Turbaţi de furie, ruşii au pornit un război online împotriva Mareşalului Antonescu. Si la Publika TV

http://ru.publika.md/emisiuni/link_791.html
Primesc un mesaj pe Facebook, gen „daca sinteti cu romanii, postati aceasta”. Si mi se da link-ul. Este vorba de un articol al lui Gheorghe Roncea, publicat mai jos. E chiar bun si in contextul vizitei lui Lavrov la Leanca si Filat.

Vreau sa va spun ca doar PNL, si eu personal, l-am aparat pe Presedintele Romaniei Traian Basescu atunci cind a spus adevarul despre motivele obiective care l-au facut pe Maresalul Antonescu sa le ordone soldatilor romani sa treaca Prutul in anul 1941. De aceea, pentru noi este o datorie sa fim consecventi si sa continuam cele afirmate in declaratia de sustinere a pozitiei lui Basescu. Mai rau ca „amicii” lui de la Chisinau, de frica rusilor, fac pe ei si nu-l apara – nu ca ar avea Basescu nevoie de asta, ci chiar ei au nevoie de asta, ca sa nu se ticaloseasca definitiv cind ajung la putere.

http://www.curentul.ro/2011/index.php/2011072861450/Actualitate/Turbati-de-furie-rusii-au-pornit-un-razboi-online-impotriva-Maresalului-Antonescu.html

Sunt cunoscute ultimele luări de poziţie belicoase ale autorităţilor moscovite legate de susţinerea publică de către preşedintele Romåniei a Ordinului Mareşalului Antonescu, din 1941, de trecere a Prutului pentru recuperarea Basarabiei, pămånt romånesc smuls din trupul Romåniei prin odiosul Acord Hitler-Stalin din 1939.

Ruşii nu s-au mărginit doar la a-l ataca public în fel şi chip pe Traian Băsescu, dar au pornit şi o vastă operaţiune de atac la adresa efigiilor romåneşti, cu precădere concentråndu-se în ultima vreme asupra figurii Mareşalului Antonescu. Mai multe grupări de sorginte rusească au trecut la o adevărată operaţiune de batjocorire a imaginii lui Antonescu, utilizånd reţelele de socializare şi mai ales Facebook-ul, unde sunt concentraţi peste 4 milioane de romåni.

Internetul şi reţelele sociale au devenit arme mult mai bine folosite de adversarii României care atacă – prioritar – efigiile statului român, mergându-se pe linii de propagandă desfiinţatoare, utilizându-se cu precădere tehnică „dezinformării gri“ – alternanţa de minciuni sfruntate şi mici picături de informaţii adevărate, dar şi tehnici de persuadare şi intoxicare mai complexe, ce includ atribuirea de identităţi false în mediul online, utilizate pentru a masca originea reală a temelor manipulative. Metodologic, tehnica nu este nouă, este folosită de aparatele de propagandă „neagră“ ale unor state care au dus pe adevărate culmi dezinformarea – termen care şi-a început „cariera“ în mediul sovietic încă din anii 1920.

Dezinformarea desemna un arsenal de mijloace oculte destinate influenţării opiniei publice, discreditării opozanţilor politici, subminării încrederii între aliaţii ostili Uniunii Sovietice, falsificării aprecierilor adversarilor privind realitatea, metodologie adusă pe adevărate culmi de Lenin şi Felix Dzerjinski, părintele KGB. Folosind vechile tactici ale lui Dzerjinski, în mai puţin de doi ani de la evenimentele din aprilie 2009, care au dus la răsturnarea comuniştilor lui Vladimir Voronin, agenţii Rusiei de la Chişinău au creat baza unei adevărate „rezistenţe antiromâneşti“, drapată în faldurile sovietice ale „moldovenismului“.

Un nou tip de acţiune mediatică a început să se developeze, devenind acum din ce în ce mai clar că este pus în aplicare un concept vast de acţiune, specific intoxicării pe new media. Pentru discreditarea României, a figurilor naţionale ale României cum ar fi Mareşalul Antonescu, a efigiilor statului sau a unor grupuri cu orientare creştină se folosesc în acest scop metode „clasice“ ca zvonurile, insinuările, campaniile de denigrare utilizându-se interpretări tendenţioase ori documente falsificate, răspândite prin intermediul tehnologiilor moderne IT ce au devenit acum o unealtă predilectă.

Atacul la efigia Mareşalului Antonescu a fost executat iniţial dintr-un cont al lui Viorel Furtună, preşedintele Ligii pentru Protejarea Valorilor Democratice din Chişinău, preşedintele fondator al Mişcării Naţional Democrate din Chişinău şi care întreţine site-ul Patriotism Moldova. Viorel Furtună mai are un cont cu numele de Gheorghina Moldovan.

În total are vreo 6 conturi Facebook false. În haita condusă de Viorel Furtună – cel care administra contul Ion Antonescu, mai erau Creţu Mariana – pe Facebook: Marina Kretu, şi Leonid Karagheaur. Mariana Creţu este conducător, iar Leonid Karagheaur este vicepreşedinte în cadrul Ligii pentru Protejarea Valorilor Democratice din Chişinău, care întreţine şi site-urile Mişcarea Naţional Democrată şi Patriotism Moldova. Viorel Furtună colaborează cu organizaţii extremiste maghiare împotriva a tot ceea ce e românesc. Pe site-urile Patriotism Moldova şi cel al Mişcării Naţional Democrate este afişat bannerul Gărzii Secuieşti cu precizarea: colaborare. Pe contul de Facebook oficial al lui Furtună se găseşte link-ul Jobick, formaţiune extremistă maghiară cu care acesta colaborează intens. Csibi Barna, idiotul secui de la noi, obsedatul de Avram Iancu, figurează şi el la loc de cinste pe site-ul „moldovenist“. Un alt apropiat al lui Furtună este şi Alexander Isaev, redactorul gazetei „Comunistul“ din Chişinău, un personaj marcat de românofobie.

Filiera Chişinău

Românofobia a fost alimentată sistematic de la nivelul statului, în Republica Moldova, iar în perioada regimului comunist, vreme de peste un deceniu, s-a format o adevărată Centrală antiromânească la Chişinău, servită de specialişti ruşi. Gruparea lui Furtună face parte dintr-o serie mai largă de organizaţii, dintre care cele mai importante sunt „Federaţia de luptă naţională Voievod“ – care era susţinută de unul dintre miliardarii moldoveni, Anatol Stati, şi Asociaţia Obştească „Scutul Moldovenesc“ ce are în spate elemente din poliţie şi armată, strâns legate de PCRM.

„Asociaţia Obştească «Scutul moldovenesc», Mişcarea de Tineret «Voievod», Mişcarea Naţional-Democrată din Moldova şi alte 35 de organizaţii neguvernamentale sunt organizate pe un model similar sutelor negre – (Ciornaia sotnea), bande ruseşti care, la începutul secolului trecut, organizau la Chişinău, în frunte cu Puriskevici, pogromuri împotriva evreilor şi românilor, mai ales“, consemna într-un articol recent cunoscutul jurnalist de la Chişinău Petru Bogatu.

Organizaţiilor menţionate li se mai alătură Liga Tineretului Rus, cu Igor Tuleantev şi Valeri Klimenko în frunte, Asociaţia Internaţională „Moldova şi Rusia“, condusă de Iuri Maximov, Centrul pentru Protecţia Democraţiei şi Drepturilor Omului, patronată de Mişcarea „Ravnopravie“ etc. La Chişinău se află un semnificativ comandament antiromânesc. Ambasada Rusiei la Chişinău număra peste 1.000 de oameni. Spre comparaţie, Ambasada României la Chişinău număra vreo 20 de oameni cu tot cu ambasadorul. Tot la Chişinău, Armata Rusă avea un foarte important comandament militar, înainte de 1989, retras parţial la Tiraspol, iar unii dintre aşa-zişii lideri separatişti de la Tiraspol, cetăţeni ruşi, locuiesc de fapt la Chişinău, unde deţin vile luxoase. Chiar la nivel oficial Chişinăul a colaborat direct atât cu Moscova, cât şi cu Budapesta împotriva intereselor româneşti.

Ungurii au tot bătut calea Chişinăului şi au întreprins un puternic lobby la nivel european pentru a-şi numi ei un komisar pe Moldova, un soldat de-al lui Soros, Kalman Miszei, prins cu furăciuni, dar păstrat la loc de cinste în reţea. Inamicii României şi-au găsit un culcuş cald la Chişinău, iar actualul regim, cu a sa poleială democratică, are dedesupt, mai la miez, o centrală kaghebistă ce duduie din plin, oligarhii moldo-ruşi cu straie occidentale de azi fiind la bază, cu toţii, kaghebişti până în măduva oaselor, dar înzestraţi acum cu cetăţenie română.

Activitatea grupării filoruse în mediul online este concentrată asupra „demonstraţiei“ că românii sunt cei mai mari antisemiţi din lume, cei mai rasişti, xenofobi şi intoleranţi oameni din lume. Pentru a „demonstra“ această aberaţie au creat sute de conturi false pe YouTube şi Facebook în numele unor personalităţi din Istoria Românilor şi încarcă din aceste conturi filme despre „jidanii cei răi“ – violenţă antisemită transferată în cârca românilor pentru a stârni lobby-ul evreiesc. Filmele şi comentariile postate la filme sunt în general provocatoare, instigatoare, vulgare şi compromiţătoare la adresa personalităţilor ale căror nume sunt folosite abuziv.

Intoxicare  imagologică  la scară mare în mediul online

Sunt uşor de depistat tendinţele grupărilor şi subunităţilor organizate de propagandă neagră care execută această serie de activităţi în mediul online, cu un caracter profund antiromânesc. Se lansează atacuri prin diferite metode (copyright claim, ameninţări, înjurături) asupra persoanelor cu multe vizualizări pe canale care au postat filme istorice şi documentare româneşti pentru excluderea lor, astfel încât să dispară de pe YouTube şi alte site-uri.
Este utilizată masca anonimatului, iar „acoperirea“ şi activitatea sub steag străin devoalează specificul acestei organizaţii implicate în intoxicarea sistematică. Gruparea se ocupă prioritar de denigrarea României şi a valorilor naţionale şi creştine, încercând să lase impresia că ar fi „ortodocşi“ ori „naţionalişti“ fanatici, însă în realitate nu au nicio legătură cu ortodoxia ori cu naţionalismul românesc şi din spatele acestor imagini fictive poartă dialoguri neprincipiale, injurioase tocmai la adresa personalităţilor româneşti.

Cei care se ocupă cu denigrarea şi intimidarea userilor români de pe YouTube ori din alte reţele sunt un grup ce administrează mai multe sute de conturi şi scopul lor este pe de o parte de a intimida userii români să participe la promovarea şi apărarea României pe YouTube ori pe alte reţele de socializare, iar pe de altă parte să formeze un fals grup de „patrioţi români“ care de fapt să distrugă orice grup românesc neaflat sub controlul strict şi aprobarea unor organizaţii antiromâneşti.

Este evident că nu la Chişinău, ci în altă parte se află conducerea operaţiunilor media care stabileşte obiectivele dezinformării, respectiv opiniile, atitudinile sau comportamentele pe care ea este însărcinată să le determine la ţintele destinate atacului. Dezinformarea ca armă îşi ascunde cu grijă originea şi îşi camuflează intenţia de transformare a ţintei într-un obiect manipulat, urmărindu-se crearea unei percepţii false a realităţii, mod de folosire a dezinformării ce se înrudeşte cu „deceptiongame“, cum îl numesc anglo-saxonii.

Metodele profesioniste folosite de acest grup demonstrează fără niciun dubiu că ei fac parte dintr-un organizaţie specializată în activităţi de provocare şi de discreditare. Denigrarea instituţiilor şi serviciilor statului român are loc nu doar pe Facebook şi pe bloguri, ci şi prin intermediul unor ziare-fantomă, din mediul online, populate cu aşa-zise „explozive news“, unde se introduc materiale complet inventate ce citează pretinse surse din sistemul de apărare, are loc o acţiune complexă de inducere în eroare prin prezentarea de minciuni cu privire la instituţiile româneşti pentru generarea unei stări de neîncredere şi haos total. Ansamblul acestor acţiuni aduce o evidentă atingere imaginii României şi este de competenţa organelor specializate ale statului să rezolve această situaţie.

George Roncea