De ce nu se investigheaza evenimentele de la 7 aprilie?

Ce spun guvernantii

Aflu despre decizia Guvernului de a construi in fața Parlamentului un monument dedicat „Eroilor de la 7 aprilie 2009”. E corect, e bine? E bine, numai ca mi se pare ca la mijloc e o noua manipulare. Lucrurile, in loc sa fie despartite, sint amestecate, pentru a acoperi ca ancheta nu avanseaza. Si pentru pregatirea prudenta de noi alegeri. Fraza premierului „Nu trebuie să uităm de oamenii care au luptat pentru libertate la 7-8 aprilie” nu se regaseste in cercetari, ancheta, activitatea Comisiei parlamentare, activitatea Procuraturii Generale, care a anuntat recent ca suspenda, pina in toamna anului 2010, dosarele intentate in baza evenimentelor de la 7-8 aprilie.

Intr-un interviu acordat de Vlad Filat Europei Libere, Valentina Ursu caracteriza anul 2009 ca pe “un an cu actiuni de protest postelectorale, cu teroare si tortura, dar deocamdata fara o încheiere a dosarelor intentate, care ar trebui sa raspunda la intrebarea “ce a fost la 7 aprilie?” Iata raspunsul premierului: “Acele proteste si suferinte au o finalitate. Pe de o parte, s-a reusit prin efortul societatii intregi, in special as remarca nazuinta tinerilor de a fi inlaturat un regim autoritar la Chisinau si sa fie instituita o guvernare liberal-democrata. Iar referitor la dosare si la cei care au incalcat legislatia, maltratand oameni, sa fiti siguri ca va exista si aici o finalitate. Prin tragere la raspundere. Noi nu dorim sa facem abuz de norma legala. Sunt institutii abilitate. Procuratura instrumenteaza un dosar foarte complicat, din cate am inteles. Or, in primvara a fost pus pe rol un scenariu diabolic, regizat de catre partidul comunistilor. In asa fel, comunistii voind sa distraga atentia opiniei publice de la frauda electorala, de la faradelegile pe care le-au comis. Sa stiti ca eu nu am uitat de cele pe care le-am spus ca cei care incalca legea trebuie sa raspunda, acesta fiind un principiu care sta la temelia unui stat democratic. Doresc sa va spun ca sunt mandru ca sunt cetatean al Republicii Moldova , sunt parte a societatii care a dat un exemplu pentru toata lumea, de a-si recapata libertatea si de a-si oferi un viitor liber chiar prin sacrificiu.”

Cum explicam, in acest caz, lipsa progreselor in ancheta? De ce Comisia parlamentara, in frunte cu reputatul jurist, cu o experienta imensa ca avocat, inclusiv internationala, deputatul Vitalie Nagacevschi, nu a facut permanente conferinte de presa, in care sa anunte progresele si sa resolicite continuu sprijinul societatii, sprijinul altor state, inclusiv al UE, al SUA, in elucidarea adevarului, asa cum a facut-o la inceput?

Ce spune lumea

Am ascultat la “Vocea Basarabiei” o emisiune cu participarea fostei deputate Valentina Cusnir, ca si pe oamenii care au sunat si isi exprimau nedumerirea in legatura cu tergiversarea investigatiilor asupra celor intimplate pe 6-7-8 aprilie. Cusnir spunea ca “pe Chirtoaca, Filat, Urecheanu, Ghimpu ceva ii tine legat in privinta evenimentelor de 7 aprilie” si isi exprima nedumerirea ca tinerii au fost abandonati in protestul lor, la un moment dat. Tinerii plingeau in parc in acele zile pentru ca ramasese fara conducatorii votati, in care crezusera. Iar pina a-i abandona, unii din partidele cistigatoare monopolizau microfonul, desi, la un moment dat, din acele partide, nimeni nu se mai apropia sa vorbeasca. Personal, am vorbit de doua ori, invitata de Natalia Morari. Un miting organizat la citeva zile dupa evenimente de catre partidele devenite parlamentare a fost fara tineri, a semanat mai mult cu un miting de doliu, cu oameni tristi, adusi in mod organizat la actiune.

Vizitatorul „luca” al blogului meu, audiind “VB”, scria, instantaneu, ca «pe sarmana Valentina Cusnir o auzim de noua luni cum se zbate in van. Iar pe Nagacevschi, de cind e presedintele acestei comisei, nu l-am mai auzit sa faca declaratii publice. Dar inainte era foarte activ. Avem senzatia ca evenimentele sunt ascunse de niste forte diabolice. Evident ca foarte multa lume este implicata si sint foarte multe interese».

Vizitatorul „drACro” imi scrie: “Poporul nostru, în marea sa înţelepciune, a găsit câte o zicală pentru fiecare situaţie din viaţă. În cazul de faţă ar putea fi: “frica păzeşte bostănăria”; dar până când? Până când “frica este începutul curajului”. Oare tinerilor, care au ieşit pe 7 aprilie 2009, în PMAN le-a fost frică sau au trecut dincolo de ea? Trebuie să ne lepădăm de frică şi să afirmăm tare ce gândim şi ce simţim. Altfel ne vor domina din nou bestii de tot felul”.

Iar vizitatorul „alo” spune: “Si eu ma asteptam ca actuala guvernare sa nu calce pe grebla comunista si sa invite anumiti lideri de opinie care nu sunt de la ei. Sunt dezamagit si de anchetele din 7 aprilie, pentru ca in curand se face un an, iar noi nu avem nimic, si daca o sa puna 5 politisti la puscarie tot nu o sa fie nimic, lumea vrea sa vada “sange” daca vreti, razbunarea pe cei care au organizat asta, in 2009, in Europa sa fie omorati tineri de politie. Ce ma pune pe ganduri, in urma eschivarilor lor, este ca, poate, totusi ei au fost partial complici la ce s-a intamplat si de asta nu dau verdicte, pentru ca argumentele lor gen “au ars comunistii dovezile” sunt puerile si neconvingatoare, iar daca ii denunta pe comi, va trebui sa se denunte si pe ei.”

Ma intreaba cetatenii prin petitie pe blog “de ce capii politiei nu sint toti trasi la raspundere, pentru a declara de unde si ce comenzi primeau in acea perioada?”

Pentru ca acum, dupa ce ne-a fost aratat calaul-adjunct al protestatarilor, Gheorghe Papuc, nu se trece la calaii-sefi – fie ca e vorba de voronini, tkaciuci sau de turcanii, care i-au asistat pe primii.

Mai mult, unii propun ca Papuc si Botnari nu numai sa fie trasi la raspundere penala, dar si sa le fie retras gradul de general, oferit dupa 7 aprilie, – ca pedeapsa pentru torturile aplicate cu brio, exact conform practicilor condamnate in atitea decizii ale CEDO.

Eu postasem anterior pe blog (http://www.pavlicenco.md/2009/05/11/am-primit-scrisoarea-despre-ce-se-face-in-politie-inainte-de-alegeri/) un material primit anonim despre faradelegile politiei – si acolo sint suficiente materiale pentru a vedea si de unde s-au luat averea, masinile, schimbate de fii de mari politisti de cite trei ori pe an, castelele cu cite trei etaje ale “mogulilor/baroni moldoveni”. Bani – asa cum sugereaza cetatenii, ce pot fi folositi pentru renovarea comisariatelor de politie, a ministerului, restituindu-li-se banii estorcati agentilor economici, unii, in plus, „pierduti pe drum”. Lumea mai intreaba unde a disparut dosarul penal intentat lui Botnari cind era ministru-adjunct de interne, dupa care a fost destituit?

Aceste persoane au dirijat bataile si violentele aplicate de organele de politie. Un tinar PNL, caruia i-au fracturat mina in timpul protestelor, a fugit sa munceasca la Moscova, iar maica-sa ma suna toata vara, si pe la 4.00 dimineata, sa ma intrebe ce sa faca, pentru ca politia o teroriza sa-l predea pe baiatul care fusese la politie, completase toate formele si parca totul se incheiase.

De ce nu stim ce a fost?

Nu stiu cit e de riscant sa o afirmam, dar unii sustin ca o ambasada reprezentind o mare putere i-a „calmat” pe liderii opozitiei de atunci, dupa 7 aprilie, dar si i-a ajutat sa nu ajunga pe „mina Procuraturii”. Principiul a fost cam asa: „Daca faceti ce va cerem, va vom proteja de ce va paste”. Probabil, s-a cerut sa nu se intenteze dosare penale nici capilor Puterii comuniste… S-ar putea sa fie o explicatie a actualei tergiversari si taceri privind evenimentele de la 7 aprilie.

Convorbiri de pe celulare, inregistrate de serviciile secrete ale unui stat cu un regim prooccidental, indicau ca unii “tkaciuci” puneau la cale actiuni provocatoare pe 7 aprilie (de aniversarea pogromului anti-evreiesc din Chisinau, de la 7 aprilie 1903), inclusiv “implicarea” „protestatarilor anticomunisti” in vandalism la un cimitir evreiesc, Memorial al Holocaustului sau sinagoga, nimic mai „general”, urmind sa se dea vina pe fosta Opozitie. Interceptarile au condus la impresia birocratiilor occidentale ca tkaciucii erau in spatele arderii Parlamentului si a Presedintiei. Smecheria, pusa la cale de agenti comunisti, a creat o “oportunitate” pentru oponentii externi – nu din Romania – de a se razbuna pe regimul neacceptat nici de ei. Se vorbeste despre rolul operatorilor din unele structuri apartinind unei tinere democratii, in care a avut loc o revolutie portocalie acum cativa ani, dar si altor tari mai apropiate (nu Romaniei, repetam!), care, fara ordine mai de sus, au dorit, intr-un fel, sa ii faca rau regimului Voronin.

Se spune ca un motiv de a “face rau” era ca Voronin a avut si pretentii teritoriale iredentiste, prin declaratii si manualele de istorie integrata.  Se suspecta ca afacerile unor inalti demnitari straini in Moldova explicau de ce o Putere vecina  l-a “tolerat” o haba pe Voronin. Unele structuri, care participasera si la revolutii color, au considerat ca persoane din conducerea lor suprema prea se „pliau” sub influente nefaste…

E vorba de politica mare

Nu stim adevarul. Circula informatii de peste ocean ca un motiv de ce a cedat puterea Voronin a fost si o scrisoare de la Administratia americana prin care i s-a cam facut aluzie la asta, dupa care s-a trimis un raspuns „submisiv” de-al lui Voronin printr-o ambasada. Nu cunoastem raspunsul lui Voronin, dar, la un moment dat, aveam senzatia ca Voronin intelesese ca il parasisera si rusii, si americanii. Mai exact, SUA se intorsese impotriva lui.

Se spune ca ar exista un recent acord secret ruso-american (mai global) vizind inclusiv in privinta RM in perioada dintre doua alegeri. Pe de o parte, prevedea schimbarea de regim din RM, dar pe de alta parte, Administratia Obama 1.Recunostea sfera de influenta rusa in Transnistria si 2.In RM, SUA nu va incuraja nimic gen in Georgia si Ucraina (adica – AIE nu va cere integrarea in NATO). Acordul secret nu acopera problema iesirii din CSI. Rusia nu va sabota investitiile occidentale in RM. Ajutorul financiar occidental urma sa vina (si a venit, dupa cum vedem). Rusia va presa mai putin si in Ucraina. In schimb, Obama abandoneaza Missile Defense Shield in Polonia si Cehia.

(Exista, in acest context mai global, si o aschie de pozitie intre marile puteri si privind ideea unirii RM cu Romania – se spune ca elemente relevante din diaspora ucrainaino-americana si-au dat un prealabil accept in cazul in care (daca si numai) comunistii vor fi sprijiniti sistematic si masiv, inclusiv financiar, de Rusia. Si se mai spune ca autoritatile ruse cunosc aceasta pozitie. Astfel, daca ii va resprijini pe comunisti, o va face-o „pe sub masa”.)

Putem crede anumitor lucruri si pentru ca, dupa 5 aprilie, acest abandon pare sa se fi soldat si cu o anume provocare stimulata din afara, ca o deturnare a scenariului radical al tkaciucilor, contindu-se pe o reactie inadecvata a comunistilor, pentru a-i distruge in alegerile repetate. S-a mizat ca efectul focului si al contrareactiei comuniste le va face rau.

S-o fi intilnit, in acea provocare, mai multe suparari pe politicile comuniste duplicitare fata de vecini. Se mai spune ca unele interceptari ale convorbirilor telefonice de dupa razboiul din Georgia indica o nemultumire fata de guvernarea de la Chisinau, nemultumire ce a jucat un anume rol, dar nu ne putem adinci in aprecieri si supozitii…

Comunistii stiau despre un rol strain, care le-a interceptat scenariul, dar au dat vina pe vechea opozitie/noua putere, blamind si Romania, deloc implicata. Voronin a fost atentionat de unii rusi in privinta evenimentelor ce se pregateau pentru 7 aprilie, dupa interceptarile facute, dar nu a crezut. Intre timp, turcanii trimiteau deja pe acoperisuri agenti provocatori cu steaguri romanesc si european, ca sa deturneze protestele pentru a invinui Romania.

„Problema” cu incendierea Parlamentului si a Presedintiei nu e noua – chiar si lansata de comunisti sau de altii inca inainte de alegerile din 5 aprilie 2009. Ne amintim de totala incredere a comunistilor ca vor iesi invingatori in orice situatie. Noi aveam cu totii convingerea regretabila ca ei ceva vor pune la cale sa nu plece in ruptul capului de la Putere. Spunem ca ideea nu e noua, pentru ca stim de incercarea unor activisti socialisti de a da foc Ministerului de Interne austriac in 1927. La noi incendierea institutiilor principale de stat a avut efect electoral: Dreapta a acuzat comunistii de „bolsevism”. Voronin si-a pierdut mintile si, impreuna cu politia, s-au razbunat „ca toti dracii” pe tineri, torturindu-i, pierzind alegerile si puterea. A fost principiul „socului brusc”. Si Tkaciuk, si Voronin au vazut apoi ca nu mai pot „pacali Occidentul”. Se pornise pe un scenariu foarte radical, insa deturnat contra autorilor.

Autoritatile ruse au aflat prin unele canale despre scenariul radical al comunistilor si erau gata sa-l „lase jos din brate” pe Voronin. Crezand ca-i poate manipula si prosti pe toti, Tkaciuk pare sa ii fi alienat si pe rusi, invinuind SUA, Rusia si Romania, legat de protestele si arderile din 7 aprilie, ceea ce nu a placut conducerii ruse. In interior, aceasta a fost folosit ca argument de induplecare a lui Voronin sa nu-l propuna pe Lupu, ci pe Greceanii, pentru functia de Presedinte. Dupa aceea, diverse forte occidentale l-au incurajat pe Lupu sa se rupa de comunisti impreuna cu „echipa” si sa se intoarca impotriva lor. Mai tirziu – antitkaciucii au plecat din partid.

Mai multe dileme

Cred ca mult ar putea sa ajute in activitatea Comisiei de investigare si Marian Lupu, care stie, la sigur, mai mult decit oricine altul din acea Comisie parlamentara. Poate ne spune Lupu, daca nu doreste Nagacevschi, ce se intimpla, de fapt? Sau, poate, voroninii, tkaciucii, ostapciuccele, dodonii si turcanii si altii, avind inumitate parlamentara, nu vin la interogatorii? Nu cred ca sint chemati.

Sa ne amintim cum i-au lipsit, fara probleme si cu suficient cinism, comunistii de imunitate parlamentara pe deputati din Opozitie? Mai mult – acestia i-o fi „krisuind” cu succes azi pe cei vinovati si s-o fi facind trocuri acoperite cu actiuni populiste necesare, dar care nu pot inlocui pedeapsa. Sau Turcanu, de exemplu, si-a cistigat garantia (de la cine, oare?) de a nu fi pedepsit pentru ca nu l-a votat pe Lupu si pentru ca, pe de asupra, a parasit PCRM?

Comunistii si-au varsat toata ciuda pe aceste proteste necontrolate integral de ei in devastarea interioara a cladirilor, inclusiv sifeuri, acaparare de harduri ale deputatilor, distrugerea documentelor de tot felul, istorice, de contabilitate etc.etc. Si, desigur, si-au varsat acea ciuda in cruzimea prin care au urmarit, persecutat, torturat si omorit tinerii. Este, insa, adevarat si punctul de vedere ca «dinamica proasta» a tratamentului fata de tinerii protestatari din partea politiei a mers dincolo de ordinele comuniste, reprezentind o cultura institutionala a politiei, care caracteriza politia anilor ’60 prin America, prin Franta, in alte tari.

Concluzia – avea dreptate vizitatorul care spunea ca «problema e cu mult mai complicata». Intrebarea care se pune este, totusi: daca au fost folosite evenimentele in campania electorala, le lasam necercetate ori, totusi, le cercetam, pentru ca nici un protest mai mult sa nu duca la pierderi de vieti omenesti?

Vitalia Pavlicenco