De pe: http://www.jurnal.md/ro/news/tara-oligarhilor-anonimi-182620/
Puterea din R. Moldova este controlată din umbră de câţiva oligarhi. Despre acest lucru se vorbeşte de mai mult timp în presă şi unii politicieni, în special din opoziţie, s-au referit anterior la acest subiect. Tema revine acum în discuţie după ce fostul prim-ministru moldovean, Ion Sturza, a declarat, în cadrul unei emisiunii de la JURNAL TV, că sistemul oligarhic, care a stat opt ani în spatele comuniştilor, s-a instalat acum pe spatele guvernării democratice, iar aceste căpuşe vin din economie şi justiţie. În replică, actualul premier Vlad Filat a spus: „De acord!” Şi dacă şi actualii demnitari recunosc influenţa oligarhilor asupra politicienilor aflaţi la putere, JURNAL a încercat să afle cine sunt aceşti importanţi oameni de afaceri.
Contactat de JURNAL, fostul premier Ion Sturza a precizat, cu referire la declaraţiile sale făcute în cadrul emisiunii „Chestiunea Zilei”, de la JURNAL TV, că nouă doar ni se pare că sistemul judecătoresc din R. Moldova este independent, dar de fapt el depinde de anumiţi oameni de afaceri, care influenţează economic, dar uneori şi administrativ, deciziile în favoarea lor. „Oligarhii niciodată nu se află la guvernare, ei se află în relaţii cu guvernările, pentru a-şi rezolva problemele economice”, ne-a declarat Sturza.
Fostul premier, actualmente un prosper om de afaceri, ne-a explicat că relaţiile dintre aceşti oligarhi şi noua putere s-au stabilit încă în timpul ultimei campanii electorale. „Miza s-a pus atunci şi cum unii politicieni nu aveau fonduri pentru organizarea campaniei electorale, au acceptat finanțări din partea unor persoane care au standarde duble sau triple şi acum deja plătesc tributul şi noi vedem acest lucru prin nominalizarea unor persoane în funcţii-cheie în sistemul economic şi judiciar”, ne-a spus Sturza.
Lui Braghiş i s-a propus mită
Şi fostul premier Dumitru Braghiş susţine că oligarhii încearcă să se pună bine pe lângă putere pentru a influenţa deciziile acesteia. „Schemele şi şmecheriile care erau aplicate de către oligarhi prin intermediul sistemului precedent de fapt nu au fost schimbate, din acest motiv putem presupune că oligarhii care s-au aflat în relaţii bune cu fosta guvernare acum s-au reorientat şi se simt foarte bine şi cu guvernarea actuală.
Asta ar însemna că în Republica Moldova s-a format un sistem oligarhic care influenţează serios toate deciziile, indiferent de guvernarea care se află la putere, şi posibilităţile lui sunt mari”, a opinat Braghiş. Fostul premier îşi aminteşte că atunci când se afla la conducerea Executivului (în anii 1999-2001 – n.r.) a fost şi el supus presiunilor din partea unor oameni de afaceri care erau pe atunci influenţi mai ales în domeniul comerţului cu produse petroliere. Acum, spune Braghiş, aceşti oameni nu mai sunt printre oligarhi, însă atunci au încercat să mă preseze pentru a promova nişte legi, decizii de Guvern, care le-ar fi permis să se simtă mult mai bine.
Iniţial, oligarhii i-au propus lui Braghiş o sumă mare de bani, dar după ce premierul a refuzat, au început să apară în presă articole compromiţătoare la adresa lui. Braghiş susţine că a primit atunci şi telefoane de la mai mulţi oameni influenţi, deputaţi, ca să vadă cum se poate rezolva problema.
Politicienii s-au schimbat, treuca a rămas!
Fostul prim-vicepremier Nicolae Andronic de asemenea are senzaţia că oligarhii care au stat în spatele guvernării comuniste s-au urcat deja în spatele noii puteri. „Eu am senzația că aceşti tineri lupi care au venit la putere, pur şi simplu l-au dat pe Voronin la o parte de la treucă şi s-au aşezat ei în locul lui”, ne-a declarat Andronic, atenţionându-ne că deşi s-a vorbit mult despre mafia cărnii, a produselor farmaceutice şi altele, nu s-a schimbat nimic.
„Râurile financiare pur şi simplu şi-au schimbat un pic cursul. Acum se fac la televizor aşa-numite show-uri cu tragerea la răspundere a lui Oleg Voronin şi a tatălui său. Eu nu cred în acest show televizat. Dacă procurorul Igor Popa, care i-a dus o maşină de casete video lui Constantin Starîş pentru filmul „Atac asupra Moldovei” şi a instrumentat dosarele mai multor politicieni pentru organizarea protestelor din 7 aprilie, acum instrumentează dosarele contra ăstorlalţi, vă daţi seama cu ce se va termina totul”, afirmă Andronic.
Oleg Voronin, privilegiat şi de alte guvernări?
Deşi îi dă dreptate lui Sturza, Andronic nu înţelege de ce fostul premier iese acum cu asemenea declaraţii. „Îmi amintesc că în 1999, când eram preşedintele comisiei pentru rambursarea creditelor date sub garanția statului, l-am chemat mai întâi pe Anatol Stati să întoarcă banii împrumutaţi şi el, într-o săptămână, a întors şapte milioane de dolari pe care îi împrumutase de la stat.
Dar când l-am chemat pe Oleg Voronin să întoarcă creditul luat pentru Fabrica de zahăr de la Briceni, în primul rând mi-a spus că o să se gândească dacă să întoarcă creditul, iar apoi de la şedința comisiei el a intrat direct în biroul lui Sturza, cu care erau acţionari la Fincombank, şi acela i-a spus: „Mai lasă-l pe Andronic”, îşi aminteşte fostul prim-vicepremier din Guvernul Sturza.
Foştii premieri ezită să dea nume
Deşi toţi foştii oficiali contactaţi de noi vorbesc despre influenţa oligarhilor asupra puterii, niciunul dintre ei nu a vrut să dea numele lor. „Nu vreau să menţionez niciun nume de oligarh, pentru că nu ar fi etic din partea mea, dar lumea ştie cine sunt ei, cei care au beneficiat de avantaje de pe urma fostei guvernări şi apropo acum i-au lăsat cu buza umflată pe foştii guvernanţi şi s-au avântat către noua putere”, ne-a spus Ion Sturza, precizând doar că Oleg Voronin nu este oligarh.
Dumitru Braghiş însă îl contrazice, dar nu dă şi nume ale altor influenţi oameni de afaceri. „Sunt mai mulți. Eu nu pot să le spun numele, pentru că nu am probe. Dar aceste nume sunt foarte cunoscute, ele au fost deseori anunțate şi pronunţate de presă”, ne-a declarat Braghiş. Iar fostul ministru al Finanţelor, Mihai Manole, susţine că a auzit că economia naţională este controlată în proporţie de 80 la sută de câţiva oameni de afaceri, dar nu ştie cine sunt aceştia.
Întrebări pentru Vlad Filat
Ceea ce ne-a surprins cel mai mult este că prim-ministrul Vlad Filat a recunoscut că oligarhii au stabilit deja relaţii „de colaborare” cu reprezentanţii noii puteri. El a declarat, în repetate rânduri. că cei implicaţi în mafia cărnii nu pot fi traşi la răspundere pentru că relaţiile stabilite cu fosta şi cu unii reprezentanţi ai noii puteri sunt prea puternice. Am încercat să-l găsim pe premier pentru a-l întreba pe lângă cine din reprezentanţii noii puteri s-au aciuat oligarhii din R.Moldova, cine sunt aceşti oligarhi şi cum se manifestă influenţa lor asupra guvernării.
Din păcate, nu am reuşit să luăm legătura cu Vlad Filat, de aceea îi adresăm aceste întrebări prin intermediul ziarului. De asemenea, vrem să ştim de ce domnia sa nu ia măsuri împotriva celor care încearcă să influenţeze deciziile Executivului.
Mariana RAŢĂ
Avem nevoie de un Putin moldovenesc, ca sa vina si sa sara penele din acesti „oligarhi” moldovenesti care sunt niste capuse si likitori care ii tirie de coarne pe tontalaii nostri de politicieni de la guvernare!
Daaaaa! Mafia, ca si Moartea, au doar chite un nume. Nume invesnicit. Ce nume mai pot da intervievatii ? Spre exemplu: Mafia, Mafioza, Mafiuta, Mafioara…? Moartea: Mortisoara, Mortiluta, Mortilica, Morticica….? Mafia sau Moartea nu sunt oameni, numele lor nu se pun oamenilor.
Pacat ca aceste doua substantive sund de genul feminin. De fisc si moarte nu scapa nimeni, doar sa astepte chind vine timpul. Dar ce facem cu mafia? Cine prieteneste cu mafia? Odata fiind de gen feminin, mafia, ca si femeile, nu prea leaga „mare prietenie” intre ele… In schimb, femeile, pot munci impreuna mai bine ca barbatii… Ce facem cu barbatii care s-au imprietenit, „de nevoie”, cu mafia, mafiuta, mafioara…? Cum ii ajutam sa scape de EA?
De ea nu pot scapa usor. Sa se lepede de mafie printr-un simplu cuvint „pleaca, nu te mai vreau” nu merge ! Mafia nu este o femeie, nu este usor sa te „speli” de EA ! Daca nu o mai recunosti, poate dispare, dar poate apare „surioara” ei – Moartea,/ Mortisoara, Mortiluta, Mortilica, Morticica…./, care in atare cazuri vine inainte de timp si „pe ne pus pe masa”. Ce putem face pentru barbatii neamului ? Cum putem noi, femeile, sa ne intelegem sa-i ajutam sa scape de aceste doua substantive de gen feminin ? Ar fi posibil….., dar trebuie sa fie si ei de acord ?
Doresc oare EI sa scape de ELE ? Daca doresc, sa acepte tacit ajutorul. Sa rareasca rindurile barbatilor, femeile sa le ocupe locurile si sa-i protejeze cu „instinctul” lor de femeie, de aceste doua catastrofe… Dar daca ei nu accepta? Ea, Mafia-uta-oara, este ca si un cancer. Trebuie operata „bucata” si aruncata. Noi, femeile, putem face acest lucru ? Cred ca putem „opera” fara bisturiu. Sa ne adunam, sa ne consolidam fortele si sa salvam barbatii nostri si tara de mafia-oara, uta…, care este egala cu moartea in saracie a intregului popor… Cineva s-ar putea sa-mi „usuce penita”….Unele accidente cu femeia de la chirma staului nu poate fi un argument. A fost pusa /nu aleasa/, anume pentru a „dirija” actiunile. A facut pact cu diavolul. Cine face pact cu diavolul, femeie sau barbat, nu poate face ce vrea…
Orice sistem autocratic şi dictatorial e condus de oligarhi. Recunoscând influenţa oligarhilor asupra guvernării, Filat indică acelaşi drum, parcurs deja în timpul lui Voronin. Unicul duşman al oligarhilor este TRANSPARENŢA (apropo, de gen feminin). Democraţia, prin definiţie, este sistemul opus oligarhiei.
În cazul aşa-numiţilor oligarhi din RM e vorba, mai degrabă, de nişte profitori, înţoliţi pe seama slăbiciunilor guvernanţilor. Iată, de ce Sturza nu-l consideră pe Oleg Voronin oligarh. În orice caz, aceşti „oligarhi” trebuie identificaţi şi puşi la locul lor binemeritat.
…Sturza AFIRMA ca oligarhii controleaza tot in RM, insa PRECIZEAZA ca prietenul sau Oleg Voronin, nu face parte din lista oligarhilor (ca sa nu zica direct ca acesta nu are influenta majora, accentueaza numai ca nu este oligarh…)
Filat, insa, nu poate fi gasit ca sa dea niste afirmatii… Asta in permanenta nu poate fi gasit cind e vorba de ceva mai interesant decit timpeniile lui de la TV… apare ca un cloun cu toate prostiile… Apa trece, pietrele ramin…
Nu e nimic nou. In toata lumea in spatele fortelor politice care ajung la putere stau oameni de afaceri. Diferenta intre RM si statele occidentale este, ca de obicei, perversitatea acestui fenomen. O „colaborare” antinationala si salbatica. Un cuplu intre politica si business la serviciul kremlinului.
Pentru Doamna Alexandra Can si despre mafie.
In RM nu a existat niciodata Mafia. Toate structurile criminale care activau pe acest teritoriu erau formate dupa modelul rusesc. Baza acestor structuri se punea in inchisorile si lagarele rusesti (mai tarziu cele sovietice). Vor v zakone ar fi ceva gen Don in Sicilia or mai tarziu pentru Mafia exportata in SUA si Canada –Godfather.
Acesti Vor v zakone existau cativa pe tot teritoriul URSS. Puteai sa-i socoti pe degetele unei maini. Pana 1985 in RSSM nu exista niciunul. El or ei au aparut odata cu perestroika si liberalizarea salbatica a economiei.
Este exceptional fenomenul care a urmat dupa 2001, odata cu venirea generalului militiei sovietice Voronin care a distrus crima organizata din RM si practic s-a autoproclamat Vor v zakone a RM. Un lucru ilegal in codexul criminal ex sovietic. Suna ciudat ? Nu. E Pervers. O structura de crima organizata-Stat. Nu cred ca a existat asa ceva in istoria omenirii. Or pe plaiul mioritic totul e posibil.
Stimata doamna, eu am sa va adresez o intrebare „ne la tema” exact cum ii poza cu pisica dvs la subiectul dat, de ce la toate subiectele pe care le scriti dvs pe blog indiferent de tema bagati poze cu pisica?.. va intreb numa asa din curiozitate.. poate scrieti si un articol despre pisica.. si vb ft serios, fara nici un fel de ironie… dragostea pt animale trebuie sa fie un sentiment comun pt toti spre deosebire de politica, nu? 😀
Pentru Luca
Sigur, cuvintul „mafie”/din pacate/ a devenit popular si inteles de mic si mare. Si aici la noi, oamenii care se stilcesc de nedreptati, se crucesc si mereu auzi :”Peste tot s-o bagat mafia”. Eu nu prea stiu multe despre mafie….Nu sunt prea initiata in istoricul acestui fenomen.
Stiu, insa, din spusele unora mai destepti ca mine, ca acest fenomen a aparut nu in Sicilia, cum stiam si eu, dar in America, mai apoi a „emigrat” in Sicilia. Chiar o sa mai precizezi acest lucu din literatura scrisa la acest capitol.
Ce stiu eu despre „vor v zacone” : acest calificativ se confera numai unora, care se elibereaza din detentie si este „imputernicit” de „amicii” lui de acolo sa indeplineasca poruncile lor, sa conduca gruparile criminale din libertate. Nu sunt sigura pe chit ese de adevarat, nu m-a interesat acest subiect anume niciodata, cu toate ca am fost o perioada de vre-o 5 ani membru al comisiei pentru eliberarea conditionata a detinutilor, am vazut sute de detinuti, am intrebat si am primit raspunsuri, stiu sa compar faptele pentru care majoritatea erau bagati in puscarie cu faptele multora din perioada actuala, care se plimba nestingherit la libertate…..Oricum, acest fenomen nu ma prea interesat.
Eu cred ca voronin a cunoscut „efectiviul criminal”/datorita functiei pe care a detinut-o pina la presedintie/, a „conservat” criminalii organizati prin intelegere bilaterala cu ei. I-a tinut in rezerva pina la momentul potrivit. De unde s-au plodit imediat atitea? Ei au fost imprastiati, ceva trebuiau sa faca, dar puteau sa mai ramina pe unde erau.
Postarea mea despre „mafie” a fost una „glumeata”, provocata de acest articol, in care intervievatii stiu ca exista oligarhi, dar nu pot spune nume, pentru ca nu au fapte. Daca nu avem fapte, material factologic, nu spunem. Noi toti stim din auzite.
Luca, stii cum executa Stalin pe cei incomozi lui ?
Aduna NKVD-ul si le spunea : „Dupa cum se stie ….cutare….este dusman al poporului. Sa fie executat !”
Nu avem nevoie de stalini. Dechit un nevinovat sa stea inchis in detentie, mai bine 10 infractori la libertate….
Doamna Can, Mafia(apropos se scrie cu litera mare) este un termen si un fenomen exclusiv sicilian. Aparut in sec 19 in Sicilia ca razvratire contra ocupatiei franceze dupa care in timp s-a transformat intr-o organizatie de crima organizata, La famiglia cu Capo dei capi, cu consigliere, soldatii etc. Si cel mai important cu un cod al legii. Doar la inceputul sec. 20, odata cu emigrarea masiva a italienilor in America de Nord s-a exportat si acest fenomen. Este adevarat ca majoritatea americanilor numesc toate organizatiile criminale mafia: mafia japoneza (Yakuza), mafia rusa, mafia italiana. Or in Italia termenul Mafia se spune doar pentru crima organizata din Sicilia. In regiunea Calabria, crima organizata se numeste ‘Ndrangheta, la Napoli si in regiunea Campania – Camorra si in regiunea Puglia – Sacra Corona Unita. Toate au istorii separate si nu au tangente intre ele.
P.S.
Ma intreb daca ati vazut trilogia lui F.F. Coppola Godfather (Nasul) I,II,III. Facut dupa romanul lui Mario Puzo?
Va mai recomand si Goodfellas, dupa cartea „Wiseguys” de N.Pileggi. Personajul central Henry Hill este o persoana reala care acum se afla sub protectia FBI
Daca gasiti “Bonanno :A godfather’s story”
si in final: google it!
Pt Doru
Este blogul meu. Ilustrez cu ce vreau. Am doi pisici pe care ii iubesc si mi-i pun la articole. Asa cum, in diferite ziare, unele numere sint ilustrate cu, de exemplu, operele de arta ale unui pictor sau plastician etc. Nu intru in filozofia mai adinca legata de dragostea pentru animale si politica. Aceste animale sint inocenjte si admirabile, cum ar trebui sa fie politicienii in relatiile cu alegatorii.
Am si eu o cuirozitate – prin ce va deranjeaza cu ce imi ilustrez articolele?
Pt Oligarhoo
Intr-o emisiune electorala i-am spus lui Filat – unicul lucru pe care i-l doresc este ca noua guvernare sa fie transparenta. In general, consider dialogul si transparenta maladia tuturor bolilor politice.
Pentru Luca
Neaparat o sa ma informezi mai bine. Mi-ar placea sa stiu macar un pic din toate. Timpul….Cu el nimeni nu poate face nicio intelegere. Nii Mafia. El, timpul, trece foarte repede .Multumesc pentru informatia respectiva.
Cred ca mai multe fenomene aparute in diferite tari se raspindesc peste tot, probabil prin efectul lor pronuntat negativ sau pozitiv.
– Pentru Luca – respect pentru cunoştinţile pe care le ai. Sunt de acord cu „Diferenta intre RM si statele occidentale este, ca de obicei, perversitatea acestui fenomen. O “colaborare” antinationala si salbatica. Un cuplu intre politica si business la serviciul kremlinului.”
– Pentru Alexandra Can
– Un grup de femei BRAVO care se luptă cu fărădelegile şi Mafia sunt de la „Ziarul de Gardă”
– bine aţi spus „Sa ne adunam, sa ne consolidam fortele si sa salvam barbatii nostri si tara de mafia-oara, uta…, care este egala cu moartea in saracie a intregului popor…”
– Vedeţi ce a spus Luca! Dar comuniştii din toate ţările au slujit cremlinului. Atunci cine sunt Mafia moldovenească?
– Ştim cine sunt în AIE în afară de Ghimpu-Chirtoacă. Dar şi ei (răi sau buni) acum s-au angajat în lupta anticomunistă,(citiţi ce a spus Luca). ÎNTREBAREA – de ce de pe acest blog, cu opoziţie constructivă ca la Roşca, mai mult se bate în Ghimpu-Chirtoacă (în loc de a fi susţinuţi, de a fi pe aşeiaş parte a baricadei fără ca să vă cheme la ajutor), peurmă se bate în AIE şi puţin de tot în „comuniştii-burgheji” în frunte cu Voronin???
– De ce în mijloacele de informare fiecare zi vezi aprecierile (e de înţeles negative) a lui Voronin, Dodon, ş.a. despre Ghimpu şi AIE, dar nu se prea discută despre fărădelegile „comuniştilor”??? Ce fel de Jurnalişti avem care tirajază clounada,spusile lui Voronin, dar nu pun întrebări cum Olejca a devenit miliardar în Euro, şi alte întrebări de felul acesta. DE CE NU SE ARATĂ FAŢA ADEVĂRATĂ A MAFIEI MOLDOVENEŞTI???
pentru Osav
„ÎNTREBAREA – de ce de pe acest blog, cu opoziţie constructivă ca la Roşca, mai mult se bate în Ghimpu-Chirtoacă (în loc de a fi susţinuţi, de a fi pe aşeiaş parte a baricadei fără ca să vă cheme la ajutor), peurmă se bate în AIE şi puţin de tot în “comuniştii-burgheji” în frunte cu Voronin???”
Incerc sa raspund:
anume cu PL am considerat si consider in continuare ca se poate merge in echipa. Nu s-a acceptat dintr-un motiv „nascocit”. Ori o decizie in acest sens nu trebuie sa depinda de o persoana sau chiteva, pe care PL nu le poate agrea;
anume PL atunci / nu stiu cum este acum/ , nu putea fi catalogat ca si partid cu persoane corupte sau „greu” compromise;
anume PL avea un mesaj aproape cu nimic deosbit de mesajul PNL;
anume in PL nu se regaseau persoane, care ar fi votat la 4 aprilie 2005 un presedinte comunist;
anume PL nu avea in componeta lui fosti deputati „luati” in brate de patroni sau lenesi, „somnorosi”;
anume PL nu se poate „lauda” cu prezenta excesiva a profesionistilor in partid.
anume PL…….
Si….anume PNL este asemanator ca un „frate geaman” cu PL.
Astfel crede majoritatea din echipa PNL. Organele de conducere a PNL au votat anume pentru aceasta cale prioritara .
Oare in PL s-a votat democratic o careva decizie ? Oare organele de conducere a PL pot comenta de ce nu sustin aceasta unire a fortelor ?
Cred, ca un lider care este respectat de echipa sa este urmat de echipa. Si invers : un lider, care respecta echipa trebuie sa respecte si deciziile echipei.
Numai in probleme de patrimoniu se voteaza cu participatiunile in capitalul social, dar un parid politic nu este un SRL sau SA, unde „seful” se voteaza de catre actionari. Fiecare membru poate alege liber….Si presedintele ales nu este „sef”, el trebuie sa fie moderator, sa indeplineasca cerintele Statutului si sa se supuna deciziilor colective. In PNL asa este. De acea „stau” acolo si fac ce pot. Nici mai mult, nici mai putin. Nestingherit spun si sustin punctul
de vedere si principiile.
Oare aceasta este alegerea libera a membrilor PL, de a nu accepta unirea fortelor in interes comun al partidelor si electoratului ?
Nu pot intelege de ce „capii” nu pot sta la o „masa impodobita de cei cu speranta” si votul de incredere in mina. De ce si chit timp va depinde situatia data de doar doua sau poate un numar restrins de persoane, care sunt de aceeasi „culoare si suflu” liberal” si directie in politica externa, dar caractere dracoase diferite? Nici macar acum nu vor intelege ca acest pas este categoric necesar sau ca „unde-s doi puterea creste” ?
Cred ca doi ursi nu pot convetui intr-un birlog. „Ursul” din PNL de mult timp este gata sa cedeze functia de presedinte. Dar in PNL nu exista oameni „cu patroni-sponsori” si nici oligarhi, despre care se scrie in articolul dat. PNL nu doreste sa nimereasca in zona „santajabila”…..
Dar sa nu uitam ca puterea este cel mai greu de „dus”, este greu de cuprins si „carat”. Nu poti cara ce nu poti cuprinde.
Deci, am incercat sa spun de ce in continuare credem ca PL si PNL poate „uni orchestrele”…..”Dirijorul” ar putea fi ales in mod democratic de catre cei din orchestre, poate dirijorii se inteleg asupra unor principii fundamentale care urmeaza sa fie respectate. La intelegerea si propunerea lor il alegem pe unul din doi….sau pe un al treilea, daca asa vor decide ei, presedintii …Eu nu vad de ce ar fi aici o problema….
‘…in loc de a fi susţinuţi, de a fi pe aceiaşi parte a baricadei fără ca să vă cheme la ajutor…”
Credeti ca e o rusine sa chemi la alutor ? Pentru a prasi o gradina, pentru a gati bucatele la o nunta sau alt chef nu este rusine sa chemi la ajutor, dar e rusine sa chemi la ajutor sa lupti cu „balaurii” ?
Tragedie mare , Rusine mare va fi sa chemi ajutor la „prohod”-ul democraiei de virsta unui prunc inca ne botezat…..
Pe noi nu trebuie sa ne cheme, noi ne-am oferit cu sinceritate si bunavointa, declarind cu toata responsabilitatea ca nu rivnim la functii in piramida puterii, dar avem profesionisti, care pot fi de folos in caz de necesitate.
Mai urit este ca nu s-a acceptat ajutorul oferit.
Noi suntem constienti de ce se intimpla in tara si in continuare raminem pe acest mesaj pentru PL. Mingea este pe terenul lor. Ei sunt la putere, ei trebuie sa aprecieze pe chit de siguri sunt in fortele lor de a tine de unii singuri puterea si influienta actuala a PL in AIE.
Noi consideram situatia foarte subreda si unirea fortelor democratice este mai actuala ca orichind.
Fiecar dintre partidele componente ale AIE incearca sa fie mai reprezentativi in teritoriu, accepta si ce nu este de acceptat /ca si membrii/. Ca si partide de guvernamint nici macar initierea unor „consultatii” de ochii lumii cu partidele extraparlamentare/care asa, ca printre altele, si-au adus o oarecare contribuie la instaurarea lor la putere/ nu au initiat, nu ca sa stabileasca o careva interactiune. Ce este asta ? Orgoliu ? Trebuie sa fie lasat la o parte.
Cui ii place ce se intimpla ? Oare chiar nu se simte pericolul care ne paste ? Si de ce sa dispara toti cei porecliti „mititei” ? Ori cantitatea nu intotdeauna inseamna calitate….
Sa unim „orchestrele” ! Sa interpretam „partitura” cea mai buna, care sa devina capodopera cea mai populara a poporului oropsit de soarta. Fiecare popor care a trecut prin tragedii mari au capodoperele lor, pe care nu le uita peste viacuri, Noi avem numai chintece de jale, chintate pe ici pe colo….la „sezatori” de tot neamul. E nevoie de altceva, de o singura „nota”, care sa se raspindeasca cu viteza sunetului si sa imple creierul si sufletul de barbatie, eroism, sete de libertate…..ori vom pleca cu totii chind ne va veni rindul, lasind o parte gri/spre negru/ in istoria noastra , daca va mai fi loc si oameni care sa le scrie undeva….
„Ce fel de Jurnalişti avem care tirajază clounada,spusile lui Voronin,…”
Si jurnalistii sunt tot oaneni. Calitatea jurnalistilor este difeita sau poate „isi fac meseria” in functie de cum pot, cum doresc, cum inteleg ei, poate au si ei patroni, sunt „independenti” de orice vrei, nu si de bani….
Jurnalismul pentru mine e un capitol mai putin „clar”. Citesc ce nimereste in mina mea, sortezi de acolo „calitatea” cum inteleg eu,
abonezi sau nu unele surse de informare, privesc sau nu unele posturi de televiziune, uneori/rar/ privesc si citesc intentionata sa inteleg pina unde poate ajunge „penita” autorilor concreti, fac concluzii….poate uneori eronate. Mai ascult parerile altor…Asa trece timpul, perpetuum mobile.
Am incercat sa expun opinia mea. Daca exista argumente, care sa ma convinga, poate schimb partial opinia. Deocamdata nu stiu altceva ce sa cred….
Eu cred ca D.I.Sturza a avut in vedere ca nu Oleg Voronin este oligarh,ci tatal sau Vladimir Voronin este adevaratul oligarh,si care conduce afaceriele feciorului din umbra?
Putina lume stie(mai ales presa)ca Presedintele Republicii si aGuvernului au intrari separate de ochii lumii si a presei,cu lifturi speciale,chei personale etc.si pe care ajunji direct in birourile lor.Paza cladirilor respective nu au dreptul sa controleze aceste intrari secrete. DE CE? Aceste intrari secrete au fost organizate inca pe timpul presedintelui M.Snegur si A.Sangeli si toate persoanele??,prieteni,oligarhi etc intrau in birourile Presedintelui si respectiv prim-ministrului operativ si fara control.Presa(bobicii cum ia numit Voronin)puteau sa-i astepte la intrarile centrale mult si bine.
Astfel fostul Presedinte M.Snegur avea intilniri secrete cu oligarhul B.Birstein duminica la ora 16.00 in biroul sau de la Presedintie,de acest lucru nu stiau nici paza cladirii,nici paza de corp,ne mai vorbind de presa.Cred ca aceasta practica exista si astazi.
Asa ca cine vrea sa cunoasca oligarhicii,nu au de cit sa-si ea Nikon-urile,sa se aseze in fata acestori intrari secrete si sa-i fotografieze,ca sa-i cunoasca toata lumea,inclusiv D I.Sturza??? Salutari la toti!
Pentru Mihail
De acord cu tine. Oleg Voronin a devenit „prosper” public dup venirea in functie de presedinte al tatalui sau. Cred ca anume asta trebuie sa intelegem. Alt adevar nici nu exista. Mai putin grandioase afacerile familiei Voronin au deveni „prospere si fabulose” odata cu functia de presedinte. Un oarecare parlamentar nu este la fel de mediatizat ca si un presedinte…..din toate punctele de vedere. De aceea peste „umbra” a cazut lumina….
Dl.Sturza deocamdata a ramas in memoria mea ca si cel mai competent prim-ministru contemporan din Moldova. Poate o fi si mai bune candidaturi pentru viitor, dar deoacamdata precedentii au fost sub nivelul dumnealui. Sa vedem ce parere vom avea /in timp/ de actualul guvern….
Inainte de a fi numita in functie in cabinetul condus de Dl. I.Sturza il cunosteam la exterior, nu si ca profesionist, mi s-a parut mai intii „rautacios”. Mai apoi am inteles ca stie si il ajunge capul la multe….Am invatat si de la domnia sa multe lucruri noi. A fost o acumulare de practica noua in plus….
Pentru Alexandra Can
– Am mai scris că îmi plăcea de PNL ca forţă anticomunistă, şi BRAVO cum aţi luptat cu ideologia comunistă şi pentru românizm;
– Acum mă dezamăjiţi că sunteţi pe baricadele politice din aceiaş parte cu Voronin şi Roşca. Bateţi tot în aceia în care bate Voronin, Roşca (deacum chiar şi Ţurcan nu bate chiar aşa de dur)
– Din răspuns n-am înţeles logica. Bateţi în PL că este „un frate gemene” dar n-a vrut să „meargă în echipă”? De aceiaş părere sunt şi eu deapl – ca partid cu vericalitate.
– Dacă eu aş dori să ajut o persoană, dar ea refuză, atunci eu trebue să lupt împotriva lui, să-i fac rău?
– Bine – dar este un duşman comun – ideologia comunistă, este o sarcină comună de a informa corect populaţia despre „comuniştii-burgegi” şi ideologia lor. De ce, dacă o parte nu doreşte unificarea forţilor, nu de luptat cu duşmanul comun fiecare cu „armele” lui aparte?
– Luptînd fiecare cu armele lui aparte, împotriva duşmanului comun la un moment poată să se producă unirea forţilor.
– Dacă, avînd duşman comun, o forţă luptă împotriva camaradului de luptă atunci cîştigă duşmanul. Atunci se îndepărteză unficarea forţilor anticomuniste.
– Repet, şi mie mult ce nu-mi place uile lcruri în AIE, dar ei acum luptă cu pcrm. Poziţia AIE este încă şubredă.Dacă nu erau pcrm atunci critica era binevenită. Critica poate fi ca scop de destrăma şi ca scop de ajutor.
– Cu stimă şi fără supărare.
– Doamne ajută în lupta anticomunistă!
Oligharhii totdeauna au dirijat puterea, si asta e stiut in toata lumea, nu cred ca cineva a deschis America. Dar pe langa oligharhi mai sunt si altii, angajatii puterilor, care incurca buzunarul personal cu cel al Statului , care nu au nuci o masura. Nu inteleg, de ce, daca se schimba puterea, se schimba si practic toti conducatorii intreprinderilor de Stat, chiar si daca sunt specialisti in domenii si chiar daca si lucrul merge foarte bine (numai pentru ca sunt reprezentantii partidelor opuse?). Se incepe cu schimbarea sefilor si se termina cu lucratorii tehnici. Si nu e secret ca posturile, deseori se vand….. De ce dar sa nu fure, macar ca sa-si intoarca mita data? Fura seful, de ce sa nu o faca si ceilalti?
De unde dar pensii si salarii mari? Ma refer la intreprinderile de Stat.
Ma refer la intreprinderile de Stat, pentru ca angajatii acestor intreprinderi fac favoare la acei agenci economici sau cetateni de rand, care dau mita.
Si nu sunt ei tot acei oligarhi, dar de grad mai mic?
Doamna Alexandra, cu placere.
Nu am reusit sa raspund lui Andrew care vede solutia in un Putin. Eu pe Putin nu-l recomand nici pentru dusmani. Un satrap sangeros.
Ce a facut el cu oligarchii rusi? Pe cei a lui Eltsin i-a nimicit. Berezovski, Gusinski si altii au fugit, Hodorkovski sta la parnaie. Si a venit la putere cu ai lui: Abramovich, Prokhorov, Deripaska si Co.
Dar se spune ca cel mai mare oligarch rus este chiar Pukin. O declara fostul speaker al Dumei Rybkin. Lucrul pe care Velikii Vladimir il neaga. Neaga si ilegalitatile (eliberarea licentilor la vanzarea materiei prime de catre companii- fantoma) comise de el fiind seful dep. relatiilor externe la primaria S. Peterburg intre1992-1996(vezi materialele de Marina Salye)
In final a creat un partid-stat, face razboaie in Caucaz, tine sub ocupatie RM, face totul ce ii este in putere pentru mentinerea ultimului imperiu.
Pentru Osav
„- Din răspuns n-am înţeles logica. Bateţi în PL că este “un frate gemene” dar n-a vrut să “meargă în echipă”? De aceiaş părere sunt şi eu deapl – ca partid cu vericalitate.”
Si da si nu. Nu este de ajuns „verticalitatea”. Este nevoie sa nu fie dispersat electoratul. Numai unifiarea fortelor politice, care au doctrina si mesajele principiale similare poate fi atracti pentru electorat.
In acelasi timp, pe linga doctrina si mesaje, mai e necesar ca partidele acstea sa nu „fosneasca” de membri ce trena „grea” si paguboasa. Deocamdata PL inca nu s-a slavit la acest capitol. Nici PNL. Nu sunt judecator si nu judec dupa „ureche” despre alte partide componente ale AIE si membrii lor.
Noi am sustinut PL,PLDM,AMN in alegerile parlamentare din 29 iulie 2009. Credeti ca asa poate fi in continuare ? Membrii patidului nostru nu vor mai accepta acest lucru si organele de conducere vor trebui sa se conformeze.
PLDM, PL, AMN au fost „deschisi” sa propuna sa disfiintam PNL si sa venim la ei „unul chite unul” . Membrii PNL nu au sustinut o atare propunere. Nu o vor sustine nici in viitor.
In PNL nu decide numai echipa de conducere. Deciziile se adopta prin vot. D-na Pavlicenco nu poate sa faca cum si ce vrea domnia sa. In PNL se discuta si in contradictoriu, dar deciziile adoptate prin vot sunt lege pentru partid si organele lui de conducere. Daca ar fi fost altfel, nici urma de a mea nu ar mai fi fost pe aici. Dim AMN eu am plecat singura si de buna boie. Nu am vrut sa ajung chindva sa fiu acolo „martor la proceduri de divort”……
Dupa venirea la putere AIE trebuia sa nu uite ca partidele sunt mai „active” ca electoratul. S-au facut si responsabile pentru indemnul sa voteze partida liberala la alegeri. Pretentiile si discutiile din teritoriu trebuie cumva moderate, electoratul trebuie sa fie indemnat sa aiba rabdare…..Dar cum sa faci acest lucru, daca nu esti informat sau mai bine zis esti informat din cele auzite si citite, nu vezi dechit erorile comise zi de zi,la fel ca si electoratul ? Oare pentru perioada ulterioara alegerilor nu partidele care au pledat pentru liberali, retraghindu-se in favoarea lor din cursa electorala, puteau intr-un fel „nivela denivelarile politice” ale liberalilor de la putere ? Nu o faceau mai usor si mai bine ca ei? E mai mai greu sa te aperi fara „avocat”. Au ei nevoie de avocati ? Cum demonstreaza acest lucru ? Sau ne „bagam” asa, ne poftiti „la masa”. Noi vedem ca este nevoie de unire a fortelor liberale. Ei nu doresc acest lucru, numai doar sa vina toti asa, ca „bludnicii”….
Asa nu se va intimpla, am scris mai sus de ce.
Cu ce ne alegem la urma ? Cu o concurenta electorala excesiva pe esichierul liberal si cu o concurenta mai mica pe cel din stinga. Posibil ei vor unifica fortele in caz de alegeri.
Eu accept critica, ma face mai atenta, mai organizata.
Noi criticam toti anii la rind comunistii si regimul lor. Acum trebuie sa ne acsam pe „ce facem in continuare” ca sa nu asistam la „prohod”-ul democratie ? Hai ca ne apucam de mine de laudat, sa bucuram…pe cine ? Sa le spunem „bravo, baiei, dati tot inainte ca totul merge bine” ! Credeti ca asta ar ajuta ? Nu este prieten acels, care te lauda chind treburile iti merg prost…..Mai ales chind : „Poziţia AIE este încă şubredă.Dacă nu erau pcrm atunci critica era binevenită. Critica poate fi ca scop de destrăma şi ca scop de ajutor.”
Daca nu erau comunistii, poate nici nu ne durea atita capul. Ne ocupam de ale noastre si le luam locul la alegerile viitoare. Insa erorile lor va „arunca puterea in bratele comunistilor”. Acesta este pericolul. Critica noastra are un singur scop, ca AIE sa existe, sa conduca bine, sa adune poporul launloc si sa dezvoltam economico-social tara si poporul s-o duca mai bine. Noi nu suntem factor destructiv. Si noi suntem condusi de aceasi putere, aleasa si de noi si putem avea curajul sa amintim de acest lucru. Sa tina cont ca noi inafara unui vot in mina fiecarui membru, suntem intruniti intr-un partid politic si putem fi de mare folos.
Nu am de ce sa ma supar pe DVS. Nici dumneavoastra nu aveti un motiv anume sa ma suparati pe mine. Ati vazut cumva sa scriu eu personal macar un cuvint de critica in adresa liderilor partidelor din AIE ? Nu. D-na Pavlicenco scrie putine din cele relatate din teritorii.
D.Pavlicenco are un caracter mai special, dar este mai curajoasa ca alti lideri. Un om atit de harnic si curajos ca dinsa trebuie sa fie „exploatat” politic din plin. Ea trebuie sa o faca din placere. Pentru aceasta este nevoie de chiteva „maruntisuri”: corectitudine, consecventa, responsabilitate, transparenta si democratie. Fara aceste „maruntisuri” nimeni nu o poate „imblinzi” pe aceasta „rebela” doamna. Credeti ca are pretentii prea mari ? Eu cred ca nu. Nu ma pot obisnui cu faptul ca „politica este murdara”. Eu atare politica nu pot face.
P.S. In propozitia “Nu sunt judecator si nu judec dupa “ureche” despre alte partide componente ale AIE si membrii lor.” cuvintele “nu judec dupa “ureche” ” sa fie intelese – “nu judec din cele auzite”.
# COSTI spune:
14 March 2010, la 15:03
„doamna Alexandra Can , atunci cand o sa va ‘eliberati ‘ de VP , atunci o sa puteti sa va uniti intrun bloc sau intrun fel cu PL. Pana atunci , nu .Si stiti foarte bine, de ce.”
VP este liderul ales de partid. Nu stiu si chear nu inteleg, de ce ?
Daca va referiti la caracter, noi toti avem caracter diferit. Pe linga caracter, VP are caliati de inalta apreciere. Eu accept si caracterul VP „mai dificil” . Aceasta nu ma incurca sa am dreptul la opinie si sa votezi altfel, daca am alta opinie. Colegii nostri din PNL sunt martori la aceste „exercitii democratice”. Am avut de multe ori „opinii” diferite, dar am ramas in continuare impreuna. „caracterul” nu este ceva care sa puna capat activitatii in comun. Pentru toti politicienii este important sa poata depasi si conlucra cu diferite „caractere”. Cu un om excesiv „de cuminte” in politica poti scrie in oficiu doar programe si proiecte de hotarire… Nici macar nu te poti „certa” …..
Pentru Dna A.Can şi Dna V. Pavlicenco
-Vecinii mei, prietenii mei (cred că şi a Dvoastră) sunt diferiţi ca mine, au păreri care nu corespund în totul cu a mele.Cu unii poate să nu şi mă prea înţeleg. Dar dacă apare vre-un obiectiv comun, interes comun, atunci încercăm să conlucrăm pentru a rezolva problema apărută. Dacă v-om încerca în lupta pentru interes comun să găsim neajunsurile unia altuia atunci rezultatul în lupta pentru interesul comun va fi egal cu 0,0000
– Dupa cum am înţeles aceasta este filosofia Dstră. Dacă gîndiţi că în luptă cu „diavolul roşu” PNL poate birui de una singură, fără a conlucra cu partidele care au acelaş scop, atunci doar îmi rămîne să Vă doresc succese
PS
Unificarea se va face doar luptînd mai multe partide pentru un interes comun (chiar şi aparte la moment), şi nici de cum spunînd că vrem unire acestor forţe şi în acelaş timp bătînd în partenerii de luptă, fiind practic pe aceliaş poziţii ca şi adversarul.
pentru :Osav spune:
14 March 2010, la 22:10
Si eu si V.P. vorbim despre deciziile colective ale PNL.
In prticular ati auzit cumva sa scriu sau sa declar „razboi” celora pe care i-am votat cu „minuta” mea ?
V.P. cred ca va comunica pe blog cu toti doritorii si nu va ocoli problemele , care trebuie eliminate. pina chind nu va fi gasita, stabilita o alta forma de comunicare intre partidele de guvernamint si cele democratice extraparlamentare. Este ceva ne realist in necesitatea de a coopera fara bloduri, in realitate ? Eu cred ca nu. Daca nu le convine, sa tina cont de orice om, alegator. Noi nu intelegem de ce crede cineva ales si de mine ca nu este obligat sa discute cu noi, electoratul, chiar daca facem parte din alt partid politic ? Oare nu va mai trebui sa votam in viitor ? Partenerii de lupta sa coboare cu „picioarele pe pamint” ! Ei acum nu sunt numai membrii partidelor politice, sunt „delegati” de catre noi acolo, sus, sa conduca si sa gestioneze gospodaria tarii. Si daca nu prea intelegem de ce guverneaza altfel dechit ne-a promis, suntem in drept sa intrebam, chear si sa criticam.
Aveti dreptate, suntem pe aceeasi pozitie, dar mergem pe carari paralele….Suntem dispersati.
S-ar putea ca de unii singuri nici „megapartidele ” democraice de la guvernare sa nu mai treaca pragul, ne mai vorbind de o mare si sigura majoritate. Nu trebuie sa fie incapatinati si din cauza unuia sau a chittorva persoane sa nu se infaptuiasca unirea fortelor democratice. Este datoria lor sa o faca. De ce prefera partide „rebele” pe acelasi esichier politic ? Eu pur si simplu nu-i inteleg !
Incep sa cred ca se tem sa nu le strice „borsul” despre care a spus D. I.Sturza….cu oligarhii…..
…şi ăsta, tot Brutus…
-Faceţi un lucru bun cu acest blog!
-Cu multe idei de al PNL sunt de acord (nu cu toate)
-Vă doresc succese!
-Dar, fără supărare, mă repet că dacă un vecin (indiferent mai puternic sau mai slab) nu doreşte cu mine să vorbească, atunci eu mă gîndesc cum să al atrag din partea mea în lupta împotriva unui duşman comun, dar nu încep al critica dur în caz cînd şi el luptă cu acelaş duşman.
– 65 de ani şi chiar şi ultimi 20 de ani am fost conduşi de aceiaş „”nepoţi” a lui Lenin. Cum aţi şi spus şi eu văd anticomunişti adevăraţi doar PL şi doar PNL este cel mai apropiat partid cu scopuri clare, nemeschine, anticomuniste.
– Încă o dată Vă doresc succese în lupta anticomunistă! Doamne ajută!
pentru Osav
Niciun fel de suparare! Aveti tot dreptul, libertatea si trebuie sa va spuneti opinia, indiferent ca noua ne place sau nu. Avem si noi carente. Cine nu le are? Si totusi in PNL se regasesc oameni, care sunt alaturi indiferent de conjuctura politica si de faptul ca PNL nu este la putere. Oameni care tin la principii neconditionat. Deciziile de tip „SRL” in PNL nu trec. Diferenta de opinii nu ne desparte, ne consolideaza.
Referitor la „vecinul, care nu vrea sa vorbeasca”…..E o chestie interesanta. Vecinii mereu „certati” trec peste neintelegeri, daca au un interes comun. Noi nu avem un simplu interes comun. In cazul de fata se decide soarta de mai departe a poporului. Consider in continuare ca paridele de la guvernare trebuie sa simta „pamintul sub picioare”, sa nu „zboare” imaginar prin nori. Cine pierde legatura cu „pamintul”, risca sa sa se rupa de realitate.
Inca nu este tirziu sa inteleaga un lucru simplu de tot. Comunistii au razletit si au condus. Ei in continuare lupta dur pentru putere. Se simt la fel de siguri si curajosi ca inainte.
In aceasta lupta anticomunista e nevoie de un dirijor. AIE trebuie sa identifice o echipa, care sa se ocupe de consolidarea fortelor democratice extraparlamentare. Dupa mai multe „apropos”-uri fara iz de critica nu au intervenit cu nicio reactie. De ce?
Cu ce le pot eu oare incurca acolo, consolidati fiind ? Si altii ca mine ? In cel mai bun caz eu pot sa ma ocup de ale mele si altii ca mine la fel, fara sugestii si critica. Oricum nu ma intereseaza nicio functie publica si nici cea de parlamentar….Motivatia pentru a nu fi indiferenta este singurul lucru: sa nu se intoarca peste capul nostru urgia….AIE poate garanta acest lucru ? Nu, nimeni nu poate garanta nimic. Deocamdata nu exista semne, care ne-ar lasa sa fim linistiti la acest capitol.
Si de ce sa ne umilim atit, de parca umilinta si timpul sporeste valoarea ? Valoarea cui ? A noastra ? NU ! A AIE ? NU !
Unica solutie pe care o vede PNL sa nu stea indiferenta chind lucrurile merg „nu prea bine” . Din momentul in care vom fi convocati de AIE sa fim intrebati ce credem noi despre situatia actuala, ce lucruri trebuiesc intelese si ce vom face in comun in caz de alegeri anticipate….vom avea, poate, posibilitatea sa spunem la direct viziunea noastra. Ar aparea un motiv pentru care sa nu discutam public problemele de guvernare in functie de cum vor guverna….. Altceva ce poti face? DVS sunteti multumit de cum se rezolva cele mai importante probleme, promisiuni din campania electorala ? Credeti ca oamenii se simt „fericiti? Ca criticam noi sau nu, situatia nu se schimba peste noapte. Oamenii cred ca trebuie sa se schimbe…Dar nu este posibil….Nu vedeti ca pe zi ce trece oamenii tot mai nedumeriti ramin ? Ca este vorba de numiri in functii fara concurs si numai pe principii de apartenenta politica /in baza unui oarecare algoritm/, de pastrare in functii a unora, care au „dansat” perfect „hora comunista”…., ca de 7 aprilie, ca de monopolul preturilor la unele marfuri si servicii ….Unde mai pui si efectul facturilor mai mari si multe altele.
PNL nu este dusmanul si nici „rivalul” AIE ! Se mai discuta ca si in AIE exista „situatii subtile”, neintelegeri, bazate tot pe oarecare comportament ne clar….
Eu inteleg foarte bine ce inseamna povara guvernarii intr-o tara saraca si cu oameni razletiti, plecati din tara….Nu doresc sa fiu in „pielea” actualilor guvernanti, sa guverneze sanatosi, mult si…..bine! Aceasta dorec eu, PNL si majoritatea care a votat pentru ei.
Nu pot intelege indiferenta actuala fata a partidelor AIE fata de cei, care i-au sustinut in alegeri, retragind listele lor din cursa electorala. Probabil acestea se vor avinta in alegeri in semn de protest fata de acest comportament al alesilor.
Eu cunosc majoritatea din echipele AIE si sper ca ratiunea va veni. De nu ar fi prea tirziu…..
Noi ne vedem de chestiunile noastre.
Da! E greu de facut ordine in casa noastra cand porcul comunist a facut mizerie 70 ani de zile si prelungeste sa mai faca mizerie. Tocmai de asta ar fi oportun sa aderam la UE pentru a o rupe odata si odata cu oligarhii. Dat fiind ca Europa nu va permite asa cevai. Asa dar; hai sa sustinem omeni buni actuala guvernare pentru viitorul copiilor nostri.
России предсказано умереть
В ЦРУ просчитали: наша страна развалится на несколько государств
Материал: Владимир Чуприн
24 февраля
На фото: Автор фото: ГЕННАДИЙ ЧЕРКАСОВ
Прокомментировать
Чем глубже кризис внедряется в нашу повседневщину, тем отчетливее понимаешь, что вслед за ним должно произойти что-то еще более ужасное. Нет, речь не о падении жизненного стандарта — тут как раз все равно, на “уровень” давно никто не надеется.
Не только американские, но и некоторые отечественные эксперты считают, что песенка России спета, что рано или поздно — к 2015, 2030 или 2050 году она развалится на 6—8 самостоятельных государств со своими валютами, дипломатами и бюджетами.
Питеру отводится почетная роль столицы северо-западной части России, еще не утратившей способности интегрироваться в западное сообщество. Не зря же Петр I именно тут прорубил окно в Европу.
Остальным территориям, по сценарию американских спецслужб, повезет меньше: если не прямо, то косвенно уже очень скоро они попадут под влияние соседних государств. На нашем Дальнем Востоке бал будут править Китай и Япония, Камчатка, Чукотка и Сибирь “лягут” под США. Свои образования получат поволжские регионы и Северный Кавказ…
Собственно, ничего удивительного в таком перекраивании карты для нас нет. В 90-е годы прошлого столетия свердловский губернатор Эдуард Россель от безысходности вынашивал планы создания Уральской республики, жители пограничного Ивангорода ходили по домам и собирали подписи, чтобы войти в состав Эстонии, а юг России тоже бурлил — там мечтали о казацкой республике.
Тогда страна удержалась, хотя федеральные правила игры с тех пор изменились не сильно. По-прежнему все финансовые ресурсы стягиваются в центр, оттуда же и определяется, какому субъекту и как развиваться. Мягко говоря, не всем региональным элитам это нравится.
И при известном раскладе — затяжной кризис, социальная напряженность — сепаратистские устремления могут превратиться в снежную лавину. Враг не дремлет. Например, Балтийская республиканская партия в Калининграде ратует за выход из состава РФ. Временами в обществе вспыхивает дискуссия на тему: не пора ли восстановить историческую справедливость и вернуть Калининград-Кенигсберг Германии?
Нет сомнения, что под такой развеселый проект развала “шестой части света” найдутся и деньги, и властные чиновники, которые их очень любят. А там — Дальневосточное княжество, Уральское…
Реально? Как заявил однажды Борис Грызлов, сегодня угроза развала России гораздо меньше, чем была на рубеже 2000 года. Однако западные спецслужбы в рассекреченном докладе ЦРУ “Глобальные тенденции-2015” и некоторые отечественные ученые иного мнения. Уже почти 20 лет Россия вырабатывает уникальный по своей природе “механизм самопроизводящейся бедности” (термин академика Львова), когда богатые богатеют, а бедные беднеют, экономика умирает. Когда-нибудь эта гремучая смесь рванет — мало не покажется.
В конечном итоге в советские годы прошлого столетия тоже не верилось подобным прогнозам — но касательно СССР. Как говорится, состоялось — как только в магазинах опустели полки.
* * *
Причин предрекаемого развала нашей Родины-матери у западных экспертов несколько, одна из главных — демография. Хочется нам этого или не хочется, но и при увеличении рождаемости и при усилении миграции соплеменников из стран СНГ население страны будет убывать, к 2050 г. оно не превысит 100 млн. человек. Россия для нас самих станет слишком большой.
И даже при оптимистическом сценарии (если возродится промышленность, заводы и фабрики) производство товаров нам будет обходиться дороже, чем в странах компактного проживания. Это экономический закон, и против него не попрешь, о конкурентоспособности продукции лучше забыть.
Теперь что касается самой экономики. Збигневу Бжезинскому приписывают слова, которые вполне могут принадлежать этому “ястребу”: “В XXI веке США будет развиваться против России, за счет России и на обломках России”. Западные политики, в частности бывший госсекретарь США Мадлен Олбрайт, уже открыто заявляют, что необустроенная Сибирь с ее нефтью, газом и бездорожьем является достоянием всего мирового сообщества. Что Северный морской путь — тоже не Россия, поскольку она (мы) не в состоянии его оборудовать портами, пристанями и причалами. А деловой мир в результате этого теряет экономическую выгоду, в Тихий океан из Атлантического попадает не через Северный Ледовитый, а через Суэцкий или Панамский каналы. В общем, в Ригу через Горловку — и все по той причине, что Москва не поспевает за мировым прогрессом, тормозит, и с этим пора кончать.
Звучит все это кощунственно, диковато. Как так, взять и прибрать к рукам? Но вспомним Карла Маркса: нет той силы, которая остановит капиталиста в погоне за прибавочной стоимостью. Не остановилась же Америка перед ковровыми бомбардировками территории Югославии в наши дни. Страны вполне процветающей, демократической и никого не тормозящей!..
Какой уважающий себя политик серьезно рассматривает державу, если на его глазах в ней падает человеческий, технологический и научный потенциал? По некоторым данным, страна “третьего мира” Индия с ее поражающей нищетой на программных продуктах зарабатывает около 40 млрд. долларов в год — в 5 раз больше, чем Россия от продажи вооружений. Хотя наши программисты на порядок лучше и еще когда федеральными властями было принято решение о создании своей “Силиконовой долины” в Дубне! Конечно, ничего не сделано, воз и ныне там.
Неудивительно, что сегодня наша страна оценивается как мировой резервуар, из которого нужно качать и качать. Благо природа не обидела. По подсчетам покойного академика Дмитрия Львова, ресурсный потенциал России составляет 340—380 трлн. долларов. Если его сопоставить с численностью населения, то на среднестатистического россиянина нацбогатств приходится в 2 раза больше, чем в США, в 6 раз — чем в Германии и в 22 раза больше, чем в Японии. Даже по доле лесных массивов мы впереди планеты всей, производим около 20% возобновляемого кислорода, тогда как потребляем всего 5%. А вот по доле ВВП картина абсолютно противоположная: из 200 стран мы примерно на 100-м месте. На фоне сегодняшних проблем Россия действительно предстает во весь свой великолепный рост, но на глиняных ногах.
Самое печальное, что от незавидной участи сырьевых задворок мы не отказываемся, напротив, даже ей как бы рады. Вряд ли в мире найдется страна или архипелаг, куда бы мы уже не подвели трубу с газом и нефтью.
* * *
Но, помнится, еще совсем недавно в стране вынашивались и горячо обсуждались другие планы, когда речь заходила о резком увеличении ВВП. Понимая, что весь мир мы шапками не забросаем, ученые призывали власть сконцентрироваться на 5—6 основных приоритетах развития (авиация, космос и пр.), каждый из которых в свою очередь потащит за собой еще по 5—6 смежных отраслей. Дело оставалось за малым: влить в них капиталы (а они у нас тогда были!) — и страна рванет вперед, сможет экспортировать конкурентоспособную продукцию. Не только нефть, газ, металл и лес, но и другие товары.
Нам демонстрировали удивительные ноу-хау из той же подмосковной Дубны и пр. научных центров — и круг замыкался: так называемые точки роста — 5—6 основных отраслей — дают мощный толчок, как локомотив тащат за собой еще по 5—6 отраслей каждая, и мы снова индустриальная держава со своими амбициями и вытекающими отсюда последствиями.
Где эти чудеса науки и техники? Мы продали несколько современных перехватчиков, кажется, Индии, — и морским путем они вернулись обратно, на доработку. Почти очевидно, что если мы не перестроили экономику в лучшие годы, когда к нам текли нефтедоллары, то в худшие годы, которые переживаем теперь, с этой задачей не справимся и подавно.
Пока в стране относительно спокойно, все надежды на нерушимый союз Медведева и Путина, на тех активистов “Единой России”, которые по первому зову партии готовы выйти к Кремлю с транспарантами “Поддерживаем курс реформ Медведева—Путина!”. Но исторически долго такая ситуация продолжаться не может. Мировой финансовый кризис показал, что Россия совсем не готова ему противостоять, он бьет прежде всего по простому населению, и света в конце тоннеля не видно. Курс рубля падает, а продовольствие стремительно дорожает. Значит, как и 15 лет назад, у нас все держится на импорте. Стоимость нефти снизилась раза в четыре, а бензин, авиационный керосин, ГСМ для тракторов и сеялок не дешевеют… Нам говорят, что правительство, невзирая на кризис, в 2009 г. четыре раза проиндексирует пенсии старикам. Но их, индексированных, не хватает даже на оплату услуг ЖКХ. В стране так и не создан “средний класс”, практически официально “отменили” и бесплатную медицину, и бесплатное образование.
Кстати, затраты на здравоохранение в США в 6 раз превышают расходы на военные нужды. Наше государство, несмотря на все усилия в последние годы, ушло от этих тем, сбросило с себя социальную ответственность.
Нет, тишина эта обманчивая. Кто даст гарантию, что когда-нибудь мы не поймем, что от такой Родины, где заживо сгорают неучтенные старики в неучтенных домах престарелых, нам ждать все равно нечего, — и снова не потянемся на майданы? За теми, кто “знает, как надо”, кто пообещает хорошую жизнь? Но уже в отдельно взятом Восточном, Западносибирском или Дальневосточном княжестве?
Такую гарантию не даст даже страховой полис…
* * *
Справедливости ради нужно отметить, что тема развала актуальна не только для России. В цивилизованной Европе от Великобритании потенциально хочет отколоться Шотландия, в Испании — баски и каталонцы. Еще есть Индия со своими штатами Пенджаб и Кашмир, канадский Квебек и много-много других сепаратистски настроенных регионов.
Но для мирового гегемона США предел мечтаний — это, разумеется, 7—8 маленьких разрозненных государств вместо одной, но великой и непредсказуемой России. Во-первых, с территории нашей страны уйдет ядерное оружие, а вопли по ненадежному хранению атомных арсеналов с завидной частотой появляются в буржуазной прессе. Во-вторых, время для раскачивания лодки самое подходящее.
Нефтедолларов в ближайшем будущем у нас не прибавится — факт. А на повестке дня — зимняя Олимпиада в Сочи, создание города-сада на острове Русский. Все это долг чести, мы не можем упасть лицом в грязь и опозориться перед всем миром. Нам бы реальной экономикой заняться, созданием новых рабочих мест — и не с отверточным, как сегодня, производством иномарок. А мы будем лихорадочно строить олимпийские объекты, чтоб показать иностранцам блестящий, сверкающий фасад.
Кризис ударил в самый неподходящий момент, когда не только России плохо, но и европейским странам. Это 50—80-е годы прошлого столетия для Европы были золотым веком. Глобализация и на ЕС отразилась бумерангом, сегодня многие развивающиеся страны производят продукцию по импортным технологиям так же хорошо, как в США или в Германии. Только… в разы дешевле.
Развивающиеся государства работают эффективнее, а каков удел развитых стран? Западный человек живет не по средствам — но он уже привык к этому уровню, к социальным льготам и стандартам! Остается идти дальше на восток за дешевыми энергоносителями, которые обеспечат безоблачное развитие на ближайшие десятилетия.
Выбор, как считают аналитики, у России невелик: либо наши подземные кладовые станут собственностью Европы (США), либо перекочуют к Китаю, который все активнее осваивает наши дальневосточные территории и врывается в нашу экономику.
По некоторым оценкам, сейчас для Запада Россия имеет даже более низкий статус, чем Россия образца 1913 г. У нас нет обычных, неядерных, вооружений, способных отражать серьезную агрессию. Армия, как и все общество, постоянно реформируется, сокращается и деградирует — уже передача на вооружение 3—4 современных танков какому-нибудь батальону на дальнем пограничье является настоящим событием, о нем докладывают президенту. В плане заключения военных союзов и блоков мы мало кому интересны. Ведь в случае конфликта мы будем вынуждены хвататься за ядерный чемоданчик, а такая войнушка вряд ли кого устраивает.
Остается одно — использовать территорию РФ по ее прямому, так сказать, назначению — как всемирную кладовую.
* * *
На фоне маленькой победоносной войны с Грузией и показательной выволочки Украины с газом кое-кому может показаться, что Россия сильна как никогда и что сегодняшние проблемы — мелочи жизни, и не такое бывало в истории. Но если к развалу экономики добавить “горячие точки” Северного Кавказа, которые, несмотря на старания властей, холодными не становятся, то для мятежа, развала и нужен-то всего один прецедент.
Спустя много лет, переосмысливая развал России, историки напишут про происки американского империализма, про агентов влияния, про то, что ЦРУ переиграло ФСБ и СВР. На самом деле процесс распада нашей страны американскому налогоплательщику обойдется в сущие копейки. Ведь почти все мы делаем сами, своими руками. Покупая футболистов за миллионы долларов, давая олигархам бесконтрольно взвинчивать цены на энергоносители, наконец, увеличивая безработицу и снижая доходы населения.
При чем тут Америка?
Pt Alexei
„Ar fi oportun sa aderam la UE” – frumoasa poveste de adormit copiii – nu te ia nimeni cu o coruptie inimaginabila si cu minciuna, cu hotie si revopsirea comunistilor.