Forul femeilor – o intentie buna intr-o societate ratata

Astazi, raspunzind invitatiei organizatorilor Forului national al femeilor, care au facut un bilant al implicarii doamnelor in viata social-economica si politica a R.Moldova, am participat la aceasta actiune, unde am revazut multe persoane cunoscute. Am fost solicitata sa vorbesc in calitate de parlamentara in legislatura 1998-2001. La Manifestare au fost Marian Lupu si Vlad Filat, care, desigur, au plecat la prima pauza… Asta e.

A fost si doamna ministru Valentina Buliga, cea care a contribuit mult la organizare cu sprijinul societatii civile si al unor organizatii vestice. 

Discursul meu:

„Noi, femeile, putem fi utile doar unei societati cu spatiu public deschis dezbaterilor despre prezentul si viitorul R.Moldova”

Dragi prieteni,

Salut convocarea unor foruri ale femeilor, prin care doamnele noastre sa incerce, in continuare, consolidarea societatii celui de-al doilea stat romanesc, Republica Moldova, pentru a impune realizarea unui alt nivel de dezvoltare si obtinerea altor conditii de viata, necesare traitorilor acestui pamint multpatimit. Lipsa unor asemenea conditii ii indeparteaza, deocamdata, pe concetateni de casele lor, ei fiind nevoiti sa munceasca departe de familie, pentru a supravietui.

Am fost invitata de organizatorii forului in calitate de femeie-parlamentar in Legislatura 1998-2001. Am acceptat cu placere, pentru ca am pastrat frumoase amintiri din acei ani zbuciumati, care – dupa o guvernare antidemocratica, ce a urmat primului Parlament democratic – au fost ani de revenire la normalitate, de relansare a reformelor pentru democratizarea si modernizarea statului in spirit european, tinindu-se cont si de valorile nationale.

In acea legislatura femeile-parlamentare au fost active si eficiente, incepind o cooperare utila cu societatea civila, cu ONG-urile ce promoveaza politicile oportunitatilor egale pentru ambele sexe.

Am constatat, de mai multa vreme, ca rolul femeilor in viata politica este direct proportional cu gradul de democratizare al societatii, in care acestea trebuie sa isi propuna sa se implice tot mai mult. Noi am avut atunci aceasta sansa, dupa care, din pacate, societatea a mai cunoscut un regres dureros de zece ani, din care, se pare, inca nu putem iesi. Chiar daca astazi avem o alternativa democratica la Putere.

In curind se vor implini 20 de ani de la proclamarea Independentei Republicii Moldova. Noi, membrii formatiunii politice pe care o conduc, Partidul National Liberal, cunoastem dezamagirile populatiei, stim ca mai asteptam cu totii adevarata Libertate si o viata mai buna! Noi raminem convinsi ca obiectivul de Libertate si de Dezvoltare al statului nostru poate fi atins numai in formula celui de-al doilea stat romanesc, angajat pe un puternic drum euratlantic, dupa care, prin vointa populatiei, se vor realiza alte deziderate, inevitabile pentru soarta unei natiuni.

In acest fel, fiecare dintre noi propune societatii obiectivele si caile pe care le considera optime pentru imbunatatirea vietii concetatenilor, pentru ca mersul inainte depinde doar de noi, de aspiratiile noastre nationale si europene. Partidul National Liberal si eu, Vitalia Pavlicenco, va uram tarie si speranta, pentru ca avem copii, care vor deveni neaparat cetateni europeni liberi!

Fiecare dintre noi isi pune intrebarea de ce schimbarile in statul nostru intirzie atit de mult. Cunoastem si opinia ca barbatii au tot condus acest stat 20 de ani dupa proclamarea Independentei, dar rezultate mari si rezolvarea problemelor vitale de baza nu inregistram. De ce oare si ce e de facut?

In opinia noastra, proclamarea Independentei – dincolo de conditiile, conjunctura si formula in care s-a produs – a fost binevenita, inerenta si promitatoare. Insa, ulterior, locul binecuvintat de Dumnezeu pentru Basarabia, plasata la frontiera a doua lumi, cu o istorie frinta, s-a transformat intr-un obiect de lupta geopolitica intre Est si Vest, si noi inca riscam sa raminem orfanul razboiului rece si orfanul Europei.

Tocmai de aceea e major pericolul depopularii teritoriului, urmare a dezamagirii oamenilor si a imposibilitatii de atragere a investitiilor straine, care sa creeze locuri de munca si posibilitatea afirmarii acasa a copiilor nostri, care sint dintre cei mai destepti in lume. Norocul, insa, e mai nedrept cu ei.

Noi, femeile, sintem aici pentru ca avem o raspundere exagerata fata de soarta celor carora le dam viata. Care dintre noi nu si-ar dori ca fiica, fiul, nepotul sau nepotica sa ne fie alaturi, noi avind sufletul linistit ca ei au de lucru, ca isi pot asigura viata si ca pot fi utili societatii prin cunostintele dobindite si  capacitatile date de Bunul Dumnezeu?

Asa este, dar nu ne putem bucura inca de o asemenea viata. Si copiii nostri nu sint linga noi. Sint putini cei carora nu le sta gindul sa plece de acasa in cautarea unei munci platite, sfisiindu-si sufletul intre viata care il sfideaza, cu problemele materiale complexe, si atasamentul fata de mama si de tata, fata de bunici, pe care si i-ar dori in preajma. Majoritatea dintre Dumneavoastra, ca si mine, sintem framintati de aceasta stare de suflet, mai ales ca unele femei nu sintem la prima tinerete.

M-am referit la aceste aspecte pentru ca ele sint fundamentale si de o importanta vitala pentru fiecare mama. Iar noi sintem mame. Si, ca sa schimbam aici lucrurile, trebuie sa ne implicam mereu, sa nu ne dam batute, sa fim solidare intre noi, ca sa ii facem pe barbati parteneri ai actiunilor noastre menite sa nu mai permita degradarea societatii, ce se produce zilnic sub ochii nostri.

Moldovenii – fie ca sint romani, ucraineni, rusi, bulgari, gagauzi, romi, evrei, de orice alta nationalitate – sint oameni muncitori, dar au fost prea oprimati ca sa devina imediat liberi. Iar femeile, care duc povara familiei, care trebuie sa puna o bucata de piine pe masa copiilor si batrinilor, trebuie sa abandoneze complexul inferioritatii si sa fie mai active, pentru a demonstra societatii ca ele pot rezolva problemele oamenilor, ca pot negocia, influenta in bine deciziile, ca pot opri furturile din averea publica, spre deosebire de barbatii cu functii de decizie, dar care nu au intotdeauna curajul sa faca uz de statutul si obligatiile lor in fata societatii.

Noi, Partidul National Liberal, promovam masiv femeile si ne bucuram ca avem multe membre active. Da, noi avem un mesaj romanesc, unionist, care astazi e mai putin inteles. Dar vor trece anii si ne vom convinge ca libertatea de exprimare, cautarea fara frica a celor mai bune solutii, chiar nestandarde pentru o parte a societatii, pot oferi o alta perspectiva.

Daca soarta a dorit sa fim mai diferiti pe acest pamint, noi, femeile, ar trebui sa fim unite, in primul rind, de imperativul salvarii copiilor – unite indiferent de nationalitatea fiecareia. Deideologizarea guvernarii, adunarea oamenilor si reoferirea, prin mass media independente, a libertatii de gindire si de exprimare, atragerea femeilor in discutii publice, departinizarea ONG-urilor si promovarea reformelor care sa transforme Republica Moldova intr-un adevarat stat de drept vor deschide caile pentru dezbateri ample asupra prezentului si viitorului societatii.

Iar aceasta societate trebuie sa asigure, printr-un parteneriat autentic – nu declarativ si demagogic – dintre barbati si femei, participarea, fara complexe, a doamnelor, la luarea deciziilor fundamentale privind soarta noastra. Alianta pentru Democratie si Reforme, din care am avut onoarea sa fac parte, a inceput exact acest lucru – sa readuca Libertatea in spatiul public si in sufletele oamenilor. Doar aceasta este garantia implicarii celor mai buni barbati si a celor mai bune femei in dirijarea treburilor publice – spre folosul oamenilor, nu spre folos personal. Sa urmam acest exemplu si sa avem curajul de a spune lucrurilor exact cum le vedem. Sa fim noi tolerante si sa dam exemplu de ingaduinta si barbatilor nostri mai aprinsi, cu mai multe interese meschine decit e nevoie cind esti la guvernare.

Va doresc mult curaj, multa deschidere si libertate, pace si incredere in propriile forte. Sa ne salvam prin noi insine!

Va multumesc pentru atentie.

Vitalia Pavlicenco,

ex-deputat, presedintele PNL

25 august 2011