(In poza: Romania Mare – Asta e Salvare!)
In contextul tragediei de la Vadul lui Voda, al ziselor forte de pace si al neretragerii fortelor armate ruse de pe teritoriul R.Moldova, amintim tuturor urmatoarele:
Aceasta hotarire de mai jos, care are ca anexe textele unei declaratii si a doua apeluri, au fost adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 10 iunie 2005. Inteleg – le-au votat comunistii de forma, dar de ce guvernantii liberal-democrati nu le respecta si nu le aplica? Aceste documente, votate de intreg Parlamentul, inclusiv de Opozitia democratica, prin repulsie, impreuna cu PCRM, trebuie, pur si simplu realizate, respectate, aplicate, implementate si trimbitat despre ele in toata lumea. De ce nu se face nimic? La aceasta intrebare am raspuns in articolul precedent. Comentatorilor, analistilor, moderatorilor, observatorilor, ziaristilor! Cititi aceste documente si vorbiti despre ele, cereti autoritatilor R.Moldova sa faca ceva cu ele…
Repostam, dupa documentele mentionate, si initiativa noastra din anul 2006, care deriva din aceste documente ale Parlamentului, privind rezilierea unilaterala, de catre Republica Moldova, a Conventiei de incetare a focului din 21 iulie 1992, cu Expunerea de motive la initiativa legislativa. Vitalia Pavlicenco
H O T Ă R Î R E
cu privire la iniţiativa Ucrainei în problema reglementării conflictului transnistrean şi la măsurile pentru democratizarea şi demilitarizarea zonei transnistrene
Nr.117-XVI din 10.06.2005, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.83-85/385 din 17.06.2005
* * *
Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.
Articol unic. – Se aprobă Declaraţia cu privire la iniţiativa Ucrainei în problema reglementării conflictului transnistrean, Apelul cu privire la criteriile de democratizare a zonei transnistrene a Republicii Moldova şi Apelul cu privire la principiile şi condiţiile demilitarizării zonei transnistrene, expuse în anexele nr.1-3.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Chişinău, 10 iunie 2005. Nr. 117-XVI.
Anexa nr.1
DECLARAŢIE
a Parlamentului Republicii Moldova cu privire la iniţiativa Ucrainei în problema reglementării conflictului transnistrean
Calificînd soluţionarea paşnică şi democratică a conflictului transnistrean, restabilirea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, precum şi realizarea unităţii poporului drept o prioritate incontestabilă a dezvoltării interne a ţării,
Pornind de la înţelegerea importanţei unui larg consens intern şi internaţional în problema identificării căilor de reglementare a conflictului transnistrean,
Parlamentul Republicii Moldova salută iniţiativa Preşedintelui Ucrainei Viktor Iuşcenko de a susţine aspiraţiile de reîntregire ale Republicii Moldova şi apreciază înalt oferta Ucrainei, considerînd-o drept un pas esenţial pe calea consolidării unităţii teritoriale a statului nostru şi eliminării din zona transnistreană, cît mai curînd posibil, a unui regim separatist, autoritar şi criminal, care constituie o ameninţare evidentă la adresa securităţii regionale.
Parlamentul Republicii Moldova constată că propunerea avansată de Ucraina conţine o abordare nouă şi eficientă a problemei reglementării transnistrene – realizarea reglementării prin democratizare. Această abordare poate să consolideze eforturile internaţionale ale statelor democratice pentru soluţionarea conflictului şi să activizeze societatea civilă din zona transnistreană în vederea exercitării de către membrii ei a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Totodată, Parlamentul Republicii Moldova menţionează că în iniţiativa Ucrainei nu şi-au găsit reflectare unele principii ale reglementării, inclusiv cele ce ţin de:
– evacuarea trupelor ruseşti;
– demilitarizarea, principiile şi condiţiile de democratizare a zonei;
– instituirea unui control transparent şi legal asupra segmentului transnistrean al frontierei de stat moldo-ucrainene.
Parlamentul Republicii Moldova consideră că aceste probleme trebuie să-şi găsească rezolvare prin eforturi suplimentare din partea comunităţii internaţionale, conjugate cu eforturile energice ale Ucrainei.
Parlamentul Republicii Moldova constată, de asemenea, că unele aspecte ale planului propus pot leza suveranitatea Republicii Moldova şi ridică semne de întrebare asupra eficienţei unor elemente ale lui. Între acestea se numără ideea participării zonei transnistrene la promovarea politicii externe a Republicii Moldova, precum şi aceea de a crea un aşa-zis comitet de conciliere. Cu toate acestea, Parlamentul Republicii Moldova îşi exprimă speranţa că unele elemente care trezesc îndoieli îşi vor găsi rezolvare în baza normelor Constituţiei Republicii Moldova şi ale dreptului internaţional, precum şi în cadrul unui dialog constructiv cu noii lideri democraţi din zona transnistreană.
Parlamentul Republicii Moldova consideră că planul reglementării conflictului transnistrean propus de Ucraina constituie o dovadă de deschidere şi un început pozitiv pentru dezvoltarea unui dialog internaţional constructiv asupra acestei probleme la un nivel calitativ nou.
Parlamentul Republicii Moldova îşi exprimă speranţa că iniţiativa Ucrainei va deveni un factor major pentru realizarea reîntregirii statului şi a societăţii noastre, precum şi a perspectivelor europene ale ţării.
Anexa nr.2
APELUL
Parlamentului Republicii Moldova cu privire la criteriile de democratizare a zonei transnistrene a Republicii Moldova
Reafirmîndu-şi ataşamentul faţă de convenţiile internaţionale privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului,
Avînd în vedere principiile Declaraţiei Parlamentului Republicii Moldova cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene din 24 martie 2005,
Apreciind restabilirea integrităţii teritoriale a ţării pe cale paşnică şi democratică drept cea mai importantă prioritate, care constituie garanţia dezvoltării ei stabile şi durabile,
Considerînd că existenţa unui regim separatist şi autoritar în zona transnistreană a Moldovei, care a lipsit populaţia de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi care ignorează deschis standardele şi criteriile ONU, OSCE şi ale Consiliului Europei, este intolerabilă într-o Europă modernă,
Ţinînd cont de faptul că acest „conflict îngheţat” constituie un focar de instabilitate regională,
Fiind conştient de faptul că lipsa unui control din partea organelor centrale ale puterii de stat ale Republicii Moldova asupra unei părţi a teritoriului său şi asupra unui segment al frontierei de stat este incompatibilă cu opţiunea europeană a ţării,
Salutînd iniţiativele Preşedintelui Ucrainei Viktor Iuşcenko orientate spre reglementarea definitivă şi durabilă a conflictului transnistrean,
Subliniind importanţa prevederilor cuprinse în propunerile Ucrainei privind necesitatea democratizării zonei transnistrene ca o condiţie indispensabilă pentru restabilirea supremaţiei legii în zonă, pentru crearea de condiţii care să garanteze drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor, indiferent de naţionalitate, convingere şi confesiune, şi, în consecinţă, pentru rezolvarea echitabilă şi durabilă a acestui conflict,
Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezentul Apel.
Desfăşurarea unor alegeri libere şi democratice în zona transnistreană este imposibilă în condiţiile nesocotirii normelor Constituţiei Republicii Moldova şi standardelor democratice internaţionale, absenţei pluralismului politic şi a libertăţii cuvîntului, reprimării oricărei manifestări de atitudini diferite de cea impusă cu forţa.
Parlamentul Republicii Moldova porneşte de la faptul că pentru dezrădăcinarea abuzurilor menţionate se impune un proces larg şi complex de democratizare a zonei cu un control şi monitorizare din partea comunităţii internaţionale, care trebuie să includă între alte măsuri următoarele:
– lichidarea poliţiei politice (a aşa-zisului Minister al Securităţii Statului), care suprimă orice manifestare de libertate şi elimină oponenţii politici ai actualului regim separatist, ceea ce face imposibilă pregătirea şi organizarea unor alegeri libere şi democratice în corespundere cu standardele OSCE şi ale Consiliului Europei;
– reformarea aşa-numitei puteri judecătoreşti din zona transnistreană;
– eliberarea deţinuţilor politici care sînt ţinuţi în mod ilegal în închisorile din zona transnistreană, în conformitate cu decizia Curţii Europene pentru Drepturile Omului din 8 iulie 2004;
– înlăturarea piedicilor pentru libera activitate a partidelor politice din Republica Moldova pe teritoriul zonei transnistrene;
– înlăturarea piedicilor pentru activitatea liberă a mass-media naţionale şi locale pe teritoriul zonei transnistrene;
– înlăturarea piedicilor pentru activitatea liberă a organizaţiilor neguvernamentale şi dezvoltarea societăţii civile în zonă ca element important al vieţii publice într-un stat democratic;
– desfăşurarea alegerilor în zona transnistreană a Republicii Moldova sub egida exclusivă a unei Comisii Electorale Internaţionale, mandatate de OSCE, cu cea mai largă reprezentare în cadrul ei a ţărilor-membre;
– exercitarea dreptului de participare la procesul electoral în zonă doar în baza confirmării cetăţeniei Republicii Moldova;
– monitorizarea standardelor democratice trebuie efectuată de Comisia Electorală Internaţională cu cel puţin cinci luni înainte de data desfăşurării alegerilor;
– monitorizarea internaţională a standardelor democratice în zona transnistreană, precum şi organizarea procesului electoral de către Comisia Electorală Internaţională nu pot atrage după sine nici un fel de consecinţe privind recunoaşterea acestei entităţi în baza dreptului internaţional.
Parlamentul Republicii Moldova îşi exprimă convingerea că fără asigurarea prealabilă a condiţiilor enumerate mai sus este imposibilă garantarea drepturilor cetăţenilor Republicii Moldova din această zonă la libera exprimare a voinţei lor ca element-cheie pentru rezolvarea paşnică şi democratică a conflictului transnistrean, precum şi face imposibilă crearea unor organe reprezentative în zona transnistreană.
Pornind de la acestea, Parlamentul Republicii Moldova solicită Consiliului Europei, OSCE şi Uniunii Europene să se includă activ în procesul de democratizare a zonei transnistrene şi speră să găsească susţinere din partea acestor instituţii europene în realizarea criteriilor expuse privind democratizarea acestei zone ca element fundamental în reglementarea politică a conflictului transnistrean.
Anexa nr.3
APELUL
Parlamentului Republicii Moldova cu privire la principiile şi condiţiile demilitarizării zonei transnistrene
Reafirmînd ataşamentul Republicii Moldova faţă de respectarea actelor internaţionale în domeniul securităţii, controlului asupra armamentului şi dezarmării,
Pornind de la prevederile Declaraţiei Parlamentului Republicii Moldova cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene din 24 martie 2005 şi, în special, de la principiile privind soluţionarea paşnică, democratică şi definitivă a problemei transnistrene,
Înţelegînd că factorul militar al problemei transnistrene constituie o sfidare asupra securităţii naţionale şi regionale, necesitînd o soluţionare imediată,
Parlamentul Republicii Moldova solicită OSCE, UE, CE, SUA, Federaţiei Ruse, Ucrainei şi României asistenţă pentru înlăturarea ameninţărilor reprezentate de factorul militar al conflictului transnistrean pe calea demilitarizării zonei prin eforturile conjugate ale comunităţii internaţionale.
Parlamentul, pornind de la prevederile articolului 11 din Constituţia Republicii Moldova, reafirmă că teritoriul Republicii Moldova, ca stat neutru, nu poate fi folosit pentru dislocarea forţelor armate ale altor state.
Bazîndu-se pe această prevedere constituţională, precum şi fiind convins de interesul deosebit al comunităţii internaţionale pentru soluţionarea cît mai grabnică a conflictului transnistrean, Parlamentul Republicii Moldova stabileşte următoarele condiţii indispensabile pentru demilitarizarea zonei transnistrene:
1. Federaţia Rusă va încheia, pînă la sfîrşitul anului 2005, retragerea şi lichidarea arsenalului militar rus, precum şi retragerea forţelor militare ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.
2. Federaţia Rusă şi Republica Moldova vor recunoaşte faptul că unităţile militare, dislocate, în temeiul Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, în zona de securitate a Republicii Moldova, şi-au atins scopurile prevăzute, urmînd să fie reduse treptat şi retrase în totalitate de pe teritoriul ţării pînă la 31 decembrie 2006. Concomitent, în termenul menţionat, în urma unui demers al Republicii Moldova către OSCE, se va realiza transformarea treptată şi deplină a operaţiunii de pacificare existente într-un mecanism internaţional de observatori militari şi civili, care va acţiona cu mandatul OSCE, Acordul moldo-rus din 21 iulie 1992 pierzîndu-şi actualitatea. Misiunea Internaţională de Observatori Militari şi Civili cu mandatul OSCE îşi va desfăşura activitatea în Republica Moldova pînă la reglementarea politică deplină a conflictului transnistrean.
3. Republica Moldova îşi asumă obligaţia să propună, în cadrul Programului NATO „Parteneriat pentru Pace”, şi să realizeze, prin intermediul Misiunii Internaţionale de Observatori Militari şi Civili în Moldova, dizolvarea formaţiunilor militare din zonă, casarea armamentului şi tehnicii militare, precum şi reabilitarea socială şi recalificarea persoanelor care fac parte din efectivul aşa-numitelor formaţiuni militare transnistrene.
4. La rîndul său, după îndeplinirea de către Federaţia Rusă a obligaţiilor asumate, în cadrul Summit-ului OSCE de la Istanbul (1999), privind retragerea completă, neîntîrziată şi transparentă a armatei şi a armamentului de pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv a contingentului şi armamentului care cad sub incidenţa Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, Parlamentul Republicii Moldova îşi exprimă disponibilitatea de a ratifica Tratatul adaptat cu privire la forţele armate convenţionale în Europa, care reprezintă un element fundamental al securităţii europene.
Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezentul apel şi îl comunică OSCE, UE, CE, SUA, Rusiei, Ucrainei şi României, în scopul obţinerii sprijinului pentru realizarea eficientă, în varianta propusă, a demilitarizării zonei transnistrene a Republicii Moldova, precum şi în vederea conjugării eforturilor pentru consolidarea securităţii regionale, a stabilităţii şi a dezvoltării democratice durabile în această parte a Europei.
Proiect de hotarire depus si care se afla si azi in Parlament, cu numarul 1813.
EXPUNERE DE MOTIVE
“Declaratia Parlamentului Republicii Moldova cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrarii europene, adoptata la 24 martie 2005, consfinteste si principiul solutionarii pe cale pasnica, democratica si definitiva a problemei transnistrene.
Prin Apelul Parlamentului cu privire la principiile si conditiile demilitarizarii zonei transnistrene, adoptat la 10 iunie 2005, Republica Moldova si-a reiterat atasamentul fata de respectarea actelor internationale in domeniul securitatii, controlului asupra armamentului si dezarmarii.
Pornind de la intelegerea ca factorul militar al problemei transnistrene constituie o sfidare la adresa securitatii nationale si regionale, necesitind o solutionare imediata, Parlamentul a solicitat OSCE, UE, CE, SUA, Federatiei Ruse, Ucrainei si României asistenta pentru inlaturarea amenintarilor reprezentate de acest factor al conflictului, pe calea demilitarizarii zonei, prin eforturile conjugate ale comunitatii internationale.
Parlamentul a reafirmat ca, pe teritoriul Republicii Moldova, nu pot fi dislocate forte armate ale altor state. Apelul nominalizat mai sus prevedea ca Federatia Rusa sa incheie, pina la sfirsitul anului 2005, retragerea si lichidarea arsenalului militar rus, precum si retragerea fortelor sale militare de pe teritoriul statului nostru, pina la sfirsitul anului 2006. In acest context, Apelul stipuleaza ca “Federatia Rusa si Republica Moldova vor recunoaste ca unitatile militare, dislocate in temeiul Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, in zona de securitate a Republicii Moldova, si-au atins scopurile prevazute, urmind sa fie reduse treptat si retrase in totalitate de pe teritoriul tarii pina la 31 decembrie 2006. Concomitent, in termenul mentionat, in urma unui demers al Republicii Moldova catre OSCE, se va realiza transformarea treptata si deplina a operatiunii de pacificare, existente intr-un mecanism international de observatori militari si civili, care va actiona cu mandatul OSCE, Acordul moldo-rus din 21 iulie 1992 pierzindu-si actualitatea. Misiunea Internationala de Observatori Militari si Civili cu mandatul OSCE isi va desfasura activitatea in Republica Moldova pina la reglementarea politica deplina a conflictului transnistrean”.
Republica Moldova si-a asumat obligatia sa propuna, in cadrul Programului NATO „Parteneriat pentru Pace”, si sa realizeze, prin intermediul Misiunii Internationale de Observatori Militari si Civili in Moldova, dizolvarea formatiunilor militare din zona, casarea armamentului si a tehnicii militare, precum si reabilitarea sociala si recalificarea persoanelor ce fac parte din efectivul asa-numitelor formatiuni militare transnistrene.
Neindeplinirea – extrem de tergiversata – de catre Federatia Rusa a obligatiilor asumate in cadrul Summit-ului OSCE de la Istanbul (1999) privind retragerea completa, neintirziata si transparenta a armatei si a armamentului de pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv a contingentului si a armamentului ce cad sub incidenta Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992 cu privire la principiile reglementarii pasnice a conflictului armat din zona nistreana a Republicii Moldova, face ca Parlamentul national sa nu poata ratifica Tratatul adaptat cu privire la Fortele Armate Conventionale in Europa (FACE), ca element fundamental al securitatii europene, desi si-a exprimat aceasta disponibilitate.
Prin Acordul din 1992, semnat doar de Presedintele Republicii Moldova si de Presedintele Fedratiei Ruse, s-au creat premizele necesare sistarii conflictului armat din zona transnistreana si conditiile revenirii la dialog cu partile in conflict, implicit cu Federatia Rusa, pentru a-l solutiona prin mijloace pasnice, politice si diplomatice. Cu timpul, reprezentantii statului nostru s-au pomenit, insa, in conditii inegale in cadrul Comisiei Unificate de Control si al contingentelor militare afectate acesteia, deoarece reprezentantii Rusiei au sprijinit mereu, in acesti ani, demersurile transnistrene si viceversa. In felul acesta, CUC si fortele de pace ruse au servit doar ca pavaza pentru edficarea unui stat transnistrean artificial, drept cap de pod al Rusiei in Balcani si in Europa de Sud-Est, in general. Intelegerea acestui fapt a si determinat, in ultimii ani, neparticiparea, practic, a reprezentantilor Republicii Moldova la activitatea CUC. Iar dupa ce Curtea Europeana a Drepturilor Omului a declarat Rusia parte in conflict, lucru confirmat, pentru prima oara, prin chiar semnatura aplicata de Boris Eltin pe Acordul din 1992, devine univoca realitatea ca Rusia nu este interesata sa respecte Acordul. Conform deciziei judecatoresti, adoptate de CEDO, prin semnarea, impreuna cu Republica Moldova, la 21 iulie 1992, a Acordului privind principiile reglementarii pasnice a conflictului armat din zona nistreana a Republicii Moldova, Rusia se identifica mai curind ca parte a conflictului, decit ca mediator si garant.
Putem mentiona si nerespectarea permanenta a art.5 din Acord, ce prevede “inlaturarea oricaror obstacole din care circulatiei marfurilor, serviciilor si oamenilor”. CUC si contingentele afectate acesteia, din partea Rusiei si a Tiraspolului, nu au asigurat realizarea acestui articol, dedindu-se constant, in colaborare cu fortele paramilitare, unor actiuni ostile, protejind contrabanda.
In consecinta, prin acest proiect de lege, se propune rezilierea Acordului din 1992, mizindu-se pe demersurile conducerii Republicii Moldova pentru obtinerea simultana a inlocuirii fortelor militare tripartite de mentinere a pacii prin observatori internationali civili, amplasati in zona de securitate sub egida OSCE. Faptul s-ar putea urgenta prin sensibilizarea energica a UE si SUA in baza documentelor universal acceptate.
Rezilierea acestui acord bilateral se inscrie pe obiectivul de demilitarizare a zonei transnistrene de toate fortele – militare si de pace ruse, militare si paramilitare transnistrene, kazacesti. Activitatea pasiva, iar uneori chiar absenta, a delegatiei Republicii Moldova in CUC demonstreaza abordarea acesteia ca ineficienta si nefunctionala, ceea ce implica incetarea activitatii Comisiei Unificate de Control si a contingentelor militare afectate acesteia.”
Valeriu Cosarciuc
Vitalia Pavlicenco
„Convenţie cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat
din zona nistreană a Republicii Moldova
(21 iulie 1992)
Republica Moldova şi Federaţia Rusă,
năzuind spre încetarea totală şi cît mai grabnică a focului şi spre reglementarea conflictului armat din raioanele nistrene prin mijloace paşnice;
reafirmîndu-şi ataşamentul faţă de principiile Statutului ONU şi Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa;
salutînd înţelegerea de principiu realizată la 3 iulie 1992 între Preşedintele Republicii Moldova şi Preşedintele Federaţiei Ruse, au convenit următoarele:
Articolul l
1. Din momentul semnării Convenţiei, părţile în conflict îşi asumă angajamentul de a întreprinde toate măsurile necesare pentru încetarea totală a focului, precum şi a oricăror acţiuni armate, una împotriva celeilalte.
2. Odată cu încetarea focului, părţile în conflict procedează la retragerea unităţilor Forţelor lor armate şi a celorlalte formaţiuni, a tehnicii de luptă şi armamentului, urmînd să încheie acest proces în decurs de şapte zile. Scopul unei asemenea dezangajări este crearea unei zone de securitate între părţile, în conflict. Coordonatele concrete ale zonei vor fi stabilite printr-un protocol special al părţilor angajate în realizarea prezentei Convenţii.
Articolul 2
1. În scopul asigurării controlului asupra realizării măsurilor prevăzute în articolul l, precum şi al asigurării regimului de securitate în zona menţionată, se instituie o Comisie de control unificată, formată din reprezentanţi ai celor trei părţi angajate în reglementare. Comisia foloseşte în activitatea sa grupuri de observatori militari create în concordanţă cu toate înţelegerile anterioare, inclusiv cvadripartite. Comisia de control procedează la îndeplinirea sarcinilor ce-i incumbă conform prezentei Convenţii, în termen de şapte zile din momentul semnării Convenţiei.
2. Fiecare din părţile angajate în activitatea Comisiei îşi numeşte reprezentanţii în componenţa acesteia. Locul de reşedinţă al Comisiei de control este oraşul Bender.
3. În scopul realizării măsurilor sus-menţionate, Comisiei de control i se afectează contingente militare create pe bază de voluntariat şi reprezentînd părţile angajate în îndeplinirea prezentei convenţii. Amplasarea acestor contingente şi folosirea lor pentru asigurarea regimului de încetare a focului şi a Securităţii în zona de conflict se înfăptuiesc în conformitate cu deciziile Comisiei de control, pe baza de consens. Componenţa numerică, statutul, condiţiile de introducere în zona de conflict şi de retragere a contingentelor militare se stabilesc printr-un protocol separat.
4. în cazul nerespectării condiţiilor prezentei Convenţii, Comisia de control cercetează împrejurările în care s-au produs încălcările şi ia de urgenţă măsurile cuvenite pentru restabilirea păcii şi ordinii de drept, precum şi pentru neadmiterea unor asemenea încălcări pe viitor.
5. Activitatea Comisiei de control şi a Forţelor afectate acesteia este finanţată de toate părţile, pe bază de cote.
Articolul 3
Oraşul Bender, ca loc de reşedinţă a Comisiei de control — şi avîndu-se în vedere complexitatea deosebită a situaţiei – este declarat zonă cu regim sporit de securitate, care se asigură de către contingentele militare ale părţilor angajate în realizarea prezentei Convenţii.
Comisia de control asigură menţinerea ordinii de drept în or. Bender în interacţiune cu subunităţile de poliţie şi de miliţie, acestea avînd efective limitate.
Activitatea economico-administrativă este asigurată în Bender de către organele existente de autoadministrare din oraş, iar în caz de necesitate – împreună cu Comisia de control.
Articolul 4
Unităţile Armatei a 14-a a Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse, dislocate în Republica Moldova, vor respecta cu stricteţe neutralitatea. Cele două părţi în conflict îşi asumă obligaţia de a respecta neutralitatea şi de a se abţine de la orice acţiuni ilicite faţă de patrimoniul militar, faţă de militarii acestei armate şi membrii familiilor lor.
Problemele privind statutul armatei, procedura şi termenele retragerii ei pe etape vor fi soluţionate în cadrul tratativelor dintre Federaţia Rusă şi Republica Moldova.
Articolul 5
1. Părţile în conflict consideră inadmisibilă aplicarea oricăror sancţiuni sau blocade, în acest context, vor fi înlăturate imediat orice obstacole din calea circulaţiei mărfurilor, serviciilor şi oamenilor, vor fi luate măsurile cuvenite în vederea anulării stării de urgenţă pe teritoriul Republicii Moldova.
2. Părţile în conflict vor proceda imediat la negocieri în vederea reglementării problemelor legate de revenirea refugiaţilor la locurile de baştină, acordarea de ajutor populaţiei din raioanele care au avut de suferit şi refacerea obiectivelor economice şi a caselor de locuit. Federaţia Rusă va acorda sprijinul necesar în acest sens.
3. Părţile în conflict vor întreprinde toate măsurile pentru accesul neîngrădit al ajutoarelor umanitare internaţionale în zona de reglementare.
Articolul 6
Pentru difuzarea informaţiei obiective despre situaţia din zona de reglementare, părţile creează pe lingă Comisia de control un centru de presă comun.
Articolul 7
Părţile pornesc de la premisa că măsurile prevăzute în prezenta Convenţie constituie o importantă parte componentă a procesului de reglementare a conflictului prin mijloace paşnice, politice.
Articolul 8
Prezenta Convenţie intră în vigoare din momentul semnării.
Acţiunea prezentei Convenţii este suspendată prin acordul comun al părţilor sau în cazul în care una din părţile contractante o denunţă, fapt care implică încetarea activităţii Comisiei de control şi a contingentelor militare afectate acesteia.
Perfectat la Moscova în data de 21 iulie 1992.
Pentru Republica Moldova MIRCEA SNEGUR
Pentru Federaţia Rusă BORIS ELŢIN
Pentru transformarea misiunii de pacificare e nevoie de consens, şef-adjunct OSCE .
2012-01-04/06:29 „Ideea misiunii civile nu este nouă, ca şi demilitarizarea zonei conflictului transnistrean. Totuşi, pentru transformarea misiunii de pacificare trebuie să existe un consens, care până acum nu a fost atinsˮ, a declarat pentru Info-Prim Neo şeful adjunct al Misiunii OSCE în Moldova, Jan Plešinger.
„Argumentele pro sau contra transformării misiunii de pacificare trebuie să fie disociate de tragedia umană din 1 ianuarie”, a subliniat oficialul.
http://www.info-prim.md/?x=22&y=43600
Nu va fi nimic ,totul se va termina numai cu vorbele goale de la Carpov……
guvernantii RM nu vor face nimic vor fi numai vorbe goale sub mandatul OSCE acelasi care este de 20 ani pina in prezent.
pentru a modifica ceva trebuie rezilierea acordului din 1992 si de mers pe schema cipriota de a infiinta un mandant de pacificatori ONU si nu OSCE( cu OSCE vom ajunge la aceia ce sa intimplat cu Georgia)…
si apoi se poate trece mai departe ….de ridicat tema reglementarii conflictului transnistrian la nivelul consilului de securitate ONU
In spatiul ex-sovietic, in special a celor 5 state independente din Asia Mijlocie – Kazahstan, Tajikistan, Uzbechistan, Turkmenistan si Kirghizia – limba rusa nu mai este o limba necesara pentru comunicare.
Populatia din sate nu cunoste practic deloc limba rusa, pentru ca Guvernele acestor state nu mai aloca bani pentru studierea limbii ruse…
…………
СРЕДНЯЯ АЗИЯ. Русский язык уходит, быстро и безвозвратно
Время публикации: Сегодня в 13:48
Спустя двадцать лет после распада СССР Россия по-прежнему пользуется значительным политико-экономическим влиянием на территории Центральной Азии. В культурном же плане ее значение быстро сходит на нет. Особенно заметна эта тенденция в языковой области.
Ежегодно все больше и больше граждан пяти центральноазиатских государств — Казахстана, Кыргызстана, Таджикистана, Туркменистана и Узбекистана — утрачивают связь с русским языком. Согласно демографическим данным, представители молодого поколения, особенно проживающие за пределами пяти столиц, практически не говорят на русском.
Причиной подобного явления является невыделение государственного финансирования на цели обучения русскому языку. В стремлении укрепить свои позиции во власти руководство республик перенаправило ресурсы на обучение родному языку и укрепление местных культурных традиций.
Doamna Pavlicenco, in contextul ultimilor postari, cred ca mass-media din semirepublica Moldova(pasamite asha spunea Poetul), ar trebui sa fie cea care sa rascoleasca la momentul oportun prin analele democratiei moldovenesti si sa arate lumii ca „uite, nene, a existat candva un cutare, care venea cu initiativa asta la data inca hat cutare”. Cel putin asha ar trebui sa faca presa educata. Chiar shi presa lui Putin (idolul lui Filea cel Verde la Inima shi cu obrazul gros ca scoarta stejarului) mai recurge la acest procedeu descris in manualele de jurnalism. La noi, insa, presa este needucata. Un titlu de pe UniFilaMedia spune cica 23 de state ne vor recunoaste diplomele. Eu zic ca e vai si amar de acele state daca vor accepta si diplomele jurnalistilor din semirepublica noastra, mai bine zis daca ii vor accepta la munca pe jurnalistii din Semir (draga poet, daca mai esti prin comentaRii, propun aceasta abreviatura pentru semirepublica Moldova).
Pt Gabriel
Despre ce spuneti? Nu vedeti blocajele din jur? Nu am stat o clipa in Parlamentul dominat de comunisti, dar era blocata Televiziunea „publica”. Cel mai trist e ca si acum televiziunile sint blocate, pt ca apartin clar cuiva. Nu PNL, ca nici nu ne trebuie. Dar, mai trist e cind spune PNL sa fie expulzat Kuzmin, toti tac, iar cind ne fura aceasta pozitie altii, gen Chirtoaca, trezit acum, Ghimpu, care merg la inmormintarea lui Pisari pt imagine politica, dar nu lupta in AIE pentru niste pozitii si nici nu sprijina pozitia PNL de expulzare si declarare a lui Kuzmin ca „persona non grata”, nici nu merg in Transnistria cind nu sint asemenea mari tragedii. Sint niste farisei toti!
Doamna Vitalia,
Blogul Dvs. de pe Unimedia / ca si cel al lui A. Petrencu /
a fost blocat toata nopatea pâna la aceasta ora.
/ dar nu si publika.md/
Am incercat s-al deschid de nenumarate ori, dar era blocat.
Asa a fost si in dimineata de 1 ianuarie.
Oare NKVD – este mereu prezent in RM ?
Stiti ca noaptea „ei” va triaza si depisteaza mesajele ?
„Oare NKVD – este mereu prezent in RM ?”
Să înţelegem că întrebarea este retorică?
Noi suntem ocupaţi de Impreriul Rus. Deaici şi toate consecinţele:controlul puterii, organelor de drept şi ale securitaţii, mass mediei…în limba bolşevicilor-poşta şi telegraful. Totul.
Această Kaliningradskaya oblasti II se menţine graţie lichelelor locale, agenturei cominterniste instalate la Bucureşti şi la Chişinău.
Cei care gestioneaza acest ţarc de 20 ani, sunt nişte colaboraţionişti ai forţelor de ocupaţie. Gunoiul autohton. Trădătorii.
ROMANIA MARE
2012: DOSARELE RE-UNIRII:
––––––––––––––––––––––––––
Directorului general al Agentiei de presa „Romanian Global News”
i-a fost luat un interviu in cadrul emisiunii “Mai aproape de Europa”, realizata de jurnalista Stela Popa, interviu difuzat la Radio Chisinau.
Ascultati ce crede jurnalistul despre reunificarea celor doua state românesti, cine se bate sa o realizeze, dar si o scurta retrospectiva politica a anului care a trecut :
http://www.rgnpress.ro/rgn_12/categorii/analize-interviuri/4260-eugen-popescu-la-radio-chisinau-e-nevoie-de-o-nou-generaie-nepervertit-de-politicienii-de-la-bucureti-i-chiinu.html
Nicolae Negru: De ce Rusia l-a împuşcat pe Vadim Pisari
Jurnal de Chișinău, http://www.union.md/uinfo/mass-media/nicolae-negru-de-ce-rusia-l-a-impuscat-pe-vadim-pisari
Ruşii se arată nedumeriţi de reacţia moldovenilor în cazul omorului dela Vadullui Vodă. De ce atâta „zgomot pentru nimic”, de ce atâta risipă de sentimente din cauza morţii unui „tânăr în stare de ebrietate”, cum s-a exprimat ambasador0ul rus Valeri Kuzmin, a unui „şofer beat”, în exprimarea unor publicaţii ruseşti, se întreabă ei.
Cinism de cea mai pură speţă
Pentru o cultură în care abstinenţa e aproape un handicap, această criminalizare a consumului de alcool nu e credibilă. E pur şi simplu surprinzătoare, îndoielnică această bruscă antipatie, această nebănuită aversiune a ruşilor faţă de consumatorii de „tărie”. Faptul că tânărul ucis nu era beat este un „detaliu nesemnificativ” în cazul dat. Avem de-a face cu cinismul de cea mai pură speţă. Fiindcă era nevoie de o justificare a omorului, s-a mers „fireşte”, pe calea cea mai simplă: a denigrării victimei.
Un mort e prea puţin
Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că o mentalitate imperială presupune şi „o piele mai groasă”, o anumită „duritate”, un mai mare grad de „insensibilitate” faţă de pierderile omeneşti. Un singur mort e prea puţin ca societatea rusă să reacţioneze, ca să nu mai vorbim despre funcţionarii ruşi care îşi bombardează propriii cetăţeni, cum a fost în Cecenia. De aceea, ambasadorul Kuzmin nu avea cum să manifeste bun-simţ. E cum i-ai cere unui robot sentimente omeneşti.
Două culturi diferite
Deşi am trăit mulţi ani împreună, iar Patriarhul Kiril ne include în „lumea rusă”, noi reprezentăm, totuşi, două culturi diferite, chiar incompatibile în unele aspecte: cultura agricultorului, a viticultorului în special, a pacifistului, a victimei, care îşi deplânge fiecare mort, şi cultura „nomadului”, a cuceritorului, a ocupantului, care nu ia în seamă „victimele colaterale”. Un nou ambasador rus va fi la fel de nesimţit ca şi Kuzmin. Căci nesimţirea funcţionarilor ruşi e genetică, marcată de teroarea bolşevică, de Katyn, de Gulag, de deportări, de foametea organizată. Ca să nu mai vorbim de războaiele cotropitoare. Expulzarea lui Kuzmin, deşi ne poate aduce o oarecare satisfacţie, nu rezolvă problema preîntâmpinării unor noi omoruri, problemă care derivă din aflarea nelegală a trupelor ruse pe teritoriul RM. Căci ele împuşcă în cetăţenii noştri.
Un tânăr mânios
De ce a tras „pacificatorul”, în pofida tuturor regulamentelor, în urma maşinii conduse de Vadim Pisari? De fapt, cu mâna „pacificatorului” (care, aflăm acum, a luptat de partea separatiştilor) a tras Rusia. Ea l-a împuşcat în spate pe tânărul moldovean care circula fără să o ia în seamă. Ea nu a putut suporta faptul că „un ţăran” nu opreşte la somaţia ei, că o ignoră, o sfidează.
Autorităţile Chişinăului nu simt pe pielea lor, decât ocazional, umilinţele la care sunt supuşi autohtonii de dincolo de Nistru, timp de douăzeci de ani. S-a găsit un tânăr mânios, care s-a revoltat. Resentimentele se acumulează şi răbufnesc din când în când. Protestele locuitorilor din Pârâta demonstrează că cuţitul a ajuns la os. Dacă nu participă direct, „pacificatorii” ruşi asistă la maltratarea moldovenilor.
Misiunea nedeclarată
În mod normal, dacă ar fi o forţă morală care se pretinde în ultimii ani, dacă nu ar avea niciun gând ascuns, Rusia ar fi trebuit să fie prima care să vină cu ideea evacuării trupelor sale şi a transformării misiunii de „pacificare” în una civilă, sub egida OSCE. Asta, pe lângă faptul că ar fi scutit-o de cheltuieli în plus, ar fi fost corect din punct de vedere al rolului de mediator pe care şi l-a asumat. Ca să mediezi corect, trebuie să fii echidistant în primul rând.
Însă misiunea „pacificatorilor” ruşi nu e cea declarată. Contingentul de militari pe care Rusia se încăpăţânează să îl menţină pe teritoriul RM este cuiul în care Moscova îşi atârnă casca imperială. Rusia îşi marchează astfel teritoriul, protejează şi încurajează separatismul.
Declaraţiile noului lider dela Tiraspol, făcute după vizita sala Moscova, demonstrează că ea nu doreşte să renunţe la capul de pod transnistrean, că ne priveşte în continuare ca pe un teritoriu de recucerit. Să nu uităm cum şi-a motivat Moscova intervenţia în Georgia. Un pericol pentru viaţa „pacificatorilor” ruşi poate fi organizat chiar de ei înşişi.
Politica struţului
Chişinăul nu trebuie să facă jocul Moscovei, prefăcându-se că plouă, când de fapt e o secetă cumplită. Tăcerea preşedintelui interimar Marian Lupu este simptomatică. Interimatul nu îl absolvă de executarea obligaţiilor de garant al Constituţiei, de apărător al drepturilor şi libertăţilor, al vieţii cetăţenilor moldoveni. Occidentul ne poate ajuta, dar numai dacă dorim noi, nu în pofida dorinţei noastre. SUA şi UE nu pot vorbi în locul nostru. Politica struţului pe care o observăm în toţi aceşti ani de „independenţă” nu face decât să ne adâncească în mocirla nedreptăţii, a umilinţei şi a fărădelegii, pe care trebuie să o suporte în primul rând transnistrenii, dar şi cei de pe malul drept al Nistrului, RM în general. E demult timpul ca trupele ruse să plece acasă. Şi lucrul acesta trebuie spus cu claritate, cu voce tare, chiar cu riscul de a asista din nou la „execuţia” publică – strivirea cu buldozerele – a vinurilor noastre. Cel mai mare preţ din Europa la gazele ruseşti îl plătim deja.