L-am cunoscut pe acest om acum vreo 15 ani.
El este unchiul lui Mihai Morteanu, presedintele Filialei Falesti a PNL, consilier orasenesc.
Gheorghe Muruziuc – un erou necunoscut
http://www.blog.basarabia91.net/2010/07/gheorghe-muruziuc-un-erou-necunoscut.html
(In dimineata zilei de 28 iunie 1966, un Tricolor flutura deasupra Fabricii de zahar din Alexandreni)
28 iunie 1966 era o zi de marti. In acea zi, oraselul Alexandreni de langa Balti a devenit centrul unei informatii cu caracter strict secret pentru conducerea de partid si de stat a RSS Moldovenesti. Insa pe cat acestia au incercat sa o doseasca, pe atat noutatea a devenit mai populara, caci, cu o viteza de neinchipuit, oamenii o transmiteau prin soapte unii altora. Nu au tacut nici posturile de radio „vrajmase” din Europa.
Asadar, incepand cu ora 4.30, mai multe apeluri telefonice sau batai in usa i-au trezit pe unii demnitari de partid, de militie si de securitate din Alexandreni, Sangerei si Balti.
– Tovarase secretar. Iesiti afara si priviti. Pe cosul fabricii de zahar atarna un drapel care seamana cu cel al Romaniei.
– Un tricolor romanesc? La fabrica? Incredibil!
Buimatici, frecandu-si ochii de cateva ori, de parca visau, toti ca unul inlemneau la cele vazute: intr-
adevar, pe cosul fabricii de zahar din localitate, la circa 40 de metri inaltime, flutura un ditamai tricolor, iar alaturi, pe o teava, statea un omulean. Informatia a fost transmisa de urgenta organelo
r competente de la Chisinau.
– Cine este cel de sus?
– Gheorghe Muruziuc. Lucreaza electrician la noi, la fabrica. Il cunoasteti…
Gheorghe Muruziuc s-a nascut la 19 noiembrie 1930 in oraselul Falesti, fiind cel mai mare din cei opt copii ai lui Pavel siAna Muruziuc, si a avut soarta copiilor care s-au nascut cu putin inainte de razboi: a indurat mizeria razboiului, foametei, colectivizarii, deportarilor, precum si promisiunea constructiei comunismului. A urmat primele patru clase la scoala primara romaneasca din localitate (unde si-a pus bazele idealurilor sale), iar opt clase le-a absolvit la sovietici. Apoi soarta l-a manat in Rusia, la o scoala FZO (de meserii), un fel de lagar din care nu aveai dreptul sa pleci. A lucrat mai intai in Abhazia, unde a ajuns in 1952, dupa care – in regiunea Rostov, la o mina de carbune. In Abhazia s-a casatorit cu o tataroaica, Ana, iar in regiunea Rostov s-au nascut cei doi copii ai lor: Mihail in 1953 si Vadim in 1956. In 1962 revine in Moldova si se angajeaza la Fabrica de zahar din Alexandreni. In luna martie 1966, devine candidat in Partidul Comunist.
Realitatile vazute in Rusia, dar mai ales cele din Moldova l-au dezamagit. Numai nu comunism putea fi considerat ceea ce ii tot bagau in cap ideologii sovietici, iar politica nationala din RSS Moldoveneasca ramanea doar pe hartie – rusii au dat navala peste tot, au ocupat toate functiile importante, iar cultura nationala era neglijata prin eliminarea elementelor nationale.
In 1965 i-a trimis o telegrama lui Brejnev, scriindu-i despre dezordinea de la fabrica la care lucra. Mare i-a fost mirarea ca, la intoarcerea de la posta, a fost invitat direct la sedinta comitetului de partid al fabricii. Nu intelegea cum de s-a intamplat ca cele scrise lui Brejnev au ajuns mai repede la urechile sefilor decat la destinatar. La sedinta, mai-mari intreprinderii au recunoscut ca fabrica lucreaza prost, ceea ce nu insemna ca el trebuia sa-i scrie lui Brejnev. Cu toate astea, secretarul de partid l-a numit dusman al puterii sovietice. Din acel moment a inceput a fi persecutat la locul de munca.
Nu o data si-a revarsat emotiile si dezacordul, discutand cu colegii de serviciu si in cercurile prietenilor, inclusiv la sedintele publice de la fabrica. De exemplu, la o lectie publica, tinuta de un agronom de la fabrica, pe tema „formarii RSS Moldovenesti si ajutorului acordat de poporul rus la eliberarea moldovenilor”, Gheorghe Muruziuc l-a intrebat direct pe vorbitor de ce guvernul URSS impiedica Moldova sa se uneasca cu Romania.
Procurorul avea sa constate mai tarziu: „Incepand cu 1964, permanent a desfasurat agitatie si propaganda indreptata la atatarea vrajbei nationale dintre moldoveni si alte natiunii conlocuitoare a URSS. Muruziuc a sustinut ca in Moldova exista discriminare, exprimata prin limitarea si ignorarea bastinasilor, a drepturilor lor cetatenesti si de munca. El, de asemenea, a declarat ca politica nationala din Moldova nu exprima interesele poporului moldovenesc, cultura moldoveneasca (obiceiurile, limba, alfabetul) nu se dezvolta in masura dorita si nu are nimic in comun cu cea rusa, ucraineana sau cu alte culturi ale popoarelor URSS. In legatura cu aceasta, Muruziuc a desfasurat agitatie si propaganda pentru ca Moldova fie sa se constituie intr-un stat aparte, fie sa se uneasca cu Republica Socialista Romania. Doar in rezultatul unirii, problemele nationale ale Moldovei vor fi solutionate”.
Intrucat criticile aduse conducerii fabricii n-au dat niciun rezultat, Gheorghe Muruziuc a decis sa intreprinda actiuni concrete. Mai intai, la 12 iunie 1966, in ziua alegerilor in Sovietul Suprem al URSS, a incercat sa confectioneze si sa arboreze pe cosul fabricii un drapel tricolor romanesc, pentru a protesta astfel impotriva discriminarii moldovenilor, dar a fost impiedicat de sotie. Urmatoarea actiune a fost fixata pentru 28 iunie.
Citam din marturiile lui la interogatoriul din 29 iunie: „Intr-adevar, eu, la 28 iunie 1966, aproximativ la ora 4 dimineata, m-am urcat pe cosul de 45 de metri al fabricii si acolo am arborat drapelul Romaniei. M-am aflat acolo pana la ora 9. Drapelul l-am confectionat de unul singur. Stofa rosie am cumparat-o, duminica, 26 iunie, din magazinul din localitate. Am cumparat doi metri, la pretul de o rubla 07 copeici metrul. Stofa albastra am cumparat-o in aceeasi zi in magazinul din or. Alexandreni. Am cumparat un metru la pretul de o rub. 60 cop. Stofa galbena am luat-o de-acasa, dintr-o fosta fata de perna in care pastram ciorapii, fularele de iarna etc. Drapelul l-am cusut in seara de 27 iunie in debaraua mea. Nimeni nu m-a vazut. Pe teritoriul fabricii am intrat sarind gardul. Din sectia unde lucrez am luat cangile si m-am urcat pe cos. Toate acestea le-am intreprins constient si chibzuit. Prin aceasta am incercat sa arat ca Moldova este teritoriu al Romaniei si eu doresc ca Moldova sa se uneasca cu Romania. Am demonstrat intregii lumi si conducerii dorinta mea – ca [Moldova] trebuie sa se uneasca cu Romania. Anume pentru aceasta am ales ziua anexarii Basarabiei. Ideea de a arbora drapelul mi-a venit dupa ce am privit la televizor o emisiune despre anexarea Basarabiei la 28 iunie. Moldova trebuie sa se uneasca cu Romania, intrucat avem aceeasi limba, obiceiuri si, anterior, am fost impreuna”.
Constient ca vor incerca sa-l dea jos cu orice pret, Muruziuc s-a inarmat cu pietre, asa incat atunci cand au incercat sa urce dupa el, a dat drumul unei caramizi si „salvamontistul” s-a retras…
In aceeasi zi de 28 iunie i-a fost deschis un dosar penal, art. 71 Cod Penal al RSSM – atatarea vrajbei interetnice – si art. 218 – huliganism. A fost perchezitionat la domiciliu, unde nu s-a gasit nimic deosebit, cu exceptia unei scrisori adresate lui Brejnev, pe care il informa despre activitatea nesatisfacatoare a fabricii de zahar. La 3 iulie a fost arestat. La inceput, ancheta a fost efectuata de procuratura r-lui Lazovsk, iar mai tarziu a fost preluata de KGB.
La 30 iunie a fost convocata, de urgenta, adunarea generala a membrilor de partid de la fabrica. Si aici, Gh. Muruziuc si-a aparat pozitia – moldoveni sunt discriminati, iar Basarabia a fost anexata in 1940 de catre URSS. „Consider ca Basarabia, in anul 1940, fara nici un temei a fost rupta de la Romania si incorporata in URSS in calitate de RSS Moldoveneasca. Prin acest act violent, a fost despartit poporul moldovenesc, o parte a ramas in Romania, cealalta – in URSS. Mai devreme sau mai tarziu, RSS Moldoveneasca va iesi din componenta URSS si fie se va constitui in calitate de stat suveran, fie se va uni cu Romania. Sunt convins de aceasta”, a spus el. Ca rezultat, a fost exclus din partid.
Au urmat nenumarate interogari si confruntari la Securitate. Astfel, la interogatoriul din 13 iulie, Gh. Muruziuc explica: „Intr-adevar, eu de mai multe ori am afirmat ca problema cadrelor nationale existenta in Moldova adesea conduce la devierea politicii nationale, intrucat cadrele de conducere de alte nationalitati nu inteleg muncitorii locali. Aceasta are loc din cauza ca ei (sefii – n.n) nu cunosc limba, obiceiurile si alte (…). Intr-adevar sunt convins ca cultura moldoveneasca poate sa se dezvolte mult mai dinamic, daca Moldova s-ar uni cu Republica Socialista Romania, deoarece stramosii nostri au aceleasi cultura, limba si obiceiuri”.
Despre politica de cadre, Muruziuc explica: „Cand aceste persoane (Andrei Vesca, Vitor Burduniuc, Ion Manzatu s.a. – colegii lui de lucru – n.n.) s-au pronuntat deschis asupra faptului ca administratia nu tine cont de faptul ca la fabrica noastra exista cadre calificate care sunt folosite ca muncitori necalificati, dar, din motive necunoscute, invita muncitori din alte regiuni, ei au fost invinuiti de nationalism. Aproximativ in luna mai 1965 m-am intalnit la stadionul fabricii cu Vesca (Andrei). Nu tin minte exact despre ce vorbeam, stiu ca am vorbit si despre problema asemanarii limbii moldovenesti cu cea romana si ca alfabetul rusesc nu poate reda toate nuantele limbii moldovenesti. De exemplu, Vesca imi spunea ca numele meu Gheorghe, daca il scrii cu litere ruse, literele „e” si „o” suna despartite una de alta, prin aceasta deformandu-se numele meu, in timp ce (in romana) ele se pronunta impreuna”. (…) Dupa parerea mea, impartim fara temei cultura noastra in moldoveneasca si romana… Cultura moldoveneasca si cea romana formeaza un tot intreg. (…) Neregulile de la fabrica eu le-am pus pe seama conducerii fabricii, persoane care nu sunt bastinase, adica nu sunt moldoveni, sunt veniti, iar interesul lor se rezuma doar la un salariu mare si cat mai putin sa lucreze”.
La interogatoriul din 1 august, Gh. Muruziuc relata un fapt foarte interesant, care l-a marcat: „In luna martie, nu tin minte data, seara, intamplator m-am intalnit cu el (avocatul Vasile Scripcaru) in cafeneaua orasului Falesti. Ne-am asezat la o masa sa luam cina. Scripcaru avea un radiotranzistor pe care l-a deschis la Radio Bucuresti. Se transmitea muzica populara romaneasca. In aceasta vreme, s-a apropiat de noi chelnerita, nu-i cunosc numele, de aproximativ 38-40 de ani; inalta, smolitica si, adresandu-se lui Scripcaru, l-a intrebat daca e adevarat ca intre Romania si URSS s-a incheiat un tratat privind libera trecere pentru vizitarea neamurilor. Ea ne-a lamurit ca sotul ei are motocicleta si ei ar dori sa mearga la rudele lor din Romania”.
In cadrul anchetei, anchetatorul a pus la dubiu capacitatile mintale ale lui Muruziuc si a dispus efectuarea expertizei psihiatrice (efectuata intre 21 septembrie si 11 octombrie 1966). Concluzia expertizei a fost clara – invinuitul nu sufera de asemenea maladie. Sora lui Gheorghe Muruziuc, Elena, care locuieste la Ungheni, mi-a marturisit ca o doamna, membra a comisiei de expertiza, i-ar fi soptit chiar din start: „Stii, Gheorghe, comisia poate decide orice, insa te consider sanatos si nu voi admite sa fii declarat alienat”. Dupa eliberare, Gh. Muruziuc a cautat-o mult timp sa-i multumeasca, dar n-a gasit-o.
Ancheta a fost efectuata intr-un termen-record, timp de patru luni (pe parcursul investigarilor, Muruziuc a refuzat avocatul). La 29 octombrie i-a fost inmanat rechizitoriul. Peste doua saptamani, la 16 noiembrie 1966, Judecatoria Suprema a RSS Moldovenesti, dupa doua zile de sedinta speciala tinuta la Balti, l-a condamnat pe Gheorghe Muruziuc la doi ani privatiune de libertate, regim general. A fost internat in lagarul din Sverdlovsk (fostul Ivdellag, unul din locul detinerii moldovenilor arestati de NKVD dupa 28 iunie 1940) si a stat termenul integral.
Potrivit unei expertize, drapelul lui Gheorghe Muruziuc avea urmatoarele dimensiuni: doi metri si 57 centimetri lungime si 78 centimetri latime. A fost ars la 13 ianuarie 1967 de catre colaboratorii KGB.
Revenit la bastina, el a lucrat la Balti la o intreprindere de constructie. A fost reabilitat prin Hotararea Judecatoriei Supreme a RSSM din 11 martie 1991. In anii de renastere nationala s-a implicat activ in lupta basarabenilor pentru idealurile nationale, idealuri pentru care a facut doi ani de lagar. Cel putin, unul din visele lui Gh. Muruziuc s-a realizat – Republica Moldova este astazi stat independent.
Gheorghe Muruziuc a decedat la 25 septembrie 1998, fiind inmormantat in cimitirul din Falesti. Au mai ramas in viata fratele Victor si sora Elena. Copiii sai – Mihail si Vadim – isi castiga painea cum pot.
Am cautat numele lui Gheorghe Muruziuc intr-un dictionar enciclopedic ilustrat, editat recent la Chisinau. Lipseste. Numele lui este amintit sporadic in manualele de istorie, iar la Falesti nu exista nici macar o strada care sa-i poarte numele, desi in arhiva primariei poate se mai pastreaza demersul prietenului lui, Gheorghe Ghimpu, care cerea redenumirea unei strazi in memoria lui Gheorghe Muruziuc. Demersul asa si n-a mai fost discutat…
P.S. Cred ca, cel putin in scolile din Falesti si Alexandreni, prima lectie din 1 septembrie – care urmeaza sa fie dedicata represiunilor comuniste si rezistentei antisovietice – ar trebui sa-i fie consacrata lui Gheorghe Muruziuc.
Autor: Mihai Tasca, dr. in drept, secretarul Comisiei prezidentiale pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova
Un erou national in plina dictatura comunista ruseasca!
Dar, oricum, atunci, nu indrazneau sa-i omoare pe patrioti !
Acum, timp de 20 de ani de Independenta/ fata de Romania Mare / -da !
Se omoara toti patriotii pro-UNIRE:
prin simularea accidentelor de masina:
poetul Grigore Vieru,
sculptorul Tudor cataraga,
studentul Andrei Savciuc, etc.
Stop genocidul in Moldova !
Ma bucur cand citesc fapte demne de ujrmat si de apreciat.Unii au suferit pentru a se cunoaste adevarul si a ridica stindardul sus , lutand pentru cauza dreptatii pe can unii desi vad adevarul il neaga.D=zeul sa-l odihneasca pe eroul nostru si cei ce sunt romani sa lupte pentru cauza dreapta a istoriei si a neamului lor sa nu se mai scalde in minciuna .
aviam 10 ani tin minte bine acest mare eveniment multi locuitori ai s Elisaveta situat lavreo 4 km de Alecsandreni in dimineata ceia ii vedeai urcati in capaci sau la marginea satului privind la cosul fabricii de zahar de multe ori am mentionat acesta fapta de curaj.Soata DluiMuruziuc de mai departe nam cunoscuto se vorbea intre oamei ca lau judecat la 10 ani de puscarie sau chiar ca lau impuscat
Meciul KGB – Securitatea română
http://www.basarabia91.net/2011/01/meciul-kgb-securitatea-romana.html
Cu adevar acest Gheorghe Muruziuc este un erou ca pe vremea ce-a sa strigi „UNIRE cu ROMANIA,TRICOLOR”.Dar nu cum altii care strig astazi in gura mare ”UNIRRRRRE cu RRRROMANIA”dar pe acele vremuri scria ode soveticilor, strigau in gura mare”MIR_MAI_TRUD.ASA doamna Pavlicenco atunci nu strigati „UNIRRRE” aveati un locusor bun,apartament s.a.m.d.Acum poti sa strigi UNIRE bla bla bla principal bani sa iasa.Da o RUGAMINTE Culegeti pe google D.Cantemir” descrierea Moldovei” in latina si va asigur o sa va mirati mult de tot .Va spun o taina, nu Stalin a inventat limba MOLDOVENEASCA .
Stiti ce ma mira foarte mult; faptul ca actiunile indreptate de statul sovietic impotriva lui Gheorghe Muruziuc sunt totusi moderate in raport cu alte actiuni in care autoritatile sovietice nici macar nu au recurs la un proces, respectivii fiind executati pe loc. Maiales ca vorbim despre un membru al PCUS. Evenimentele se petrc in perioada 1964-1968, cand contextul politic international era deosebit de complicat iar relatiile dintre Romania si Uniunea Sovietica ajunsesera sa fie tensionate la maximum. In 1964 vine la conducerea URSS Keonid Brejnev, in conditiile in care in Romania se produceau evenimente importante legate de reletia cu marele stat de peste Prut si care se declansasera inca in timpul perioadei lui Nikita Hrusciov. Este anul cand Romania refuza sa mai plateasca despagubiri de razboi Uniunii Sovietice si someaza trupele sovietice sa paraseasca teritoriul romanesc, Romania fiind singurul stat comunist in care un asemenea eveniment se produce. 1964 este anul cand Romania elibereaza toti detinutii politici ( cati mai traiau ) si introduce in legislatia sa interdictia de a putea cineva sa fie arestat pentru delicte de constiinta. 1964 este anul cand limba rusa nu a mai fost considerata ca limba obligatorie in scolile din Romania. 1964 este de asemenea anul cand romania refuza sa mai paticipe cu trupe la manevrele Tratatului de la Vasovia si interzice trupelor acestui tratat sa intre pe teritoriul Romaniei. 1964 este anul cand Romania initiaza relatii foarte bune cu China, Marea Britanie, Franta si Statele Unite, fapt care i-a si permis sa aiba o asemenea atitudine transanta fata de Uniunea Sovietica. In anul urmator, urmare a unei iradieri provocate discret de catre sovietici, la 19 martie 1965 moare Gheorghe Gheoghiu-Dej si este inlocuit de catre Nicolae Ceausescu. Anul 1966, anul cand se petrece episodul Gheorghe Muruziuc, este anul cand Romania recunoaste RFG si Israel si deschide relatii diplomatice cu aceste state, fiind singurul stat comunist care face aceasta. 1966 este anul cand incepe cursa inarmarilor intre URSS si SUA si totodata anul cand presedintii americani incep sa viziteze Romania. 1966 este si anul cand in scolile din Romania incepe sa se predea „problema Basarabiei”. In anul 1967 este anul cand in Romania, dupa o lunga perioada, presa occidentala este distribuita liber la chioscurile de ziare, iar marfurile occidentale se vand in magazinele romanesti. Anul 1968, anul in care am inteles ca a fost eliberat din detentie Gheorghe Muruziuc, este anul vizitei istorice la Bucuresti a lui Charles de Gaulle la 14 mai 1968, data la care acesta discuta cu Ceausescu problema Basarabiei dar si a Quebecului, dar si data la care izbucnesc la Paris revoltele studentesti, conduse de catre catre Daniel Cohn-Bendit, actual eoroparlamentar si leader al grupului ecologist din Parlamentul European. 1968 este si anul cand la 21 august 1968 Romania refuza sa invadeze Cehoslovacia alaturi de celelalte state membre ale Tratatului de la Varsovia si protesteaza energic impotriva acestei invazii. Este anul in care China, Marea Britanie, Franta si SUA se ofera sa apere Romania in evetualitatea unei invazii sovietice. Acestea sunt faptele istorice. Acesta este contextul istoric si plitic in care se produce episodul Gheorghe Muruziuc. Intrebarea care se pune este de ce, intr-un asemenea context istoric complicat si tensionat, autoritatile sovietice aleg calea oarecum moderata a rezolvarii cazului Muruziuc ( moderata in raport cu modul „uzual” de a rezolva situatiile similare )? Sau tocmai acest context politic a fost cel care a indemnat la prudenta. Cazuri oarecum similare s-au intamplat ulterior si in Romania lui Ceausescu, in situatii internationale la fel de tensionate si autoritatile comuniste romanesti au incercat sa aplaneze conflictul si sa-l minimalizeze. Ar putea fi asta o explicatie…
Pentru „di”
Stalin, prin „savantii” sai, a inventat notiunea de „limba moldoveneasca” si „popor moldovenesc”, DIFERITE de limba romana si poporul roman. Deci, putem spune ca Stalin i-a dat sensul pe care il foloseste PCRM acum (initial in RASSM).
Este adevarat ca in cronicile moldovenesti, in „Descriptio Moldavae” si pana in timpul lui Gheorge Asachi se folosea si denumirea de „limba moldoveneasca”, dar in paralel cu denumirea de „limba romaneasca”, nu in antiteza. Acelasi Cantemir scrie in „Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor” de „limba romaneasca” (se gaseste pe internet). De asemeni, ai sa gasesti si in lucrarea lui Miron Costin „De neamul moldovenilor” acelasi lucru, precum si in tipariturile mitropolitilor Moldovei din secolul al XVII-lea, Varlaam si Dosoftei. Te rog sa verifici ce am spus.
Statalitatea (moldovenească) şi frigiderul (stomacul) gol
* Un articol de: Constantin Tănase
Politologul V. Andrievski într-un material plasat pe portalul de ştiri AVA.MD abordează şi fenomenul unionismului românesc de la Chişinău, evident, prin prisma clişeelor ideologice sovietice. Astfel, potrivit lui, unionismul „nu e un produs ideologic moldovean, ci e exportat de emisarii din România”, Bucureştiul oficial, continuă Andrievski în aceeaşi cheie, „promovând politica unionismului, mizează azi nu atât pe politicienii-unionişti moldoveni cât pe crearea unui sistem puternic de influenţă asupra conştiinţei publice.
După aceasta urmează o concluzie „logică”: „Trebuie să recunoaştem că o asemenea politică dă roade – în RM pe an ce trece creşte numărul cetăţenilor care nu cred în independenţa statului moldovenesc (subl. n. – c.t.), văd viitorul ţării lor drept o „provincie românească”, mângâindu-se cu gândul că această provincie va deveni o parte componentă a unei ţări membră a UE”.
Astfel, potrivit autorului, decepţia moldovenilor faţă de statul lor s-ar produce din cauza influenţelor străine, nu a situaţiei interne. „Logica” lui Andrievski e absurdă şi e dezminţită de chiar propaganda antiromânească de la Chişinău. Potrivit „stataliştilor” (care nu prea ştiu nici „limba moldovenească”), moldovenii din R. Moldova au conştiinţa unei identităţi naţionale proprii, „moldoveneşti”, distincte de cea românească, resping „românizarea” şi sunt decişi să-şi apere şi să-şi consolideze statalitatea moldovenească cu preţul propriilor vieţi.
E clar că nu unionismul, ci frigiderele goale îi fac pe moldoveni să nu creadă în independenţa şi statalitatea RM! Guvernarea comunistă a utilizat, uneori cu succes, teza „independenţei şi statalităţii” ca un antidot la incapacitatea ei de a guverna eficient şi a scăpa ţara de sărăcie, oferindu-i perspectiva unui viitor decent. Când nu poţi hrăni un popor, exploatează-i instinctele naţionale, cultivă-i mândria de a avea stat. Primul semnal că într-o ţară lucrurile merg prost e când guvernarea inventează un duşman (străin) şi îndeamnă poporul să-şi apere patria, statalitatea. Aceasta au făcut comuniştii timp de opt ani cât s-au aflat la guvernare. Un regim corupt până în măduva… statalităţii, ca să se menţină la putere, i-a anesteziat moldoveanului simplu senzaţia acută de foame cu „alimente ideologice” – „independenţă”, „statalitate moldovenească” şi ura faţă de români. Asta-i toată filozofia!
Un lucru e cert: moldoveanul va crede în independenţa şi viitorul acestui stat numai atunci când, venind seara de la serviciu, va găsi frigiderul plin. Toate iubirile, inclusiv iubirea de guvern, neam şi ţară, trec prin stomac. Numai frigiderul plin îi asigură cetăţeanului perspectiva viitorului şi-i consolidează sentimentul patriotismului.
Comuniştilor nu le-a reuşit acest lucru. Să sperăm că-i va reuşi actualei guvernări. Să fim deci atenţi: când vom vedea că frigiderele noastre rămân goale, iar guvernarea începe să ne îndemne să ne iubim statalitatea înseamnă că lucrurile continuă să meargă prost în ţara asta şi „numărul cetăţenilor care nu cred în independenţa statului moldovenesc” va continua să crească.
Pt VV, si nu doar
Toata campania pt referendum si de parlamentare anticipate am spus ca statalitatea nu e un fetis, iar moldovenii apara suveranitatea, independenta, statalitatea, neutralitatea, moldovenismul, integritatea teritoriala prin bordelurile, bucatariile si dormitoarele occidentale. A ajuns si Tanase sa inteleaga asta. Mai bine iar lamuri lui Sandu Tanase, Iurie Leanca si Filat de ce apara aceleasi fetisuri. Ca noi stim – din interesul meschin, pt ca nici ei nu cred in acest stat.
Pentru Liviu.
Multumescm mult de sursele date,dar sa fiu sincera nu am inteles ce ai vrut sa spui?Daca sa ma convingi ca noi suntem moldoveni si avem un trecut si o istorie bogata ,atunci o spun cu capul sus si ferm ca sunt moldovianca si ma mindresc.Dar daca tu ai vrut sa spui cu aceste surse ca noi suntem romani atunci scuza dar gresesti,si nu inteleg cum tu citesti ?Aduc argumente din sursa ta:
D.CANTEMIR
„Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor”
O cetata din tecst:căci locuitorii Valahiei şi Transilvaniei „Se ţin pas cu pas de graiul şi scrierea moldovenească şi recunosc, în chipul acesta, de fapt că graiul moldovenesc este mai curat decât al lor”
Gheorge Asach :” opoziţia separatiştilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mişcării separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi etc.)”
MIRON COSTIN: Dca te referi la acasta”Moldovénii mainte de Dragoş-vodă să chema vlahi sau rumâni de la Rîm” cuvintul „rumani”fara cacula este Italian vlahi ,valahi nemtii,polonejii,rusii numeau italienii.Citeste originalul si o sa te convingi si inca tot din acea sursa:Neamul Ţărîi Moldovei de unde să trăgănează?
Din ţărîle Rîmului, tot omul să creadză.
Traian întîiŭ, împăratul, supuindŭ pre dahi
Dragoş apoi în moldoveni premenindŭ pre vlahi
Martor este Troianul, şanţul în ţara noastră
Şi Turnul Săverinului, munteni, în ţara voastră.Da pe timpul lui MIRON COSTIN nu nu se cunostea de „romani”doar de munteni.
Nu am ura fata de romini, am ura pe sovetici si politicenii din RM.Pe sovetici ca ne au lasat de trecut de istoria stramosilor de patreotizm de adevarati feciori a lui Stefan cel Mare.Pe politiceni ca permit romanilor sa ne fure istoria.
Din nou pentru „di”,
Te rog sa citesti cu atentie urmatoarele lucruri
Expresiile „limba moldoveneasca” si „limba romaneasca” erau interschimbabile pentru autorii moldoveni respectivi, nu contradictorii, cum le prezinta PCRM acum (sau tu). Erau ambele expresii prezente la aceeasi autori si cu acelasi sens. Daca citesti lucrarile amintite si extragi numai citatele in care se aminteste de „limba moldoveneasca” (trecand sub tacere pe cele legate de „limba romaneasca”) inseamna ca manipulezi informatia cum vrei tu.
Daca ai pus ochii pe Hronicul lui Cantemir, dupa cum pretinzi, nu se putea inca din primele randuri (imediat sub titlu) sa nu vezi scris:
„Intai pre limba Latineasca izvodit, iara acmu pre limba Romaniasca scos cu truda si osteninta lui Dimitrie Cantemir”
Ca sa nu crezi ca te mint:
http://www.if.asm.md/biblioteca/hronicul_vechimei_a_romano_moldo_vlahilor_vol_I.pdf
Uita-te si tu si spune-mi daca scrie, iar daca scrie de ce scrie.
Pot sa-ti dau mai multe exemple si din alte lucrari (moldovenesti).
Ai mai spus: „Da pe timpul lui MIRON COSTIN nu se cunostea de “romani” doar de munteni.” Nu ti-ai gasit in mine persoana pe care s-o induci in eroare (nici tu si nici Stepaniuc). Te invit sa-ti retragi afirmatia, pentru ca am lucrarea cronicarului la indemana si nu-mi este greu sa-ti arat ca te inseli.
Mai citeste odata, te rog (cu mai multa atentie si obiectivitate):
http://ro.wikisource.org/wiki/De_neamul_moldovenilor
Stiu foarte bine despre anti-unionismul lui Asachi si putem deschide o discutie intreaga aici, daca vrei, dar despre Negruzzi n-am gasit dovezi (poate cunosti tu). Acelasi Asachi a scos revista „Albina romaneasca”, la Iasi, in 1829.
Nici nu incerc sa te conving ca ai fi altfel decat te simti (este dreptul tau intr-o democratie sa te identifici cu ce vrei), dar daca faci apel la lucrarile vechilor scriitori moldoveni, trebuie sa o faci intr-un mod obiectiv.
Ma bucur in acelasi timp ca nu ai ura fata de romani, nici eu n-am fata de moldoveni, mai ales pentru ca sunt din Iasi si sunt familiarizat cu faptul ca „avem un trecut si o istorie bogata”.