De cind Filat si-a injghebat partidul, numit, recent, de un fost fan, “partid al celor de unica folosinta”, 
dar, mai ales, de cind a lansat niste slogane simple, dar fariseice, dupa ce l-a votat pe Voronin pe 4 aprilie 2005, ma tot intreb cind va buhni minciuna.
Cred ca exista suficiente simptome si semnale referitor la trei lucruri: 1. PL ramine cel mai nedorit pentru Filat, mai ales dupa ce a fost nevoit sa fie cu PD si AMN impreuna pe 9 mai, pe 22 iunie si pe 28 iunie (pe 22 iunie PL a clacat!). 2. Filat i-a folosit pe oameni si, poate, va mai reusi sa amageasca lumea cu faptul ca “atrage oameni de calitate”, insa oamenii incep a pricepe ca el e bun cu ei cind sa ii atraga, dupa care, devine “pragmatic”, “ocupat”, nu mai are timp pentru toti, ei devenind “jetabili”. 3. Pentru a-si atinge scopul de a deveni mesia pe pamintul moldovenesc, Filat e capabil sa colaboreze mai curind cu PCRM; decit cu PL.
Este curios ca, in comentariile la articolul lui Cheianu, postat pe blogul meu, se induce opinia si chiar se aduc argumente ca PCRM nu ar dori sa coopereze cu PL in viitorul Parlament. In acest caz – ce fel de combinatie si majoritate parlamentara se va face? Adica, mai exact – PCRM ar coopera cu PLDM, ca de PD nu mi se pare chiar imposibil. Si-atunci – cum ramine cu “Moldova fara Voronin” sau “Moldova fara comunisti”? S-o fi invechit lozinca, devenind si ea “jetabila”?
Am impresia – si rog sa fiu iertata, daca voi gresi – ca unii noi politicieni incep sa se simta mai incomod sub umbreluta verde. Este un barometru si ziarul Timpul, care – oricum o dai – are o legatura cu Filat si cu Al.Tanase ori macar cu Al.Tanase, daca nu mai are ceva si cu Filat. Si, din cite pricepem, exista o distantare, ca sa nu spun o dezamagire la mijloc. Nu, nu cred ca din cauza ca, asa cum spun unii despre liderul liberal-democrat, acesta s-ar lauda idolului sau Ratustii Ruse, ca e cel mai prorus politician din R.Moldova. Nici pentru ca – asa cum spun oameni mai bine informati – unii lideri liberal-democrati tin sfat saptaminal cu decidenti oculti si imperialisti de la Kremlin.
Aceste lucruri le mai poti ascunde. Dar faptul ca “pragmaticii” s-au poticnit la cotiturile nationale nu-l mai poti ascunde. Si, daca unora le e totuna, altora – inca nu. Si-atunci, “pragmaticii”, alias noii “mankurti” (credeam sincer ca stigmatul va ramine doar pentru agrarieni si comunisti, se pare ca m-am inselat), vazind ca societatea s-a si separat mai clar pe criteriul national, pe atitudinea fata de ce a fost in istoria recenta si ce mai poate sau trebuie sa fie cu noi, cauta alte combinatii, pe care le pregatesc de pe acum. Am spus si repet “PLDM este solutia imorala pentru politica moldoveneasca” si cred ca “Surprize, surprize” va fi reeditat in politica moldoveneasca in versiunea peledimista, urmare a versiunii pepecediste.
Bine ca o parte din presa se trezeste, mai greu, este adevarat, dar se trezeste si vede ca “ii este greu” sa se mai prefaca precum ca e totul verde si proaspat, cind lucrurile au inceput a se inrosi, incepind cu 9 mai si terminind cu inchinatul la doua pietroaie, pe 28 iunie.
Eu cred ca e nevoie sa cerem tuturor partidelor care se declara necomuniste, acomuniste, anticomuniste sa semneze, in fata presei, angajamentul ca nu vor coopera cu PCRM. M-as tavali de ris, insa, daca nu ar fi de plins, sa vad cum PLDM face coalitie pe viitor cu satrapii comunisti, dar daca spune ca nu –sa ne convinga de pe acum. Insa nu are cum, pentru ca si-a ticsit deja partidul de peceremisti.
Stim ca nu toate partidele au prag moral in R.Moldova. Mai multi, la aparitia PLDM, i-au dorit partidului sa il inghesuiasca pe Rosca si chiar sa ii ia locul. Dar nimeni, probabil, nu i-ar fi dorit lui Filat sa i se asemene lui Rosca in toate, inclusiv in disponibilitatea pentru scenarii ticluite alaturi de comunisti.
Dar, mai stii? Nebanuite sint caile Mitropolitului Vladimir, cel, alaturi de care au stat pragmaticii Filat si Leanca de Craciunul rusesc.
Vitalia PAVLICENCO
Forta populara si simpla de la tzara ii va matura pe toti oportunistii – caci drumul duce navalnic si inevitabil numai spre Re-Unirea Mare cu Romania !
De pe http://cugetliber.wordpress.com/2010/07/26/pactul-ribbentrop-molotov-si-memorandumul-merkel-medvedevasemanari-si-deosebiri/
Pactul Ribbentrop-Molotov si Memorandumul Merkel-Medvedev, asemanari si deosebiri
Anul 2010 a adus pe scena europeana o intelegere din ce in ce mai profunda dintre Rusia si Germania. Cei doi colosi europeni au facut public la inceputul lunii iunie un Memorandum care aminteste foarte mult de celebrul Pact Ribbentrop-Molotov. Conditiile generale in care a fost anuntat acest memorandum pot fi considerate ca diferind de cele din 1939 – insa exista in continuare o suma de asemanari care sunt de natura sa sustina teoria repetarii greselilor istorice.
Nichifor Crainic scria in memoriile sale ca imediat dupa Pactul Ribbentrop-Molotov presa germana a preluat si sustinut tezele sovietice cu privire la Basarabia. Pe 5 iunie 2010 s-a semnat Memorandumul Merkel Medvedev – pe 14 iulie revista germana Der Spiegel a publicat un articol care a preluat integral tezele presei ruse cu privire la „anexarea Republicii Moldova” prin distribuirea de pasapoarte romanesti. Nici la Moscova si nici la Berlin presa nu a discutat despre acordarea in masa a cetateniei ruse in teritoriile separatiste din fosta URSS sau despre faptul ca Germania acorda in doi ani de zile mai multe cetatenii decat a acordat Romania in 20 de ani.
Asemanari si deosebiri
Pactul Ribbentrop-Molotov era un pact de neagresiune intre Germania nazista si Uniunea Sovietica, la care era anexat un Protocol secret ce impartea intre cele doua puteri Europa de est.
Memorandumul Merkel Medvedev este un document care face apel la cooperarea militara dintre UE si Rusia si stabileste un cadru pentru rezolvarea conflictului transnistrean. Asemanarile nu sunt foarte multe – insa sunt fundamentale. Deosebirile sunt mult mai numeroase: Rusia de azi nu mai este Uniunea Sovietica si nu mai are un plan de revolutie mondiala, Germania face parte din blocul comunitar si nu poate lua decizii de una singura, exista un cadru international pentru reglementarea conflictelor, Franta si Marea Britanie nu mai sunt percepute ca dusmani tradditionali ai Germaniei, Statele Unite au renuntat la izolationism si si-au asumat de multa vreme o sarcina globala… Insa toate aceste deosebiri sunt mai mult sau mai putin relative.
Berlinul revine in forta
Agentia americana Stratfor a publicat o ampla analiza intitulata “Germania dupa UE si scenariul rusesc” in care lanseaza o serie de intrebari cel putin ingrijoratoare pentru viitorul tarilor europene mici. Stratfor afirma ca criza economica din Grecia a scos la iveala cat se poate de clar faptul ca in Uniunea Europeana se face ce vrea Germania. La mai bine de 60 de ani de la cel de-al Doilea RazboiMondial Germania a revenit in pozitia de a decide viitorul continentului. Hatisul tratatelor europene – faurite pentru a impiedica un nou razboi european si a bloca aspiratiile hegemonice ale Berlinului – nu s-a dovedit capabil sa tina in frau forta germana. Grecia a primit bani doar dupa ce Germaniasi-a dat acordul – eveniment care indica locul unde se iau deciziile cu privire la viitorul tarilor mici din Uniunea Europeana.
Din punctul de vedere al Stratfor in acest moment a devenit irelevant daca moneda euro va supravietui sau nu actualei crize economice – problema care se pune in acest moment este reevaluarea echilibrului de forte din cadrul Uniunii Europene. Iar balanta a inclinat in favoarea Germaniei. Problema istorica a Berlinului revine in actualitate: nu poate domina continentul european fara o coalitie de state favorabile, existand permanent riscul ca restul statelor sa se coalizeze impotriva sa. Raspunsul ar putea fi gasit intr-o noua alianta ruso-germana, conform agentiei americane. Stratfor aprecia ca interesele Rusiei si Germaniei sunt paralele in acest moment ceea ce ar putea exclude posibilitatea unei confruntari. In plus schimburile dintre cele doua tari sunt complementare: Germania primeste resurse energetice si materii prime din Rusia, oferind la schimb tehnologie si expertiza. Agentia americana arata ca in tot acest joc au de pierdut statele mici din Uniunea Europeana care vor ramane fara voce la Bruxelles si mai ales Polonia, prinsa ca de obicei intre cei doi giganti, care de aceasta data s-a aruncat in bratele americanilor in speranta unei salvari.
Oferta lui Dughin
Teoreticianul rus Alexandr Dughin publica in octombrie 2010 un articol in care lansa o oferta pentru Romania in conditiile refacerii aliantei germano-ruse: „Acum se poate prezenta, in cateva cuvinte, modelul teoretic de participare a Romaniei la Proiectul Eurasia. Acest proiect presupune stabilirea, in zona de nord a continentului Eurasia, a doua unitati geopolitice, „spatii mari” – european si rus. In acest context, Europa este conceputa ca un pol, ca o civilizatie. La randul ei, Rusia-Eurasia cuprinde Sudul, inclusiv zona traditionala de influenta a Moscovei in Sud (Asia Centrala, Caucaz), si vestul (Belarus, Ucraina de Est, Crimeea). Momentul cel mai important intr-o arhitectura multipolara este eliminarea „cordonului sanitar”, acest perpetuu mar al discordiei, controlat de anglo-saxoni si care intra in dezacord fie cu Europa, fie cu Rusia. Prin urmare, aceste tari si popoare care, in mod obiectiv tind sa constituie Noua Europa, vor trebui sa isi redefineasca identitatea geopolitica. Aceasta identitate trebuie sa se bazeze pe o regula principala: alaturi de Europa si alaturi de Rusia, in acelasi timp. Integrarea in Europa si relatiile amicale cu Rusia – acesta este podul care leaga cei doi poli ai unei lumi multipolare. Trei tari din Europa de Est, posibil in alianta cu altele, ar putea sa indeplineasca aceasta misiune mai bine decat altele – Bulgaria, Serbia si Romania. Bulgaria este membra a Uniunii Europene, este locuita de o populatie slava si este ortodoxa. Serbia nu este membra a Uniunii Europene, este locuita de slavi, este ortodoxa si este, in mod traditional, simpatizanta a Rusiei. In cele din urma, Romania, o tara ortodoxa, cu misiunea sa metafizica si o responsabilitate sporita pentru soarta Europei. In acelasi mod, dar cu unele modificari, se poate vorbi si despre Grecia. Astfel, Romania si-ar putea gasi o pozitie demna in proiectul Eurasia prin dezvoltarea calitativa a spatiului cultural si social ce face legatura Estului (Rusia) cu Occidentul (Europa), acest spațiu asumandu-si astfel identitatea tarilor europene ortodoxe, ramanand intacte caracteristicile distinctive nationale si culturale (fara a le dizolva in lumea stereotipa a globalismului sau aflandu-se sub influenta modului de viata american care anihileaza toate caracteristicile etnice). Integrandu-se in Uniunea Europeana si stabilind legaturi stranse cu Rusia, Romania isi va putea asigura dezvoltarea economica si-si va putea pastra identitatea culturala. Fara indoiala, acest proiect necesita o analiza atenta si trebuie sa fie rezultatul unui efort intelectual deosebit de serios din partea elitei romanesti, europene si rusesti.”
Memorandum (Intalnirea cancelarului Angela Merkel cu presedintele Dmitri Medvedev din 4-5 iunie 2010, Meseberg)
Pornind de la principiul ca securitatea tuturor statelor din comunitatea euro-atlantica este indivizibila, cancelarul Merkel si presedintele Medvedev au propus azi sa se ia in considerare infiintarea unui Comitet politic si de securitate UE-Rusia la nivel ministerial (HR C. Ashton – FM S. Lavrov).
Acest comitet va putea fi insarcinat mai ales cu:
1. Sa serveasca drept forum pentru schimbarea punctelor de vedere asupra unor chestiuni curente ale politicii internationale si agendei de securitate.
2. Sa stabileasca regulile de baza pentru operatiuni comune UE-Rusia de administrare a crizelor civile/militare.
3. Sa schimbe puncte de vedere si proiecte de recomandari asupra unor chestiuni specifice de cooperare , inclusiv diferite conflicte si situatii de criza la rezolvarea carora UE si Rusia contribuie in comun in cadrul unor formate multilaterale potrivite.
4. Respectand eforturile aflate in desfasurare (Declaratia Rusiei si Ucrainei din 17 mai 2010 si Declaratia Inaltului Reprezentant C. Ashton din 17 mai 2010) UE si Rusia vor colabora in special pentru o rezolvare a conflictului din Transnistria avand in vedere sa obtina un progres tangibil in cadrul formatului stabilit 5+2 (Rusia, Ucraina, Moldova, Transnistria, OSCE, UE, SUA). Aceasta colaborare ar putea include si un angajament comun UE-Rusia, care ar garanta o tranzitie lina a situatiei actuale catre o solutie finala.
5. Urmatorul summit UE-Rusia va analiza progresele facute in cadrul noului comitet.
Pactul Ribbentrop-Molotov. Protocolul Aditional Secret
Articolul I. In eventualitatea unor rearanjari politice si teritoriale in regiunile ce apartin Statelor Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), hotarul de nord al Lituaniei va reprezenta hotarul sferelor de influenta ale Germaniei si U.R.S.S. In aceasta privinta interesul pentru Lituania in regiunea Vilna este recunoscut de ambele parti.
Articolul II. In eventualitatea unor rearanjamente politice si teritoriale in regiunile ce apartin Poloniei, sferele de influenta ale Germaniei si ale U.R.S.S. vor fi limitate conform liniei raurilor Narev, Vistula si San.
Chestiunea privind modul in care interesele ambelor parti fac dorita pastrarea statului independent Polon si cum acest stat trebuie demarcat poate fi determinat doar in cursul viitoarelor discutii politice.
In orice caz, ambele Guverne vor rezolva aceasta chestiune printr-un acord prietenesc.
Articolul III. Privitor la Sud-estul Europei, atentia este atrasa de catre partea Sovietica privitor la interesul acesteia in Basarabia. Partea Germana declara dezinteresul politic total in aceasta regiune.
Articolul IV. Prezentul Protocol trebuie tratat de ambele parti ca unul strict secret.
Moscova, 23 August 1939.
Pentru Guvernul Reich-ului German, v. Ribbentrop
Plenipotentiarul Guvernului U.S.S.R., V. Molotov
Scris de George Damian
Nimeni nu mai are curajul sa se alieze cu PCRM.
Asa cum spunea cineva, sa speram ca mama natura isi face treba si electoratul bolsevicilor va scadea considerabil pana la toamna.
o espaniole,despre care ,măi, lume de la TZARA horghești?Poate esti tu malolennii,dar la minte.Majoritatea de la țară ,din păcate , vota nemernici.
Deschide ochiul,wăăi!
Oferta lui Dughin este datata octombrie 2010. Asa este data si in textul initial romanesc. Ceva nu este in regula: suntem in iulie 2010.
Romania a intrat in NATO si UE tocmai ca sa scape de rusi. In plus, Romania si Grecia au pozitie aparte in ortodoxie. Amandoua sunt tari neoortodoxe ( greco-ortodoxe ), reprezentante ale spiritului bizantin pur, amandoua nu sunt tari slave. In afara de aceasta, Romania este o tara latina, motiv pentru care are relatii speciale cu Vaticanul, relatii care au girul Patriarhiei Ecumenice. Relatiile Bisericii Ortodoxe Romane cu Patriarhia Moscovei au fost din totdeauna tensionate si asa au ramas si sub Patriarhul Daniel, un occidentalist convins. Cu toate ca in cazul Kosovo toate tarile ortodoxe din Europa au avut instinctiv aceeasi atitudine, eu consider ca Dughin se cam grabeste. Bineinteles ca rusilor si nemtilor le convine ideea. Dar Romania si Grecia nu prea cred sa fie foarte intuziasmate de un asemenea plan. De asemenea, amadoua tarile au relatii privilegiate cu SUA, cu NATO ( unde au intrat tocmai pentru a se apara de rusi si amandoua au intrat in UE din acelasi motiv ). Eu nu cred ca cele doua tari sunt dispuse sa faca pasul inapoi. Si se mai pune o intrebare: inainte de a emite astfel de propuneri, madam Merkel s-a consultat cu aliatii sai din NATO SI UE? Daca n-a facut-o, vorbim vorbe… Bineinteles ca rusi se agata de orie ocazie. Nu au de ales. Si in plus se mai pune o intrebare: care este situatia Republicii Moldova in ceasta sarabanda?
Nimeni nu trebuie sa fie cu comunisti (cu pcrm) deoarece reprezinta un rau.
Petru Bogatu: Se caută o elită nesovietizată.
După cum bine spune Constantin Tănase în editorialul său de luni, personalităţile fac istoria. Nu relaţiile de producţie, după cum afirma Marx, ci oamenii mişcă lumea. Nu masa amorfă, ci ideile şi acţiunile indivizilor constituie cauza a tot ce există şi se întâmplă.
Nasul Cleopatrei şi mintea politicienilor moldoveni
„Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, faţa lumii era să fie alta”, spunea Blaise Pascal. El vroia să zică astfel că dacă regina Egiptului ar fi fost mai puţin atrăgătoare, şi puterea ei de a întoarce cursul istoriei ar fi fost mai mică.
La fel lucrurile stau şi în timpurile noastre. Dacă Republica Moldova nu ar fi încăput pe mâinile unui Sangheli, unui Moţpan sau unui Voronin, alta era să fie astăzi faţa ei. Dacă liderii de la Chişinău ar fi fost mai inteligenţi, mai instruiţi, mai rezonabili, mai temerari, mai puţin încorsetaţi de tot felul de clişee formate sub regimul sovietic, poate că astăzi eram în Uniunea Europeană alături de România şi Ţările Baltice.
Se ştie deja că imnul „Deşteaptă-te, române” agrarienii nostalgici l-au votat din ignoranţă. Credeau că a fost scris la Chişinău de Ion Hadârcă. Unul din vicepremierii de la mijlocul deceniului trecut mărturisea că memorandumul negociat cu FMI era un document strict secret pe atunci. Guvernul îl ascundea cu străşnicie de legislatorii majorităţii parlamentare care, dacă l-ar fi citit, nu l-ar fi votat nici în ruptul capului, pentru că încuraja capitalismul.
Şi comuniştii după 2001 au comis o sumedenie de gafe monumentale uneori nu din rea-credinţă, ci din prostie. Centralizarea excesivă a gestiunii economice, bunăoară, a condus la inhibarea iniţiativei private, a investiţiilor străine şi, în ultimă instanţă, la monopoluri sufocante şi stagnare, fapt ce a provocat prăbuşirea PCRM-lui. Voronin conducea ţara în era informaţională ca un rudimentar şi belicos preşedinte de colhoz care se scoală cu noaptea în cap ca să asiste la mulsul vacilor, iar după asta să verifice riguros câţi cartofi a aruncat în borş bucătarul de la brigada de tractoare.
Guvernarea brigadierilor
Starea jalnică a clasei conducătoare de la noi nu este întâmplătoare. După dispariţia URSS, la Chişinău a venit la putere eşalonul al treilea al nomenclaturii sovietice. Din cel dintâi făcea partea ierarhia superioară de partid şi sovietică: secretarii şi şefii de secţii de la CC, miniştrii şi conducătorii celor mai importante instituţii centrale. Cea de-a doua era constituită de instructorii de la CC, conducătorii de partid regionali şi cei ai komsomolului. Aceştia au fost spulberaţi de pe soclul puterii mai cu seamă după eşuarea puciului din august 2001. Unii dintre ei, ce-i drept, ulterior au revenit şi s-au cramponat iar de putere.
Oricum, golul a fost umplut în mare parte sau din nomenclaturişii nematurizaţi încă, sau de elemente ratate şi prost instruite care, în condiţii normale, nu ar fi avut şanse să urce sus: preşedinţii de kolhoz, brigadierii etc. Această birocraţie agrară, incompetentă, îndoctrinată şi servilă, pomenindu-se peste noapte la timona statului, a atras după sine în vârful piramidei toată pleava din alte domenii de activitate.
Astfel, au ajuns ageamiii, neisprăviţii şi nechemaţii să conducă. Alături de ei, au apărut veleitari, şmecheri şi romantici nebuloşi, vorba lui Andrei Pleşu, dispuşi să-şi asume interesul sau dezordinea momentului. De aici ni se trag toate ponoasele. Şi în viaţa politică, şi în economie, şi în justiţie.
Un ultim, dar concludent exemplu care atestă că Republica Moldova suferă mai mult ca orice nu de pe urma lipsei de mijloace financiare, ci din cauza nepriceperii şi prostiei demnitarilor de tot felul, este hotărârea Curţii Constituţionale care anulează decretul preşedintelui interimar Mihai Ghimpu cu privire la ziua de 28 iunie. Nici timpul, nici spaţiul nu ne îngăduie să stăruim asupra acestui document doldora de formule agramate şi argumente supte din deget. Vom arăta doar că judecătorii CC cataloghează regimul politic din deceniul trecut ca fiind republică prezidenţială, deşi la noi n-a existat niciodată o atare formă de guvernământ. Curată aiureală care se dispensează de orice comentarii.
Incultura generează înapoiere
Letonia, Estonia sau Lituania au izbutit să traverseze cu succes tranziţia de la socialism la capitalism, de la dictatura sovietică la democraţia liberală, deoarece în fruntea acestor state s-au aflat elitele luminate ale societăţii. La Chişinău, dimpotrivă, a tronat incultura, neştiinţa şi prejudecata. Slăbiciunea mintală, psihologică şi morală a ştabilor de la Chişinău a fost speculată cu dibăcie de Moscova pentru a ne impune, de fapt, de-a lungul ultimelor două decenii, cu mici intermitenţe, o administraţie colonială mascată.
De altfel, în Ucraina revoluţia oranj a dat chix tot din cauza proastei calităţi a multora dintre liderii ei. Cu idei liberale, dar fără o cultură politică occidentală, aceştia s-au războit reciproc, au călcat prin gropi şi, în cele din urmă, şi-au tăiat craca de sub picioare.
În Georgia, din contră, în ciuda unor erori comise de Mihail Saakaşvili, democraţia a triumfat, iar partida filoruşilor a fost anihilată datorită faptului că ţara este guvernată de la un timp încoace de o generaţie tânără de politicieni, şcolită în universităţile europene şi americane.
E nevoie de o nouă generaţie de politicieni
Ca să scape de necazuri, Republica Moldova are şi ea nevoie de o nouă clasă politică, instruită în Occident, care nu ar purta nici măcar în subconştient povara şabloanelor sovietice. Liderii de care avem nevoie trebuie să posede engleza, să fie docţi în materie de economie, justiţie şi politologie occidentală. Să cunoască în profunzime uzanţele politice europene şi americane.
În fine, dar nu şi în ultimul rând, să-şi respecte neamul şi înaintaşii, să aibă sentimente naţionale româneşti. Pentru că, oricum ai da, în politica de stat, pragmatismul, ca să aibă sorţi de izbândă, urmează să fie combinat cu patriotismul efectiv, nu cel contrafăcut şi băgat pe gât moldovenilor mai întâi de ţarism, iar mai apoi de propaganda sovietică.
În sânul AIE există elemente care ar putea sta la baza unei elite sănătoase şi nesovietizate. În viitoarele alegeri trebuie votaţi oameni politici care, indiferent de vârsta lor, au dovedit că sunt nişte personalităţi reactive, raţionale şi neîndoctrinate de sechelele trecutului comunist. Numai astfel de lideri ar putea identifica soluţii capabile să aducă ambarcaţiunea noastră naţională pe linia de plutire.
http://www.jurnal.md/ro/news/petru-bogatu-se-cauta-o-elita-nesovietizata-190267/
Petru Bogatu: Se caută o elită nesovietizată.
După cum bine spune Constantin Tănase în editorialul său de luni, personalităţile fac istoria. Nu relaţiile de producţie, după cum afirma Marx, ci oamenii mişcă lumea. Nu masa amorfă, ci ideile şi acţiunile indivizilor constituie cauza a tot ce există şi se întâmplă.
Nasul Cleopatrei şi mintea politicienilor moldoveni
„Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, faţa lumii era să fie alta”, spunea Blaise Pascal. El vroia să zică astfel că dacă regina Egiptului ar fi fost mai puţin atrăgătoare, şi puterea ei de a întoarce cursul istoriei ar fi fost mai mică.
La fel lucrurile stau şi în timpurile noastre. Dacă Republica Moldova nu ar fi încăput pe mâinile unui Sangheli, unui Moţpan sau unui Voronin, alta era să fie astăzi faţa ei. Dacă liderii de la Chişinău ar fi fost mai inteligenţi, mai instruiţi, mai rezonabili, mai temerari, mai puţin încorsetaţi de tot felul de clişee formate sub regimul sovietic, poate că astăzi eram în Uniunea Europeană alături de România şi Ţările Baltice.
Se ştie deja că imnul „Deşteaptă-te, române” agrarienii nostalgici l-au votat din ignoranţă. Credeau că a fost scris la Chişinău de Ion Hadârcă. Unul din vicepremierii de la mijlocul deceniului trecut mărturisea că memorandumul negociat cu FMI era un document strict secret pe atunci. Guvernul îl ascundea cu străşnicie de legislatorii majorităţii parlamentare care, dacă l-ar fi citit, nu l-ar fi votat nici în ruptul capului, pentru că încuraja capitalismul.
Şi comuniştii după 2001 au comis o sumedenie de gafe monumentale uneori nu din rea-credinţă, ci din prostie. Centralizarea excesivă a gestiunii economice, bunăoară, a condus la inhibarea iniţiativei private, a investiţiilor străine şi, în ultimă instanţă, la monopoluri sufocante şi stagnare, fapt ce a provocat prăbuşirea PCRM-lui. Voronin conducea ţara în era informaţională ca un rudimentar şi belicos preşedinte de colhoz care se scoală cu noaptea în cap ca să asiste la mulsul vacilor, iar după asta să verifice riguros câţi cartofi a aruncat în borş bucătarul de la brigada de tractoare.
Guvernarea brigadierilor
Starea jalnică a clasei conducătoare de la noi nu este întâmplătoare. După dispariţia URSS, la Chişinău a venit la putere eşalonul al treilea al nomenclaturii sovietice. Din cel dintâi făcea partea ierarhia superioară de partid şi sovietică: secretarii şi şefii de secţii de la CC, miniştrii şi conducătorii celor mai importante instituţii centrale. Cea de-a doua era constituită de instructorii de la CC, conducătorii de partid regionali şi cei ai komsomolului. Aceştia au fost spulberaţi de pe soclul puterii mai cu seamă după eşuarea puciului din august 2001. Unii dintre ei, ce-i drept, ulterior au revenit şi s-au cramponat iar de putere.
Oricum, golul a fost umplut în mare parte sau din nomenclaturişii nematurizaţi încă, sau de elemente ratate şi prost instruite care, în condiţii normale, nu ar fi avut şanse să urce sus: preşedinţii de kolhoz, brigadierii etc. Această birocraţie agrară, incompetentă, îndoctrinată şi servilă, pomenindu-se peste noapte la timona statului, a atras după sine în vârful piramidei toată pleava din alte domenii de activitate.
Astfel, au ajuns ageamiii, neisprăviţii şi nechemaţii să conducă. Alături de ei, au apărut veleitari, şmecheri şi romantici nebuloşi, vorba lui Andrei Pleşu, dispuşi să-şi asume interesul sau dezordinea momentului. De aici ni se trag toate ponoasele. Şi în viaţa politică, şi în economie, şi în justiţie.
Un ultim, dar concludent exemplu care atestă că Republica Moldova suferă mai mult ca orice nu de pe urma lipsei de mijloace financiare, ci din cauza nepriceperii şi prostiei demnitarilor de tot felul, este hotărârea Curţii Constituţionale care anulează decretul preşedintelui interimar Mihai Ghimpu cu privire la ziua de 28 iunie. Nici timpul, nici spaţiul nu ne îngăduie să stăruim asupra acestui document doldora de formule agramate şi argumente supte din deget. Vom arăta doar că judecătorii CC cataloghează regimul politic din deceniul trecut ca fiind republică prezidenţială, deşi la noi n-a existat niciodată o atare formă de guvernământ. Curată aiureală care se dispensează de orice comentarii.
Incultura generează înapoiere
Letonia, Estonia sau Lituania au izbutit să traverseze cu succes tranziţia de la socialism la capitalism, de la dictatura sovietică la democraţia liberală, deoarece în fruntea acestor state s-au aflat elitele luminate ale societăţii. La Chişinău, dimpotrivă, a tronat incultura, neştiinţa şi prejudecata. Slăbiciunea mintală, psihologică şi morală a ştabilor de la Chişinău a fost speculată cu dibăcie de Moscova pentru a ne impune, de fapt, de-a lungul ultimelor două decenii, cu mici intermitenţe, o administraţie colonială mascată.
De altfel, în Ucraina revoluţia oranj a dat chix tot din cauza proastei calităţi a multora dintre liderii ei. Cu idei liberale, dar fără o cultură politică occidentală, aceştia s-au războit reciproc, au călcat prin gropi şi, în cele din urmă, şi-au tăiat craca de sub picioare.
În Georgia, din contră, în ciuda unor erori comise de Mihail Saakaşvili, democraţia a triumfat, iar partida filoruşilor a fost anihilată datorită faptului că ţara este guvernată de la un timp încoace de o generaţie tânără de politicieni, şcolită în universităţile europene şi americane.
E nevoie de o nouă generaţie de politicieni
Ca să scape de necazuri, Republica Moldova are şi ea nevoie de o nouă clasă politică, instruită în Occident, care nu ar purta nici măcar în subconştient povara şabloanelor sovietice. Liderii de care avem nevoie trebuie să posede engleza, să fie docţi în materie de economie, justiţie şi politologie occidentală. Să cunoască în profunzime uzanţele politice europene şi americane.
În fine, dar nu şi în ultimul rând, să-şi respecte neamul şi înaintaşii, să aibă sentimente naţionale româneşti. Pentru că, oricum ai da, în politica de stat, pragmatismul, ca să aibă sorţi de izbândă, urmează să fie combinat cu patriotismul efectiv, nu cel contrafăcut şi băgat pe gât moldovenilor mai întâi de ţarism, iar mai apoi de propaganda sovietică.
În sânul AIE există elemente care ar putea sta la baza unei elite sănătoase şi nesovietizate. În viitoarele alegeri trebuie votaţi oameni politici care, indiferent de vârsta lor, au dovedit că sunt nişte personalităţi reactive, raţionale şi neîndoctrinate de sechelele trecutului comunist. Numai astfel de lideri ar putea identifica soluţii capabile să aducă ambarcaţiunea noastră naţională pe linia de plutire.
http://www.jurnal.md/ro/news/petru-bogatu-se-cauta-o-elita-nesovietizata-190267/
Stimată Doamnă, în sfîrşit „s-au limpezit apele”. În esenţă. nimic nou, după părerea mea. Filat este „duşmanul” şi Filat este „cel răstignit”!
Este oare Filat mai „duşman” decît Marian Lupu?
Eu un lucru nu pot înţelege la „patrioţii” noştri. De ce cel mai aproape, este cel „răstignit”.
Bravo doamna!!! Sper ca natiunea noastra sa faca diferenta dintre curve si oameni cu verticalitate. Ce ziceti vom mreusi sau sa scapam depasim sindromul fetei umblarete..?
kynd doi se cearta ,al treile kystiga. Parerea mea e sal lasatzi yn pace pe Filat , si sa va vedetzi kum merg lukrurile yn partidul dumneavoastra. Sa fi vrut Filat, demult se afilia ku pcrm, shi alegeau demult presedintele tzarii.
Victor Gurău pai normal ca filat e dushmanul pentru doamna Pavlicenco.. deoarece asa ii dicteaza taticu voronin…. sa incerce sal ingroape pe filat… plus si ea are pica pe el ca ia reusit ceva in viata si nu e un nimeni ca unii… asa sunt femeile astea …invidie si iar invidie
Doamna pavlicenco daca ati fi patriot vati bucura cit de cit de ceea ce face noua conducere…. stiti ff bine ca in o perioada scurta de timp nu pot sa faci din ….. ciocolata… asa ca dale voie sa se afirme si nu crede ca toti sunt ca dumnevoastra numai sa vb si sa nu faca nimic…. stati cuminte in banca dumnevoastra ca va sta bine
Pt Victor Gurau
Eu v-am adresat o intrebare ceva mai inainte, la care nu mi-ati raspuns. De ce pretindeti sa va raspund eu, mai ales cind, prin articolele mele raspund clar. Nu am votat pentru Lupu. Nu astept surprize de la un fost comunist. Eu am luptat contra lui Lupu cind era speaker, spre deosebire de Rosca, cel care se gugura cu el in Prezidiul Parlamentului. Acum Lupu e simplu deputat.
Dar am chemat oamenii sa voteze pentru AMN, PL si PLDM. Nu vreau ca ei sa dezamageasca, ceea ce fac astazi cu succes.
Intrebarea mea era: l-ati abandonat pe Rosca si ideile sustinute in emsiunile de la EU Tv si acum „v-ati dat” cu Filat? Aveti tot dreptul, dar mie imi repugna aceasta „schimbare”. Mai bine stateati si sperati linga Rosca. Macar ceva consecventa.
Concluzia – nu aveti caderea morala sa imi reprosati ceva.
Pt CS
Unii cred ca e asa cum spuneti. Altii, precum ati vazut, cred ca unii din PCRM se vor revopsi in socialisti si, atunci, unii din PLDM, vor gasi necesitatea unui „consens national” sa se alieze cu neoPCRM, decit cu PL. Sau cu PNL.
Constantin Tanase: Referendumul, „copilul” nedorit al Alianţei
Metaforic vorbind, se poate spune că preconizatul referendum pentru 5 septembrie este „copilul” nedorit al Alianţei. Niciunul dintre „părinţii” Alianţei nu l-a dorit, dar deoarece aşa se crease situaţia (politică) şi, fiind prea târziu, nu se mai putea face nimic, l-au acceptat, însă cu de-a sila şi fără dragoste. De aceea şi campania pre-referendum va fi una a lehamite, nesinceră şi, drept urmare, neconvingătoare.
Să dea Dumnezeu să nu am dreptate! O campanie de acest gen nu va aduce prea mulţi moldoveni la urne. Da, ne putem mângâia cu gândul că pragul de participare la referendum fiind coborât atât de jos, rezultatele lui oricum vor fi validate. E o mângâiere proastă însă, fiindcă o participare sub cincizeci la sută ar însemna un câştig al comuniştilor. Iată de ce, nedorit cum este, „copilul” Alianţei trebuie tratat cu respect, ba chiar să i se cumpere şi bomboane, ca să nu facă nazuri… Referendumul din 5 septembrie nu va fi o simplă repetiţie generală, ci prima etapă a electoralei pentru parlament şi preşedinţie.
Înţelegem că, sub aspect moral, politic şi organizaţional, nu va fi simplu ca cele patru partide din Alianţă, rivale prin logica lucrurilor, să-şi sincronizeze mesajele pe o singură partitură în care dau în pârg notele de dragoste reciprocă. Dar altă soluţie nu există! Dacă este compromis referendumul din 5 septembrie, peste două luni, pe 14 noiembrie, liderii Alianţei vor trebui să meargă la sediul PCRM cu pâine şi cu sare pentru a-i felicita pe învingători. Când afirm aceasta, nu exprim o opinie parti-pris, cum zic bătrânii de la ţară, şi nici nu cobesc, ci gândesc. Gândesc responsabil şi critic.
În timp ce liderii Alianţei îşi trag reciproc preşul de sub picioare şi nu ştiu cum să împartă vertaliotul, comuniştii calcă satele de-a mărunţelul, ulicioară cu ulicioară, „bat la pătrat”, precum Katiuşele. Dacă, ferească Dumnezeu, pe 14 noiembrie alegerile parlamentare, dar şi cele prezidenţiale, vor fi câştigate de comunişti, vina vor purta-o – integral şi fără rest – nu presa, nu alegătorii, nu inundaţiile, nu Decretul Ghimpu, nu soldaţii moldoveni care au mărşăluit la 9 mai pe Piaţa Roşie din Moscova, ci personal cei patru părinţi-fondatori ai AIE, pe care-i enumăr, cu majuscule, în ordinea puterii reale pe care o deţin în stat: FILAT, GHIMPU, LUPU, URECHEANU. Dacă, Doamne fereşte, cineva dintre aceştia crede că după alegerile din 14 noiembrie se va putea găsi o formulă de „CONSENS NAŢIONAL” cu comuniştii, iar electoratul, prost şi iertător fiind, va înghiţi-o şi pe aceasta, precum a înghiţit-o pe cea din 4 aprilie 2005, treaba va fi slută de tot. De ce? Pentru că o guvernare de coaliţie, liberal-democrată-comunistă, nu va aduce liniştea în această ţărişoară. Un lucru elementar trebuie să realizeze liderii Alianţei: dacă doreşti să te menţii la putere, nu o împărţi cu alţii, ci ia toată puterea.
Şi încă o chestiune. Anul trecut – dar parcă numai anul trecut?! – am trăit cu mitul atotputerniciei televiziunilor, fiind convinşi că, cine are televiziuni, acela câştigă alegerile. Observ că politicienii din Alianţă continuă să trăiască cu acest mit periculos, pierzând zile întregi pe la televiziuni cu audienţă la picioruşul broscuţei, în loc să… Nu mai continui, să nu iasă că dau sfaturi. Într-un cuvânt, asta am vrut să zic: acei care vor câştiga referendumul din 5 septembrie cu (mult) peste 50 la sută, aceia vor câştiga parlamentarele şi prezidenţialele din 14 noiembrie. Pariez.
Inteleg ca dna pavlicenco face totul ce poate ca in turul 2 la prezidentiale sa alegem pe un Lupu, nu pe un Filat.
Timpul
La 28 Iulie 2010, ora 04:58
INVESTIGAţIE
Cum a acaparat Oleg Voronin „Moldasig”-ul (VEZI DOCUMENTE)
Multiplele abuzuri, comise în scopuri meschine de către reprezentanţii guvernării comuniste şi acoliţii acesteia au devenit o tematică „bogată” pentru ziariştii de investigaţii. Informaţia compromiţătoare, publicată în presa autohtonă, era preluată de la început din surse externe şi, practic, din lipsa transparenţei activităţii organelor instituţionale, aceste surse erau imposibil de verificat, ziariştii lansându-se, în majoritatea cazurilor, în presupuneri.
În timp, rarele cazuri când ilegalităţile şi crimele comise contra statului şi cetăţenilor erau exemplificate prin documente oficiale, tăinuite cu grijă în birourile prăfuite ale puterii comuniste, se transformaseră într-un impresionant val informaţional. Ceea ce purtătorii de cuvânt şi ideologii lui Vladimir Voronin numesc „provocări” şi „insinuaţii”, are la baza sa un suport probatoriu uşor de verificat, în cazul în care organele abilitate urmau să-şi facă „treaba” onest şi fără a privi înapoi, la posibilele repercusiuni din partea foştilor moguli „roşii”.
Să se fi întâmplat ca teroarea guvernării comuniste să fi băgat spaima în mintea justiţionarilor moldoveni sau e vorba de simple cazuri de protejare a unor persoane de către cei care le acopereau ilegalităţile din partea structurilor judecătoreşti şi de forţă de la Chişinău? Putem să ne lansăm doar în presupuneri, dar una e cert – speranţa unei bune părţi a populaţiei că fostul dictator şi acoliţii săi, pasibili de ani grei de puşcărie pentru toate ororile comise în economia ţării şi pentru batjocura adusă simplilor cetăţeni, vor răspunde penal în faţa legii devine tot mai ilară. Şi totuşi, această speranţă mai persistă, la fel cum există supremaţia legii în acest stat, chiar dacă e o supremaţie ineficientă în cazul abuzurilor comise de voronini, dodoni, papuci, reşetnicovi şi gurbuli.
În speranţa de a readuce în vizorul procurorilor abuzurile comise în perioada guvernării comuniste de către Voronin & Co, (re)lansăm un şir de investigaţii jurnalistice, menite să readucă atenţia organelor abilitate şi societăţii civile asupra celor care, în mod absolut legal, ar trebui să privească lumea din dosul gratiilor penitenciarelor Ministerului Justiţiei.
Şi primul caz de sfidare crasă a intereselor ţării în scopuri personale este cel al întreprinderii „Moldasig” – cea mai eficientă structură economică, controlată de către stat, lider pe piaţa asigurărilor, a fost cumpărată la preţ de nimic ca urmare a unui scenariu bine pus la punct de către un grup criminal, protejat din culoarele Preşedinţiei. Grup, care are tangenţă directă, dacă e să credem documentelor care au parvenit la redacţie, cu fiul ex-preşedintelui Voronin, şi asta în cazul în care mintea diabolică, care a gândit acest scenariu, nu aparţine lui Oleg Voronin. Nu dorim să ne lansăm în speculaţii – urmează ca organele abilitate să se pronunţe asupra celor menţionate mai jos, dar vom reda cu lux de amănunte „afacerea „Moldasig” şi implicarea fiului lui Vladimir Voronin în preluarea şi înstrăinarea celei mai profitabile afaceri din domeniul asigurărilor.
O afacere lansată de guvernanţii PCRM şi dirijată din Preşedinţie
La 27 decembrie 2002, „în scopul măririi accesului la piaţa de asigurări a întreprinderilor de stat”, guvernarea comunistă fondează Compania de asigurări „Moldasig” SRL. Aceasta este fondată de trei întreprinderi cu capital parţial sau integral de stat: „Banca de Economii” cu cota de participare de 2.040.000 de lei sau (51%), ÎS „Calea Ferată din Moldova”, cu cota de participare de un milion de lei (25%), şi ÎS „Poşta Moldovei”, cu cota de participare de 24%. Imediat după fondare, conducerea comunistă obligă toate instituţiile de stat – şi nu numai – să încheie contracte de asigurare doar cu această companie, antrenând în acest proces ministerele şi administraţia publică locală.
Prin implicarea directă a guvernării comuniste, pentru care legea prezenta doar o modalitate de a controla procesele economice în folos propriu şi de a fabrica dosare penale oponenţilor politici, agenţii economici sunt obligaţi să rezilieze contractele cu alte companii de asigurări. Prin efortul susţinut al statului, Compania „Moldasig” devine, în scurt timp, lider pe piaţa de asigurări.
Conform totalurilor pe anul 2007, activele „Moldasig” constituiau 18,3 milioane de dolari, rezervele de asigurare – 12,3 milioane de dolari, volumul primelor de asigurare subscrise – 20,9 milioane de dolari, iar despăgubirile – 160 de mii de dolari. În 2008, fiecare leu depus în anul 2002 de fondatori le-a adus acestora un profit net de peste 35 de lei. Oricare altă companie de asigurări putea doar să viseze la o atare rentabilitate, datorată implicării directe a statului. La prima vedere, Preşedinţia şi Guvernul urmăreau scopul întăririi Companiei „Moldasig” pe piaţa asigurărilor, deşi imixtiunea guvernării comuniste cădea sub incidenţa legii ce prevede pedeapsă grea pentru exces de putere. Cu atât mai surprinzătoare a fost decizia conducerii comuniste de a ceda în 2008 unui investitor străin „Moldasig”-ul. Aşa a început istoria înstrăinării ilegale a unei companii profitabile de stat. Schema tenebră, bine pusă la punct, era protejată la cel mai înalt nivel – din Preşedinţia Republicii Moldova. Mai târziu, avea să devină clar – valoarea de piaţă a „Moldasig”, prin implicarea pârghiilor statului, era crescută vertiginos urmărind un singur scop – înstrăinarea ulterioară a acesteia şi obţinerea dividendelor financiare, care urmau să fie direcţionate în conturile din străinătate ale fiului lui Voronin şi ortacilor săi.
Astfel, pregătind din timp terenul pentru a iniţia o afacere profitabilă, odată cu apariţia pe piaţă a „Moldasig” SRL, de la ministere către structurile din subordine au început să curgă recomandările-dispoziţii de a asigura toate autovehiculele, bunurile, viaţa cetăţenilor şi tot ce poate fi asigurat, exclusiv la Compania „Moldasig”. La indicaţiile cui se virau resursele financiare ale statului în conturile companiei nou-create devine clar, dacă ne reamintim cine anume a condus cu o mână de fier republica în decursul a opt ani de zile.
Fostul ministru de Interne, Gheorghe Papuc, partener fidel la ilegalităţile comise de către ex-preşedintele Voronin şi îngerul păzitor al apropiaţilor fostei guvernări, lansaţi pe larg în comiterea ilegalităţilor, emite la 16 martie 2004 o dispoziţie prin care solicită instituţiilor din subordine să-şi asigure toate autovehiculele din posesie la compania respectivă şi să plaseze reprezentanţii „Moldasig” pe teritoriul posturilor de control ale poliţiei rutiere cu publicitatea acestei companii.
Ministrul de atunci al Industriei, Mihai Garştea, permiţându-şi aceeaşi imixtiune ilegală, le sugerează agenţilor economici că serviciile „Moldasig” sunt mai avantajoase pentru beneficiari cu circa 30%-40%.
La solicitarea celor ce-şi pregăteau încă o schemă criminală de îmbogăţire rapidă, indicaţii similare semnează fostul premier Vasile Tarlev, Zinaida Greceanâi ş.a. „Crearea unui regim preferenţial de activitate pentru „Moldasig” era însoţită de încălcări crase ale normelor de concurenţă loială, dar şi de lezarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor”, opinează Ion Câşlaru, director al Departamentului marketing de la Compania ASITO, care anterior dezavuase în presă implicarea guvernării în creşterea rapidă a cotei de piaţă a „Moldasig”.
În baza unui contract de exclusivitate, încheiat între această companie şi unul dintre fondatorii săi, Întreprinderea de Stat „Calea Ferată a Moldovei”, ultima a început să includă automat în costul biletelor de călătorie cheltuielile de perfectare a poliţelor de asigurare ale „Moldasig”, fiecare pasager achitând suplimentar la costul biletului de călătorie câte 25, 50 de lei. Totodată, conform legislaţiei în vigoare, în cadrul asigurării obligatorii de răspundere a transportatorilor faţă de călători, fiecare călător este asigurat deja la o sumă de zece mii de lei.
Anterior, în declaraţiile sale pentru presa republicană, Valeriu Tanasiev, manager general adjunct în cadrul Companiei Internaţionale de Asigurări ASITO, informa opinia publică despre faptul că, în urma presiunilor făcute de conducerea comunistă asupra conducătorilor întreprinderilor, compania dată a pierdut în 2003-2004 circa 40 milioane de lei, prime de asigurare pe contractele de asigurare reziliate şi transferate ulterior către Compania „Moldasig”. În anii următori această cifră s-a majorat în urma implicării în acest proces a Ministerului Afacerilor Interne şi Întreprinderii de Stat „Registru”, care, la rândul lor, orientau conducătorii de întreprinderi şi persoanele fizice exclusiv spre această companie. Pierderi esenţiale în urma susţinerii de către conducerea comunistă a concurenţei neloiale au suportat majoritatea companiilor de asigurări, printre care „Moldova Astrovaz”, „Artas” etc.
Astfel, prin implicarea directă a aparatului statului, Vladimir Voronin şi Guvernul Republicii Moldova creaseră din „Moldasig” o companie de succes. Fructul fiind copt, iar conturile bancare ale companiei respective fiind doldora de bani bugetari, demarează următoarea etapă – preluarea afacerii „Moldasig” de către familia Voronin.
Achiziţionarea celei mai mari companii de pe piaţă s-a realizat nu prin cumpărarea cotei-părţi de acţiuni de la foştii deţinători, dar prin majorarea capitalului social. De facto, având în vedere că fondatorii „Moldasig” SRL sunt companii de stat, a avut loc privatizarea acesteia şi, respectiv, urma să fie respectată procedura prevăzută de lege. Dar în acea perioadă în Moldova legea era oarbă şi mută.
La 17 iunie 2008, în cadrul Adunării extraordinare a fondatorilor „Moldasig” a fost luată decizia de a include în lista fondatorilor Compania „Linekers Investments Limited” din Cipru, cu un capital de 48 milioane de lei. Şi – atenţie! – director şi coproprietar al acestei companii este nimeni altul decât Oleg Voronin, care peste noapte din simplu producător al „creioanelor” contra ploşniţelor a devenit liderul mai multor segmente de piaţă.
Deja la 22 şi 23 iulie 2008, „Linekers Investments Limited”, cu destinaţia majorarea capitalului social, a transferat în contul valutar al „Moldasig” suma totală de circa 4.900.000 dolari SUA, echivalentul sumei de 48.002.731 lei. La 25.11.2008, „Moldasig” plasează mijloacele financiare în valoare de 4.966.810 dolari SUA în contul de depozit deschis la BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” şi BC „Victoriabank”. De remarcat faptul că, deşi majorarea capitalului social a fost determinată de necesitatea efectuării investiţiilor de către noul asociat („Linekers Investments Limited”) ce îl avea ca director şi cofondator pe Oleg Voronin (conform procesului-verbal nr. 25 din 11.04.2008 al Adunării extraordinare a asociaţilor SNA „Moldasig” SRL), în perioada supusă controlului Compania „Linekers Investments Limited” nu a acordat investiţii pentru „Moldasig”. Mai mult, suma de circa cinci milioane dolari SUA, transferată în conturile „Moldasig”, mai târziu, prin realizarea procesului de reasigurare, revenise înapoi în posesia lui Oleg Voronin. Practic, afacerea „Moldasig” nu îl costase pe fiul ex-preşedintelui nimic.
Prin majorarea capitalului social, compania cipriotă capătă dreptul de a deţine 80 la sută din capitalul social al SRL „Moldasig” şi de a gestiona în calitate de fondator toate activele companiei. După înregistrarea acestei tranzacţii, cotele-părţi ale întreprinderilor de stat fondatoare au scăzut de circa cinci ori, „Banca de Economii” de la 51% scade până la 10,2%, ÎS „Calea Ferată a Moldovei” deţine ca rezultat 5%, iar ÎS „Poşta Moldovei” – 4,8%. În acest mod, off-shore-ul lui Oleg Voronin intra în posesia „Moldasig”, cu susţinerea tacită a statului. Chiar dacă erau şi voci care doreau să se pronunţe contra unei asemenea decizii criminale, acestea se auzeau doar în surdină, în bucătăriile celor care erau obligaţi de către sistemul lui Voronin să facă parte integrantă din maşinăria criminală a PCRM.
Mai târziu, într-o notă informativă, serviciile speciale anunţau Preşedinţia Republicii Moldova că decizia adunării generale a fost luată cu ignorarea legislaţiei şi în detrimentul intereselor statului. Deşi reprezentanţii Băncii de Economii au votat unanim pentru aprobarea hotărârii menţionate, aceştia nu aveau acordul Ministerului Finanţelor şi Agenţiei Patrimoniului Public. În mod cert, angajaţii structurilor speciale ale statului ştiau despre faptul cine stă în spatele schemei de preluare a „Moldasig” şi erau conştienţi de faptul că Voronin la Voronin nu-şi scoate ochii, dar urmaseră procedura legală de a informa despre fărădelegile comise de şeful statului. Nu credem că se aşteptau la vreo reacţie, din moment ce tatăl proteja interesele fiului.
Diminuarea cotei-părţi a statului s-a produs şi cu concursul conducerii ÎS „Calea Ferată a Moldovei”, ÎS „Poşta Moldovei”, Ministerului Transportului şi Gospodăriei Drumurilor şi Ministerului Dezvoltării Informaţionale. Mai târziu, reprezentanţii „Moldasig” motivau că noul investitor aparţine grupului de companii „Rosgosstrah”, încercând să-l pună în „umbră” pe Oleg Voronin. Însă orice decizie luată lasă şi urme. Potrivit informaţiilor serviciilor operative, unul dintre fondatorii „Linekers Investments Limited” este Serghei Haceaturov, persoană juridică privată din Federaţia Rusă, deţinător al cotei de 80%. 20 la sută din „Linekers Investments Limited”, conform aceloraşi surse, aparţin lui Oleg Voronin. Fratele deţinătorului pachetului majoritar al „Linekers Investments Limited”, Daniil Haceaturov, este director general al Companiei „Rosgosstrah”. Investigaţiile operative au stabilit că „Linekers Investments Limited” este specializată în cumpărarea, deţinerea şi vânzarea acţiunilor, precum şi acordarea împrumuturilor. Mai târziu însă apare o procură, eliberată la 1 octombrie 2008, pe numele domnului Andrei Zaiaţ, IDNO 2000004083539, semnată din partea „Linekers Investments Limited” de către „…Directorii Dl Oleg Voronin şi D-na Demetra Stavrinou”, care demonstrează prin propriile lor semnături apartenenţa la „Linekers Investments Limited”. Astfel, încercarea reprezentanţilor „Moldasig” de a ascunde identitatea noilor stăpâni s-a soldat cu insucces.
De remarcat că, conform datelor oficiale ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, în 2008, din suma totală a încasărilor de prime de 249,8 mln. lei aproape jumătate – 104,7 mln. lei – a fost orientată la reasigurare. Aceasta este de două ori mai mult faţă de anul 2007. În cadrul reasigurării, o parte din prima de asigurare se transferă companiei-partener. Şi aceasta presupune participarea proporţională a acesteia la despăgubirea cazurilor de asigurare, la producerea lor. „Secretul” constă în aceea că în rapoartele oficiale participarea reasiguratorului la despăgubire nu se specifică, aceasta fiind o schemă foarte convenabilă pentru scoaterea banilor din ţară. Cu atât mai mult, jurisdicţia off-shore permite efectuarea acestor acţiuni fără niciun fel de complicaţii.
Astfel, devenise clar motivul implicării lui Oleg Voronin, în mod deschis, în afacerea „Moldasig” – apăruse o modalitate practic legală de a scoate din ţară sume considerabile, fără a achita nimic în bugetul ţării.
Investigaţia privind ilegalitatea înstrăinării către Oleg Voronin şi, ulterior, către „Rosgosstrah” a activelor celei mai de succes companii din segmentul asigurărilor va urma în viitorul apropiat. Până atunci sperăm ca Procuratura Generală să se autosesizeze pe marginea celor expuse. Prin preluarea activelor „Moldasig”, Oleg Voronin, investind mai puţin de 5 mln. dolari SUA, a preluat o afacere ce echivala la acel moment cu 50 mln. dolari SUA. Imperativul legii este de a pedepsi pe cei ce atentează la bunul public şi privat în scopuri personale. Justiţia ar trebui să demonstreze că Legea are impact asupra tuturor, fii tu fecior de simplu agricultor, fii tu fecior de preşedinte de ţară. Cei culpabili în schema de preluare a „Moldasig” trebuie să răspundă în faţa justiţiei, iar bunul public, dacă deja nu este prea târziu, să fie restituit statului. Citeşte – „fiecăruia dintre noi”.
Oleg Voronin – garant al unui împrumut dubios
La 01 octombrie 2008, în oraşul Nicosia, Cipru, de către directorii „Linekers Investments Limited” Demetra Stavrinou şi Oleg Voronin, care acţionau „în baza Statutului şi Memorandumului”, domnului Andrei Zaiaţ, domiciliat în municipiul Bălţi, i-a fost eliberată o procură, conform căreia acesta era împuternicit să procure, să vândă, să gajeze şi să înstrăineze “… cota parte din capitalul statutar al… Moldasig“. Astfel, prin decizia lui Oleg Voronin, unui tânăr de doar 24 de ani i se delegase dreptul nu doar de a semna contracte în numele „Moldasig”, dar şi dreptul de a înstrăina activele acestei companii!
Potrivit surselor operative, la 20 octombrie 2008, la doar 19 zile după ce Oleg Voronin îi oferă dreptul lui Andrei Zaiaţ de a înstrăina cota-parte de 80 la sută a „Linekers Investments Limited” în „Moldasig”, Adunarea generală a „Moldasig” a decis de a lua un împrumut de zece milioane de euro pe o perioadă de opt ani, cu o dobândă de 10% de la un investitor din Ucraina, Serghei Traciuk.
Conform prevederilor contractului, în caz de neachitare la timp urmează a fi transmise în proprietatea creditorului ucrainean cotele-părţi ale asociaţiilor şi bunurilor ce aparţin „Moldasig” cu perfectarea actelor la Camera Înregistrării de Stat. Această decizie a fost luată cu participarea preşedintelui BC „Banca de Economii”, Grigore Gacichevici, ÎS „Calea Ferată a Moldovei”, reprezentată de Valentina Potasevici, ÎS „Poşta Moldovei”, reprezentată de Vitalie Pavlov şi „Linekers Investments Limited” în persoana aceluiaşi Andrei Zaiaţ.
La această adunare au asistat în calitate de invitaţi reprezentantul creditorului din Ucraina,Vasile Ursu, şi directorul „Moldasig”, Vitalie Bodea. Ca invitat special a fost directorul şi cofondatorul „Linekers Investments Limited”, Oleg Voronin (!), care urma să se asigure personal că schema de înstrăinare ilegală a „Moldasig” merge pe făgaşul planificat cu câţiva ani în urmă. În urma adunării, contractul de împrumut prin gaj a fost semnat. Era 25 decembrie 2008, zi de Crăciun şi zi de muncă pentru echipa lui Oleg Voronin. Procesul de transmitere-primire a împrumutului între Vasile Ursu şi Andrei Zaiaţ a avut loc în prezenţa directorului „Linekers Investments Limited”, Oleg Voronin. Astfel, o companie cu active de circa 50 mln. dolari SUA împrumutase de la un simplu cetăţean zece milioane de euro, cu scopul de a-şi ridica… un sediu central! Ca garant al acestui împrumut se prezentase fiul lui Vladimir Voronin, unul dintre puţinii care ştia că acest împrumut a fost doar pe hârtie sau nu, şi care fusese împuternicit ca împrumutul de zece milioane de euro să fie primit în prezenţa sa şi sub răspunderea sa personală. De altfel, cele zece milioane de euro, „încăpute” pe mâinile lui Zaiaţ, prin realizarea aceluiaşi proces de reasigurare, au fost restituite înapoi lui Oleg Voronin.
Astfel, prin documentul semnat la 25 decembrie 2008 a fost pusă ultima cărămidă în platforma înstrăinării finale a „Moldasig”.
Afacere „a la Voronin”: cum să vinzi 80% din 50.000.000 USD contra sumei de 5 mln. USD
După cum am enumerat anterior, în Nicosia, Cipru, Oleg Voronin şi Demetra Stavrinoiu, directorii „Linekers Investments Limited”, i-au eliberat procură generală de reprezentare lui Andrei Zaiaţ. În mod similar, la 15.10.2008, ÎS „Calea Ferată din Moldova” şi „Moldasig” SRL au eliberat aceluiaşi Andrei Zaiaţ procure ce confereau drepturi depline în ceea ce priveşte gestionarea patrimoniului „Moldasig” SRL, fără a se limita doar la contractarea împrumutului, după cum a dispus Adunarea generală. O altă pistă pentru Procuratura Generală în elucidarea acestei escrocherii de proporţii, puse în joc de Oleg Voronin, este şi faptul că la ÎS „Poşta Moldovei” nu este în original procesul nr. 15 al Consiliului de Administrare, prin care s-a încuviinţat adoptarea deciziilor indicare mai sus! Să fi fost falsificat acest document? O altă întrebare la care urmează să dea răspuns organele competente.
Pe parcurs, ca schema de preluare a companiei să fie dusă la bun sfârşit, „Moldasig” SRL, cum era şi de aşteptat, nu şi-a onorat obligaţiile contractuale şi ca urmare Serghei Traciuk a înaintat o acţiune în instanţa de judecată la Judecătoria Râşcani, solicitând încasarea datoriei de 12.105.000 euro, care, pe lângă împrumut, însumează dobânda şi penalităţile. Instanţa de judecată, în persoana judecătorului Andrei Istrati, a emis o hotărâre prin care în contul datoriei se transmite cota de participare în mărime de 100% a companiei „Moldasig” lui Serghei Traciuk.
Astfel, a fost pus ultimul punct în privatizarea „Moldasig” de către Voronin. Ulterior, deşi cota sa era gajată, „Linekers Investments“ a vândut Companiei „Rosgosstrah”, Federaţia Rusă, cota sa în mărime de 80 la sută din „Moldasig” contra sumei de 60 mln. lei. Ca de obicei în cazurile în care era implicată camarila familiei Voronin, bunul statului a fost înstrăinat cu mult sub preţul pieţei: 80 la sută dintr-o afacere de 50 mln. dolari SUA a fost vândută contra sumei de circa 5 mln. dolari SUA. O „afacere” la care nu ar fi putut merge niciun afacerist normal – să vinzi un bun la un preţ de zece ori mai mic decât preţul de piaţă este un indiciu foarte clar că ceva nu este în regulă. Să fi primit Voronin de la „Rosgosstrah” o „primă financiară” pentru suportul în preluarea afacerii „Moldasig”? Vom primi oare vreodată răspuns la toate întrebările legate de „dosarul „Moldasig”?
În loc de post-scriptum:
Dacă este o simplă coincidenţă sau nu, urmează să stabilească organele de anchetă, dar Vitalie Bodea, director „Moldasig”, era la acel moment şi membru al Consiliului Băncii „Fincombank”. Încă o legătură, deşi indirectă, dintre Oleg Voronin şi „Moldasig”.
Vă amintim că această bancă beneficiase şi ea de fluxuri financiare din haznaua statului. Din 2002 în conturile acestei bănci, protejate de către precedenta guvernare, erau transferate conturile unor mari instituţii de stat, cum ar fi „Calea Ferată a Moldovei”, MAI, Ministerul Finanţelor, Ministerul Apărării. Angajaţilor MAI şi ai altor ministere le-au fost deschise carduri bancare la „Fincombank”, iar mulţi şefi de întreprinderi au fost „informaţi” că trecerea conturilor la această bancă ar fi o obligaţie. De altfel, şi Vitalie Iurcu, ex-directorul Agenţiei Naţionale pentru Reglementări în Energetică (ANRE), deţinea concomitent poziţia de membru al Consiliului de Administrare al băncii familiei prezidenţiale. Astfel, acum câţiva ani, şi el a dispus transferul conturilor ANRE la „Fincombank”.
Întâmplător sau nu, dar prea multe legături evidente există între Oleg Voronin şi „Moldasig”, lucru ce nu poate să nu pună în gardă organele abilitate, reieşind din multiplele dubii ce există asupra legalităţii înstrăinării „Moldasig”. Care vor fi paşii întreprinşi de către Procuratura Generală, pe care o rugăm să se autosesizeze asupra conexiunii „Voronin – „Moldasig” şi asupra legalităţii comercializării companiei de asigurări ce astăzi aparţine Federaţiei Ruse, urmează să vedem. De un lucru suntem siguri – dacă legislaţia autohtonă nu permite tragerea la răspundere penală a lui Oleg Voronin în scandalul cu cardurile sale bancare, unde foarte clar se vede incidenţa sub articolul „spălare de bani”, atunci în dosarul „Moldasig” Voronin a lăsat destule urme, care să permită justiţiei moldoveneşti să-şi spună, în sfârşit, cuvântul.
Vedeţi mai jos documente care confirmă cele scrise:
Procesul verbal nr. 28 din 20 octombrie 2008
Modificările în statutul MOLDASIG
Actul de primire-predare a 10 milioane de euro din 26 decembrie 2008, cu semnătura lui Oleg Voronin
Acordul de împrumut garantat prin gaj, 25 decembrie 2008
Hotărârea Judecătoriei Râşcani, 16 octombrie 2009
Procură Oleg Voronin – Zaiaţ Andrei
Încheiere Dosarul nr. 2-727/09
Cerere de modificare a acţiunii
Cerere despre succesiunea în drepturile procedurale
Cerere de chemare în judecată pentru încasarea împrumutului
Procura nr. 37
Procura din 15 octombrie 2008
Proces-verbal nr. 15 al şedinţei Consiliului de Administraţie al Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei”
Extras din procesul-verbal nr. 14 al şedinţei Consiliului Băncii de Economii
Ordinul ministrului Dezvoltării Informaţionale, Pavel Buceaţchi
Departamentul Investigaţii
Pt basile
Tocmai ma mir ce putere am ca sa „fac totul” pentru a-l alege pe un Lupu, si nu pe Filat. Stii dumneata care e mai prorus si care e mai cutie neagra?