Am urmarit duminica o superba editie a emisiunii „RePublica”, avind ca invitati un grup de actori inteligenti, care sint si uratori – trei tineri barbati si cinci doamne. Discutia a fost interesanta, culta, plina de continut. Pentru noi toti, consider, este un exemplu de inventivitate, creativitate si activism. Va invit sa priviti, pe la a doua jumatate a emisiunii, in special, o „Uratura de mamaliga” neexplodata, as zice, sugestiva pentru romanii basarabeni, inca „neexplodati” si ta-a-a-a-re rabdatori… Nu veti regreta privind grupul, caruia ii doresc mult succes. (Cind eram studenta, am predat putin franceza in clasa in care era si Mihaela Strimbeanu, care face parte din acest grup.)
Un spectacol foarte frumos, mai ales pentru cei departe de bastina.D-na Vitalia , multumesc foarte mult si la multi ani!
In ajunul Craciunului, ca niciodata, un imbold interior m-a impins sa va sugerez sa ascultati colindele romanilor in interpretarea exceptionala a corului Madrigal, acest Bun al Patrimoniului Mondial UNESCO pe care romanii l-au daruit umanitatii in 1992. Pe 1 ianuarie 2011, maestrul Marin Constantin, cel care la 11 aprilie 1963 a infiintat Madrigalul, la varsta de 86 de ani, a plecat pe planeta lui si ne-a lasat neconsolati. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Despre „onoarea” bogaților
Vitalie Ciobanu
Adevarul.md Duminică 2 ian 2011
Când am fost întrebat de un cunoscut jurnalist român, în ajunul alegerilor, ce cred despre soarta votului din 28 noiembrie, mi s-a părut potrivit să-i ofer un răspuns mai degrabă sceptic: mi-e teamă, i-am spus, că vom avea de ales între bolșevici și oligarhi. Bolșevicii sunt o echipă de „parașutiști”, îi știm prea bine: vor trece cu șenilele peste valorile noastre naționale. Cu oligarhii te mai poți înțelege dacă le oferi niște garanții, în schimbul legalizării unor afaceri, al ieșirii lor din economia subterană (am zis „subterană”, nu „tenebră”! – un termen agramat, pe care sunt consternat să-l aud din gura unor persoane cu pretenții de intelectuali). Oligarhii ar putea susține orientarea pro-occidentală a Basarabiei, evident, nu din dragoste de Voltaire și Max Weber, ci pentru că și-ar vedea, de bună seamă, într-un sistem de tip vestic asigurați banii și pedigrée-ul familiei.
Viața după model rusesc pentru îmbogățiții tranziției este foarte anevoioasă, somnul neliniștit, bodyguarzii excesiv de costisitori. Ca să supraviețuiești într-o astfel de lume, trebuie să cotizezi la pușculița Clanului conducător – cel ce împarte „zonele de vânătoare” bogaților și falsul discurs egalitarist amărâților care compun electoratul de bază. Sunt convins că dacă sunt adevărați capitaliști, adică producători de plusvaloare și nu delapidatori ai patrimoniului public, „oligarhii moldoveni independenți”, indiferent de originea obscură a primului lor milion, vor fi bucuroși să dea socoteală pentru toate miliardele ulterioare, doar pentru a nu se trezi într-o zi cu un ordin de naționalizare sau cu procese de tip stalinist, din cele ce l-au înfundat pe Hodorkovski.
Suntem, am impresia, în episodul 3 din „Nașul”, în care familia Corleone, după ce și-a strâmtorat sau chiar deplasat adversarii spre tărâmuri „mai fericite”, începe să-și dorească o respectabilitate socială, creează fundații caritabile, profesează mecenatul, își trimite copiii la Harvard și Berkley. Azi, tinerii vlăstari ai pistolarilor de altă dată zâmbesc, larg, în fața camerelor de luat vederi, urcă, sprinten, treptele unor imobile luxoase, afișează ținute de week-end, dezinvolte, cu pulovere scumpe de cașmir strecurate sub sacouri elegante și, culmea!, știu să facă acorduri gramaticale corecte.
Evident, schițez un portret generic, orice asemănare cu personaje concrete din actualitatea moldovenească este pur întâmplătoare… Nu cred într-o societate austeră precum cea a spartanului Licurg, în care bogații și săracii sunt chemați să mănânce laolaltă din blidul de linte comunitar. Îmi doresc o Moldovă în care oamenii avuți să fie garanții stabilității democratice și ai prosperității naționale, nu „rechini” care își împart, hulpav, trupul din ce în ce mai vlăguit al țării.
Stimata doamna Pavlicenco,
In primul rand va transmit cele mai sincere urari de bine cu ocazia anului nou 2011 si a Craciunului.
In al doilea rand as dori sa stiu ce stiti dumnevoastra despre dosarul 4094/866/2007 intre Grigore Petrenco si statul roman si chestiunea 554 din 26 iunie 2008, materializata in documentul nr. 11668 al Consiliului Europei avand urmatorul continut:
“În ce măsură atitudinea autorităţilor româneşti este conformă cu normele Consiliului Europei, şi ce dispoziţii va lua Consiliul Miniştrilor pentru a preveni violarea dreptului Moldovenilor din România de a avea o identitate naţională, şi pentru a pune capăt acestui viol ?”.
Documentul nr. 11668 se afla si astazi pe lista de discutii a Consiliului Europei.
Avand in vedere ca atat PDM cat si PCRM, avand impreuna un suport electoral, conform rezultatelor oficiale ale ultimelor alegeri parlamentare anticipate, de 57%, impartasesc punctul de vedere al domnului Grigore Petrenco, inseamna ca noi romanii avem o problema grava in relatia cu majoritatea populatiei Republicii Moldova. Deoarece PL, singurul aparator al identitatii romanesti a populatiei majoritare din Republica Moldova, a fost marginalizat in cadrul AIE, nemaiavand vreo parghie activa prin care sa-si exprime optiunile politice, se chiama ca Rusia a obtinut exact ce-a vrut.
Astept cu interes punctul dumneavoastra de vedere.
Pt VV
Imi pare foarte bine si sint suprinsa ca gasiti aceste articole – chiar zilele trecute ma gindeam sa scriu un articol despre Corleone. Subscriu tuturor celor scrise de Vitalie Ciobanu, pe care il respect pentru claritatea gindirii si curajul expunerii, delicatetea exprimarii verbale, pentru exactitatea definirii fenomenelor. Chiar si pentru aceasta „economie tenebra”, care ma enerveaza si pe mine extraordinar, as cum ma supara „investorii”, „inclusiv si”, „vizavi”, „paralela„ unele incorecte, altele folosite inadecvat. Pt aceasta „economie tenebra” sint o sumedenie de sinonime corecte, cum ar fi „ilegala, neagra, fantoma”, numai nu „tenebra”. A spus-o si pe asta. Dar cine sa citeasca din politicienii nostri cu pretentii nejustificate de intelectuali? Nu are cine sa ii spuna macar lui Filat sa incheie cu aceste greseli banale.
In ceea ce priveste alegerea intre bolsevici si oligarhi, cu o radiografie frumoasa facuta de Vitalie Ciobanu, va intreb – si unde aici incap valorile nationale si idealul de Unire? Dar poate ca ma si insel…
Cine sunt câștigătorii și perdanții noi guvernări de la Chișinău
de Denis Cenusa
Teatrul politic s-a terminat dupa definitivarea orientarii viitoarei coalitii de guvernare. Sperantele de instituire a unei coalitii de centru-stanga au pierdut in totalitate terenul, comunistii devenind principalii perdanti ai jocului speculativ si iluzoriu purtat de catre democrati. Fostii parteneri de guvernare isi muta parghiile de influnta in clona AIE (Alianța pentru Integrare Europeană – compusă din Partidul Liberal Democrat – PLDM, condus de premierul interimar Vlad Filat -, Partidul Democrat (PDM) – condus de președintele interimar, Marian Lupu – și Partidul Liberal – PL, condus de Mihai Ghimpu), denumita pentru moment “AIE 2″, care spre deosebire de prima “constructie” se prognozeaza ca va fi mai transparenta, coeziva, coerenta, obligatorie pentru elementele constituente, legata de consimtaminte, din care considerente avand la baza si elemente de coercitie deocamdata indefinite.
A câștigat PDM?!
Castigatorii principali din competitia pentru coalitii de guvernare au iesit democratii. Acestia si-au elucidat pentru prima data abilitatea de a trage pe sfoara unul din cele mai puternice partide din tara (Partidul Comuniștilor, PCRM), recurgand la tinerea “in sah” psihologic a colegilor din fosta AIE, mentinand totodata in presiune opinia publica locala, dar si numerosii actori externi fixati cu privirile pe fluiditatile politice din R. Moldova. PDM-ul si-a dorit mult rolul-cheie in dirijarea procesului politic si o va face in continuare, indiferent de nivelul de perfectiune si eficacitate a mecanismelor de guvernare, carpite de cele trei partide intr-o coalitie de centru-dreapta.
Asupra unei mici victorii a PDM-ului indica si reactiile furibunde ale comunistilor, impinsi ca si un an in urma in opozitie. Liderul PDM a reusit sa se impuna folosind slabiciunea PL-ului tras in jos de catre electorat la alegeri, precum si presiunile intense exercitate asupra PLDM-ului, controlat si ghidat de catre europeni, dornici sa vada orice scenariu politic care seamana cu “o continuitate politica” a perioadei 2009-2010. Daca raportul de putere ar fi altul, atunci PLDM trecea peste PDM si forta liber partidele ne-comuniste sa se coaguleze in jurul sau. Dar circumstantele descrise au schimbat regulile jocului, unde prin intermediul lui Plahotniuc s-au aranjat lucrurile nu tocmai pe placul PLDM. Iar simpatiile ascunse, deloc intamplatoare, ale “liberalului” Ghimpu, fata de businessmanul reprofilat in politician, Vladimir Plahotniuc, au favorizat suplimentar democratii.
Pentru a crea anturajul unei victorii desavarsite, PDM-ul a orchestrat in graba Consiliul National Politic al formatiunii, dorind sa se achite pentru un set de abateri, antrenandu-si organul reprezentativ pentru a confirma decizia privitor la coalitia de guvernare luata din timp de varful partidului. Votul celor 201 de reprezentanti PDM (din numarul total de 228) in favoarea unei coalitii de centru-dreapta le-a permis mimarea importantei structurilor sale teritoriale in verbalizarea pozitiei politice a partidului. Dupa subrezirea randurilor sale in teritoriu din cauza manifestelor publice ale sustinatorilor politizati ai AIE, Lupu a folosit “plebescitul” intern, in preajma alegerilor locale, cu scopul ridicarii moralului in partid, reanimandu-si legitimitatea si totodata revendicandu-si statutul “democratului autentic”.
Pe fundalul euforiei democratilor din provincie fata de posibilitatea si ponderea lor, in realitate artificiala, in re-editarea AIE, liderii partidului au reusit sa-l propulseze pe controversatul si anonimul Plahotniuc pana la functia de vicepresedinte al PDM, integrandu-l fara probleme si in Executivul politic al partidului. Astfel, este oficializata prezenta omului de afaceri, fiind scuzata si legitimizata indirect actiunea conducerii in frunte cu Lupu care l-a plasat pe locul doi in lista candidatilor democrati. Ocupand aceasta pozitie, Plahotniuc se apropie considerabil de varful institutional al partidului, aranjamentele fiind insotite de viitoare alegeri locale si de tenditele evidente ale omului de afaceri de a se instala in centrul vietii politice moldovenesti. Evaluarea avantului si a dinamicii cu care actioneaza acest personaj politic, deja si pe fata, intareste convingerea ca Plahotniuc planifica repetarea carierei lui Filat, subordonandu-si PDM-ul, pentru a economisi timpul si eforturile legate de constituirea unui partid de la fundament.
Filat – parțial câștigător?!
Oboseala exprimata de liderul PLDM dupa incheierea procedurile de constituire a AIE2 denota volumul de energie directionat de catre acesta pentru a mentine PDM-ul in raza de centru-dreapta. Premierul a trebuit sa faca cedari, limitandu-si din greu orgoliile alimentate de rezultatele bune obtinute la alegeri, avand deopotriva europeni exigenti, iar din alta parte fiind presati de catre democratii care au dezlegat o farsa politica cu PCRM-ul revansist si eurosceptic. Cedarile constau in functii, de care depinde insa si PLDM si PDM, deoarece ascund in interiorul lor persoane intangibile, dar atractive pentru actul justitiei. Mai mult, anume prin intermediul MAI, CCCEC sau a Procuraturii Generale, pot fi reglate conturile, inclusiv cu anumite fete politice, cercuri de afaceri, dar prioritara ramane asigurarea inviolabilitatii propriilor randuri. Liberal-democratii au mers la un pas riscant, accepand varianta alegerii lui Lupu in functia de spicher al legislativului, de care tot Filat l-a lipsit in 2009 pentru a-l retine de la preluarea interimatului presedintiei tarii.
Fara a avea garantii sigure ca presedintele tarii va fi totusi ales, se pare ca acesta este dispus sa-l lase pe liderul democrat sa dirijeze cu legislativul, contand pe gestionarea circumstantelor politice de o maniera convenabila pentru finalizarea procesului de formare a structurilor de stat, cu conditia prezervarii influentei exercitate pana acum de catre PLDM. Spre deosebire de Ghimpu, Lupu este un concurent politic mai serios pentru Filat, care va incerca sa mearga pas in pas cu acesta, incercand sa obtina din nou fotoliul de premier, de unde vor veni si resurse administrative si autoritatea corespunzatoare pentru a se impune la alegerile din 2011. Dupa eliminarea AMN din circuitul puterii centrale, atat PLDM cat si PDM tintesc modalitati de completare a golurilor lasate de formatiunea in descompunere a ex-vicepresedintelui de Parlament, Serafim Urecheanu. Impartirea “osemintelor AMN”, precum si cosolidarea pozitiilor in structurile centrale, depind foarte mult de viteza cu care va fi desemnat premierul si distanta acestei numiri de la alegerea spicherului, vizata fatis de catre liderul democrat.
Ghimpu parțial perdant?!
Dupa comunisti, cu o doza disproportionat mai mica, pe postura de perdanti se afla liberalii in frunte cu Mihai Ghimpu. Sacrificandu-si cerintele nejustificate pentru setarea AIE2, PL a acceptat rolul secundar in viitoarea guvernare, deoarece nu a capatat niciun “minister de forta” pentru care manifesta interes. Mentinerea acestui demers ar fi avut consecinte grave pentru liberali, atat in perspectiva alegerilor locale, sincronizate cu cele din capitala, unde electoratul i-ar fi taxat dur pentru eventualele impedimente puse in fata AIE2. De asemenea, nimerind in opozitie alaturi de PLDM, liberalii riscau absorbtie, valuri de emigratie sau devalorizare politica pe fundalul liberal-democratilor mai bine institutionalizati si organizati.
Pierderea cea mai mare pentru acest partid poate fi legata de prezenta limitata in puterea centrala, fapt aparent acceptat de catre Ghimpu – fost președinte al Parlamentului și șef interimar al statului, constient de faptul ca daca conducerea Parlamentului revine PDM-ului, atunci executivul trece automat in mainile lui Filat, iar Presedintia nicidecum nu va fi propusa lui. Pastrandu-si ministerele anterioare si lipsiti de altele influente si “generatoare de suport electoral” (MAEIE, MAI, CCCEC sau Procuratura), liberalii pot deveni insesizabili pentru public, iar in lipsa de resurse administrative si reprezentativitate potrivita, vor deveni tinta expansivului PLDM.
In loc de concluzie…
Conditiile dificile in care s-au pus bazele AIE2 lasa loc pentru interpretari si pune la indoiala rezistenta noului “construct politic”. De la fortarea si presiunile interne si externe pentru formarea acesteia, dar si conflictele de interes devoalate de nemeroasele runde de negocieri, lasa o amprenta grea si descurajatoare in privinta bunei functionari si a calitatii guvernarii de catre trilaterala PLDM-PDM-PL, unde persista laolalta complexe de inferioritate si superioritate, deficit acut de incredere si tendinta maniacala spre concentrarea puterii in mana unei singure forte/persoane.
Este de retinut mai ales concluzia la care ajunge acest tanar politolog
Pt xyz
Intreg blogul meu explica acest lucru, la fel ca si activitatea PNL. Cunoasteti pozitia mea. Pot reaminti ca PD este pentru dreptul cetatenilor RM la autoidentificare – a spus-o si repetat, si prin BMD. Adica – te vrei roman, poftim! Insa, cind e vorba d elegislatie, e cu totul altceva. Aici trebuie deja sa aplici ce crezi si isi va baga coada Moscova. Noi, PNL, am facut si conferinta d epresa si exista pe site-ul partidului http://www.pnl.md si pe blogul meu certificatele de identitate care stau la adapostul SIS.
Poate PL, care va desemna conducerea SIS, va ajunge la ele, ca stie si le-a descoperit istoricul temerar Mihai Tasca, am fost cu el impreuna in PFD, ca si cu Paladi.
Am spus despre dosarul cistigat de Mihai Ciubotaru la CEDO cu dreptul de a se numi roman.
INSA CEL MAI IMPORTANT SI DE RETINUT ESTE CA FORTELE PROROMANESTI – DIN NOU SI DIN NOU – TREBUIE SA ISI ADUNE FORTELE SA REZISTE IN FATA NOILOR VALURI DE ANTIROMANI, DE DATA ASTA – MAI RAFINATI, gen Lupu, Filat. In general, aceste doua partide, intre care nu vad mare diferenta la nivel de decizie, sint doua partide PDAM-2 si PDAM-3. Le puneti doiul sau treiul cui vreti. Acest lucru, de reunificare, in numele apararii identitatii nationale, constiintei nationale, a identitatii nationale a statului, a orientarii adevarate, nu declarative, spre NATO, Romania, UE, trebuie sa il faca oameni responsabili, romani avind caracter. Cred ca Ghimpu inca nu a demonstrat acest lucru. Tocmai de aceea nu l-au votat acum mai mult. Daca el facea un Bloc al Unitatii Nationale sau o Alianta a unitatii romanesti – BUN ori AUR – partida nationala arata altfel si nu permitea sa fie marginalizata.
pt dna Pavlicenco
Nu sunteti obiectiva si corecta cand il taxati pe Filat, dar si pe Lupu drept antiromani. Fiind intrebat recent la Publ.TV de ce nationalitate este, Filat a declarat prompt ca este roman, cetatean al RM!
Pt VV
Acum – spuneti-mi, nu am zis eu de mai multe ori ca distrugerea altor partide, cu atita perseverenta de catre Filat este prea daunatoare si ca si competitia acerba Filat-Lupu va impactiza grav societatea noastra? iata asta inca o vom vedea… Dar deja se intrezareste.
Ca nu sunt unionisti e adevarat! Dar sa ceri asta mai ales de la un ex-comunist mi se pare cam mult! Daca va fi garantata Libertatea cuvantului si predarea Istoriei Romanilor in scoli, iar eu cred ca le-am castigat precis, romanismul si unionismul in anii urmatori vor castiga cu siguranta teren!
Dar unde se face politica in spatiul ex-comunist cu manusi de catifea sau cu dragoste! Vedem prea bine ce se intampla in Romania si mai ales in Ucraina! Acelasi Crin Antonescu, pt ca e o locomotiva electorala, conduce cu mana „de fier” partidul! In Ungaria a fost promulgata o lege care pune calusul in gura jurnalistilor, fiind speriata intreaga batrana Europa!
Pentru doamna Pavlicenco,
Eu cred, dimpotriva, ca rezultatul slab al domnului Ghimpu s-a datorat tocmai tematicii romanesti a campaniei sale. Formatiunile politice si civice proromanesti sunt foarte active si foarte vocale. Avand in vedere insa ca majoritatea posturilor de televiziune sunt antiromanesti iar in tara au ramas numai cei in varsta, cei tineri fiind plecati la lucru in strainatate, unde nu prea au unde sa voteze, o buna bucata de timp de acum inainte, rezultatul alegerilor va fi vesnic afectat de problematica nationala.
pt xyz
Iata ce scria la aceasta tema Nicolae Negru
Idealul şi realitatea
S-a mai spus: nu din cauza că Ghimpu a spus adevărul a pierdut PL o parte din alegători. Pe unionişti, fiind în majoritatea lor cultivaţi, nu adevărul putea să-i sperie. Liderul PL i-a dezamăgit prin ţinuta şi comportamentul cam frivol, care friza uneori vulgaritatea (de exemplu, episodul discoteca), prin improvizaţii şi lipsă clară de strategie (de exemplu, episodul 9 mai, 28 iunie). Unui politician care nu se gândeşte decât la efecte imediate, care nu calculează consecinţele acţiunilor sale, riscând să piardă în mod uşuratic puterea obţinută prin jertfa tinerilor, nu i se poate încredinţa soarta. S-o spunem pe şleau: mobilizarea fără precedent a electoratului rusofil s-a produs din cauza lui Ghimpu care, într-un context politic instabil, incert, în plină campanie electorală, a emis un decret corect din punct de vedere istoric, dar discutabil din punct de vedere al strategiei electorale, care i-a neliniştit pe cei terorizaţi de ideea revenirii comuniştilor la putere.
Putem admira şi aprecia curajul politicianului Mihai Ghimpu care, în numele unui ideal, a făcut abstracţie de interesul electoral al AIE, nu a ţinut cont de anumite realităţi, dar, în acest caz, de ce să se plângă că nu a obţinut voturile scontate? Opt ani de guvernare comunistă trebuie să ne fi învăţat că e mult mai bine să avem o putere care nu spune totul decât una prosovietică, agresivă, românofobă. Dacă s-a putut „aştepta” 70 de ani, nu se mai putea aştepta încă cinci luni? Ghimpu a pierdut competiţia cu Filat care, fără să nege adevărurile spuse de Ghimpu, contribuind la scoaterea sârmei ghimpate de pe Prut, a avut un comportament mai sobru, mai inteligent.
Liderul PLDM nu este, cu siguranţă, uşă de biserică, dar nici liderul PL nu este şi nu are de ce să se autovictimizeze. Altfel, la viitoarele alegeri anticipate, pentru care lucrează atât de mult, va avea soarta lui Urechean.
Alegeţi va rog: ori „Urătură”= murătură, ori „Urătură”=urare. Substantivul „urătură” este străin limbii române; mi-ar place să cred că şi celei moldoveneşti.
Pt Tillbuhoglindă/drACro
Asa spun protagonistii, nu eu. Urmariti emisiunea si va aparea asta pe ecran. Incerc sa schimb fotografia, sa va conving. Cautati-i si sugerati-le.
Poate ca abuzez, dar postez si acest articol scris de
George Damian
Cu cine se războieşte Ungaria
Ungaria continuă să şocheze Uniunea Europeană şi de data aceasta scoate din sărite marile concerne europene. Nici nu a început bine anul 2011 şi în presa germană a apărut ştirea că mai multe firme cu greutate din Uniunea Europeană s-au plâns Comisiei Europene că guvernul lui Viktor Orban de la Budapesta intenţionează să impoziteze suplimentar firmele străine. Guvernul Ungariei speră să aducă astfel la buget fonduri suplimentare de până la 1,3 miliarde euro. Ungaria a supărat astfel giganţi ca RWE, E.ON, Deutsche Telekom, Allianz, ING, OMV.
De data aceasta problema este serioasă – Ungaria a fost criticată în presa internaţională pe tema noii legi a presei, însă nimeni nu a vorbit de sancţiuni. Cumva guvernul de la Budapesta a fost protejat de faptul că deţine preşedinţia semestrială a Uniunii Europene. În cazul noilor impozite firmele mari nu au de gând să înregistreze pierderi şi reclamă discriminarea la care sunt supuse. Ministrul german al economiei Rainer Bruederle a anunţat că deja au fost comunicate Budapestei îngrijorările Berlinului faţă de această nouă lege – cu alte cuvinte, guvernul Germaniei susţine plângerile firmelor amintite. Budapesta se află în acest moment în război cu greii Uniunii Europene: cele mai mari firme şi cele mai puternice guverne. Povestea cu legea presei care limitează libertatea de exprimare a devenit din acest moment o glumă – iar Viktor Orban va fi poate protejat în următoarele şase luni de faptul că Ungaria deţine preşedinţia Uniunii Europene, însă pe termen lung nu va exista milă pentru el.
Ce riscă Ungaria dacă va adopta, promulga şi pune în aplicare această lege a impozitării suplimentare pentru firmele străine? Riscă un proces la Curtea Europeană de Justiţie (corpul care asigură legalitatea aplicării tratatelor ce stau la baza Uniunii Europene) – proces pe care are toate şansele să îl piardă, fie şi pentru simplul fapt că doreşte să impoziteze suplimentar firmele străine şi pe anii trecuţi. Iar pierderea acestui proces înseamnă că Ungaria va fi silită să îşi modifice legislaţia şi să plătească despăgubiri. Va fi o poveste interesantă care va da de lucru jurnaliştilor europeni pentru multă vreme de acum înainte în cazul în care Budapesta va rezista. Vor avea de lucru şi juriştii şi se vor stabili precedente pentru un gen de problemă gravă în interiorul Uniunii.
Acţiunile Ungariei din ultimele luni amintesc cumva de revolta anticomunistă de la Budapesta din 1956. Ungaria a fost un copil minune pentru sovietici – republica roşie a lui Bela Kun din 1919 a fost un exemplu de funcţionare a teoriei leniniste a „exportului de revoluţie”. Kominternul de la Moscova era înţesat de maghiari şi sovieticii au îmbrăţişat cu frenezie teoria separării Transilvaniei de România. Puţinii comunişti români ajunşi la Moscova erau priviţi cu suspiciune şi consideraţi de rangul doi faţă de adevăraţii revoluţionari maghiari. Doar că, după câţiva ani de la stabilirea regimurilor comuniste în Europa de est, comuniştii model unguri au devenit adevărate oi negre în urma revoltei anticomuniste violente din anul 1956. La fel s-a întâmplat şi cu noul imperiu numit Uniunea Europeană. Ungaria a fost din nou în anii 90 copilul minune, pus pe reforme şi gata să se integreze în structurile occidentale. Şi din nou, după doar câţiva ani, Ungaria se revoltă împotriva imperiului în care tocmai a intrat – bineînţeles, respectând proporţiile şi metodele.
Este dincolo de orice îndoială că Uniunea Europeană este un nou imperiu. La Chişinău toate aceste probleme interne ale Uniunii pot fi folosite ca muniţie electorală antidemocratică. Doar că nu prea încap comparaţiile cu Uniunea Sovietică, fie şi pentru simplul motiv că nu a existat un Gulag european, nici arestări şi execuţii extrajudiciare din motive politice. În Uniunea Europeană se poate vorbi liber despre orice fel de probleme fără teamă că urmează un nou val de arestări şi epurări.
Bancul Zilei: Vlad Plahotniuc și Vitalia Pavlicenco, la biserică
Sursa: hotnews.md
Vlad Plahotniuc și Vitalia Pavlicenco, ajung sa se roage unul langa altul in biserică.
Vitalia Pavlicenco: Doamne, fă așa ca să ne unim cat mai repede cu România.
Vlad Plahotniuc: Doamne, da-mi un milliard de Euro sa-mi dezvolt afacerea pe nume Republica Moldova.
Tot rugandu-se ei Plahotniuc se intoarce catre Pavlicenco:
Dnă Pavlicenco! Ia o mie de euro de la mine, cumpara-ti un pașaport românesc si lasa-l, te rog, pe Dumnezeu sa se concentreze!
Extraordinara emisiunea si extraordinari tinerii…ca roman n-ai cum sa nu fii impresionat si emotionat de ceea ce spun acesti tineri…daca ar fi mai multi ca ei cu siguranta ca lucrurile ar merge altfel in Basarabia…
Pt VV
Pavlicenco are cetatenie romana din 1992. Din cite stiu, si Plahotniuc are cetatenie romana. Insa noi avem si ceva comun – VP si VP. Cindva, o lepra care folosea bani romanesti contra romanilor adevarati, din Basarabia a scris un articol gen „Vitalia Pavlicenco – aproape ca VP” (Vladimir Putin). Nu m-a magulit deloc. Asta il poate maguli pe Filat – daca ar fi VP, dar e doar ViP azi si, in general, VF. Poate isi schimba numele de familie sa fie si el VP – Vladimir Putin?
…TURAI…(TZURAI)!!!..”.ONOMATOPEIA”… COMUNA MARAMURESANILOR….”HAI TURAI SI TURA!!!”… asta pentru ca…de acolo va trageti!!!…dar a-ti cam…. uitat!!!!
Scris de Maria Bulat-Saharneanu
Marţi, 04 Ianuarie 2011 07:22
Deceniul în care am păşit de câteva zile este unul cu totul aparte pentru români. Şi voi explica de ce este cu totul aparte. În anul 2012 se vor face 200 de ani de la răpirea Basarabiei de către Rusia, iar în anul 2018 se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire a poporului român, evenimente care, întocmai ca în mitologia populară, fac umbră şi lumină în destinul nostru.
Ca semnificaţie evenimentele sunt opuse şi evident sunt opuse şi consecinţele lor. În primul caz a fost o mare pierdere, iar în al doilea – un mare câştig pentru naţiunea română. Cel dintâi eveniment – răpirea Basarabiei în anul 1812 a fost reeditat în anul 1940 şi iată, drept rezultat, după mai multe virajuri istorice, care au pus în pericol identitatea populaţiei basarabene, avem azi statul Republica Moldova. Al doilea eveniment – Marea Unire de la 1918, nu şi-a cunoscut reeditarea, déjà graţie altor virajuri, chipurile, democratice şi nu se ştie de o va cunoaşte de acum încolo. Or, vom mai plânge mult în basma din cauză că nu am avut norocul, la momentul şi locul potrivit, de o parte şi de alta a Prutului, de stegari care ar fi putut să ne adune grămăjoară întro singură icoană, precum îşi dorea fiul fidel al poporului român, Grigore Vieru. Iar îndoielile că acest lucru se va putea întâmpla de acum înainte, din momentul pe care îl trăim, sunt pe faţă, cel puţin de partea stângă a Prutului.
Şi cum ar fi să crezi că ar putea să se întâmple, dacă Basarabia, azi Republica Moldova, este condusă de un demnitar care din punct de vedere ştiinţific vorbeşte limba română, iar din punct de vedere politic – limba moldovenească, iar un alt demnitar ne hrăneşte cu braşoave că în 25 de ani Republica Moldova va fi un proiect de succes, fără a fi nevoie să ne unim cu România, asigurând ambii şi în egală măsură viabilitatea politicii ruseşti, care ne-a despărţit prin forţă de neamul ce ne aparţine şi căruia îi aparţinem din voia lui Dumnezeu. Vizavi de acest lucru, nimeni dintre ei nu are frica că se angajează în construcţia unui edificiu fără de temelie, a unui stat fără de naţiune, precum spunea un analist american, inclusiv a unui stat fără de identitate, odată ce nu doreşti să-ţi recunoşti originile, să fii frate cu adevărul şi duşman cu minciuna. Mai mult ca atât, se lucrează de zor la conceptul de destin întors, precum spunea un poet că suntem, care ni se cultivă nouă, basarabenilor, zi de zi şi cu de la sine putere. Şi exemple pentru a ilustra acest lucru sunt destule. Ne vom opri, însă, la câteva, mai proaspete, întâmplate adineaori, ca să nu ne întristăm prea mult căutând în istoria, fie şi recentă, a Basarabiei.
Probabil, aţi sesizat, că orice a mişcat naţional prin părţile noastre, fie adevăr despre 28 iunie, fie despre calvarul puterii sovietice pe aici, fie despre armata rusă care mai ocupă teritorii basarabene, etc. a fost luat în furci, au fost puse tunuri cu fumigene atât de veşnica noastră „prietenă”, Rusia, cât şi de conaţionalii noştri, de la putere evident, care au participat ca nişte mieluşei neînţărcaţi încă la spectacolul stupid, montat de serviciile secrete ruseşti. Să nu-şi fi dat ei seama că interesul Rusiei a fost să marginalizeze, să izoleze, să ridiculizeze orice suflă a demnitate naţională pe aici, a românism mai cu seamă!? Chiar şi pacient al spitalului de psihiatrie l-au făcut pe cel care a spus doar cine este, că mai mult nu a fost nici un chip, explicând cu multă cumpănire că fosta Alianţă pentru Integrare Europeană nu a avut ca obiectiv nici măcar punerea unor lucruri mai mici la locul lor, darmite Unirea cu România. E demn, însă, de o Dumă de stat să facă acest lucru, să-i dea în acelaşi timp frâu liber lui Voronin la scabrozităţi şi insulte publice nu doar în adresa celui care a pronunţat cu demnitate adevărul, dar şi în adresa celor care nu au avut puterea şi curajul s-o facă? Or, în loc să ia apărarea conaţionalului şi apoi colegului lor de guvernare, ei au încercat întrun mod stângaci şi jalnic „să dreagă”, chipurile, „gafele” lui, fără a se asigura de nerespectul poate şi mai cras al fraţilor mai mari, care ne-au fost dintotdeauna ruşii. Dovadă e şantajul continuu cu exportul de vinuri şi chiar recent cu importul de gaze. Iată că, nu ne salvează nici fidelitatea lui Lupu, nici modelul Putin al lui Filat. Mai degrabă e de auzit din partea ruşilor consideraţie pentru Ghimpu decât pentru ceilalţi.
De ce spun, însă, aceste lucruri? Peste un an, în 2012, ne aşteaptă atât pe noi, cât şi pe România, aş zice un examen, o probă de demnitate, credinţă şi adevăr pentru neamul în care nu noi am decis să ne naştem. Un jurnalist de la Vocea Basarabiei chiar propunea un Proiect 2012 al tuturor românilor, fiindcă pe toţi ne priveşte viitorul naţiunii române. Şi e fără vină întrebarea: suntem pregătiţi în primul rând, noi, cei din stânga Prutului, să facem faţă acestui eveniment? Şi de ce noi, odată ce României i s-a răpit acest pământ? Şi iarăşi voi explica de ce cu ajutorul exemplelor. Suntem martori că din momentul în care a devenit Preşedinte al României, Traian Băsescu nu scapă nici o ocazie să ne asigure de dragostea şi ajutorul poporului român, să pună în discuţie subiectul Basarabia, împreună cu adepţii săi, pe masa demnitarilor europeni, chiar cu riscul de a nu fi înţeles întotdeauna de către ei. Cunoaştem cazul cu Preşedintele Franţei. Şi cu siguranţă va găsi o formulă adecvată şi pentru evenimentul din 2012.
Dar, noi, cei de aici, cei care încearcă să dea o identitate falsă acestei palme de pământ, o vom găsi? Şi de aici, ca o legitate, vin şi alte întrebări pe care avem dreptul să le adresăm: va fi anul 2012 o repetiţie pentru anul 2018, când cu o sută de ani în urmă vrerea românilor, binecuvântată de Dumnezeu, i-a adus pe toţi acasă? Cât de onorabil, dar mai cu seamă cât de drept vom şti să trecem cu toţii, şi de o parte şi de alta a Prutului, peste aceste evenimente? Şi ce putem face fiecare ca reeditarea anului 1918, fie chiar şi peste o sută de ani, să fie posibilă, demonstrând totodată că nu doar evenimentele tragice au capacitatea să se repete, ci şi evenimetele astrale care împlinesc destinul unui popor?
Iata ce spune si dl Saharneanu
După o zi şi o noapte de mari şi mărunte frământări, Anul 2011 s-a instalat pe Tera definitiv. Nici un alt eveniment nu se poate măsura prin fascinaţie, grandoare şi caracter global cu cel ce marchează schimbarea de ani. Chişinăul a vrut cu tot dinadinsul să ţină şi el hangul în hora de lumină şi artificii care s-a încins de la Răsărit către Apus pe întreaga Planetă. În acest sens el este un oraş european împlinit. Ceea ce nu putem să spunem despre restul localităţilor – oraşe, orăşele, sate şi cătune – în cea mai mare parte marcate încă de provincialismul sovietic. În anul 2011 vom avea, cel puţin până în luna august, un bun prilej ca să facem nişte bilanţuri, pentru că anume atunci Republica Moldova va aniversa 20 de ani de la declararea independenţei. Este tocmai anul când va trebui să răspundem la nişte întrebări obligatorii. De exemplu, de ce totuşi ne-am reţinut atâta timp în trecutul sovietic? De ce avem cea mai slabă dezvoltare în spaţiul geographic European? De ce suntem cei mai săraci, cei mai chinuiţi din acest spaţiu, de ce ţinem armată străină şi de ce avem teritorii ţinute sub ocupaţie de această armată?
Ne-am bucurat în ajun de an nou că Alianţa pentru Integrare Europeană va asigura continuitatea actului de guvernare început în 2009. Va şti Alianţa regrupată să dea un răspuns sincer şi précis la aceste întrebări? Dar şi mai mult ne interesează dacă va şti ea să rezolve sumedenia de probleme pe care Republica Moldova le-a adunat în 20 de ani. Cu susţinerea pe care o are din partea celor mai mari puteri occidentale Republica Moldova are şansa şi poate să se vindece în scurt timp de multe dintre bolile cronice de care suferă. În acest scop, noua Alianţă are nevoie urgent să elaboreze un nou caet de sarcini pentru perioada de guvernare, dar şi o nouă strategie politică în ceea ce priveşte dezvoltarea imediată şi de lungă durată a Republicii Moldova. Cu maximă sinceritate, profesionalism şi severitate Alianţa trebuie să facă o radiografie exactă a cauzelor râmânerii ei în urmă. Politica viţelului care suge de la două vaci promovată de fostele guvernări nu numai că trebuie abandonată, ea trebuie condamnată, fiindcă a fost una greşită şi falimentară: viţelul nu numai că nu a fost lăsat să sugă măcar de la una dintre vaci, lui i s-a dat peste bot şi între coarne de fiecare dată când doar a vrut să se înfrupte. Precum ne-am convins, viţelul, adică Republica Moldova, a rămas şi flămând, şi bătut.
Reorentarea dezvoltării strategice pe un vector preponderent european va schimba situaţia umiulitoare în care se află Republica Moldova. În relaţia cu Uniunea Europeană nu este nevoie să te arăţi că eşti viţel blând, jegos, prost şi flămând. Acolo relaţiile se fac la nivel de parteneri egali, sunt construite pe angajamente care impun respectul şi nu lezează demnitatea partenerilor. În Uniunea Europeană ţările nu sunt atrase prin şantaj politic sau militar, prin impunerea de conducători sau guverne docile, prin manipulări electorale sau mobilizând coloana a cincea, aşa cum se întâmplă în relaţia noastră cu Federaţia Rusă de 20 de ani. Uniunea Europeană este o comunitate de state atractivă, unde ţările se unesc ca popoarele lor să trăiască mai bine, în bună pace şi înţelegere. Uniunea este funcţională din toate punctele de vedere, chiar şi în privinţa vecinilor, precum Republica Moldova, care se bucură, iată al doilea an, de susţinere financiar-economică şi de ajutor practic în edificarea unei societăţi democratice.
În această ordine de idei, noua guvernare trebuie să declare că Uniunea Europeană este din 2011 partenerul nostru strategic. În acelaşi timp, Republica Moldova va trebui să îşi reconsidere prezenţa sa în cadrul Comunităţii Statelor Independente, care este una formală, fără nici un effect economic sau politic în interes propriu, în cea mai mare parte contraproductivă. În acest spaţiu Republica Moldova are nevoie să îşi aprofundeze relaţiile bilaterale de parteneriat, construite cu fiecare dintre ţări pe aceleaşi principii de respect şi avantaje egale. Ieşirea din CSI ar îndrepta o greşeală istorică pe care Republica Moldova o făcut-o cu 20 de ani în urmă. Faptul ar conferi procesului de integrare europeană mai multă certitudine, dar şi o altă dinamică. Ar fi şi o demonstraţie că Alianţşa pentru Integrare Europeană are caracter.
Pt dna Pavlicenco
Asa cum anticipati, in conditiile cand dl Ghimpu nu va fi sef de stat si nu va avea “parghii”, discursul PL se va modifica, in sensul ca va deveni mai radical, mai proromanesc, poate chiar unionist.
Chiar daca dl Saharneanu zice ca nu e membru PL, el va deveni in curand deputat liberal, ceea ce cred ca e bine.
VV, Traian Basescu a vazut bsi a inteles acum ca nu se poate baza pe onoarea basarabenilor. Cred ca s-a lecuit de caracterul duplicitar al populatiilor din Basarabia si va actiona in interesul romanilor dintre Prut, Tisa, Dunare si Mare. Eu personal, cred ca destinul vostru este in sanul Ucrainei sau Rusiei. Din ce in ce mai multi romani se conving de acest lucru. Asa ca voi vedeti-va de lumea voastra estica, noi mergem pe alta cale care nu corespunde si nu va corespunde poate niciodata cu a voastra. Valorile noastre sunt totalmente diferite de ale voastre. Adio!