Cunosc ce a scris V.Garnet d/e Mesajul PNL… Si o harta miscatoare superba

Cunosc ce a scris Vasile Garnet in nr. 11-12/2010 al revistei Contrafort.

Reproduc: “Tema Unirii cu România a fost promovată de PNL şi de preşedintele său, Vitalia Pavlicenco. Rezultatul pe care l-a obţinut sub umbrela acestui slogan este şi el foarte mic: 0,63% (adică 10 923 de voturi). Nu credem că doar la atât se ridică numărul adepţilor Unirii în Republica Moldova. Electoratul democratic (şi pro-unionist, în mare parte) a preferat însă un alt discurs, mai realist, şi a ales alte partide. Vitalia Pavlicenco este o persoană cu destule calităţi, un politician curajos şi, cred, neşantajabil, care a avut o prestaţie onorabilă în Parlament. Însă această iniţiativă a sa, care pare cumva disperată şi la limită, îi trădează carenţele fundamentale de politician. Aşa se explică faptul că a rămas, din nou, fără un mandat de deputat. Cred că dnei Pavlicenco îi lipseşte, să mă ierte pentru această formulare, un simţ al măsurii şi o mai dreaptă evaluare a oportunităţilor. Dacă este un fervent partizan al Unirii, şi noi nu-i punem la îndoială bunele intenţii, Vitalia Pavlicenco ar putea să servească această cauză printr-o activitate civică în rândurile populaţiei, mai ales a celei rurale, acolo unde mitul „jandarmului român” încă mai face victime. Plasarea „Unirii” într-un buletin de vot, reducerea acestui nobil deziderat la o opţiune de partid, rătăcită între altele, unele de-a dreptul bizare şi stupide, oferă prilejul inamicilor cauzei naţionale ‒ şi sunt încă destui în Basarabia! – să-şi bată joc de această idee.

Şi o ultimă remarcă: sunt teme, esenţiale pentru o comunitate, care nu trebuie negociate ca la tarabă.”

AICI O HARTA MISCATOARE SUPERBA A ROMANIEI INTERBELICE: http://romaniainterbelica.memoria.ro/index.html

Iata replica mea:

In general, am o atitudine normala fata de Vasile Garnet si de Vitalie Ciobanu, pe care lumea, mi se pare, ii priveste in bloc. Veti intelege mai jos ce am in vedere.

Dar au cu totii, in special Garnet, cum am observat si la Nicolae Negru, la Constantin Cheianu, o apucatura sa isi spuna opinii fara macar a se mai interesa de unele lucruri si asta ma supara, nu altceva.

1. E bine ca a spus Garnet ca nu doar Pavlicenco, de capul ei, a promovat Tema Unirii cu România, ci si partidul. Altii spun iresponsabil ca am decis doar eu asta. Si ma nedumereste, pentru ca am tot obosit sa spun ca nu eu am decis. Si nici ideea nu a fost a mea, dar mi-o asum impreuna si in masura egala cu colegii.

2. Nici noi nu ca nu credem – suntem convinsi ca nu doar 0,63% (10 923 de voturi) reprezinta numărul adepţilor Unirii în Republica Moldova. Si am explicat de ce chiar urma asa sa se intimple. Insa noi nu privim rezultatul prin ochii lui Voronin, ai lui Lucinschi sau Filat, ci prin ochii celor care stiu ca Unirea se va produce si e bine sa tina cineva vie aceasta speranta. Deci, problema nu trebuie pusa “De ce PNL a promovat acest mesaj?”, ci “De ce alte partide inca nu pot sau nu vor sa promoveze acest mesaj?” Noi stim foarte bine de ce si tocmai pentru ca nu ne aranjeaza motivele subiective, am promovat NOI Mesajul Unirii.

3. Reiterez: Nu a fost iniţiativa mea, ci a colegilor de partid, care nu au reusit sa convinga intreaga conducere pentru campania electorala de la 5 aprilie. Nu am nici un fel de “carenţe fundamentale de politician” – PNL nu numai ca nu are ce pierde prin Mesajul Unirii, ci are de cistigat, prin a baga in colt, a demasca, a developa, a smulge masca a-i dezavua pe conjuncturistii si oportunistii politici. PNL a facut-o din convingere si as vedea care partid are un asemenea curaj sa o faca, asa cum ne-a fost noua greu, dar am facut-o? Poate Garnet crede ca Mesajul MAE cu salarii, locuri de munca si Europa mai e crezut azi de cineva? De ce trebuia populatia sa se increada mai curind in MAE, decit in PL sau in PLDM, bunaoara? PNL nu a gasit de cuviinta sa mearga, la fel, cu Mesajul proUE, escamotat pina la refuz si de catre cei de stinga, si de catre cei de dreapta, care nu cred in el si il folosesc doar ca sa se mai infrupte din fondurile publice si europene. Toti fura cel de-al doilea stat romanesc, pentru ca nu cred in el si pentru ca sint convinsi ca Unirea se va produce, pina la urma. Si PNL ramine convins ca Unirea cu Romania e cea mai scurta cale spre NATO si UE. Eu, Vitalia Pavlicenco, sint sigura ca si Garnet e convins de acest lucru. Nu-mi inchipui ca el nu vrea Unirea si NATO. Ca de UE e la sfintu’ asteapta, peste inca vreo 20 de ani, daca va mai fi pina atunci aceasta UE.

4. Nu mi-am propus sa am mandat de deputat, aici Garnet ma supara. Noi am vrut sa folosim campania electorala pentru a ne face pirtia pentru locale si pt a ne promova Mesajul, de care s-au speriat toti. Insa politica nu e pentru cei cu nervii slabi. Am facut-o in mod constient, singuri, neimpinsi de nimeni, si suntem bucurosi ca am avut curajul sa fim sinceri, sa nu spunem una si sa gindim alta. Mai mult – am obtinut in instantele de judecata nationale dreptul de a vorbi despre Unire, in baza legislatiei internationale!

5. Ii spun lui Garnet ca am si „simţul măsurii”, şi „evaluarea foarte corecta si obiectiva a oportunităţilor”. Ii multumesc lui Girnet ca macar nu pune la indoiala ca suntem “ferventi partizani al Unirii” si ca avem “bune intenţii”, insa PNL a decis sa promoveze acest mesaj ca unul politic si electoral, si nu de catre ONG-urile arondate puterii si schimbindu-si culoarea ca si cameleonii, asa cum face intreaga societate civila, asa cum procedeaza si „romanii de pretutindeni”…

6. Mesajul partidului a ajuns, la sigur, si in rindul populaţiei rurale, inca speriate de mitul „jandarmului român”, spre deosebire de mesajele celor care traiesc intr-un spatiu al valorilor izolate pe bani romanesti. Noi nu am luat nici un ban din Romania, dar vrem sa fim impreuna cu toti romanii intr-un stat. Ar fi mai putina cheltuiala si pentru Europa, si pentru SUA. Alti s-au hranit foarte mult si se mai hranesc din Romania, dar sint impotriva Unirii. Oare de ce? Nu cumva pentru ca, in cazul producerii minunii Unriii celor doua state romanesti, nu vor mai putea avea bani din romanism soptit la urechea sponsorilor si promovat de 20 de ani asa ca pe nimeni sa nu supere, de pe nici un mal al Prutului?…

7. Ar fi minunat – sint de acord aici cu Garnet – daca mai multe ONG-uri, presa, cel putin alimentata din Romania (daca altfel aici inca nu se poate) – sa puna umarul la promovarea Unirii. Pentru ca si “Vocea Basarabiei”, de exemplu, proclamat “post al reintregirii neamului – romanesc”, a incheiat-o, presupunem, cu acest statut de indata ce un conducator a devenit candidat pentru Parlament pe lista unui partid “unionist dupa cum bate vintul”. Numai impreuna cu presa si ONG-uri – umblind prin sate, cum spune Garnet, impreuna cu intelectualitatea de-ticalosita, vom schimba mentalitatea oamenilor si daca acestia asteapta azi un semnal de la partidele – deschis sau mascat – prorusesti, noi le dorim rabdare sa tot astepte… Insa, intrebarea e: avem, oare, asemenea presa, asemenea ONG-uri, asemenea intelectualitate? De aceea, e clar – in atare conditii, un partid, precum PNL, nu putea pretinde la mare inzbinda intr-o societate speriata, oportunista si ticalosita de guvernanti profitori si hoti.

8. Ma felicit ca am avut curajul si am ascultat de sugestia unui coleg de partid, si am postat un articol foarte elocvent si vertical al lui Vitalie Ciobanu, pe care il respect, ca si pe Vasile Garnet. Repostez acest articol-studiu, poate il reciteste Vasile Garnet si, data viitoare, va scrie despre PNL mai aproape de realitate.

Şi o ultimă remarcă: sunt teme, esenţiale pentru o comunitate, care nu trebuie negociate ca la tarabă. Articolul lui Vitalie Ciobanu ne convinge ca este asa. Personal, imi dau bine seama ce i-a suparat pe fariseii si profitorii de taraba: “De unde, naiba, atita curaj la un partid si la o femeie – care nu au in spate structuri oligarhice – ca sa promoveze Mesajul Uniri, care e bun, dar era bine sa il preia altii”. Lucrati, domnilor, “sa il preia altii”, cu atit mai mult cu cit articolul lui Vitalie Ciobanu devine in Basarabia tot mai actual, pe zi ce trece…

Vitalie Ciobanu – “Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova”

http://www.pavlicenco.md/2010/11/28/vitalie-ciobanu-anatomia-unui-faliment-geopolitic-republica-moldova/

Simbata seara publicistul, scriitorul Vitalie Ciobanu s-a invrednicit de un Premiu TVR, oferit in cadrul unei telepunti romano-romane. PNL il felicita si postam aici un articol-studiu al sau, relevant, in opinia noastra, pentru romani. Articolul a fost scris in anul 2000. Comparati cu “rezultatele” la care am ajuns dupa o evolutie de inca 10 ani…Ore ne mai trebuie 20 de ani sa ne vina mintea? VP

Scurta istorie preliminara

Scriu aceste randuri ca un haituit, ca un abandonat, incercand sa prind intervalele de curent electric, iar in ultimul timp si de gaz metan, pe care ni le mai furnizeaza, in acest inceput de primavara a anului 2000, un stat ajuns in pragul unui faliment indubitabil: Republica Moldova. Cat de putin ii trebuie unui om pentru a fi fericit! Cantitatea de bunuri si servicii la care aspira este invers proportionala cu gradul de decadere la care a ajuns. Cu cat vei cobori mai jos spre animalitate, cu atat te vei multumi cu aschii mai mici de civilizatie. Nici n-am bagat de seama cand am ajuns sa consideram la Chisinau lumina electrica si gazele produse de lux. Or, satele basarabene traiesc in acest regim subuman de vreo cinci ani, fara ca guvernantii de dupa ’91, indiferent de coloratura lor politica, sa fi fost deranjati din cauza asta. O nesimtire greu de egalat chiar si in tarile lumii a treia.

A trecut aproape un deceniu de cand fosta RSS Moldoveneasca, constituita dupa razboi pe trei sferturi din vechea provincie romaneasca a Basarabiei, si-a declarat independenta fata Moscova, dar putem spune cu certitudine ca experimentul care incepea atat de promitator (si nesigur) in august 1991 sfarseste azi cu presentimentul cvasiunanim al unui esec de proportii. Evident ca executia unor evaluari multiple – pornind de la constantul declin economic si sfarsind cu lipsa de perspectiva a oamenilor – ar putea demonstra cel mai bine caracterul intemeiat al acestei sentinte, care ar fi trebuit mai degraba sa incheie o lunga analiza, decat sa para expresia dorintei de a epata. Nu imi propun sa ofer acest studiu integral (care ar avea nevoie de un spatiu publicistic mai mare), ci sa redau sintetic o serie de observatii si reflectii la care m-au indemnat evenimentele succedate in acest interval, intrucat ele mi-au pretins mereu o implicare personala, un efort de constientizare a fenomenelor aflate in derulare. Intr-un moment in care in intreaga Europa Centrala o pletora de simpozioane, colocvii, mese rotunde etc. au luat si mai iau in dezbatere primii zece ani scursi de la caderea Cortinei de Fier, Republica Moldova a scapat acestor radiografii, in buna masura din vina intelectualilor sai – primii chemati sa o faca.

O “diferenta” suspecta

Revin, deci. Pentru a demonstra ca avem de a face cu un esec geopolitic, ajunge sa confruntam sperantele cu care isi incepeau romanii dintre Nistru si Prut, la inceputul acestui deceniu, aventura postcomunista, cu realitatea zdrobitoare care i-a transformat de atunci incoace, pe marea majoritatea dintre ei, din actori ai propriei istorii (o istorie scapata, s-a proclamat la un moment dat, din chingile opresiunii), in victime mute si inconstiente ale incapacitatii lor de a-si depasi conditia ancestrala a sclaviei.

Sa ne amintim cat de neunivoc a fost receptata in Romania declararea independentei Republicii Moldova. Sigur, gestul reprezenta exprimarea vointei de libertate a unei populatii strivite vreme de 50 de ani in malaxorul deznationalizarii. Fructificandu-si dreptul la optiune, pe care il postuleaza democratia, alegerea basarabenilor parea un pas firesc. Pe de alta parte, fiind vorba totusi de un stat ce nu avusese o existenta autonoma inainte de 1940, precum Tarile Baltice – care, obtinandu-si la randul lor independenta in 1991, recuperau starea de normalitate intrerupta de invazia sovietica – actul independentei Republicii Moldova a ridicat din start cateva semne de intrebare, intrucat contrazicea acest scenariu in plina desfasurare in intreaga Europa de Est, unde natiunile aservite de rusi isi restabileau statutul antebelic. Urmand aceeasi logica, pentru Basarabia, inchiderea nefastei paranteze a regimului sovietic de ocupatie ar fi trebuit sa insemne reunirea cu Romania, iesita si ea din lungul tunel al dictaturii comuniste. Aparent creatie a libertatii post ’89, Republica Moldova introducea, asadar, o nota de originalitate in peisaj, sugerand o anumita ambiguitate in ce priveste victoria, in aceasta tara nou creata, a valorilor democratice care triumfau in intreaga regiune, numita pana atunci, atat de vag si expeditiv, “Blocul Sovietic”. De aceea, problema care s-a pus in cazul Republicii Moldova nu avea in vedere doar capacitatea acesteia de a efectua tranzitia de la un sistem centralizat de comanda la unul democratic si capitalist, ci intr-o masura inca si mai mare, ea a vizat identitatea acestei noi formatiuni statale aparute pe ruinele unui imperiu defunct, si, pe cale de consecinta, i-a pus in cauza legitimitatea istorica, geopolitica si culturala, legitimitate care o insotea pe cea de ordin democratic, traducand dreptul la autodeterminare a unei colectivitati. Intr-adevar, ce legitimitate putea pretinde din acest punct de vedere o provincie a carei independenta nu ilustra atat expresia vointei de libertate fata de un Centru desfigurator – asa cum au aratat evolutiile ulterioare – cat sugera refuzul sau de a restabili acel scenariu de normalitate, pe care il reconstituiau, in proportie covarsitoare, celelalte tari central si est-europene? Ce intemeiere de a proceda altfel puteau invoca artizanii acestui avorton geopolitic, zis Republica Moldova, in sprijinul diferentei de destin pentru care optau ei, inclusiv al delimitarii fata de precedentul care era consemnat cu numai un an inainte: reunificarea Germaniei la capatul a 45 de ani trecuti de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial?

Usor de explicat, asadar, nedumerirea romanilor din Romania fata de retinerea conationalilor lor dintre Prut si Nistru de a reveni sub jurisdictia statului roman. O nedumerire totusi minata, circumstantial, de lipsa de perceptie a propriei nefericite originalitati: dupa o revolutie sangeroasa, care propulsase la un moment dat Romania in fruntea schimbarilor din Europa de Est, la Bucuresti se instala la putere un regim neocomunist, ostatic al intereselor Moscovei in zona, care nu a ezitat nici o clipa in a recunoaste oficial al doilea, in ordine cronologica, “eveniment original” in arealul aceleiasi natiuni: independenta Republicii Moldova. De ce invoc aceste lucruri? Intrucat degringolada geopolitica anuntata la inceputul notelor de fata exista in nuce, precum samanta intr-un fruct putred, acum un deceniu, in momentul desprinderii din angrenajul imperial. Desi nu a decurs in mod inevitabil din aceasta alienare originara fata de “standardul” sus-pomenit, falimentul Republicii Moldova ca stat se explica tocmai prin absenta premiselor care i-ar fi putut permite sa sustina examenul independentei. In primul rand, o vointa politica orientata spre Occident.

Lipsa unui program alternativ in 1991

De fapt, un nor de ambiguitati a plutit de la bun inceput asupra sensului independentei basarabene. Privita initial, in contextul imploziei imperiului si al esecului puciului cripto-comunist de la Moscova din august 1991, drept o delimitare neta de Moscova si ca prim-pas spre “lichidarea consecintelor pactului Molotov-Ribbentrop” (am citat din Declaratia de independenta a Republicii Moldova, adoptata la 27 august 1991), treptat, sub presiunea recrudescentei fortelor neocomuniste si revansarde de la Chisinau si Tiraspol, independenta si-a “pierdut” pe drum motivatia originara, a devenit un scop in sine al oligarhiei de la putere. Ea a determinat foarte curand o “racire” a relatiilor cu Romania, a aparut tot mai mult ca o prelungire, in conditii geopolitice schimbate, a dominatiei rusesti in acest teritoriu.

Independenta a prins Basarabia la jumatatea drumului: intre deposedarea ei de identitatea romaneasca (certa) si dobandirea unei noi identitati (improbabile), proces care in conditiile cunoscute nu insemna decat o incercare de salvare a falsei identitati “moldovenesti”, fabricata de KGB. Constiinta romaneasca dintre Prut si Nistru, personificata mai ales de intelectualitate, adica de oamenii cei mai instruiti, nu a putut fi impusa de acestia dupa 1991 in termenii unei optiuni generale, sub forma unui program national, aidoma celui adoptat de Partidul National Roman din Transilvania in 1918, sau de fruntasii “Sfatului Tarii”, care fusesera ajutati la vremea lor de un colaps geopolitic asemanator, provocat de primul razboi mondial.

Ce s-a intamplat in timpul scurs de la proclamarea independentei si pana la devierea de la acel scenariu reparator, comun mai tuturor popoarelor din Estul Europei? Noua nomenclatura, careia nu i s-a putut opune o forta politica bine organizata, a revenit repede pe pozitii si a adoptat un discurs antireformist si ostil ideii de romanism. In paralel, in vara lui 1992, s-a declansat razboiul pe Nistru, inspirat de Moscova, care, desi parea angajata in plin drum spre democratie sub sceptrul “tarului” Boris, punea la cale in aceeasi perioada razboaie de secesiune in Moldova si Georgia. Faptul ca dupa alti patru ani, in 1996, Rusia intervenea dur in Cecenia ilustra o perfecta continuitate a unei politici de forta, expansioniste. Asta demonstra ca imperiul de fapt nu disparuse, ci doar suferise o infrangere importanta, care il obligase sa abandoneze ideologia comunista (devenita caduca) si sa se retraga de pe teritorii intinse, fara ca acest recul sa fi insemnat si o schimbare de fond, de esenta, a caracterului sau cotropitor si inuman. Occidentul, din pacate, nu a inteles acest lucru, ci a continuat sa cante in struna lui Eltin care reusise sa pastreze in mainile sale toate firele puterii, ba chiar sa si le multiplice. Sa ne amintim de alegerile prezidentiale din 1996, cand Eltin folosise in mansa a doua a scrutinului voturile obtinute in primul tur de generalul Lebed – fostul comandant al Armatei a 14 ruse, dislocata in Transnistria, armata care s-a implicat din plin in “cumintirea” Moldovei in vara anului 1992.

Genocidul de acum din Cecenia – mult disproportionat fata de o “actiune antiterorista”, pretinsa oficial – ne arata aceeasi continuitate a politicii expansioniste, a carei stafeta tarul Boris a inmanat-o la sfarsitul anului trecut lui Vladimir Putin, fostul sef al serviciilor secrete rusesti, care nu mai simte nevoia sa pastreze aparentele unui curs – fie si contorsionat, dar asumat totusi – al Rusiei spre valorile democratiei euroamericane.

Ezitarile Moldovei de a adopta un curs pro-occidental s-au reflectat in virajele politice ale presedintelui Snegur, care atingea, in decembrie 1991 – la numai trei luni de la proclamarea independentei! – o culme a reversibilitatii sale pro-moscovite, semnand la Alma-Ata intrarea Republicii Moldova in CSI, adica reintoarcerea la conditia de colonie, pe care proclamarea independentei voise sa-l abroge. “Ce cautati voi in CSI? – aceasta intrebare o puneau fostii “frati de suferinta” din Tarile Baltice diplomatilor moldoveni la reuniunile internationale pe unde se intalneau. Raspunsul celor din urma era in cel mai bun caz unul balbait, rusinat, si de regula invaluit intr-o “intelepciune” tembela: “Cum sa renuntam la posibilitatile pietei rusesti, in situatia cand e atat de greu sa te descurci de unul singur?”, spuneau reprezentantii Moldovei. Ei aveau dreptate in felul lor. Proclamarea independentei in 1991 nu fusese asumata mental de mase si cu atat mai putin de conducatori (majoritatea cu biografii “incarcate” de apartenenta la structurile de putere sovietice) ca un drum de sine statator, ca o constructie indrazneata. Independenta a fost privita doar ca o relaxare a regimului de dependenta birocratica rigida fata de fostul Centru, ca o sansa pentru guvernantii locali de a se pricopsi in spiritul noilor cerinte ale zilei.

Adevarata independenta a romanilor basarabeni, adica statutul de demnitate si dezvoltare libera, nu putea fi realizata decat printr-o alianta stransa cu Romania (ca sa nu spunem “Unire”), prin valorificarea unor oportunitati comune. Aceasta pe drept cuvant “intoacere la izvoare” ar fi permis, indiferent de ritmuri si costuri, promovarea sustinuta a proceselor de reforma politica si economica. Materializarea unui scenariu paralel, mai fericit, era posibila: zecile de mii de manifestanti din piata Marii Adunari Nationale din Chisinau, care au militat pentru democratie si drepturile nationale, n-au fost o iluzie optica, ei au alcatuit o realitate impresionanta. Insa nimeni nu a venit cu acest program alternativ. O problema care nu este formulata, nu exista. Nimeni nu i-a intrebat pe moldoveni ce doresc: independenta sau unire cu Romania. In valtoarea evenimentelor de atunci, singurul lucru care a functionat fara gres a fost reflexul de autoconservare al nomenclaturii locale. O schimbare radicala de destin politic, orientat spre Europa, nu intrase niciodata in planurile “mafiei rosii” de la Chisinau. Alta a fost situatia in Tarile Baltice, ale caror popoare au stiut intotdeauna in lungul lor drum prin tunelul sovietic ca intr-o zi isi vor obtine libertatea rapita de rusi.

Despre natura nationalismului basarabean

Ar trebui vazut totusi in ce masura mentalitatea colectiva a contat in instaurarea acestui regim al perversitatii pe care il avem azi in Republica Moldova. Nu fac parte dintre cei dispusi sa dea vina pe mase, deresponsabilizand, de pilda, intelectualitatea, dar este indubitabil ca traim proiectia unei anumite structuri interioare a basarabeanului, care a fost modelata de decenii, daca nu de secole de aflare intr-o zona hasurata a Europei. Se considera, de obicei, ca in vidul ideologic creat de disparitia regimului comunist in tarile Europei de Est s-a instalat un nationalism clamoros, care a resuscitat vechile patimi identitare, rivalitatile amortite sub “cuvertura” totalitara. Exemplele care sa sustina aceasta teza, din pacate, abunda. Moldova constituie insa si aici o exceptie de la regula. Basarabenii au avut momentul lor de “glorie nationalista”, intre anii 1989-1992, care s-a manifestat ca o protuberanta a vantului de libertate ce bantuia intreaga Europa de Est (hit-ul “Wind of Change” al formatiei-rock germane Scorpions devenise, cine-si aminteste, un fel de imn al natiunilor ce renasteau pe ruinele zidului de la Berlin), dar acea unda de aer proaspat s-a stins repede sub presiunea revansei fortelor rusofile. Alti doi ani au fost suficienti ca elanul libertatii in Basarabia sa cedeze locul unui val restaurationist, care aducea la putere, in urma scrutinului parlamentar din februarie 1994, Partidul Democrat-Agrar din Moldova – formatiunea sefilor de colhozuri – si un guvern in frunte cu Andrei Sangheli, supranumit ulterior “terminatorul” Republicii Moldova. Regimul “feudalilor rosii” s-a putut mentine pe neincrederea moldovenilor in valorile democratice si pe teama de Unire (rudiment al propagandei sovietice), abil speculata in campania electorala de partidul castigator. Reformele au fost inghetate, economia si-a accelerat declinul pe fundalul unei spolieri nemaivazute a avutului public. In plus, s-a accentuat dependenta energetica si politica a Moldovei fata de Rasarit si prezenta capitalurilor rusesti pe piata interna. Este adevarat ca dupa patru ani agrarienii pierdeau alegerile si dispareau, practic, de pe esichierul politic basarabean. Infrangerea lor electorala insa nu a avut la baza o reorientare a majoritatii populatiei spre valorile democratiei si ale economiei de piata.

Occidentul capitalist nu reprezinta inca in ochii basarabenilor o solutie rezonabila. Pana acum doi ani, inainte de a se fi declansat mareea migratiilor spre Vest, moldovenii n-au avut un alt termen de comparatie pentru situatia lor decat epoca Brejnev, colorata in roz. Este motivul pentru care comunistii au fost considerati mai capabili decat agrarienii sa materializeze aceste dispozitii nostalgice. Iluzia va fi platita scump, pentru ca drum inapoi nu exista.

Experienta alteritatii la moldoveni

In schimb mai este posibila o alta forma de servitute fata de fostul centru imperial, atata timp cat problema identitatii in Republica Moldova nu este rezolvata. Moldovenii n-au fost niciodata cu adevarat nationalisti. Experimentul sovietic de creare a “omului nou” a reusit intre Prut si Nistru mai bine decat in alte regiuni ale fostului imperiu. Asta se vede din faptul ca, de exemplu, la zece ani de la “dezrobire”, Constitutia Republicii Moldova stipuleaza ca limba de stat un fals ideologic de sorginte KGB-ista: “limba moldoveneasca”, si nu limba romana. Un alt exemplu concludent in sprijinul acestei idei ni-l furnizeaza scena politica, puternic dezechilibrata spre stanga, si tot extrema stanga, comunistii, se anunta potentialul favorit al unor alegeri parlamentare anticipate. Partidele declarat democrate sunt slabe si minate de suspiciuni reciproce, iar extrema dreapta nu exista (e o constatare la indemana oricui). In Moldova, dupa 1991, in afara unor lozinci antirusesti, explicabile intr-un moment de efuziune nationala in intreg spatiul sovietic, nu s-au inregistrat atitudini xenofobe si antisemite majore. Mai mult. Singurele manifestari de sovinism visceral – si acelea indreptate impotriva populatiei autohtone – emana din partea separatistilor rusofoni din Transnistria. Regimul lui Smirnov invoca demagogic “pericolul romanesc”, pentru a-si justifica pretentiile la un “statut special” care sa-i permita perpetuarea afacerilor sale criminale. (Transnistria a devenit in acest colt al Europei o adevarata placa turnanta a traficului cu droguri, arme, tigari de contrabanda etc. – un paradis al ilegalitatii!) Singurii “nationalisti” romani din Moldova – Ilie Ilascu si camarazii sai – zac de circa sapte ani in temnitele din Tiraspol, iar faptul ca detentia lor nu a fost curmata, in pofida nenumaratelor proteste si demersuri internationale, demonstreaza ce pret pun guvernantii de la Chisinau pe idealurile pentru care sufera acest grup martirizat.

Lipsa atitudinilor extremiste la moldoveni, paradoxal, nu pledeaza in favoarea existentei unei societati civile. Cauza democratiei in Basarabia nu are nimic de castigat din aceasta lacuna (salutara, fireste) care ar fi trebuit “umpluta” cu spirit civic si militantism pro-reforma. Dimpotriva. Aceasta apatie structurala ar mai putea releva un oarecare avantaj: basarabenii sunt mai bine pregatiti sa traiasca in vecinatatea celuilalt, a concetateanului de etnie diferita, cu care s-a inteles intotdeauna foarte bine – o experienta pe care romanii din tara, mai ales cei din vechiul regat, o ignora, pentru ca isi sunt suficienti lor insile. Din acest motiv Romania este atat de susceptibila la falsele alarme interetnice (cum ar fi “pericolul maghiar”, de exemplu) care ii divulga vulnerabilitatea interioara.

Basarabenii sunt mai bine adaptati conlocuirii, ba chiar situeaza aceasta dimensiune existentiala pe primul plan in ordinea calitatilor cu care se mandresc. Este singura forma de “extremism” de care pot fi acuzati: a-ti trai experienta alteritatii pana la dizolvare, pana la disolutia propriei identitati. Dovada sta obiceiul multora dintre ei, in perioada sovietica, de a-si da copiii la scoli rusesti si chiar de a vorbi cu ei ruseste in familie. Aceasta abandonare a atributelor nationale se explica, fara indoiala, printr-o precaritate interioara si o adaptabilitate “slefuita” pana la autoanulare, cum spuneam, in urma lungilor decenii de ocupatie straina, foarte dura. Pe de alta parte, trebuie remarcat ca romanii dintre Prut si Nistru n-au apucat sa-si construiasca o civilizatie proprie; modernizarea – in anii postbelici – s-a facut in Basarabia prin filiera sovietica, de aceea moldovenii ratacesc astazi ca niste orbi intr-o lume cu indicatoare sibilinice…

O notiune bizara: “patriotismul moldovenesc”

Intrucat le lipseste o idee-forta, un fundament national pe care sa-si forjeze o solidaritate comunitara, cetatenii Republicii Moldova nu alcatuiesc o “societate” in adevaratul inteles al cuvantului, ci o populatie amorfa, dezarticulata, incapabila, de pilda, sa tresalte la victoria echipei nationale de fotbal, care oriunde in jurul nostru – la Bucuresti, Praga, Sofia sau Kiev – scoate in strada zeci de mii de oameni, uniti printr-un elan de entuziasm nestavilit. Acest tip de identificare spontana cu niste valori unanim impartasite, precum in cazul societatilor bine asezate, nu exista in Republica Moldova. Notiunea “patriotism moldovenesc” suna bizar si suspect. Nimeni nu crede in asa ceva. Guvernantii confunda “binele tarii” cu prosperitatea clanurilor din care fac parte, rusofonii privesc independenta Republicii Moldova ca pe un accident istoric, remediabil intr-un viitor apropiat, si ezita in a se considera “moldoveni”, iar moldovenii propriu-zisi, adica romanii etnici, nu au acces la o perceptie moderna a unitatii (“patriotismul politic”), legaturile patriarhale fiind singurele care ii mai tin impreuna.

Din ce in ce mai greu insa. Un inceput de patriotism local, fara ghilimele, s-a spulberat o data cu rusinoasa capitulare a Chisinaului in fata separatistilor de la Tiraspol. O pornire pe drept cuvant pura, comparabila cu sacrificiul tinerilor romani din decembrie ’89, i-a facut atunci pe mii de voluntari basarabeni sa se inroleze in numele “independentei si integritatii Republicii Moldova” (acest slogan al vremii reflecta pe atunci o stare de spirit autentica). Cocieri, Cosnita, Dorotkaia, Tighina sunt toponimele care au insangerat istoria postsovietica a Basarabiei. In aceeasi perioada, pe malul drept al Nistrului, afacerile rusofonilor prosperau, de parca razboiul din preajma nu s-ar fi desfasurat la numai cateva zeci de kilometri de Chisinau, ci undeva in Orientul Mijlociu. Moldova si-a risipit atunci, prin iresponsabilitatea conducatorilor sai (in epoca s-a rostit si cuvantul tradare), un nepretuit capital de fidelitate, pe care numai niste tineri neofiti puteau sa i-l ofere. Uitarea in care au cazut la scurt timp fostii combatanti si familiile lor, indiferenta si cinismul afisate de autoritati fata de problemele acestora (amintind, din nou, situatia victimelor revolutiei din Romania!) simbolizeaza o infrangere mult mai usturatoare decat esecul militar, accentuand sentimentul de instrainare al multor moldoveni. Ei incepeau sa simta obscur ca statul care isi proclama independenta in 1991 nu-i mai reprezinta.

Orice analist familiarizat cu istoria represiunii in aceasta parte a Europei stie ca intre dorinta de emancipare a popoarelor subjugate timp indelungat de o putere straina si valorile lumii democratice nu exista o contradictie, ci un raport de complementaritate si subsecventa. Una este nationalismul ca politica a intolerantei fata de concetateanul diferit, fata de aproapele minoritar (personal o trec la capitolul “moravuri de pestera”), si alta este solidaritatea nationala ca reactie de aparare in fata unei agresiuni externe, care te copleseste. Numai bine fixata in atributele sale constitutive – limba, in primul rand, si un set de valori imbratisate benevol – o colectivitate se va indrepta spre o civilizatie de tip occidental, in care multiculturalismele sau “corectitudinea politica”, de pilda, sa fie niste lucruri normale. Cea mai buna ilustrare a acestei teze, in spatiul ex-sovietic, o reprezinta Tarile Baltice – nu putem scapa de exemplul lor mustrator! – al caror spirit national mai puternic si coeziunea interna (calitati coroborate, e-adevarat, cu sprijinul Occidentului) au permis evolutia mult mai rapida a acestor natiuni pe calea integrarii europene, o data cu redobandirea independentei in 1990-1991.

Astazi, Estonia, de exemplu, aflata in pragul Uniunii Europene, are un standard de viata mai ridicat atat fata de Moldova, cat si fata de Romania. Un popor nordic, mai serios, mai putin limbut…
O paralela intre cele doua maluri ale Prutului, dupa o pauza de 50 de ani de izolare reciproca in cadrul aceluiasi sistem politic comunist (caz unic in lume, cred), se poate face, mai nou, in legatura cu resuscitarea stangii in sondajele din 2000 in Romania, pentru ca in Republica Moldova comunistii aduna de cativa ani buni sufragii importante in teritoriu. Tocmai diluarea fibrei nationale, subminarea principului elitei, persistenta mentalitatii de tip egalitarist, cultivata in socialism, stau la baza acestui derapaj mental antidemocratic, dincolo de deceptiile unei guvernari sinuoase.

Basarabenii au pierdut imunitatea in fata raului, incapacitatea de a identifica adversarul, pe care il ajuta, il potenteaza cu propria teama de libertate. Acum moldovenii alcatuiesc un organism susceptibil tuturor infectiilor posibile. Daca in stanga Prutului constiinta nationala a fost extirpata printr-o ocupatie straina, in Romania supralicitarea demagogica a acestor valori, punerea lor in slujba agentilor indigeni ai comunismului, in cei 25 de ani ai regimului Ceausescu, le-a compromis pana la aruncarea lor in desuetudine. Mai precara sub toate aspectele, Moldova isi va reveni insa incomparabil mai greu din aceasta letargie a spiritului.

Tradarea intelectualilor

Este adevarat ca tonul schimbarilor politice la sfarsitul anilor ’80 in Basarabia l-au dat intelectualii. Mai bine zis, ei au receptionat primii semnalul liberalizarii gorbacioviste. Elanul acelor zile mai staruie in amintirea multora dintre noi: adunari incendiare la Uniunea Scriitorilor, articole de presa in care s-au rostit pentru prima oara public, dupa 1945, intre Nistru si Prut, marile adevaruri despre identitatea moldovenilor, despre limba romana si istoria nationala. Am trait un adevarat delir al recuperarilor, intr-o perioada cand Romania inca mai gemea sub regimul Ceausescu. Atunci au iesit in prim-plan cateva figuri: Gr. Vieru, L. Lari, D. Matcovschi, N. Dabija, M. Cimpoi etc., iar cel mai popular saptamanal devenise Literatura si Arta. Din pacate – am spus-o si mai devreme – intelectualii basarabeni n-au reusit sa impuna un program de transformari radicale ale cadrului politic, economic si social pe care sa-l controleze. De fapt, nimeni nu stia ce trebuie facut, cum trebuie procedat, cu exceptia KGB-ului, care infiltrase masiv cercurile contestatarilor din epoca Gorbaciov. Au fost speculate si incurajate divergentele dintre lideri, multi dintre activistii “miscarii de eliberare nationala” s-au pricopsit cu mandate de deputati, privilegii, schimband vechea coruptie cu nepotismul “democratic”. In scurt timp, ei si-au regasit reflexele ancilare, formand “coada de cometa” a camarilei neocomuniste, iar masele au inceput sa puna pe seama “limbii latine”, adica a revendicarilor democratice de la inceputul anilor ’90, necazurile materiale si sa-i acuze pe cei cativa scriitori “tribuni” de extinderea saraciei.

Catre momentul formularii acestor incriminari, intelectualii nu mai puteau influenta mersul lucrurilor. Ei fusesera marginalizati de noua putere, care i-a folosit pentru a se legitima in functie (nu altfel a procedat FSN-ul lui Ion Iliescu cu disidentii anticomunisti), iar apoi i-a transformat in “oile negre” ale tranzitiei, in tapii ispasitori ai crizei economice, care a umplut buzunarele multor demnitari. Oricat de abuzive, invinuirile de acest gen aveau un temei. Reactia dezaprobatoare a maselor voia sa spuna, in realitate, ca treaba nu fusese dusa pana la capat, ca valorile nationale, exaltate de scriitori, ramasesera simple sloganuri, intr-o perioada in care balticii abordau cu mult curaj reformele economice si treceau la demontarea vechilor structuri. Pentru ca nu s-a urmat aceeasi cale, nemultumirea populara in Republica Moldova a putut fi lesne apropriata si canalizata de serviciile de intoxicare impotriva intelectualitatii democratice.

O “genealogie” problematica

Ce a lipsit protestatarilor din anii ’88-’91 pentru a-si indeplini misiunea?? Ca sa raspundem acestei intrebari ar trebui sa cercetam, oricat de sumar, ereditatea inteligentziei basarabene. Marea ei majoritate, inainte de ’89, o constituiau intelectualii din prima generatie, copii de tarani saraci trimisi de parinti sa faca “scoala inalta” la Chisinau. Legatura lor cu Romania interbelica era deformata de propaganda si, in cel mai bun caz, se construise indirect si accidental, prin lecturi facute pe furis: a citi o carte romaneasca insemna sa comiti un delict impotriva statului sovietic. A fost perioada cand din frica sau parvenitism, multi intelectuali au devenit informatori KGB inca de pe bancile facultatii. Aici se poate vedea deosebirea dintre o tara est-europeana aservita Moscovei (cum a fost Romania comunista) si o republica sovietica. Daca prima isi mai salva un rest de suveranitate, cea de-a doua era o colonie in deplinul inteles al cuvantului, feuda unor satrapi insarcinati sa puna in practica politica rusificarii. Diferenta aceasta trebuie perceputa, pentru a se intelege dificultatea schimbarilor postcomuniste din Moldova de Est.

O data cu institutiile statului roman, in 1940 si apoi in 1944, dincolo de Prut s-a retras si traditia culturala romaneasca, demnitatea carturarului, civilizatia Europei. In timp ce natiunile din zona restabileau, in 1989, libertatile democratice, economia de piata, conexiunile cu Occidentul, moldovenii abia isi descopereau identitatea proscrisa, sondau in subteranele unei memorii evanescente. Nu e de mirare, deci, ca militantismul intelectualilor basarabeni n-a putut depasi revendicarile strict culturale, daca in 1991 singurii care stiau sa formuleze de bine-de rau un document in limba romana erau filologii!? In medicina, stiintele tehnice, economie trona limba “eliberatorilor” din ’40. In aceasta ordine de idei ar fi util sa amintim ca “nationalismul” lui Ceausescu nu a facut decat sa accentueze izolarea Basarabiei fata de Romania, nicidecum sa o apropie (aviz fostelor “cozi de topor” ceausiste, induiosate azi de soarta Basarabiei!), servind intre altele rusilor pretextul declansarii unui val de persecutii impotriva “elementelor antisovietice” de la Chisinau – o campanie ce arunca provincia noastra, la inceputul anilor ’70, intr-un obscurantism spiritual de tip stalinist.

Si azi, dupa 10 ani de la caderea imperiului, nu e usor sa gasesti moldoveni care sa exprime clar, romaneste, ceea ce simt. Oamenii au o gandire tulbure, naclaita – cum ar reusi dar sa se ridice la un nivel de generalizare, care sa le permita corecta evaluare a realitatii si a proceselor in care sunt atrasi, adesea fara voia lor?

Departe de a fi scuzabile prin aceasta stare de fapt, derapajele intelectualilor moldoveni, dupa ’89, au grevat inca si mai mult recuperarea normalitatii.

Refuzul decomunizarii

Prima demisie morala de proportii, in epoca Gorbaciov, se leaga de numele lui Ion Druta. Inclus in componenta comisiei Congresului Deputatilor Poporului din URSS pentru dezavuarea Pactului Ribbentrop-Molotov, el a boicotat prin neprezentare la sedintele acesteia, astfel ca, ramasa fara avocat, Basarabia nu a mai fost pomenita in documentul final alaturi de Tarile Baltice, reprezentantii carora au luptat cu indarjire pentru adoptarea declaratiei in forma cunoscuta. Ulterior, Druta si-a confirmat din plin statutul de cartita a Moscovei, devenind ideologul “noii statalitati moldovenesti”, ostila Romaniei. Intelectualii de la Chisinau nu se dovedeau cu nimic mai prejos decat autorul Bisericii albe si puneau umarul in primavara lui 1991 la demiterea lui Mircea Druc – primul premier anticomunist de la Chisinau – printr-un complot “democrato-securist”, urzit in culisele Parlamentului si ale Presedintiei. La fel de stranie si neasteptata a aparut in epoca demisia in bloc, la scurt timp, a celor patru lideri parlamentari filoromani – Al.Mosanu, V. Nedelciuc, V.Matei, I.Hadarca. Gestul lor, explicat stangaci si neconvingator in fata opiniei publice, se solda cu relansarea politica a lui Petru Lucinschi, care ajungea in fruntea Parlamentului moldovean, dupa o spectaculoasa cariera facuta in ierarhia superioara a PCUS.

Nu am fi asistat la aceasta rusinoasa degradare, daca am fi avut un autentic proces de decomunizare in Moldova, asta insemnand adoptarea legilor lustratiei si a accesului la dosarele securitatii. Acum un an si ceva, presedintele Lucinschi remarca in cadrul unui interviu acordat ziarului Saptamana din Chisinau, ca daca s-ar deschide arhivele KGB-ului “am ramane fara intelectuali”. Nu cinismul unei asemenea afirmatii socheaza, ci lipsa de reactie la ea, suspecta tacere a “liderilor de opinie” basarabeni in fata acestei declaratii jignitoare, tacere care sugera ca presedintele stie ce spune. Numai ca dl Lucinschi nu ne pare persoana cea mai potrivita (avand in vedere trecutul sau de aparatcik) pentru a califica problema dosarelor de la securitate; si daca a facut-o totusi a fost – cum s-a vazut din interviul amintit – cu titlu de santaj. Nimeni nu a ridicat cu seriozitate in Republica Moldova, dupa 1989, problema dosarelor securitatii. Cand vine vorba de KGB, un aer de complicitate generala, in care aluziile se sting inainte de a produce efecte, te ajuta sa intelegi dimensiunile perversitatii pe meleagurile noastre. Cvasitotalitatea colaborationismului intelectual sub regimul sovietic a impiedicat “deratizarea” scenei politice moldovenesti de oamenii Moscovei. Aflati sub o eterna sabie a lui Damocles, intelectualii basarabeni n-au fost in stare sa se uneasca in jurul unei forte politice cu adevarat reformatoare, pe care sa o duca la victorie. Mult mai solidar si mai omogen, de fiecare data, s-a dovedit votul minoritatilor etnice (circa 30 % din electorat). Rusofonii opteaza constant si disciplinat pentru partidele de stanga, care intruchipeaza nostalgiile lor dupa fostul regim. Suficient pentru pastrarea actualului status quo. Fortele democratice si nationale n-au detinut niciodata majoritatea in parlamentul Republicii Moldova, o majoritate capabila sa determine o ruptura definitiva de “trecutul blestemat”. Cauza principala a acestei atomizari a optiunii democratice in Moldova trebuie cautata in ratarea decomunizarii de care vorbeam.

“Anticomunisti” in Basarabia, comunisti in Romania

Si pentru ca spectacolul compromiterii intelectualilor sa fie deplin, poetii nostri militanti au contribuit la deteriorarea imaginii Basarabiei in Romania incheind aliante reprobabile cu partidul “Romania Mare”, cu PSM-ul lui Ilie Verdet, cu PUNR-ul lui Funar, sau prietenii cu indivizi dubiosi, asemeni lui Victor Craciun, care ajungea ulterior (ce surpriza!) purtator de cuvant ai concernului rus “Lukoil” in Romania. Din cauza acestor concubinaje dezonorante, multi ani scriitorii si intelectualii romani respectabili din Romania au ezitat sa treaca Prutul, asociind – cumva pripit si nenuantat – Basarabia noului val patriotard, “romanismului” funambulesc gen “Flacara”. Cum poti sa fii concomitent anticomunist la Chisinau si comunist la Bucuresti? – observa pe buna dreptate intr-un interviu Dorin Tudoran in legatura cu manevrele unor Gr. Vieru si L. Lari. Dispretul afisat al acestora fata de privatiunile suportate de conationalii nostri sub dictatura lui Ceausescu a adus prejudicii majore cauzei Basarabiei in Romania.

Aparitia unei noi generatii de intelectuali, atasati modernitatii si valorilor liberale, mai reuseste sa spele rusinea de pe obrazul provinciei noastre. Acesti tineri insa nu dispun de parghii de influenta comparabile si, in plus, incercarea lor de a promova spiritul critic in cultura, atitudinea necomplezenta fata de prestatia de dupa 1991 a celor ce se mai considera inca “apostoli ai neamului” in Moldova a provocat din partea literatilor respectivi teama de a nu-si pierde soclurile. Paradoxal, in loc sa-si asume greselile comise, propria lipsa de consecventa si luciditate, vechii “luptatori” si-au reorientat discursul impotriva noilor inamici: tinerii intelectuali critici. Aceasta debusolare penibila ii face sa priveasca integrarea europeana cu o neincredere psihanalizabila, sa o considere un pericol la adresa “valorilor moldovenesti”, perceptie care – mai trebuie spus? – convine de minune puterii de la Chisinau, mai exact: adeziunilor sale promoscovite.

Neavand o viziune de ansamblu a scopurilor si mijloacelor, Uniunea Scriitorilor i-a sustinit in ultimii ani pe diversi veleitari politici care au plasat institutia de o parte sau alta a unor baricade meschine, umbrindu-i renumele. Tradarea intelectualilor, a celor cu mandat de deputati ai CDM, BpMDP si PFD, si-a atins in februarie 2000 momentul de varf prin alegerea comunistului Misin in postul de vicepresedinte al Legislativului, care a condus, pentru prima oara dupa opt ani de la declararea independentei, sedintele Parlamentului in limba rusa. Asadar, “ciclul revolutionar” s-a incheiat. Am revenit la punctul de pornire, dar acum cu idealurile facute scrum, dispretuiti si injurati de toata lumea: de la politicieni la oamenii simpli. Umbre vlaguite intr-o tara devastata, careia i-am dorit numai binele. Nu-i asa?

Criza sistemului politic

Incapacitatea desprinderii de vechile structuri a generat in Republica Moldova o grava criza a sistemului politic. Lipsa de eficienta a actului de guvernare a fost resimtita si in anii prezidentiatului lui Mircea Snegur, si pe durata mandatuluui actualului presedinte, Petru Lucinschi. Fapt pentru care cei doi au incercat sa schimbe ceva in distributia responsabilitatilor la nivel inalt. Nenorocirea este ca ambii au inteles iesirea din impas prin augmentarea mai multor prerogative pentru presedinte si nu prin separarea clara a puterilor in stat, consolidarea institutiilor fundamentale, descentralizarea administrativa, dezvoltarea autonomiei locale s.a.m.d. Pe vremea cand Snegur solicita imputerniciri sporite, Lucinschi, presedintele de atunci al Parlamentului, n-a fost de acord cu ideea, dar nu de dragul principiilor democratice, ci numai pentru a-si bloca fostul “tovaras de drum”. La trei ani dupa ce a devenit presedinte, rolurile s-au inversat: Lucinschi isi doreste cu ardoare aceeasi cumulare de “virtuti”, ba chiar initiaza un proiect de reforma constitutionala, iar Snegur se opune. Mecanismul rivalitatii dintre cei doi fosti demnitari de partid comunist, dincolo de aspectul sau hilar, ne arata ca ambii au ramas prizonierii mentali ai unui sistem de reprezentari perimate, care pun in chestiune insusi destinul democratiei in Republica Moldova. Acestor impulsuri autoritariste i se adauga instinctul paternalist al populatiei: basarabenii asteapta solutia-miracol a omului providential, care sa le incurajeze propria eschiva de responsabilitate.

O alta initiativa, venita in contrapartida, apartinand unui grup de deputati, vrea sa transforme Moldova in republica parlamentara si pune sub semnul intrebarii scrutinul prezidential din toamna anului 2000. Si de aceasta data, intentia nu merge mai departe de interesele imediate ale partizanilor sai – intre care se numara fostul cirac al lui Lucinschi, speaker-ul parlamentului Dumitru Diacov – si urmareste smulgerea initiativei politice din mainile presedintelui. Daca obiectivul va fi atins, in scurt timp este foarte probabil sa asistam la un demers de sens invers: repunerea functiei de sef al statului in drepturile pierdute, pentru ca in Moldova nu doctrinele fac politica, ci interesele fluctuante ale unor persoane sus-puse.

Nici regimul parlamentar, in varianta moldoveneasca, nu este fara cusur. Dar daca republica parlamentara consuna totusi, de bine-de rau, cu traditia vest-europeana, forma de guvernare prezidentiala, pentru Moldova, nu la Paris isi are modelul, ci in persoana dictatorului Lukasenko, si in republicile ex-sovietice din Asia Mijlocie, unde presedintele de azi al Moldovei a fost o vreme secretar al doilea al PCUS – o experienta care nu se uita cu una-cu doua. Occidentul ezita sa se pronunte mai ferm in legatura cu pulsiunile autoritariste ale liderului moldovean, vazand in ele (sau, mai degraba, dorind sa vada) niste framantari inevitabile, o incercare de redresare a lucrurilor potrivita firii oamenilor dintre Prut si Nistru. Occidentul s-ar putea sa aiba dreptate, numai ca Moldova nu are nimic de castigat dintr-o asemenea confirmare.

Manipulari si jocuri duplicitare

Doua episoade, legate, din pacate, de instrumentarea numelui lui Ilie Ilascu in scopuri politicianiste, au scos la iveala metastaza sistemului puterii la moldoveni, capacitatea de a macula pe oricine se lasa antrenat, cu voie sau fara voia lui, in acest joc. Prima secventa s-a derulat in campania electorala din 1996, cand presa din subordinea dlui Lucinschi a publicat niste pretinse scrisori de desolidarizare ale lui Ilascu, incarcerat la Tiraspol, fata de colegii sai din Frontul Popular Crestin Democrat – formatiune care il sustinea pe Mircea Snegur in alegeri. Inutil sa mai adaug ca asa cum primul presedinte al Republicii Moldova n-a facut nimic pentru eliberarea patriotilor romani, la fel dl Lucinschi – de care isi legase Ilascu sperantele – a trecut cu “gratie” peste promisiunile facute in acest sens. Dupa trei ani, “votul” lui Ilie Ilascu, ales deputat pe lista PFD-ului lui Valeriu Matei in alegerile parlamentare din martie 1998, era folosit de alianta majoritara (ADR), imputinata prin retragerea frontistilor, la instalarea guvernului Sturza, careia ii lipsise la prima incercare de validare un singur vot. Manevra s-a dovedit de doua ori vicioasa: pentru ca era lovita de nulitate juridica (votul “liber exprimat” al unui condamnat la moarte) si de deficienta morala: a folosi, in scopuri de partid, numele lui Ilascu, fara a face ceva pentru detinutii de la Tiraspol.

Ca urmare, demiterea cabinetului Sturza – investit printr-o frauda originara – a fost iminenta, si dintr-o perspectiva usor mistica s-ar putea spune ca “votul” lui Ilascu s-a razbunat. Guvernului Sturza i s-au imputat, dinspre dreapta, inflexibilitate in relatiile cu partenerii din ADR (fapt ce a dus la iesirea de la guvernare a formatiunii lui Iurie Rosca, careia nu i s-a oferit nici un post ministerial cu greutate), promovarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice: judetul Taraclia, locuit in parte de bulgari (a treia enclava de acest fel, dupa Transnistria si regiunea gagauza), refuzul de a inregistra Mitropolia Basarabiei, si un grad ridicat de coruptie – ultima acuza sustinuta si de comunisti. Varf la toate a pus incapacitatea guvernului de a asigura tara cu resurse energetice, in toamna lui 1999, fapt pentru care am trait in Republica Moldova cea mai cumplita iarna din “epoca” independentei. Tot ca paradoxala apare alianta provizorie a frontistilor cu fractiunea parlamentara a partidului comunist, dar aceasta “mutare” s-a intors ca un bumerang impotriva lui Iurie Rosca, demis din functia de vicepresedinte al Parlamentului de catre o majoritate ad-hoc comunisto-aderista. Sa mai amintim si ciudatul refuz al actualei opozitii, compuse din CDM, PFD si BpMDP, de a accepta privatizarea combinatelor din industria vinurilor si tutunului, cerute imperios de FMI si Banca Mondiala, drept conditie a reluarii asistentei financiare pentru Republica Moldova. Puternice interese de clan, care au a-si apara profituri fabuloase, se interpun acestor masuri reformiste, developand impostura angajamentelor pro-occidentale ale partidelor din ADR, care nu se dovedesc cu nimic mai prejos decat “inamicii” lor ideologici, comunistii, in ce priveste torpilarea relatiilor cu Vestul.

In acest moment Republica Moldova nu are o majoritate parlamentara sigura. Guvernul Braghis, investit in decembrie 1999, ca ultima sansa inaintea anuntarii unor alegeri parlamentare anticipate, se poate prabusi la prima defectiune. Fractiunile parlamentare iau in calcul o eventuala dizolvare a parlamentului si-si arunca unii altora responsabilitatea ca pe o bila fierbinte, sub privirile tot mai dezgustate ale electoratului. Nimeni nu doreste efectiv guvernarea, ci doar beneficiile ei. Aceasta stare de spirit in mijlocul clasei politice anunta intrarea Moldovei intr-o deriva periculoasa.

Agonia economiei

Precum in alte regiuni ale fostului imperiu sovietic, in Moldova s-a instalat regimul rapace al unor indivizi ce-si impart intre ei patrimoniul public, fara ca pentru aceasta postura privilegiata sa-i fi recomandat o biografie de intreprinzatori onesti. Secretul succesului lor se bizuie pe? dosar, pe apartenenta la fosta nomenclatura comunista, cuplata, mai nou, cu mafiile din spatiul CSI. Specificul preponderent agrar nu a permis economiei moldovene o marja de adaptare la rigorile pietei internationale, iar lipsa de interes a guvernantilor pentru promovarea unor reforme autentice a dus la cresterea enorma a economiei subterane (pana la 80 %) si la o evaziune fiscala imposibil de controlat. Salariul mediu in Moldova este de 315 lei (25 dolari), in timp ce cosul minim de consum a fost stabilit in aprilie curent la 952 lei (75 dolari). Stabilitatea monedei nationale, mentinuta ani buni prin neplata pensiilor si salariilor, a devenit o amintire o data cu prabusirea rublei rusesti in august 1998, astfel ca fara o creditare externa statul nu va reusi sa pastreze inflatia sub control. “Privatizarea populara”, in baza bonurilor patrimoniale, pe care o lauda atat de mult dl Theodor Stolojan, in vizitele sale la Chisinau in calitate de supervizor al Bancii Mondiale pentru Republica Moldova, s-a dovedit o cacealma: asa-zisele “fonduri de investitii” n-au eliberat nici un fel de dividente cetatenilor. Tot o promisiune electorala neonorata a ramas indexarea depunerilor banesti ale populatiei din perioada sovietica, facute praf peste noapte, si corelarea salariilor cu cresterea preturilor. Suspendarea finantarii externe (care ar fi trebuit sa se ridice in 2000 la circa 150 milioane dolari), din cauza respingerii in Parlament a privatizarii marilor intreprinderi, a adus Republica Moldova in pragul incapacitatii de a-si plati datoria externa, ceea ce va implica o reducere si mai drastica a cheltuielilor bugetare.

Razboiul energetic

Independenta economica a Moldovei se joaca in sectorul energetic. Degringolada lui a atins paroxismul pe durata ultimilor 8 luni, in care Moldovei i s-au inchis periodic robinetele la gaze si curent electric de catre furnizorii rusi. Cu exceptia acordului semnat acum doi ani cu societatea “CONEL”, autoritatile moldovene n-au facut nimic pentru identificarea unor surse alternative de energie si diminuarea dependentei fata de Rusia. Dimpotriva. Argumentul caracterului implacabil, “fatal” al relatiilor cu Rusia a fost trambitat mereu din ’91 incoace, doar pentru ca “stabii” moldoveni nu au avut o motivatie personala pentru a curma aceasta situatie, care le asigura credibilitate politica la Moscova si profituri considerabile. Relatia Chisinaului cu furnizorii de energie din Est e intermediata de o serie de firme-capusa, care ruleaza banii platiti de populatie pentru consumul curent. Oferta romaneasca a fost pana nu demult respinsa cu obstinatie. Fostul premier Sangheli nu a vrut sa auda de participarea Moldovei la darea in folosinta a blocului 2 al centralei nucleare de la Cernavoda. Odiseea societatii “Tirex-Petrol”, care urma sa treaca in posesia unui consortiu de firme romanesti in contul datoriilor la energia furnizata de Romania, dovedeste ca, “undeva, acolo, sus” nu se doreste sporirea prezentei romanesti in economia Moldovei – proces care ar implica o schimbare a raportului de forte in statul dintre Prut si Nistru, pentru prima data dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Desi nu s-au efectuat sondaje, azi toata lumea pare sa fie de acord ca niste alegeri parlamentare anticipate i-ar duce pe comunisti in situatia de a guverna singuri. Dar nu aceasta perspectiva ii sperie pe moldoveni, ci indolenta si coruptibilitatea functionarilor publici – de la angajatul de la primarie la ? plus infinit in ierarhia statului -, insi carora nu le pasa de cetatean. Sistemul rigid al administratiei de pe timpuri n-a fost inlocuit prin responsabilitate in epoca postsovietica. Rapida imbogatire a unei minoritati s-a facut prin pauperizarea majoritatii, care se simte abandonata, tradata de reprezentantii sai democrati, si drept urmare nu mai vede o valoare in libertatea de a alege, proclamata drept cea mai mare realizare de dupa 1989. Retorica desantata, fals-europeana, a “Familiei” de la conducere face mai mult rau ideii de democratie si de reforma, in Moldova, decat o cascada de articole injurioase din presa comunistilor.

Convulsiile disperarii

Ce sanse de supravietuire ar mai avea statul dintre Prut si Nistru??? Viata continua, dar nu oricum. Moldova nu dispune de oportunitati europene. Ea a ramas pe dinafara procesului de extindere al UE – un dosar al integrarii europene, de felul Strategiei de dezvoltare pe termen mediu a premierului Migur Isarescu, nu a fost elaborat la Chisinau, unde prioritatile sunt altele. Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est nu a inclus Moldova printre tarile beneficiare, desi problema separatismului transnistrean ar fi trebuit sa o aduca in atentia arhitectilor Pactului. Politica “neutralitatii”, proclamata de oficialitati, care le face sa aiba retineri fata de NATO, nu asigura deloc Republicii Moldova securitatea in raport cu amenintarea rusa. De curand i-a fost suspendata sine die si creditarea externa. Deprimant este faptul ca fara sa fi trecut printr-un razboi, ca fosta Iugoslavie sau Cecenia, statul moldovean tinde sa atinga indicii economici din aceste zone, ba chiar sa se situeze, in unele cazuri, mai jos.

Precum orice organism care nu vrea sa cedeze in fata bolii, pericolul trebuia sa nasca, in sanul societatii dintre Prut si Nistru, o reactie de aparare.

Revirimentul ideii unioniste

Modul in care a fost intampinata de majoritatea ziarelor, inclusiv de cele “democrate” si “independente”, si de clasa politica de la Chisinau initiativa formarii Uniunii interstatale Romania-Republica Moldova ne-a demonstrat ca majoritatea receptorilor sai, din zona establishement-ului politic si mediatic moldovean, aveau o agenda de lucru diferita. S-a decretat instantaneu ca nimeni nu are voie sa lanseze idei atat de “nastrusnice”, ca nu e momentul, ca exista problema Transnistriei, ca ce-o sa zica UE, Moscova, Washingtonul, ca ar fi fost nevoie de consultari prealabile cu partidele parlamentare etc., etc. Initiativa ridica, intr-adevar, mai multe semne de intrebare, inclusiv in legatura cu formatiunea ce si-o aroga – “Miscarea Salvarii Nationale” -, dar trebuie spus ca ea ofera in sfarsit un obiect de dezbatere opiniei publice de la noi si reprezinta o incercare de adaptare a idealului unionist la conditiile contextului imediat. O “uniune interstatala” Bucuresti-Chisinau (ea poate fi definita si altfel, important este sa exprime o vointa politica fara echivoc) inseamna un sir de pasi concreti privind armonizarea legislativa, uniunea vamala, controlul la frontiera, moneda unica etc., adoptate conform unor criterii de integrare europeana. Acest spectru de acomodari reciproce ar avea darul sa curme procesele distructive care macina Republica Moldova, dand in acelasi timp ambelor parti sentimentul unei apropieri nefortate. Cine declara, fals ingrijorat, in Basarabia, ca un asemenea scenariu va impiedica Romania sa acceada in structurile europene si euroatlantice si ca in general va zdruncina echilibrul Universului, se teme pentru favorurile sale de deputat sau ministru, pentru comoditatea asigurata de actuala impartire a puterii sau vede profilandu-se la orizont o competitie mult mai dura in sfera propriei meserii. Iar daca asemenea temeri provin din partea unor politicieni, functionari de stat sau oameni de presa romani ma intreb daca ele nu camufleaza aceleasi interese sau inertie structurala care au impiedicat realizarea unor reforme radicale si autentice in Romania ultimilor zece ani. Ne-am obisnuit sa auzim tot felul de dascaleli “superioare”, de o parte sau alta a Prutului, insa acest scepticism dizolvant nu ne-a dus nicaieri. Evident, niciodata “nu se va putea,” niciodata “nu va fi momentul” sa iesim din cercul vicios al prostiei si manipularii, mereu vom deranja pe cineva. Dar ce stim noi despre felul in care rodesc ideile in lume, despre sansele lor de reusita???

Cine credea ca Romania va fi invitata pentru inceperea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana, cand performantele economice nu o recomandau deloc acestei oferte, ca trebuia sa vina razboiul din Kosovo, prilej cu care romanii si-au suprapus, la nivelul conducerii politice, vorbele pe fapte – cum de putine ori in acest secol -, pentru ca lumea sa-si schimbe parerea despre noi si sa ne ofere un premiu nevisat!?

Asa e si cu Moldova. Nimic pana acum nu a zdruncinat linistea de cimitir in care se afunda acest statulet, deconectat rand pe rand de la sursele de energie. Trebuia sa simtim in sfarsit respiratia Europei in preajma noastra, pentru ca si oamenii simpli sa realizeze ca solutia se afla chiar sub nasul lor. Cozile uriase de basarabeni la consulatul Romaniei din Chisinau dornici sa obtina cetatenia romana – oameni care “s-au saturat de Republica Moldova”, s-au saturat de mizeria si lipsa de perspective la care i-a condamnat o casta de privilegiati hrapareti – , aceasta priveliste a disperarii umane, exprimand un vot de blam categoric tuturor guvernantilor de dupa 1991, sugereaza ca gheata incepe sa se sparga, ca declicul multasteptat in constiinta moldoveanului pare sa se fi produs. Uneori istoria nu mai are rabdare. Ca dovada ca nu e de glumit, MAE de la Chisinau este dispus sa negocieze cu Bucurestiul un acord privind dubla cetatenie, ceea ce ar putea influenta si textul Tratatului de baza in sensul adoptarii unei formule de integrare reala a celor doua state romanesti. Occidentul nu va privi niciodata Republica Moldova drept o entitate capabila sa-si construiasca un destin insular – ea ramane un teritoriu asociabil unuia sau celuilalt sistem de referinta: Europei sau Asiei. Moldova ar putea reveni in gratiile lumii civilizate daca va spune “good bye” Moscovei si nu va mai juca la doua capete, dezamagind prin ambiguitati transparente si inconsecvente penibile. O eventuala alaturare a Moldovei calendarului de integrare al Romaniei nu va constitui o surpriza si nu credem ca va schimba viziunea generala a UE asupra invitarii Romaniei la negocieri; cel mult va introduce unele corecturi. Deocamdata, in aceasta etapa, este nevoie de o securizare a frontierei de la Nistru, pentru a se putea descongestiona hotarul de la Prut.

“Proba de foc” a clasei politice moldovene

Optiunea pro-europeana nu va avea credibilitate in exterior, daca nu este reexaminat statutul actual al Republicii Moldova, anume prezenta sa in CSI. O initiativa relativ mai proaspata a crestin-democratilor in Parlament vizeaza iesirea Moldovei din CSI. Lansarea acestor idei – fie ca provin din sanul unor partide extraparlamentare (PNL), cum este crearea Uniunii Interstatale Romania-Republica Moldova, fie ca apartin unor forte politice reprezentate in Legislativ (PPCD), recte: parasirea CSI (doua actiuni complementare, pana la urma) – are meritul de a fi developat duplicitatea multor “directori de opinie” si lideri de partid “democrati” de la Chisinau, de a fi tras o linie de demarcatie intre demagogii nationali (profitorii retoricii patriotarde) si oamenii preocupati in mod sincer de destinul comunitatii lor. Initiativele amintite reprezinta “proba de foc” a clasei noastre politice. Judecand insa felul in care sunt torpilate, ele vor avea, se pare, soarta tuturor tentativelor de pana acum ce si-au propus o solidarizare in jurul unei idei de salvgardare nationala.

Pentru Moldova, evident, nu exista o alta cale decat integrarea europeana. Tot ce s-a experimentat pana acum in materie de “independenta” CSI-sta s-a dovedit o catastrofa. Raman convins ca se poate gasi o solutie comuna, acceptabila si pentru Romania – care sa nu-i obstaculeze apropierea de UE – si pentru Moldova, care sa o scoata de sub incidenta pericolului rusesc, plasand-o pe orbita Europei. Problema la noi este insa ca nu se vrea identificarea adevaratelor solutii. Nu pare totusi suspecta aceasta inversunare?? Pentru ca nu mai vorbim de un abstract ideal national, proiectat intr-un viitor imprecis, ci despre ceva fezabil azi, realizabil intr-o formula sau alta. Eu cred ca si autoritatile romane ar fi mai receptive fata de initiativele basarabene daca oficialii de la Chisinau ar demonstra o mai mare dorinta de apropiere si ar inceta sa mai fie uneltele docile ale vointei Moscovei in regiune. Afirmatia este reciproc valabila.

Ce va urma?

Prezentul studiu, evident, ar putea continua, evenimentele in derulare ii vor adauga alte file. Una dintre ele, obligatoriu, va cuprinde o analiza a politicii statului roman fata de Republica Moldova (daca a existat vreuna) in ultimul deceniu. Deocamdata, la capatul incursiunii de fata, as dori sa spun ca nu ma simt mai incarcat de certitudini decat la inceput, chiar daca acest text s-a limpezit pe parcurs. Falimentul este o notiune ea insasi partiala, tranzitiva, care nu ameninta neaparat cu o cadere in abis, ci anunta iminenta trecerii intr-o noua calitate. Esecul geopolitic moldovean nu ne da nici un fel de bucurie. Il constatam la rece. Constatarea aceasta nu este fructul unei atitudini, al unei inflamari umorale, si ne implica afectiv doar prin imensele frustrari pe care il aduce. Or, suferinta nu stie sa gaseasca intotdeauna remediile potrivite si obisnuieste sa confunde paleativele cu panaceul. Cea mai grava consecinta a falimentului basarabean este ca soarta de mai departe a Moldovei va fi determinata de noile impartiri ale sferelor de influenta, de vartejul evenimentelor din intreaga regiune, si va depinde mai putin de vointa poporului, cum inca mai aveam senzatia in august 1991. Nu mai suntem in stare a articula o optiune in deplina libertate, in Moldova, prospectiunile noastre “se sprijina” pe hazard. In ce ritm se va integra Romania in Uniunea Europeana si NATO? Cum se va reflecta vointa expansionista a Rusiei dupa inscaunarea noului “tar” Putin? Va fi lasata Moscova sa-si faca de cap pana in pragul unui nou razboi rece? Ce se va intampla cu identitatea oamenilor dintre Prut si Nistru? Cu existenta lor biologica? Vom reusi sa ne vindecam ranile trecutului, sa reintram in familia natiunilor libere, sau peste ani (ca intr-un cosmar din filmele lui Hichkock) eventual doar strazile Mihai Viteazul, Decebal, Stefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Traian, Alba Iulia, s.a.m.d. vor marturisi unor urmasi alolingvi ca aici au locuit romani?? Intrebarile explodeaza, isi deschid evantaiul chiar din punctul final pe care-l punem acestei anamneze.

Un lucru insa e clar: la un deceniu de la caderea Cortinei de Fier, moldovenii nu mai pot da vina decat pe ei insisi. Suntem lasati de capul nostru, cu micile noastre mizerii si marile noastre tradari, care ne transforma in niste fantose ale destinului. Scenariul “elvetian”, asupra caruia unii, la Chisinau, si-au facut sperante interesate, s-a dovedit o iluzie in conditiile geopolitice ale Basarabiei de azi, cu structura ei umana calamitata de 50 de ani de comunism. Republica Moldova nu a stiut sa profite de bunavointa Occidentului fata de “un nou stat aparut pe ruinele imperiului sovietic”, care, nu-i asa?, trebuie ajutat sa se puna pe picioare. Nici nu avea cum. O perceptie de sine deformata, incapacitatea de a asuma criteriile si exigentele lumii democratice au produs o realitate politica si economica pe masura. Numai o constiinta romaneasca recuperata si o data cu ea imbratisarea modelului european ar fi putut sa precipite evolutia in bine a Republicii Moldova, conferindu-i o legitimitate mult mai temeinica in fata lumii. Atata timp cat basarabenii nu vor accede la identitatea lor refulata, nu Eminescu, Blaga sau Noica vor fi spiritele tutelare ale pamantului lor, ci “in veci neuitatii” Ribbentrop si Molotov. Cu acesti parinti vitregi, pe care nu am reusit sa-i exorcizam, prezentul nostru ramane un infern.”

Loading Facebook Comments ...

66 Comments

Add a Comment
  1. Doamna Vitalia,

    Va admir ca aveti o energie atat de mare ca intrati in polemica cu toti si faceti likbez de la opinca la vladaca. De la anonimii de pe blog cu „barosanii” gen manipulatorul C.Tanase etc.

    Viitorul Romaniei si al romanilor este reUnirea de la Nistru pana la Tisa. Vrem noi or nu vrem. Cu Pavlicenco or fara. Personalitati ca Doamna Vitalia pot doar sa acecelereze acest fapt real si natural istoric.

    Doamna Vitalia, imi permit sa va dau un sfat, promovand ideea Unirii, cu toata energia D-voastre sa avansam, si sa insistam ca capitala Romaniei Mari sa fie orasul Chisinau.

    Doar asa Statul Roman Unitar va fi un Stat prosper european. De la Nistru pana la Tisa. Bucurestiul ramane un New-York american, o capitala economica, un Toronto canadian, Chisinaul o Ottawa, un Washington. Un simbol al Unitatii. Cum a devenit Berlinul de azi. Nu este ceva absurd. Dupa mine este o solutie pentru salvarea Romaniei si cetatenilor sai de diferite etnii. Dela unguri din transilvania, tigani din oltenia pana la si rusi din Basarabia. Un stat modern european.

  2. corect, dar majoritatea poporului inca nu-si doreste asta si dragoste cu de-a sila nu se poate.
    trebuie sa se schimbe o generatie, sa uite propaganda cu care a fost intoxicata, iar urmatoarea sa creasca libera, cu valorile nationale, fara teama de Romania.

  3. Extraordinar articolul lui Vitalie Ciobanu…a adevarata radiografie a spatiului basarabean…in privinta Unirii o sa amintesc ce spunea Neagu Djuvara intr-una din cartile sale si e foarte important…”Romania este singura tara mare din Europa a carei unitate e exclusiv intemeiata pe limba…mai toate celelalte state europene s-au constituit pe baza unei istorii comune,de cele mai multe ori cu populatii de limbi sau dialecte diferite,de ex. Franta,Spania,Italia,Elvetia,Anglia etc)…”

  4. Idei bune la inceput de an chiar de la primele mesaje, D-na Vitalia. Doar ca accentul trebuie pus nu atit pe uniunie pe baza limbii vorbite cit pe crearea unui spatiu economic comun si liber. Avem toate premizele sa devenim intr-adevar un stat prosper si civilizat, cu toate neajunsurile din ambele state romanesti. Avem cel mai capabil tineret, in care trebuie de investit la maximum, de pregatit ziua de mine. Este necesar de a spune lucrurilor pe nume si de efectuat o delimitare a puterilor in stat real, bazat pe respectarea stricta a legilor adoptate si a constitutiei. Doar ca avem nevoe nu de o AIE lesinata blocata de contradictii de interes personal, ci de o guvernare responsabila, cum spune d-l Filat. Sa facem concluziile respective chiar din greselile premergatorilor nostri, mentionate excelent de V.Ciobanu si D-stra ati procedat foarte bine publicind acest material. Sa ne ajute Dumnezeu, ca intr-o credinta in Hristos sintem un neam si vorbim aceeasi limba. Cit priveste comunistii, chiar e bine ca va fi o opozitie puternica si sa dorim succes in noul an la toate fractiunile din parlament. Sint toate premizele pentru Moldova sa devina realmente o istorie de succes. Doamne ajuta si La Multi ani pentru toti.

  5. Am citit articolul dlui Garnet si comentariul dnei Pavlicenco si imi vine greu sa ma pronunt. Parca amandoi au dreptate, desi inclin sa cred ca mesajul unionist promovat de PNL in campaniile din anul 2009 nu prea au ajutat societatea moldoveana. Poate chiar au ajutat PCRM atat in boicotarea referendumului, cat si in mobilizarea electoratului rusolingv la alegerile din 28 noiembrie. Ma rog, e o parere subiectiva a unui roman basarabean, care e si unionist.

  6. Liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Vlad Filat, a reiterat faptul că dacă preşedintele Alianţei Moldova Noastră, Serafim Urechean, accepta oferta şi mergea la alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010 pe lista partidului pe care îl conduce, atunci acest AMN avea să aibă acum şapte deputaţi.

    „Mie îmi pare rău că Serafim Urechean trişează şi spune că le-am oferit doar trei locuri candidaţilor AMN pe lista PLDM. Dacă AMN mergea pe lista PLDM la alegeri, atunci aveau patru deputaţi în primii 25 pe lista electorală. Numărul deputaţilor AMN avea să crească până la cinci dacă acumulam un scor care ne permitea să avem 30 de deputaţi. Noi avem 32 de deputaţi, iar dacă ţinem cont de rezultatul obţinut de AMN şi de redistribuire, atunci acest partid avea să aibă şapte deputaţi”, a precizat premierul Filat.

    Preşedintele PLDM a mai adăugat că niciodată nu a fost vorba de o fuzionare prin absorbţie. „Noi am vrut să le dăm o mână de ajutor colegilor din AMN. Nu a fost vorba de fuzionare prin absorbţie. Oricum, dacă acceptau propunerea, atunci alegeam fără probleme preşedintele ţării”, a conchis Filat.

    „Filat ne-a propus fuzionare prin absorbţie. Ceea ce spune el despre şapte fotolii în Parlament este foaie verde. Dacă ar fi fost aşa, poate ne mai gândeam, dar ei ne-au propus doar trei locuri în primii 30 de pe lista electorală”, a declarat anterior Urechean, pentru Jurnal.md, precizând că oferta PLDM a fost discutată în cadrul Consiliului Naţional al AMN şi acesta a luat decizia ca partidul să meargă separat în alegeri.

    La alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010 AMN a întrunit 35 289 de voturi valabil exprimate (2.05%), ceea ce nu i-a permis să depăşească pragul electoral de 4%.

  7. Ioan Popescu,ziarist,Romania

    Daca FDRM-ul dlui Dabija are sute de mii de membri- toti unionisti- de ce nu incercati o apropiere de acest impresionant grup de romani-basarabeni stransi in jurul catorva mari intelectuali, in frunte cu acad. N.Dabija.
    Ce va separa de acest grup,dna Pavlicenco?

  8. Adica cum ,, Vasile Garnet si Vitalie Ciobanu, pe care toata lumea, mi se pare, ii priveste in bloc ,, ? Cari bloc ? Ci aveţ în videri ? Nu vă placi băutura ,, Albastrele,, : )?

  9. Pt unu

    Pai, din cee ce spuneti se degaja doua intrebari:

    1. De ce, insa, majoritatea populatiei inca nu-si doreste? (ca stim – a fost asa invatata, ca sa spun mai exact – speriata…).
    2. Ca majoritatea populatiei sa doreasca – noi trebuie sa asteptam sa fie rau in tara asta, sa asteptam cind ne vor dori partenerii occidentali uniti cu Romania (niciodata, ci ne vor lasa sa vegetam, sa ne balacim intr-o tranzitie infinita generatii intregi).
    3. Sau sa ne acceleram viitorul spre NATO si UE prin/cu Romania, restabilind si adevarul istoric?

  10. Pt Ghenadie

    Nu sint sigura ca Moldova va fi o istorie de succes, nu ne va permite Rusia. Rusia nu ne vrea in NATO si UE, E clar, Si-atunci cum ne vom misca? Cu regimul separatist in circa si cu dependenta enegetica de Rusia? Avem noi oare o clasa politica necoruota carev sa desprinda RM de dependenta energetica? Nu s etem oare oamenii politici decidenti sa nu fie asasinati pt asa ceva, ci, mai curind, pun si ei botul la a cistiga din asta, in locul comunistilor? Sint multe intrebari aici, la care trebuie sa raspundem. Nu asta inseamna „guvernare responsabila”?

    Nici eu, categoric, nu dorescs a mergem spre Unirea cu Romania intr-o stare de epava demografica si economica, sociala si rurala…

  11. Pt Xiuşa Homici

    In pozitii si actiuni legat de revista Contrafort. Nu am inteles fraza „Nu vă placi băutura ,, Albastrele,, : )?”

  12. Muncind zi cu zi ,vom obtine in timp cele dorite spre constientizarea identitatii romanesti, folosind la maximum toate posibilitatile create in prezent.

  13. Pt Ioan Popescu,ziarist,Rom

    Problema cu FDRM-ul lui Dabija este complicata. Daca erau asa – sute de mii de membri – toti unionisti adevarati – era o alta treaba. Insa, se pare, ca dabija i-a tot adunat pentru niste pozitii ale sale, care au si fost „valorificate”, cind a devenit, „brusc”, membru al PNL din Romania, apoi ne-a solicitat si sprijinul nostru, al PNL din Moldova, l-am sprijinit nu numai cu sufletul, am gasit bani, am adus oameni la votare cind a candidat pt Parlamentul de la Bucuresti, raminind noi linga el pina in ultima clipa, pentru ca toti il cam parasisesra, cu tot FDP din RM al sau. Chiar el ne-a spus ca ajutati-ma, ca numai voi ati ramas linga mine. Ion Ungureanu i-a mai obrazat pe Filat, cind PLDM l-a sprijinit pe Pantiru, pe cei de la PL, care au defilat, impreuna cu Rosca, d ela PPCD, si cu fratii Roncea, din Romania, cu Eigen Tomac al lor.

    Dabija a cistigat, noi am lucrat constiincios. Insa s-a facut un troc, s-a mai falsificat si a iesit apoi Pantiru. Iar Dabija a plecat si de la noi a doua zi, nu a obtinut ca macar o data FDRM sa sprijine si PNL in orice alegeri si, atunci, noi i-am lasat cu cei care le dau bani – fie Filat, fie Plahotniuc. Vorbesc de scriitori, ca baza Sfatului FDRM e de pe acolo.

    Noi, PNL, am fost extrem de activi, am participat cu tineri, cu oameni, nu doar la campania electorala pt Dabija, ci si la toate actiunile Forului. Acum nu participam, ca nu ne sprijina in demersul politic unionist. Desi Imnul lor, Indemn la Unire, a fost luat de noi, prin acordul autorului si compozitorului, pentru PNL.

    Am scris un articol despre intelectualii nostri oportunisti. Aici e linkul http://www.pavlicenco.md/2010/10/27/spre-deosebire-de-intelectualii-pretinsi-%E2%80%9Ede-marca%E2%80%9D/

    Pe noi de Dabija nu ne separa ideologic nimic. Am si fost, deja, impreuna, in doua partide – PFD si, recent, in PNL, din care, dupa ce am muncit pt el, Dabija a plecat. Nu stiu daca a plecat si din PML.ro. L-am invitat primul pe lista pentru 5 aprilie, impreuna cu Anatol Petrenco. Practic, insa, FDRM a sprijinit mereu partide „pragmatice”, care, pentru noi sint antiunioniste. Timpul va arata cum vor merge aceste partide.

  14. Pt iurie cujba

    Sint intru totul de acord.

  15. Dna Pavlicenco s.a. l-au invinuit uneori pe Filat ca el nu s-a pronuntat transant in favoarea reconstituirii AIE imediat dupa alegeri. Categoric gresit! Am gasit o declaratie a lui Filat din 29 noiembrie, prin care i-a taxat dur pe bolsevici si a spus cat se poate clar ca PLD vede posibila doar formarea unei aliante liberal-democrate! A se vedea http://unimedia.md/?mod=news&id=26755

  16. Pt VV

    Poate fi, dar nu a antamat negocieri imediate cu PL si PD. In seara din 22 martie 1998, cind PFD a trecut in Parlament, imediat dupa anuntarea rezultatelor, liderii – Diacov, Snegur, Matei, nu stiu daca si Rosca, s-au adunat sa discute despre formarea majoritatii.

  17. Am rude apropiate care au lucrat din greu pt PD in alegeri, dar s-au arat uluiti de jocul duplicitar al PD de dupa alegeri. Una din ele mi-a spus acum 3 saptamani ca in timpul campaniei electorale un lider f.marcant al PD li-a spus fruntasilor raionali ai partidului ca Filat va avea o mare surpriza dupa alegeri! Pana la 28 decembrie eram intrebat daca asta sa insemne alierea cu bolsevicii, dar eu am raspuns ca mai degraba e vorba de jocul PD la 2 capete pt al tine la perete pe Filat ca sa cedeze cat mai mule functii! Consider ca am avut dreptate!

    Despre anul 1998 Sturza declara recent ca mai intai el a fost trimis sa negocieze cu voronin, care ii arata ca programul pcrm tre sa stea la baza probremului de guvernare! vazand aceste lucruri,Sturza a inteles ca nu are cu cine negocia si a tratat dupa asta cu cei din CD si PFD! Stim doar bine ca atunci Lucinschi il presa tare pe Diacov ca acesta sa se alieze cu voronin! Diacov insa a ales ADR, obtinand evident si functia de spicher. Dupa asta relatiile dintre cei doi tot s+au inrautatit, pana cand Lucinschi i-a rupt partidul lui Diacov si s-a demis guvernul Sturza!

    Negocieri imediate dintre cei 3 lideri ai AIE nu erau posibile si pt ca unii politicieni, ca dl Ghimpu trebuiau sa iasa din soc, caci el declarase in ajun (dupa ora 21) ca se asteapta ca PL sa obtina 20% si nu se poate in nici un caz ca partidul sau sa ia mai putine voturi decat in 2009!

  18. Doamna Pavlicenco,

    Am un alt prilej de mare satisfactie pentru ceea ce intreprindeti dv si partidul dv. Prezenta dezbatere pe care o provocati imi da si imi intareste convingerea ca sunt in joc initiative cruciale pentru sublimarea unei viziuni romanesti autentice, bine cumpanite si articulate la cei care au, inca mai au, trairi romanesti in Basarabia. Sunt departe de a fi pe platformele ideatice „redutabil” neocomuniste ale „exceptionalismului romanesc”. Faptul ca reusiti sa…agasati elitele locale in aceasta privinta si inca la modul bine orientat politic, este un mare, mare si temerar pas inainte. Aruncati, ati aruncat zarurile si dezbaterea nu mai poate fi escamotata cu usurinta si fara urmari. Cine crede ca urmarile pot fi negative, se insala. Categoric se insala. Despartirea apelor de mal, decantarile necesare ca apa si ca aerul, nu mai pot fi oprite. Iar in contextul constituirii AIE-2 cu atat mai mult. Urmaresc, si voi urmari cu mare interes, toata evolutia acestei dezbateri. Cunosc multe din creatiile literare, si nu numai, a celor care nu vor mai putea ocoli dezbaterea si implicarea, oricate riscuri ar comporta pentru ei.

  19. Pt Titirez

    Va multumesc din suflet pt cuvintele de incurajare. Cred ca, treptat, tot mai multi, totusi, vor gindi la fel.

  20. Dnei V.Pavlicenco, Cu Anul Nou!!!
    Mulţi cetăţeni, aceasta nici nu se discută, sunt de acord cu Unirea. Dar, cu părere de rău, foarte puţini cetăţeni au votat PNL la alegerile Parlamentare, chiar dacă ştiu că Dna Pavlicencă luptă nu pentru interesile personale, dar pentru idee, pentru cetăţeni.

    Cu părere de rău, în timp ce o bună parte din cetăţeni au fost „educaţi” cu antiromânizm, Dna Pavlicenco bate împeună cu comuniştii şi neocomuniştii în PL, M.Ghimpu şi D.Chirtoacă, care la fel ca şi Dna V.Pavlicenconu au poziţii proromâneşti , nu au „prihvatizat” şi nu s-au făcut milionară în Euro, n-au colaborat nici cu P.Lucinschii şi nici cu Voronin, şi nici Putin sau Grîzlov nu le este „fan”.

    Poate că Ghimpu şi Chirtoacă văd lucrurile puţin altfel ca Dna Pavlicenco, dar în linii generale sunt aceliaş poziţii. Dacă în afara Parlamentului Dna bate cu dîrzenie în PL, cetăţenii se gîndesc : cu cine se va uni Dna Pavlicenco în Parlament? Din ce cauză Dna Pavlicenco bate în PL ca şi comuniştii, ca şi foştii aliaţi a lui Lucinschii şi Voronin?

    Eu cred în sinceritatea Dnei Pavlicenco. Dar dupa mine – strategia este corectă dar tactica nu prea…O părere. Încă o dată, Dnei V.Pavlicenco urări numai de bine!!! Cu Anul Nou!!!

    PS. 1. Cu părere de rău m-am dezamăjit cu totul în C. Tanase de la „Timpul” care are doar interese personale să al facă pe feciorul Alexandru Tanase de la PLDM viitorul Primar al Chişinăului şi pentru aceasta bate (ca şi comuniştii) în Dnii Ghimpu şi Chirtoacă.
    2. De ce să ne mirăm că Voronin cu foştii aliaţi alui Lucinschii şi Voroni au acumulat 90% din voturi?

  21. Pt Osaf

    1. Pavlicenco impartaseste opinia ca cei pe care ii considerati „ai nostri” nu trebuie sa fie sau sa devina ca „neainostri”. M.Ghimpu şi D.Chirtoacă au poziţii proromâneşti numai pentru a fi in Arcul Puterii si a profita, unde uita de Unire, de romanism, de romani si de Romania, pt ca asta „deja” nu „ar fi in spiritul statalismului, al moldovenismului, al independentei statului maldavinesc”, despre care se spune ca e populat de romani si unionisti numai in campania electorala.

    2. Ba au colaborat si au ramas mereu prieteni cu Lucinschi si Ghimpu, si Salaru, si Hadarca, au impus in primul Parlament faza zero pt cetatenie, atunci Hadarca era vicespeaker, iar Ghimu ceva la comisia juridica, se pare vicepresedinte. Apoi Salaru a lucrat la Asito, la Anatol Stati, care ii spune „papa” lui Lucinschi si asculta in toate de el si se pare, „a pus umarul” pt 5 aprilie, nu stiu daca si mai tirziu. P.L., adica Lucinschi, a sprijinit PL si PLDM mereu si poate ceva s-a dezamagit, de aceea au debarcat acum PL-ul, pe care eu l-am sprijinit in a i se da un departament sau minister de ordine (asa spun romanii).

    3. Si Ghimpu, şi Chirtoacă pot cedea lucrurile cum vor, PNL le vede cum vrea, asta e libertatea de exprimare. Cind spuneti „…cetăţenii se gîndesc: cu cine se va uni Dna Pavlicenco în Parlament? Din ce cauză Dna Pavlicenco bate în PL ca şi comuniştii, ca şi foştii aliaţi a lui Lucinschii şi Voronin?”, nu v-ati intrebat dar de ce PLDM, prin Mocanu, a batut in PD, apoi si-au dat mina. Asta e campania electorala, cu atit mai mult cu cit noi sincer facem ce facem. Ca nici un alt partid. Si sa va asigur ca, peste o vreme, PL isi va aminti si de Romania, de romanism, de limba romana, de unionism, de Unire.

    4. La Multi Ani!

  22. un exemplu de cit a ramas in urma moldova fata de tarile baltice dupa anii 90 …iar la acest lucru si-au adus contributia din plin si comunistii dar si neocomunistii vopsiti in “democrati” … Estonia ia o decizie riscantă, chiar la începutul anului. Statul baltic a anunţat că va adopta moneda unică europeană începând de astăzi.

    În timp ce criza financiară globală afectează dur economiile din zona euro, mai ales pe cele fragile, micul stat baltic cu numai 1,4 milioane de locuitori, se simte totuşi pregătit să adopte moneda europeană. Mai mult, Guvernul de centru-dreapta susţine că adoptarea monedei comune va da un nou impuls economiei estoniene. Autorităţile au alimentat în avans băncile şi populaţia cu euro, încă de 1 decembrie. Estonia devine cea de-a treia ţară ex-comunistă, după Slovenia, în 2007, şi Slovacia, în 2009, care adoptă moneda comună. România este încă departe de momentul euro. În cel mai bun caz data în care moneda unică ar putea înlocui leul este 1 ianuarie 2015.

    În Estonia, s-a făcut şi promovare serioasă. În bănci şi oficii poştale au fost puse în vânzare mini-kituri cu monede în euro cu o marcă naţională, în valoare de 200 de coroane estone, reperezentând 12,79 euro. Până la jumătatea lunii decembrie fuseseră vândute peste 380.000 de astfel de seturi.

    Supranumită „Tigrul Baltic” pentru trecerea rapidă de la o economie centralizată la una de piaţă şi pentru creşterea sa impresionantă, Estonia a încercat, încă din 2007, să treacă la euro, dar a ratat momentul din cauza inflaţiei prea ridicate.

  23. … si cum putem vorbi de urmarea modelului de succes estonian cind in Moldova : Lenin, în plină glorie la nordul republicii …

    La noi ca la nimeni! În timp ce majoritatea monumentelor de arhitectură valoroase din R. Moldova se zbat în paragină, cele ale lui Vladimir Ilici Lenin şi ale altor fruntaşi sovietici sunt ca nou-nouţe. Urmând „tradiţia”, ultimele sunt „primenite” în fiecare an în ajun de 9 mai, în timp ce construcţiile arhitectonice cu adevărat valoroase degradează „din lipsă de bani”.

    Un raport al Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor (AIRM) arată că 80 la sută din monumentele protejate de stat din R. Moldova, care includ conace boiereşti, case memoriale, biserici, edificii de arhitectură etc., sunt într-un stadiu avansat de degradare. Şi asta în condiţiile în care numai unul din cele 71 de monumente dedicate ideologiei sovietice şi gloriei militare depistate de Agenţie este în aceeaşi situaţie. Restul sunt şi astăzi într-o formă de zile mari!

    Numai un monument sovietic degradat

    Ion Ştefăniţă, directorul AIRM, a precizat pentru JURNAL că cifra monumentelor sovietice din raport cuprinde numai localităţile în care sunt construcţii arhitectonice de importanţă naţională incluse în Registrul monumentelor protejate de stat. Anume în aceste localităţi au mers angajaţii agenţiei să le inspecteze şi au dat „întâmplător” şi de vestigiile sovietice. Totodată, datele AIRM nu includ şapte raioane din sudul R. Moldova, inclusiv UTA Găgăuzia, unde inspectarea este încă în desfăşurare. Menţionăm, însă, că drept „moştenire” aproape fiecare localitate din R. Moldova are câte un monument sovietic.

    Astfel, potrivit raportului AIRM, numai monumentul dedicat „memoriei a 67 de ostaşi consăteni căzuţi în 1941-1945” din satul Ochiul Alb, Drochia, este lăsat în paragină, în rest toate sunt „în stare satisfăcătoare”.

    Cel puţin 13 monumente ale bolşevicului nr.1

    În R. Moldova există, exceptând cele şapte raioane, zece monumente ale lui V.I. Lenin, nouă dintre care sunt situate în localităţile din nord – în oraşele Briceni, Lipcani, Edineţ, Ocniţa, Otaci, Râşcani, Donduşeni şi în satele Brătuşeni din raionul Edineţ şi Cotova din raionul Drochia. Rezultatele ultimelor alegeri arată că anume populaţia din nord este cea mai nostalgică, continuând să voteze masiv comuniştii. Unicul monument al liderului bolşevic din centrul ţării este în Anenii Noi. Raportul AIRM nu include şi cele cel puţin două monumente ale lui Lenin din Chişinău – unul situat la „Moldexpo” şi altul în curtea sediului Partidului Comuniştilor, conservate la fel destul de bine. Aşa cum se cunoaşte, în R. Moldova mai există, în afară de acestea, încă cel puţin un monument al celui îmbălsămat la Mausoleul de la Moscova în oraşul Comrat.

    Şi alţi „eroi” sovietici se bucură de atenţia basarabenilor care văruiesc şi vopsesc de zor primăvara la soclul acestora – cele ale lui G.I.Kotovski din capitală, din oraşul Hânceşti, satul Sofia din raionul Drochia şi din satul Ştefăneşti, Floreşti, ale lui A. Suvorov din satul Volintiri, raionul Ştefan-Vodă, Nicoreni din Drochia etc. În oraşul Briceni, bunăoară, aflăm de existenţa altui „erou sovietic” necunoscut în acest spaţiu – Karpişîn.

    Parc special amenajat

    Solicitat de JURNAL, Ion Ştefăniţă a declarat că nu este împotriva monumentelor dedicate gloriei militare, deşi el, fiind de formaţie istoric, consideră că cel de-al Doilea Război Mondial a început în 1939, nu în 1941. În schimb, Ştefăniţă pledează pentru amenajarea unui parc special, aşa ca în Lituania sau Ungaria, în care să încapă toate monumentele şi busturile eroilor sovietici. „Să meargă să le vadă cei interesaţi, că pentru generaţiile tinere acestea nu prezintă niciun interes”, zice Ion Ştefăniţă.

  24. Iata ce pasi trebuie urmatii :

    – o prezenta cat mai mare in sate si in casele oamenilor a PRESEI TELEVIZATE SI RADIO + INTERNET (sa nu uitam ca tocmai acest lucru a ajutat la scorul mic al pcrm si scorul mare al PL SI PLDM si al partidelor democrate.

    IN ROMANIA SE STIE CA MOLDOVENII SUNT MOLDOVENI (o ramura a romanilor) SI VORBESC LIMBA ROMANA.

    IMPORTANT ESTE DEASEMENEA CA UCRAINA SA NU INTRE IN UNIUNEA VAMALA RUSIA – KAZAHSTAN – BELARUS.

  25. Dap’ ci, chiar nu pricepiţ ci-i cu albăstreii şî familia literarî Gîrneţ-Ciobanu ? Întrebaţ’ pi Serebrean … : )

  26. Pt Costin.

    La acele oraşe cu monumentul lui Lenin adăugaţi şi or. Făleşti.

    Şi poate problema nu era atît de sufisticată pe timpul guvernării comuniste şi a administraţiei locale tot de culoare roşie.

    Însă DIN 2007 conducerea raionului precum şi a oraşului este preluată de către forţele democratice.

    Şi aici apare întrebarea cea mai importantă, de ce nimeni nu a ridicat întrebarea privind demolarea acestui monument instaurat ilegal în 1993 după ce a fost demolat în 1991?

    Şi dacă pînă în 2009 se putea de mai dat crezare, deoarece eram totuşi sub regim comunist, apoi de un an şi jumătate avem o guvernare democrată şi mai ales, că toată conducerea raionului în ultimul timp a aderat la PLDM.

    Ce le încurcă autorităţilor locale susţinute de guvern să abroje decizia ilegală de reinstalare a idolului comunist.

    Eu văd un singur răspuns.

    FRICA ŞI FĂŢĂRNICIA:

  27. Pentru Titirez
    Avem noi oare cu ce ne mîndri că timp de 20 ani rămînem pe loc şi cu gîndirea, şi cu nivelul de trai?
    Împreună cu comuniştii C.Tanase în „Flux” cu Roşca au bătut în politicienii de orientare proromânească, acum cu comuniştii C.Tanase în „Timpul”cu Filat, ajutată de Dna Pavlicenco bat în Ghimpu şi Chirtoacă.
    Cum PL să se unescă cu PNL dacă zi de zi Dna Pavlicenco, împreună cu comuniştii şi C.Tanase, aruncă zoi în PL? Oare chiar în PNL nu sunt persoane care să înţeleagă că prin aşa „comportare ” pierde cauza Unirei, pierde şi PNL ?

  28. pt perju
    a-i bagat totul intr-o oala, de i-ai ametit pe toti! Lucrurile reale sunt ceva diferite de cum le prezinti! Liderul PL daca vrea sa tina pe linia de plutire partidul tre sa pledeze pt unificarea tuturor partidelor nationale extraparlamentare!

  29. Penru Ghenadie

    Spatiu economic unic? Intrebare de nota 10 , dar viziune de nota 1!! Scuza-ma!! Pana sentimentele voastre romanesti nu prind stabilitate acest lucru este IMPOSIBIL!! Lamuriti-va definitiv cum stati cu sentimentele romanesti si acest lucru vine de la sine!!! Dumneata nu vezi ca Ro a si facut primii pasi? Sau nu-i bagi in seama si vrei sa trisezi? (iar scuza-ma!)

  30. Pt Perju

    Stati linistit, ca nu vrea deloc PNL sa se uneasca azi si miine cu PL. E nevoie de unit toate fortele liberale sub stundardul national-liberalismului. In PNL lumea stie foarte bine ce reprezinta PL, tocmai de aceea au venit la noi oameni de acolo, mai ales cind Ghimpu era sef interimar de stat interimar.

  31. Pentru VV

    „a-i bagat totul intr-o oala” – da în aceiaş oală sunt comuniştii, C.Tanase,cu „Timpul”, „Fluxul” şi Dna Pavlicenco cu critica murdară a PL!
    Tu ai dori să-ţi fie companion persoana care te denigrează? Dna Pavlicenco zi de zi aruncă cu murdătie în PL, mai ceva ca comuniştii! Dar vezi că PL nu răspunde la denigreri, şi bine face!
    PNL nu cîştigă prin o aşa comportare de a urî pe toţi din jur. Şi e păcat – pierde cauza proromânească (sau acesta este şi scopul…?)

  32. Pt. domnul Ioan Popescu

    Eu m-as intreba in alt chip , domnule Popescu. De ce PLDM ca partid si dl Vlad Filat in calitate de presedinte de partid nu a purtat o… „runda de discutii ” cu FRDM si dl Nicolae Dabija(ale carei scrieri le cunosc de foarte multa vreme !) ? Ce era primejdios intr-o astfel de abordare? ( va trebui provocat sa dea raspuns transant la aceasta intrebare)

    Mai mult spun. De ce dl Filat si partidul pe care-l pastoreste (cu succes pana acum pt partid si pt el!) nu a format o echipa de negociatori imediat la inceputul campaniei electorale macar pentru unicul motiv de a testa starea potentiala a electoratului pe care sa mizeze? Ii erau indiferente voturile FDRM? Atunci de ce isi reproseaza acum problema cu AMN? Nu vi se pare ca nr de deputati ar fi fost acum nu 37 ,ci poate 47? Ce a stat in spatele acestei inertii a PLDM? Sunt foarte curios sa aflu!! Si poate tot se va afla in cele din urma!! Fara niciun pericol ca lucrurile sa scape de sub control favorabil partii numite RUSIA!! De ce nu a facut acelasi lucru cu toate partidele de orientare proromaneasca stiute de toata lumea?
    Mi se pare ca aceste „intrebari” e si cazul sa si le puna si sa-i fie puse, direct si fara menajamente!! Iar repet. Nicio grija de zona strategica globala pe a carei orbita e clar ca Basarabia e inscrisa , si inca nu de azi de ieri!! Nu le este limpede fortelor politice de la Chisinau ca astazi „geopolitismul ” in care se misca are cu totul alte posibilitati de solutionare pentru R. Moldova , privind tocmai prin prisma romaneasca a lucrurilor? Sau e in cauza o cu totul lata miza? Aceste lucruri mi se pare ca au ajuns la scadenta si trebuie lamurite neapartat. PNL din Basarabia a aruncat manusa !! Foarte, foarte bine a facut!!

  33. Doamna Pavlicenco , raspunzand mai sus catorva persoane , inclusiv d-lui Popescu , face niste dezvaluiri extrem de interesante si care spun foarte multe!! Iar am motiv sa o felicit pentru … intuitie politica. (sa se supere cine o vrea!) Si incep astfel elogiul: este al treilea document politic emis de conducerea PNL(subliniat si de d-na Pavlicenco acest lucru) care aduce lumini foarte exacte si necesare privitor la curenul (?) proromanesc din Basarabia. Le puteti citi si dv si cei care au discernamantul necesar vor gasi suficiente probe de a le aproba. (sau nu! dar si asta e important.)

    Pentru ca a amintit de „cazul Pantaru” chiar ca trebuie sa-i fiu si recunoscator! Acest senator PSD din Romania imi este foarte bine cunoscut. Politic , bineinteles. A a dus mare prejudicii , daca imi este permis, cauzei romanesti din Basarabia. Nu e tot una sa parvii de la fata locului in Parlamentul Romaniei sau nu. Ei , bine dl Pantaru nu este cetateanul basarabean roman cel mai potrivit sa sustina cauza „romanismului” in R. Moldova. In R. Moldova actuala a promova idei , fapte politice, etc de pe platforma PSD este cat se poate de dunator acestui deziderat acut resimtit!! PSD este inca un partid puternic neocomunist in principii , ori numai de asa ceva nu este nevoe acum in Basarabia. De ce este nevoie , vedeti si dv tocmai prin dezbaterea la care luati parte !! Nu am cunoscut pana acum astfel de dedesubturi ale vietii politice din Basarabia, dar iata ca ajungem incet, incet sa ne apropiem de lucruri esentiale, obscurizate din nu inteleg ce si care motive.

  34. PENTRU TOTI

    Facindu-mi acum ordine in posta electronica, am gasit un link de la o prietena de la Suceava. Este o HARTA MISCATOARE SI DESFASURABILA A ROMANIEI INTERBELICE. Copiati-va linkul, este superb. http://romaniainterbelica.memoria.ro/index.html

  35. Pt dl. Perju

    Intrebarile pe care vi le puneti sunt valabile. Raspunsurile care le dati, chiar daca patial, nu mi se par insa la fel. Desi va inteleg perfect indignarile. Incerc deci, pe cat imi sta in putinta si in limitele impuse de …internet sa deslusim impreuna cateva lucruri.
    1) Indiferent de „forma” sub care va fi sa devina functionala integrarea si reunificarea romaneasca (cele „doua state romanesti”) de pe dreapta si de pe stanga Prutului, lucrul acesta NU POATE FI OPERA UNUI SINGUR PARTID. Intreaga societate”moldoveneasca”(sau marea ei majoritate) trebuie sa devina constienta si convinsa de necesitatea acestei infaptuiri. Chiar daca , prin absurd, s-ar putea realiza si asa ceva, la prima suflare de alt vant politic, intreaga „constructie” s-ar narui ca un joc de carti. Ar si avea, in plus,consecinte DEZASTRUOASE OENTR INTREG POPORUL ROMAN.
    2) Imi este cunoscuta destul de bine politica PL prin sursele pe care le-am avut la indemana. Mai mult. Apreciez cum se cuvine si rolul si importanta acestui partid basarabean pro-romanesc. Pentru dl Mihai Ghimpu- cel hulit si demolat din toate partile- am chiar o pretuire deosebita. Dar cu atat nu ma pot multumi. Si sunt convins ca nici dansul , nici PL nu este. In politica se spun multe , se fac si se desfac multe, se suporta mult ,dar se invata si mai mult/e. Altfel nu ar fi politica si toate s-ar implini de la sine, Cine nu este pregatit sa poata inghiti si broaste la un moment dat si daca e nevoie, numai sa invinga, nu are ce cauta in politica. Aici e nevoie de vointa, de caracter pozitiv, de perspicacitate , si de multa, multa rabdare in a gasi solutii. Parerea mea este ca PL si dl M. Ghimpu personal, supus atator presiuni si indarjiri visceral potrivnice, atator obscuritati lasate „mostenire” de chiar societatea moldoveneasca refractara irational de multe ori la aspiratile ei firesti(si imi este clar de ce!) au iesit cam timorati din alegerile recent incheiate. Presiunile si tensiunile uriase la care , de fapt toti ati fos supusi, vad ca au last urme grele. Speranta mea este (si nu numai a mea!) ca va veti reveni prin calm, luciditate si buna cumpanire. Resursele de depasire PL si M. Ghimpu le au cu prisosinta. Aici v-as aminti potentialul de exceptie al ex-consilierului sau , dl prof Dungaciu. PNL si PL sunt foarte apropiate ca programe, si vad ca si ca potential, iar o apropiere dintre ele, in ciuda multor obstacole se poate realiza. daca nu si mai mult.
    ( PS. Va fac o confidenta. Am avut un coleg si prieten cu acelasi nume Perju, basarabean cu un suflet mare si romanesc. Desi era de vita boiereasca: familia sa a vut vreo 300 de ha de pamant in Basarabia. Urmasii sai locuiesc in SUA actualmente. Era un liberal de mare forta morala.)

  36. Da,granita Romaniei mari e pe nistru la nord si la est.RM ar trebui sa negocieze cu Ucraina un schimb de teritorii,Hotinul si Cernautiul sau Bugeacul in schimbul Transnistriei, care oricum nu a fost niciodata a Romaniei.Dar de fapt pe acele timpuri nu era dupa cum se vede nici a Ucrainei care nu exista ca stat, era a URSS.Mai logic Transnistria ar trebui cedata Rusiei, un nou Kaliningrad,dar in schimbul a ce?In schimbul unirii Basarabiei cu Romania.Da,f.complicat.

  37. Pentru Titirez
    1. Nu sunt membru al PL, sunt un simplu cetăţian
    2. Nimeni nu neagă că şi Dl Ghimpu, şi Chirtoacă ca şi fiecare om, au unile neajunsuri. Cine n-are neajunsuri!? Poate că Dl C.Tanase,Dna V.Pavlicenco & CO !?!?!?
    3.Dar ei, Ghimpu şi Chirtoacă,au dovedit prin fapte, repet prin fapte şi nu doar vorbe, că sunt anticomunişti şi n-au colaborat la „prihvatizare” cu Lucinschii şi Voronin, sunt proeuropeni şi nu au „fani” ca Putin sau Grîzlov.
    4. În AIE sunt comuniştii şi acei care au lucrat cu Lucinschii şi Voronin, şi încă doar PL care n-a avut sprijin de la „anticomuniştii” deveniţi de peste noapte. Cum puteau ei rezolva cu „condamnarea comunizmului”, cu „parada de 9 mai”, cu rezultatul dupa ce au arătat „”kinouu” despre 7 aprilie” practic fiind singuri?
    5. C.Tanase de la „Timpul” bate cu înverşunare în Ghimpu şi Chirtoacă şi al laudă pe Filat cu întreagă familie. Cu ce se deosebeşte Filat care a „prihvatizat” împreună cu Lucinschii de Plohotniuc, Lupu care 8 ani au „prihvatizat”? Doreşte ca feciorul A.Tanase să fie Primarul Chişinăului? Dar ce are de la această murdărie Dna Pavlicenco?
    6. De ce de 20 ani rămînem sub influenţa Moscovei cu comuniştii şi cu acei care au lucrat cu dînşii?Aceiaş metoda a lui C.Tanase de „Flux” a lui Roşca de a denegra forţile proeuropene, proromâne anticomuniste.
    7. Dacă se mai pirede şi Primăria la comunişti sau alţi la acei care au „prihvatizaat” împreună cu Lucinschii şi Voronin – atunci Dl Tanase, Dna Pavlicenco şi alţi din compania lor pot fi mulţumiţi şi să joace Hora Unirii cu Roşca!
    8. NOAPTE BUNĂ MOLDOVENI-ROMÂNI cu aşa ideologi-luptători pentru românizm şi anticomunişti!!!

  38. Intr-o publicatie mai anterioara D-na Vitalia mentiona o afirmatie a lui Bismarc, ca poporul trebuie dus acolo unde trebuie.Si asa este, D-le Titirez , si nu e necesar de asteptat lamurirea definitiva in sentimente romanesti a poporului locuitor intre Nistru si Prut. Multumesc pentru aprecierea D-stra , dar a trisa poate doar un politician de rangul lui Filat ,fiind doar ce nu este , apropo impreuna cu Basescu, urmarind interese personale .Grava situatie din Romania ma preocupa nu mai putin si urmaresc evenimentele de peste Prut , dar cu regret nu prea se vede dorinta de a schimba ceva, doar cuvinte si viziuni de nota 10 si abordari de nota 1.”Nu explicatiile ce se dau faptelor, ci faptele insusi sint adevarul” spunea Eminescu si Maxim Gorki adauga „Omul are nevoie de adevar, cum are nevoie orbul de o calauza.” Avem nevoie de adevar pe ambele maluri ale Prutului , D-le Titirez, si cit mai urgent!

  39. Pt Osaf

    Daca va place PL si conducerea acestui partid, mie nici prin cap nu-mi trece sa va interzic sau sa va critic. La fel avem noi acelasdi drept. PL si-a sters de noi picioarele de multe ori si nu a avut dreptate. dar are dreptul sa faca asta. Pe comunisti nimeni nu i-a criticat cind erau la putere. Acum altii sint la putere, ii ciritcam pe decidenti, nu ca presa verde, care si-a puerdut echilbrul si orientarea. Verde, am spus, nu albastra.

  40. Stimata doamna P.,

    Linia dv. politica mi se pare corecta si consecventa. Pana la urma se va dovedi ca ati avut dreptate. Trebuie doar sa va reziste sistemul nervos sau sprijinul familial. Va doresc un An Nou fericit si implinirea dorintei celei mai dragi dv. si mie, care, culmea e in folosul imediat al majoritatii inconstiente. Cu stima!

  41. Pt Petrus

    Va multumesc sincer si, fiti sigur, vom rezista, atit impreuna cu familia personala, cit si cu cea politica. Am rezistat in fata comunistilor antiromani, vom rezista si in fata falsilor democrati antiunionisti. La Multi Ani!

  42. Da , domnule Ghenadie, am citit ce ati scris, Dar nu va impartasesc convingerile.
    In primul rand, nu puteti sa nu-mi dati drepatate ca Basescu este deocamdata cu totul si cu totul fair -play fata de Basarabia intreaga! Si nu e el de fapt, ci poporul roman , sau, daca imi permiteti contribuabilii la bugetul Tarii Mele. Nimeni nu a cartit in Tara Mea sa nu fiti ajutati. Ce a promis a indeplinit , indiferent de partidul care ar fi vrut sa nu dea si s-a opus din rasputeri la asta!! Este sau nu?
    In al doilea rand,”grava situatie din Romania” este imginea facuta si complet neocomunista de anumita presa din Romania si de catre anumite partide din Ro. Da, criza , exista , cum este peste tot in lume, nici tara mea nu face exceptie. Exista chiar posibiliatea sa nici nu apara (ca in Polonia) daca… Romania a avut in 2008 un sold de circa 38 de miliarde de Euro tezaurizati la Banca Nationala. Au fost cei mai multi bani pe care Ro in toata istoria ei i-a avut la … ciorap. Intrebati-i pe cei care i-au aruncat pe fereastra de ce au facut-o!! Romania va iesi in acest an din criza. Nu ca sper. Sunt sigur!! Si va iesi complet o tara schimbata! Concetatenii mei , foarte multi la numar( cu miloanele), s-au dumirit ce au de facut pe mai departe. Cu ponta ,geoana etc nu va mai merge aproape nimeni. VETI VEDEA.
    In al treilea rand,stiti bine ca de azi Estonia a intrat in zona Euro. De ce a putut sa faca acest pas? Daca nu va dati seama va spun eu : pentru ca de la bun inceput au stiut ca sunt ESTONIENI. Dumneta , nu ai stiut ce esti!! Sau poate ma insel si te impricinez degeaba, dar nu se vede.Am spus si sustin in continuare aceeasi idee logica si fireasca, indiferent ca place sau nu cuiva dintre domniile voastre. Nu veti ajunge la a va identificati cat mai repede cu ceea ce inseamna sa fii roman? Ajungeti la a fi o „minoritate etnica romaneasca” care , cine stie? poate nu va reusi sa-si ceara nici drepturile minoritare. Ceva asemanator cu Gagauz -Yeri,daca va place. Mi se pare ca societate dv „moldoveneasca” e in situatia botezului de prunci. Aveti grija sa nu aruncati apa din copaie odata cu pruncul.
    In al patrulea rand. Nici conceptia cu orbul nu v-o impartasesc. Este clar si fara echivoc o conceptie paternalista tipica pentru comunism. Adica … simti nevoia unui tatuc care sa va ia de mana si sa va duca…. UNDE? ma intreb. Nu sta in picioare exemplul cu Bismark(asa se scrie corect) Pentru ca dv nu sunteti un handicapat. Un orb , este un om handicapat care , pe bune, are nevoie de ajutor si de a fi dus de mana.(mai e si cazul cu batul alb, dar nu-l mai discutam) E cazul dv? Nu cred, decat in situatia in care va declinati capacitatea de discernamant. ) ma scuzati, dar nu e jignitor ce spun) Aveti capul pe umeri si judecati singur ce si cum. nu e greu deloc. Cat despre Maxim Gorki, daca nu i-as fi citit romanul „MAMA” as fi putut sa va iau in considerare exemplul. Dv l-ati citit?
    Va asigur ca nu m-am burzuluit pt ceea ce mi-ati reprosat. Nici macar pentru nota zece , sfarsita fara 0!! Si la fel de convins raman ca pana la obtinerea stabilitatii identitare roamnesti spatiul comun economic si liber nu se va putea naste. u are fundament decat iluzoriu.

  43. Pt domnul OSAF,
    desi e f. tarziu ,va raspund succint la ce ati scris , desi nu nu am facut referire directa la dv in nicio postare!
    – la pc, 3+4
    Va dau dreptate. Asa este . S-a vazut si se vede. Mai ales in privinta pc 4 sunt total de acord si as putea sa si dezvolt ideea. Nu doresc insa sa depasec anumite limite.
    -pc 5
    Dl C.Tanase an renarcat denukt ca nu e ceea ce an crezut a fi. In prezent chiar deviaza de la … e regretabil , dar il priveste. Adaug insa un lucru: dl Tanase e descoperit total la capitolul care in… „stiinta politicii ” se numeste conflict de interese. Nu vrea… sa-si dea seama ,dar este. In Ro , poate stiti asta, a fost cazul cu Sorin Rosca Stanescu si ziarul „Ziua” Finalul , probabil il stiti.
    E adevarat ca nimeni nu-l poate opri pe dl Tanasae sa-si sustina fiul si partidul unde dansul este primvicepresedinte. Dar atunci sa declare public si inregistrat la… lege, ca ziarul „Timpul” este oficiosul PLDM. Altefel, s-avem pardon. S-ar mai putea pune si altfel problema dar … limitele hai sa nu le trecem , cu ingaduinta dv.
    – pc. 6
    Si la acest pc subscriu parerii dv.
    In ceea ce o priveste pe d-na Pavlicenco la care va referiti direct ca persoana si nu la intregul PNL care o sustine si a ales-o alaturi de un organ colectiv si colegial de conducere,nu cunsc altceva decat cele citit de pe acest blog. Dar ceea ce a dezvaluit public si fara reticente din culisele…. facerii de politichii, ma face sa-i dau dreptate. Ba chiar consider ca e un lucru cat se poate de serios si nu prea imi vine sa cred ca o face de florile marului. Si iata dece:in cei doi ani de cand urmaresc pe situri-le ziarelor, ale partidelor, cele ce se intampla in politica basarabeana, m-au condus spre concluzia( poate incorecta, poate insuficienta, nu am de unde sa stiu in conditiile date) ca se joaca foarte mult cu …cartile pe sub masa. Adica… cine pe cine triseaza. Il consider un joc perdant si nu cred ca ma insel. Poate ma veti intelege exact din adosul urmator… Politicul e un joc.Si sahul este. Va rog faceti o comparatie care va va spune multe.
    Va asigur dl-e Osaf ca m-am straduit sa fiu cat se poate de credibil in ceea ce v-am spus. Problemele ridicate de dv au fost chiar interersante si la obiect.

  44. D-le Titirez , Va multumesc pentru luarea in sama a celor scrise de mine si pentru obsevarea greselii cu Bismark.Tin sa spun ca lucrarile lui Alexei Peskov se studiau obligatoriu in programul scolar din RSSM si romanul ” Mama” contribuia la trezirea constiintei de clasa a proletariatului in tarile ocupate.Deasemenea recunosc nivelul inalt al D-stra in abordarea multor evenimente politice din ambele state romanesti si cunostinta de cauza a multor miscari ai actorilor politici.Dar cu toate astea abordarea constienta a realitatii care nu aduce schimbari in viata de zi cu zi ramiine doar frazeologie si nu mai mult decit comentarii , care sint benefice in cultivarea limbii pentru cititori.Consider ca la trezirea constiintei nationale mediul de afaceri va influienta mai mult decit discutii interminabile despre ce limba vorbim. Cit priveste exemplul cu botezul societatii moldovenesti ramine doar o comparatie alegorica. Despre nevoia tatucului. Da, economic este nevoie de respectarea unei legi fundamentale a valorii in cele doua state romanesti, respectarea partiala a careia a adus la faptul ca clasa sociala cea mai importanta , taranii, sa ajunga la mizerie si deznadejde.Nu denigrez eforturile din Romania de a gasi solutii , dar incercarile se ineaca intr-un mediu corupt de politicieni care se feresc de adevar constient, in interesul unei terte parti.Daca situatia din Romania se va reduce doar la jocuri politice atunci as prefera sa ma aflu intr-o”minoritate etnica romaneasca”, ce isi revendica drepturile printr-un spatiu economic comun din care va avea de cistigat doar simplul cetatean de pe ambele maluri ale Prutului. Apropo, atunci si „rusofonii” din Basarabia vor avea cea mai stricta necesitate sa invete limba romana. Despre Estonia la obiectul aderarii la zona de circulatie a euro se poate de acceptat din conceptul nesemnificativ al acestei tari, tarile cu o putere mai majora abtinindu-se la o atare hotarire , care la moment ar fi o greseala economica.Viitorul Romaniei in zona euro are inca drum de parcurs(o spun cu parere de rau).D-le Titirez , nu denigrez ajutorul Romaniei si apreciez suportul pentru Moldova si tin sa spun ca nu sintem pe diferite parti a baricadei, doar discutiile intr-un sfirsit aduc la adevar.”Sunt adevaruri pe care este cu neputinta sa le intelegi just, daca inainte de aceea n-ai trecut prin anumite rataciri” ( Lucian Blaga) Ramine sa vedem ce vor face milioanele de cetateni din Romania in viitorul apropiat in alegerea liderilor politici, care oricum au doar interese straine, ca si in RM de altfel. Alegerile curente doar dau adevar pozitiei D-nei Vitalia despre dominatia ruseasca care va incerca sa nu ne dea voie sa devenim o istorie de succes.Dar avem sansa si ar fi o greseala sa n-o folosim.Trebuie doar sa ne implicam toti.

  45. Pt. „Titirez” si „Ghenadie”
    „Vedeti ca sunteti proaste amandoua?-se spune”… Bismarck… (citat din Caragiale).

    In rest sunteti buni si sufletisti amandoi, e o placere sa va citesc…La multi ani!

  46. Pt Petrus

    De ce „proaste”, si nu „prosti”?

  47. Petrus (dl. Goe) a citat din IL Caragiale. Nici matusa (Ghenadie) si nici bunica (Titirez) nu il vor mustra pe tanarul impertinent si vor admira stiinta de carte a lui Petrus: „E lucru mare cat e de destept”

  48. V-am urmarit activitatea atat de pe blog cat si cea publica in ansamblul ei. Ceea ce am observat e ca pe langa numeroasele calitati pe care le aveti, din pacate pentru PNL dar si pentru democratia din Moldova aveti si un mare defect din cauza caruia nu va puteti dezvolta ca om politic. NU ACCEPTATI ca ati putea GRESI. Citesc ce a scris Vasile Garnet, mi se par observatii de bun simt, scrise fara rautate, profesionist (adica nu este nici in stilul latrailor PLDM-ist, PDM-isti sau PCRM-isti).

  49. Pt Antonescu

    Daca, dupa ce ati citit replica mea la articolul lui Garnet, scrieti asa, pot presupune un singur lucru – sinteti chiar Garnet. Nu ma mira ca ati scris, in acest caz, ce ati scris. Pentru ca accentul principal pe care l-am pus e ca nu eu am propus si nu eu am decis Mesajul Unirii si nici nu am fost in stare sa ma opun. Am explicat de sute de ori aici care echipa sincera a propus la noi acest lucru.

    Dar poate ca nu am avut mai multi bani sa promovam altfel Mesajul – este unica realitate pe care o accept. Pt ca in Basarabia sponsorii dau bani pentru partide prorusesti sau „moldoveniste”, care promoveaza antiromanismul, nu pentru cele ce promoveaza romanismul, mai ales dupa ce unii din Romania s-au fript cu Rosca…

  50. Nu inteleg necesitatea de a oferi o replica publica la un astfel de articol. Replicile publice se dau doar in cazul articolelor atac la persoana, in care se scoate arma (pistolul) si se trage (scrie) la foc automat. Dand replica (pe alocuri chiar acida) la articolul acesta inofensiv, nu faceti decat sa dati satisfactie adversarilor si analistilor politici care vor sa va creeze o imagine de politician disperat care vede conspiratii in orice. Daca va creati o astfel de imagine riscati ca atunci cand o trageti semnale de alarma reale sa nu va asculte nimeni. Si nu ma refer neaparat la politicieni, ci la societatea civila. Insusirea greselii e o virtute nu un defect. Mult succes in activitatea politica. Un simpatizant PNL din Romania, dar un votant PL in Moldova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *