pe Ghimpu, ca sovieticii si comunistii pe Lenin si Stalin, sa nu-l uite la promovare. Si loveste in cei care le stau in git mediocritatilor de la PL.
Interviu acordat ziarului „Flacăra Iaşului”
Publicat la 4 February 2012; 31 afişări; Niciun comentariu;
Pe data de 28 ianuarie 2012 am participat, în calitate de referent oficial, la susţinerea unei teze de doctorat, în Iaşi, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. După ceremonia susţinerii am oferit un interviu domnului Mircea-Cristian GHENGHEA, publicat în ziarul „Flacăra Iaşului”[1].

Aduc mulţumiri şi pe această cale domnului M.-C. Ghenghea pentru întrebările formulate şi textul răspunsurilor, transcris de dumnealui pentru a fi înserat pe pagina ziarului, precum şi redacţiei pentru publicarea interviului.

Titlul, dat interviului, a fost formulat de redacţia ziarului:

Perspectiva românismului în Basarabia este, iarăşi, sub un mare semn de întrebare…

[Mircea-Cristian GHENGHEA ]: Istoricul Anatol Petrencu este cadru didactic (prof. univ., dr. hab.) şi vicepreşedinte al Partidului Liberal din Republica Moldova, liberalii reprezentând una din cele trei forte politice care alcătuiesc Alianţa pentru Integrare Europeana (AIE) aflată la guvernare la Chişinău. Am profitat de prezenta dansului la Iaşi, în data de 28 ianuarie 2012, pentru o susţinere de doctorat la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, spre a realiza un interviu cu domnia-sa privind unele aspecte ale realităţilor din Republica Moldova.

– Stimate domnule Anatol Petrencu, în ultimele luni, Partidul Liberal a avut mai multe iniţiative si acţiuni în peisajul public prin care a abordat deschis chestiunea necesitaţii regăsirii României şi a Republicii Moldova intr-un cadru politic comun. Credeţi ca sunt eficiente asemenea întreprinderi în ansamblul societăţii civile din Republica Moldova? Dincolo de mesajul lor implicit de atragere a unui anumit capital de imagine, se poate considera ca au contribuit, în mod real, la asumarea îi la afirmarea, măcar de către unii din cetăţenii Republicii Moldova, a identităţii lor fireşti?

– Este o problemă actuală cea a identităţii naţionale şi a reîntregirii neamului. Atâta vreme cât Republica Moldova sau Basarabia va fi divizată de România, atâta timp va sângera această rană. Care sunt căile de soluţionare a problemei? Calea cea mai fireasca şi cea mai clară pentru noi este constituirea unei formaţiuni politice pro-unioniste care, odată câştigând alegerile cu majoritatea de voturi, ceea ce înseamnă 61 de mandate, să declare chiar în prima şedinţă a Parlamentului Unirea cu România. Asta ar fi ideal şi corect din punct de vedere şi a dreptului internaţional, şi a recunoaşterii de către Marile Puteri s.a.m.d. Deci, o variantă. Altă variantă, gândită, în cazul de faţă, de Partidul Liberal, şi asta este scris în program, varianta care este criticată de unii cetăţeni ai Republicii Moldova, este păstrarea Republicii Moldova în starea în care se găseşte şi integrarea ei în Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă, de fapt, scoaterea frontierei de pe Prut şi libera circulaţie a cetăţenilor şi un şir întreg de avantaje pe care le are oricare membru al Uniunii Europene. Partidul Liberal pentru asta pledează şi dl. Mihai Ghimpu, liderul partidului, în repetate rânduri a vorbit despre necesitatea procesului de integrare, subliniind că, atunci când este vorba de integrare, trebuie să ai ce integra, trebuie să fie două componente când integrezi, şi atunci Republica Moldova este una din aceste două componente.

Partidele unioniste din Republica Moldova sunt atât de mici, încât îmi este şi jenă să vorbesc cu dumneavoastră în ceea ce priveşte ponderea lor. Mai este un aspect. Cei care vorbesc despre reîntregire şi fac gălăgie foarte mare nu au popularitate, sunt compromişi, şi de multe ori ne jenează, suntem jenaţi de prestaţia acestor oameni. Se poate spune foarte uşor ca „vrem Unirea!”. Da, dar cum să realizezi Unirea? Problema este foarte dificilă. Pe blog-ul meu am pornit o discuţie întitulată „Unire unionişti!” Deci, în primul rând, noi între noi trebuie să ne unim, cei din Basarabia, să ne vedem la faţă şi să conştientizăm că vrem să ne unim. Cu regret, partidele ne dezbină, şi aceste dezbinări sunt foarte adânci. După aceea să punem problema cum să realizăm această integrare.

Dacă poziţia Partidului Liberal a izbutit să-i facă pe unii să-şi asume identitatea lor firească?… Nu sunt convins că s-a reuşit aşa ceva, nu am date care să arate că poziţia Partidului Liberal a contribuit la ridicarea conştiinţei naţionale a basarabenilor şi ei sunt conştienţi că trebuie să se reîntregească Neamul Românesc. Problema este mult mai gravă. Astăzi, la susţinerea tezei de doctorat, la care am fost, s-a vorbit de probleme de deznaţionalizare. Aceste metode diabolice de a şterge memoria oamenilor au dat roade. Noi avem exponenţi politici – şi mă refer la dl Marian Lupu – care a declarat că, din punct de vedere ştiinţific, limba este română, iar din punct de vedere politic este limba moldovenească. Vedeţi, astfel, dedublarea asta clară a unor oameni politici, iar el este lider al unui partid care este necomunist, este proeuropean, dar, uitaţi-vă, când este vorba de identitate, totuşi, trage mai mult spre ceea ce numim noi „moldovenism”. Am avut diverse discuţii cu oameni buni, patrioţi, unionişti, şi care se şi declara unionişti. Însă, când este vorba de reîntregirea neamului, părerile sunt foarte utopice, foarte diverse. Unii au impresia că redobândirea cetăţeniei române de către basarabeni va soluţiona, într-un fel, problema. Întrebarea este cum? Cum, pentru că pe noi ne interesează cum să întregim cu ţara acest stat care se numeşte Republica Moldova? Aceasta este întrebarea.

Am fost abordat de către diferiţi unionişti, nu neapărat din Republica Moldova, ci şi din străinătate, inclusiv cu susţinere financiară, în legătură cu acest aspect – cum să facem Reîntregirea? Pe mine nu mă mai interesează vorbele, mă interesează faptele, mă interesează ca, la un moment dat, să se producă Unirea. Să ştiţi că, în Basarabia, exista o întreagă categorie de intelectuali care nu iese în faţă. Aşa se întâmplă, ca oamenii de calitate să nu fie aleşi în organele de conducere. Şi atunci, îmi vine, aşa, câte odată, această idee, cât am mai încercat, să mai încercăm o data – să facem un fel de asociaţie, de uniune a oamenilor care sunt buni patrioţi, care sunt cu sufletul pentru românism, dar nu au puterea politică. Lumea nu-i votează! Atunci, care ar fi soluţia? Totuşi, aceşti oameni ar trebui adunaţi, într-o liga, într-un partid politic; partid politic care să aibă o influenţă reală în masele de tineret, de intelectuali, şi să convingă lumea de ideea unionistă.

– După modificările produse, la sfârşitul anului 2011, la nivelul conducerii autoproclamatei republici transnistrene, au apărut speranţe în legătură cu posibilitatea conturării unui dialog real cu separatiştii transnistreni. Chiar ieri (27 ianuarie – n.n.), după întrevederea tripartită de la Odessa, premierul Vlad Filat s-a declarat optimist în aceasta privinţă. Consideraţi că este întemeiat acest optimism? Exista semnale clare că noua conducere a separatiştilor ar fi dispusă să dialogheze cu autorităţile de la Chişinău?

Noul conducător al autoproclamatei republici a fost ales de populaţie în detrimentul oamenilor care au fost susţinuţi de Moscova, însă tot cu sprijinul Moscovei. Se lasă impresia, poate greşita, că anume conducerea din Republica Moldova nu este pregătită pentru a soluţiona problema transnistreană. Nu pentru dialog, dar pentru a o soluţiona. Cum s-o soluţionăm? Aici nu există un răspuns clar. Dacă l-aţi întreba pe domnul Prim-ministru, sau pe dl. Lupu, sau pe altcineva, cum se gândesc dânşii sa soluţioneze problema, ei nu vor putea spune. Aceasta este marea problemă a Chişinăului oficial – nu exista o poziţie clară faţă de ceea ce se numeşte regimul separatist şi partea separatistă a Republicii Moldova. Dacă mergem pe ideea că aceştia sunt oamenii care au încălcat Constituţia, legea fundamentală a Republicii Moldova, şi au rupt o parte din teritoriu şi au instalat acolo regimul lor, ei trebuie pedepsiţi în calitate de criminali, de oameni care au încalcat legea. Acum, Smirnov este liber, nu mai este preşedinte al autoproclamatei republici. De ce n-ar fi emis Procuratura generală un ordin de arestare pentru ceea ce a făcut el în 1991-1992? Cei doi feciori ai lui sunt urmariţi general de către ruşi, de Procuratura generală, pentru furturi, delapidări de fonduri s.a.m.d. – de ce nu acţionează Republica Moldova? Aceasta ar fi o variantă – nu recunoaştem separatismul, îi arestăm, nu discutăm cu Sevciuk.

Altă variantă – dacă tot aţi mentionat de întâlnirea dintre Filat şi Sevciuk, Filat în calitate de Prim-ministru, celălalt în calitate de preşedinte. Deja nu-i bine. Vorbind cu dânsul oficial, înseamnă că-l recunoşti! Cu cine discutăm, cu un separatist, da? Atunci, în mod indirect, se recunoaşte existenţa acestui stat autoproclamat! Il tratăm de la egal la egal, ceea ce este absolut incorect. Da, lucrurile ar putea fi imbunătăţite în sensul în care noua conducere a Transnistriei va elimina plata la trecerea Nistrului, va facilita diferite lucruri, aceste lucruri pot fi discutate, dar pe noi nu asa ceva ne interesează, pe noi ne interesează însăşi existenţa acestei formaţiuni. Dacă vom merge pe această cale, ne putem pomeni transnistrizaţi noi, pentru că pot ei să dicteze şi să emită pretenţii – „mai scoateţi limba română, mai scoateţi istoria românilor”…

– Obiectivul strategic fundamental al politicii externe a Republicii Moldova este reprezentat, indiscutabil, de necesitatea integrării europene. Însă, pentru aceasta, după cum s-a mai arîtat, problema transnistreană trebuie neapărat soluţionată. În cazul total nefericit în care nu se va ajunge la nici un rezultat, ce credeţi că va face Republica Moldova dacă va fi nevoită, la un moment dat, să opteze între continuarea procesului integrării europene şi menţinerea integrităţii sale teritoriale?

– Eu ştiu că integrarea europeană se face cu tot cu regim separatist, aşa ar trebui. Mi se pare că lucrurile ar trebui privite puţin altfel. Această criză prin care trece Uniunea Europeană – ma refer la Grecia, la momente legate de criza financiară – a afectat, cumva, şi opinia publică în Republica Moldova. Au fost realizate şi publicate nişte sondaje de opinie prin care basarabenii nu mai vor integrarea europeană! Foarte puţini mai vor. În schimb, se deschide perspectiva către Rusia, Kazahstan şi Belarus şi nu ştiu dacă mai putem lega astfel problemele acestea – integrarea europeană, Transnistria etc. Încă o data spun: conducerea AIE a făcut foarte puţin ca sa arate oamenilor ca există anumite progrese în ceea ce priveşte integrarea în Uniunea Europeana şi că sunt nişte rezultate clare, evidente. Majoritatea respondenţilor la acele sondaje au arătat că conducerea promovează o politică greşită în ceea ce priveşte integrarea europeană! Aşa că, pe fondul nemultumirii care se generalizeaza, comunistii ar putea avea un mare succes in viitoarele alegeri. Comunistii sunt foarte abili in ceea ce priveste folosirea nemulţumirii oamenilor, dar ei sunt cu ruşii, sunt cu uniunea vamală Rusia – Kazahstan, sunt pentru orientarea spre Est. Cu regret, trebuie să spun ca mare speranţă am avut în Vlad Filat, Prim-ministrul nostru. El este stapân în ţară, el promovează politica internă, politica externă, el are Ministerul de Interne, el are tot! Indiferent dacă s-a ales sau nu Preşedintele, ca este ceartă în interior, nu ne interesează – eu, ca Prim-ministru, asta mi-am planificat şi asta vreau să fac!

Preturile la gaze au crescut enorm. Am fost luati pe neasteptate de asa ceva. Ne gandim foarte serios sa rationalizam la maxim incalzirea. Au crescut si preturile la motorina, avem deja anuntata greva transportatorilor, fiindca vor si ei sa ridice preturile la bilete. Cresc permanent preturile la alimente, cei cu energia electrica abia asteapta sa creasca si ei preturile, va fi o situatie foarte dificila.

– In aceste zile sunt multe discutii in Republica Moldova referitor la referendumul pe care Alianta pentru Integrare Europeana (AIE) doreste sa-l organizeze pentru micsorarea numarului de voturi in vederea alegerii sefului statului. Intr-un interviu acordat postului de radio Europa Libera in data de 25 ianuarie a.c., Presedintele Partidului Liberal, domnul Mihai Ghimpu, a declarat transant ca, „daca renuntam la referendum, asta inseamna sfarsitul Aliantei si nu numai al Aliantei”. In opinia dumneavoastra, referendumul reprezinta un fel de test final pentru membrii AIE? Ce s-ar putea intampla in cazul in care, totusi, referendumul nu va fi organizat? Se va destrama Alianta?

– Referendumul a fost gandit ca o solutionare a crizei politice. Stiti ca Presedintele se alege cu trei cincimi din voturi si Aliantei ii lipsesc doua voturi pentru a ajunge la acest numar. Prima incercare a fost facuta in 16 decembrie 2011, cu buletinele la vedere, incalcandu-se Constitutia. Numarul de voturi pentru alegerea Presedintelui nu a fost suficient. Curtea Constitutionala a invalidat nu doar voturile, ci si primul tur de scrutin, si atunci turul al doilea, programat pentru 15 ianuarie, a fost si el anulat, ca si cum Alianta este la linia de start. Acum, ca sa mentina aceasta situatie, s-a propus ca, prin referendum, sa fie diminuat numarul de la 61 la 51, aceasta insemnand majoritatea simpla, Prim-ministrul sa fie numit de majoritatea parlamentara si sa fie scos pragul electoral pentru referendum, adica cata lume iese la vot, atata este luata in considerare. Intr-adevar, Mihai Ghimpu insista asupra referendumului pentru ca dansul considera ca Alianta mai are, inca, energie, mai are forta, trebuie sa-si duca acest mandat de patru ani la sfarsit si, pentru a solutiona problema, prin referendumul preconizat, sa scada numarul deputatilor care voteaza pentru alegerea Presedintelui. Aceasta idee a fost discutata in cadrul Aliantei, dar deja au aparut anumite fisuri in cadrul Aliantei si se pare ca PLDM-ul domnului Filat deja nu mai doreste sa insiste asupra referendumului. Acum, reusita referendumului ar putea fi asigurata de „unitatea de nezdruncinat”, cum se spunea inainte, intre aceste trei componente ale Aliantei. Adica sa elaboreze o agenda pe care s-o urmareasca punctual, zi de zi in ofensiva, sa iasa fiecare membru al Aliantei si sa vorbeasca la televiziune, la radio s.a.m.d. despre necesitatea modificarii Constitutiei, si atunci am putea spera la o reusita. Cu regret, nu se intampla lucrul acesta.

– Inainte de a veni aici, am avut o intalnire cu amintita societate civila, in care domnii parte a societatii civile au incercat sa ne demonstreze – era si domnul Mihai Ghimpu – ca referendumul va esua, toate datele arata ca lumea nu va iesi la referendum si ca nu este bine. Este mai bine, spuneau ei, sa se organizeze alegeri anticipate dupa esecul alegerii Presedintelui decat alegeri anticipate dupa esecul referendumului. Se pare ca va fi anulat referendumul, daca nu va exista sustinerea necesara – si ma refer la Filat, care este Prim-ministru si are toate resursele in mainile lui pentru a asigura financiar aceasta campanie care este destul de costisitoare. Dar eu ma gandesc ca, daca toti trei doresc, nu este foarte costisitoare. Aici vorbim de partide mari, de mass-media, de sustinatorii si activistii existenti si s-ar putea reusi daca se si inlatura pragul pentru referendum. Ies 500 de oameni, 500 de oameni hotarasc! Nu vor sa iasa, nu vor! Ce ne-au sfatuit cei din societatea civila: sa privim situatia ca si cum am fi la linia de start, sa fie acceptata o alta candidatura decat Marian Lupu, la postul de presedinte. Atunci dl. Ghimpu a raspuns ca, daca esueaza acest referendum, s-ar putea sa se destrame Alianta si sa se schimbe situatia, in general. Presedintele Republicii Moldova este exponentul politic al fortelor venite la guvernare. Nu poti lua pe un X, pe un Y, de undeva. In mod normal, dupa cum s-au inteles, trebuie sa fie Marian Lupu. Daca nu e Marian Lupu, cine? Sunt propuneri pentru nu stiu cine din grupul lui Dodon, persoana care sa fie acceptata si de dansii, si de Alianta. Atunci, dl. Ghimpu a spus: „Noi niciodata nu vom vota propunerea lui Dodon”. De ce? Pentru ca Dodon este clar impotriva Aliantei, dupa cum a si declarat, el nu accepta o candidatura a Aliantei; daca ar fi acceptat, ar fi existat cele 62 de voturi, dar ele nu sunt! De aceea dl. Ghimpu a spus ca noi nu votam cu Dodon impreuna, sa fie foarte clar – deci, cine voteaza, are minus 12 voturi ale liberalilor! Celalalt care va fi, X, Y, e sigur ca nu va mai reprezenta electoratul Partidului Liberal, el va fi antiroman, niciodata nu va spune ca e limba romana, ci limba moldoveneasca, deci va impartasi „valorile” moldovenismului primitiv. Noi nu acceptam acest lucru!

– In acest conditii, considerati ca ar fi oportuna alegerea unui presedinte neafiliat politic, asa cum sustin diversi protagonisti ai scenei politice de la Chisinau?

– L-am ascultat pe Ion Sturza, fostul Prim-ministru, care este un domn foarte erudit, umblat in lume, are afaceri care prospera, este cunoscator al situatiei de acolo. El a fost invitat de un post de televiziune ceva mai devreme de 15 ianuarie si a fost intrebat, printre altele, daca nu ar voi sa fie presedinte al Republicii Moldova. El nu a spus nu, dar a aratat ca, in discutiile cu cei care conduc Republica Moldova nu s-au putut intelege asupra unor aspecte esentiale pentru dansul. De exemplu, controlul politic asupra economicului. El spunea sa le fie permis oamenilor de afaceri sa lucreze doi ani de zile, dupa care sa inceapa sa fie supusi controlului exercitat in prezent. L-au intrebat daca nu vrea un partid politic, a zis ca nu, fiindca e prea costisitor, s.a.m.d. Dupa ce l-am ascultat si am vazut ca are un discurs convingator, e lucid, cunoaste multe lucruri, are memorie foarte buna, ca el ar fi foarte bun. Dar ce inseamna el? Daca il iei pe dansul, inseamna ca aduci la putere, in Republica Moldova, o persoana care nu este agreata, nu este compatibila cu una sau doua componente ale Aliantei. Pe de o parte, Partidul Democrat nu va fi de acord, fiindca jinduieste la acest post dl. Lupu, care este Presedintele partidului si crede ca este postul lui, dupa cum se poarta; pe de alta parte, venind in aceasta pozitie altcineva, el ramane, sa zicem, in scheme teoretice, speaker al Parlamentului, dar Mihai Ghimpu cu ce ramane, ca dansul a fost nesatisfacut ca nu i s-a dat nimic – esti la putere, dar n-ai post de conducere! Nu cred ca poate sa fie un candidat neafiliat politic, desi sunt acolo discutii despre dl. Nantoi. Mihai Ghimpu a intrebat: dar dl. Nantoi cate procente a avut cand a fost in campanie electorala? Zero virgula ceva, da?

– Daca referendumul va avea loc si nu-si va atinge scopul, iar criza alegerii presedintelui va continua, scenariul organizarii de alegeri anticipate in Republica Moldova devine tot mai plauzibil. In aceste conditii, cu o populatie obosita si nemultumita de incertitudine, cum apreciati viitorul politic al Republicii Moldova?

– In buna masura, raspunsul este ca si dat. Daca esueaza referendumul, la urmatoarele alegeri anticipate comunistii au sanse foarte mari sa revina, cu aliatii pe care-i au. Rosca a devenit foarte activ acum, la fel Partidul Socialistilor. Comunistii l-au lansat pe Rosca, are un anumit rol asa-numitul Comitet pentru apararea democratiei si a constitutiei. Sunt trimise scrisori catre Marian Lupu, Alexandru Tanase si ambasadorului Romaniei la Chisinau, solicitandu-se retragerea cetateniei romane in cazul lui Plahotniuc, al lui Strelet etc. E clar ca lucrurile sunt coordonate dintr-un centru, iar rusii au foarte bine pusa la punct aceasta chestiune. Perspectivele sunt sumbre pentru Republica Moldova. Si asa in sondaje comunistii sunt intr-o mica ascensiune; ei sunt disciplinati, ordonati, au un electorat fidel, constiincios. Desi sondajele indica ceva mai mult de 47 de procente pentru ei, chiar si atat e foarte mult, pentru ca ceilalti sunt dezbinati, nu pot gasi un limbaj comun, si atunci perspectiva romanismului in Basarabia este, iarasi, sub un mare semn de intrebare… Insa trebuie sa ne pastram optimismul, au fost si multe realizari si nu se cuvine sa dezarmam chiar acum.

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU, preşedinte al INIS “ProMemoria”, vicepreşedinte PL.

4 februarie 2012.

Eu cred ca noi trebuie sa NU REPETAM GRESELILE UCRAINENILOR, sa avem destula intelepciune PENTRU A NU ADMITE balaurului rosu sa revina la guvernare.

Timosenko a crezut ca e mai desteapta decat toti si a inceput sa lupte cu Iuscenko. Acum culege roadele, cu MARE REGRET spun asta.

Si mai cred ca LA NOI asta nu se va intampla, pentru ca ar trebuie sa intelegem CAT DE MARI SUNT RISCURILE.

NU CRED CA ESTE intelept sa stam pasivi si sa privim pe Rosca si Voronin inaintand prin PNAM, folosind MINCIUNA si interpretarile eronate, exagerarile rauvoitoare.

Multi ii urmeaza doar pentru ca VOR SA TRAIASCA MAI BINE, crezand ca acestia se gandesc la bunastarea lor. Este o incredere FALSA, si oamenilor ar trebui sa li se EXPLICE destul de clar si intr-un limbaj accesibil, neamanat, imediat ce a fost lansata vreo minciuna.

Orice taraganare poate fi apoi regretabila. De ce PNAM nu poate fi ocupata de noi, ROMANII BASARABENI, care suntem circa 70% din populatie si vrem si dorim urgentarea acordarii CETATENIEI ROMANE>>>??? – Iata o tema care i-ar aduna pe toti patriotii adevarati in PNAM.

Si de ce DUMINICILE in PNAM nu se organizeaza concerte, alte manifestatii culturale, iar comunistii sa se adune la monumentul lui Lenin si acolo sa-si expuna dorintele.

Chirtoaca, Filat si toti ceilalti ar trebui URGENT sa actioneze. Iar noi, cei care inca nu am pierdut simtul responsabilitatii, SA INCETAM SA LOVIM IN AI NOSTRI.

Sa intelegem ca multe reforme au fost IMPOSIBIL de realizat, din cauza boicotarii permanente din partea comunistilor, atat cei din Parlament cat si cei din Consiliul municipal.

Si acest adevar trebuie de spus clar in mod repetat OAMENILOR.

NU TARAGANATI, timpul acesta este de aur.

pentru un informat:

D-l Petrencu mi-a faost unul din cei mai respectaţi profesori la facultate.
Cînd era MAI, nu o dată m-a agitat să intru în acel partid,dar n-am dat curs cererii,deşi acolo erau mulţi cunoscuţi colegi profesori de istorie ca şi mine. Am preferat PNL,deşi nu ştiam pe nimeni acolo, dar îmi placeau că erau oameni simpli, deschişi,curajoşi, adică ştiu pe ce drum merg şi încotro ne vor duce.
Aproape de fiecare dată cînd am ocazia să vorbim,îi sugerez, chear îl invit să vbină la PNL,dar de o cam dată fără succes.
Sper ca în curînd să se dezmeticească în liberali aşa cum sa dezmeticit în MAI şi să ne fie alături. Dacă o va face, va recăpăpa respectul pe care la avut în ochii mei cînd îi eram student la facultate.
Asta nu înseamnă că acum nu-l respect, totuşi în anii de studenţie îl respectam mai mult.
Anatol Marin,un fost discipol la facultatea de istorie USM a d-lui Anatol Petrencu.

dumitru: „Voi nici in trecut,cind ati lasat Basarabia in 1940 si nici in prezent nu intreprindeti nimic pentru peunire,dar tu spui sacrificiu…Nu numai noua,basarabenilor ne trebue minte,dar si voua nu v-a incurca.”

Dumitre, străbunii mei au lăsat Basarabia pe mâna ruşilor pentru că altfel am fi fost distruşi de armatele Imperiului Sovietic, Germaniei, Ungariei, Bulgariei si Iugoslaviei. S-a făcut cel mai mic sacrificiu, s-a ales cel mai mic rău posibil la acea dată, adică s-a cedat Dobrogea de Sud (Cadrilaterul), Transilvania de Nord, Basarabia şi Bucovina de Nord cu Ţinutul Herţa. Am recuperat numai Transilvania de Nord. Dar toate aceste sacrificii au fost făcute pentru ca România să rămână stat independent şi mai târziu să putem recupera teritoriile pierdute. Nu a fost să fie, ce să-i faci. Am fost invinşi iar pierderile teritoriale au rămas şi probabil vor rămâne.

„Ce inseamna redobindire?A obtine din nou un lucru pierdut.”

Te înşeli Dumitre. Asta ar însemna că şi eu, român moldovean, ar trebui să pot obţine cetaţenia struţo-cămilei dintre Prut şi Nistru. Altfel mă simt discriminat în ţara mea şi nu-mi convine. Tu să ai toate drepturile în actuala RM şi în România, iar eu, român neaoş, să nu am nici cetăţenie şi nici un drept în republica ta. Şi imaginează-ţi ce ar însemna vreo 5.000.000 de români moldoveni în republicuţa struţo-cămilă dintre Prut şi Nistru!!!! În primul rând UNIREA cu România, iar toată rusăria şi toţi veneticii antiromâni şi-ar lua tălpăşiţa imediat în Rusia. Noi, moldovenii adevăraţi, nu glumim când spunem că suntem ROMÂNI şi nu concepem viaţa decât ca ROMÂNI în frontierele ROMÂNIEI. E clar, amice? Tu chiar vrei acest lucru? Te poţi lipsi de toată pleava comunistă polietnică şi multilingvă? Din această cauză mă opun oricărei uniri cu populaţiile rusofone din stânga Prutului.

O intrebare pentru „stimata” doamna Pavlicenko: de ce oare ati luat apa in gura vs de protestele lui Voronin si fata de CAC-ul lui Rosca si C0? Se adeveresc presimtirile mele ( si nu doar ale mele! ):sinteti in aceeasi gasca cu susnumitii. V-ati atins scopul: acum toata lumea este impotriva AIE! Bravo, doamna! Puteti fi mindra de lucrul executat perfect! Criticile acide ale dvs asupra lui Filat, Ghimpu, Lupu au dat roade. Acum CAC-ului si PCRM-ului le-a ramas doar sa impinga carul pe care l-ati adus la malul ripei. Cu siguranta, veti avea locul binemeritat in lupta impotriva AIE!

Sa fie construite poduri de fier/beton peste Prut si cale ferata europeana intre Chisinau si Ungheni.

Si asta nici macar comunistii – ci lucinschistii, fiind vorba de Andrievski si site-ul lui… De fapt, acum lucinschistii sunt impreuna si alaturi de pepecedisti si comunisti.

Asta scrie istoricul Veaceslav Stavila.

Site-ul rusesc AVA.MD administrat de Vitalie Andrievski din Chişinău, provoacă ură interetnică, chemând la răfuială fizică cu românii din Republica Moldova. Astfel, pe paginile site-ului pot fi întâlnite apeluri de felul următor: “Bate românii – salvează Moldova !”, “Vrem sânge românesc ! “, “Românii trebuiesc împuşcaţi !” (http://ava.md/politics/014472-dmitrii-chubashenko—ruminskie-voiska-voidut-v-moldovu-chtobi-spasti-aei.html)

Întrebare: Pentru că nu intervin, trebuie să înţelegem că autorităţile Republicii Moldova aprobă ura interetnică ?

CER SCUZE, doamna! Nu mi-i rusine sa o fac: sunt crestin si ma conduc de postulatul: iubeste-l pe dusmanul tau! Chiar daca ati aruncat cu niste sageti foarte dure si nemeritate asupra mea, va iert. Fiindca IUBIREA inseamna IERTARE.
Inca o data CER SCUZE. Si va promit: nu mai intru pe acest blog niciodata, suntem incompatibili complet!

Măi pavlicenco, mie îmi este absolut totuna ce arată sondaju lui petruţă a tău, că nu merge vorba de un partid care ma înteresează prea tare. Mai mult mă amuzează cum un „lider” de partid pretins unionist crede că ruşii vor unirea ha ha ha. Rusul dacă chiar e rus (şi nu un româno-moldovan la moment curvit în rus) şi în africa va fi rus, iar ruşii dacă ştii, nu se unesc, ei numai cuceresc, mai ales prin manipularea la aşa descreierate ca tine, setoase de bani şi putere.

Şi moldovanul cel rătăcit printre trei „ruşi” nu este cumva de origine africană? ha ha ha… unioniştilor….

pentru Roman: Vom vedea şi comportamentul în campania electorală a partidelor în privinţa redobîndirii cetăţeniei.Probabil vor avea mai multe voturi de la basarabeni partidele care a au promis că vor contribui cu ce pot ele pentru o reunificare cît mai rapidă a teritoriilor româneşti est-prutene…