 Preluat de pe www.politik.mdIn alegerile parlamentare de la 5 aprilie 2009 Partidul Național Liberal, în frunte cu Vitalia Pavlicenco, a mers pe listele electorale ale Mișcării Acțiunea Europeană, dar nu a acces în Parlament. In alegerile de la 29 iulie PNL a sprijinit cele trei partide liberale – PL, PLDM si AMN. Portalul www.politik.md a realizat un interviu cu preşedintele PNL, pentru a afla cu ce se ocupă la moment, care sunt planurile pentru viitor şi ce crede despre alegerea Preşedintelui R. Moldova.
1. Cu ce se ocupă Vitalia Pavlicenco acum, de când nu mai deține funcția de deputat?
Eu am în prezent două sarcini – să-mi câştig existenţa şi să asigur funcţionarea Partidului Naţional Liberal. Poate plăcea sau dezamăgi – dar aşa cum am intrat, de două ori, nebogată în Parlament, la fel am şi ieşit. Nu am oferit servicii „de umbrelă”, trafic de influenţă şi altele de acest gen, ca să câștig bani, cum, înţeleg, se mai face pe la noi. Din salariul de deputat nu poţi face avere, mai ales când eşti şi preşedinte de partid şi ai de acoperit o grămadă de necesităţi. Eu am făcut în schimb o grămadă de interpelări, declaraţii, sesizări, amendamente, proiecte de legi şi de hotărâri.
De aceea, în prezent fac, în paralel, mai multe lucruri. Vara mi-am vizitat fiica în Germania, unde am mai reparat maşina, cumpărată de ea pentru mine acolo acum un an, tot vara – acasă şi la căsuţa de vacanţă – am pus în ordine o mulţime de lucruri şi documente, tot felul de hârtii, mape, materiale acumulate de prin 1989 încoace.
Am revenit în sistemul asigurărilor de viaţă, promovat de compania occidentală „GRAWE”, prin care le explic prietenilor, cunoscuţilor că trebuie să-şi facă acumulări pentru perioade mai grele şi pe când vor ieşi la pensie. Pentru că timpul trece repede şi această perioadă vine implacabil. Adică, încerc să scot povara de pe stat, mai ales că analizele şi studiile efectuate de experţi şi de societatea civilă demonstrează o situaţie extrem de complicată în R. Moldova în ceea ce priveşte mărimea pensiilor şi capacitatea statului de a le achita sistematic. Descoper cu
 surprindere că mai mulţi colegi de partid sunt asiguraţi şi asta demonstrează mentalitatea lor de a nu aştepta mană de la stat. În Occident, în România, de multă vreme oamenii îşi fac acumulări pentru bătrâneţe, iar când ajung la pensie, îşi trăiesc, şi ei, cu demnitate ultima perioadă a vieţii, şi nu abia de supravieţuiesc sau îi iau la pumni pe guvernanţi, cum se întâmplă la noi, din cauza pensiilor mici. De asemenea, asigur legătura cu structurile PNL, am avut câteva şedinţe ale Biroului Permanent Central, deşi în viaţa noastră de partid a fost o perioadă mai pasivă, din care, iată, ieşim în prezent. De la 1 noiembrie mă voi deplasa sistematic în teritoriu.
Un aspect foarte important al cotidianului meu, de un an şi jumătate, este urmărirea evenimentelor, a fluxurilor de ştiri pe portaluri media, pentru a fi informată şi plasa pe blogul meu www.pavlicenco.md noi articole, poziţia faţă de ce se întâmplă în jur, blog pe care discut permanent cu vizitatorii. La Editura „Litera” a apărut un nou tiraj al Manualului de literatură universală pentru clasele X-XII de la liceele cu profil umanistic, scris de soţul meu, Sergiu, şi mă ocup de vânzarea celor 200 de exemplare, ce constituie onorariul de autor. Orice activitate e onorabilă pentru a câştiga un ban cinstit. Acest manual a apărut în fascicule pentru două clase, însă, din câte am auzit, Stepaniuc l-a dat sub cuţit, considerându-l „prea românesc”. De asemenea, mă întâlnesc şi cu prietenii, pentru care nu mi-a ajuns timp uneori mai înainte. Am acum ceva mai mult timp pentru a conduce maşina şi învăţ limba engleză. Împreună cu soţul, suntem mai atenţi la sănătate, vrem să apucăm să ne creştem nepoţii.
2.Care sunt planurile de viitor, ce intenționați să faceți cu partidul a cărei președinte sunteți, PNL?
În primul rând, am salutat gestul noului ministru al justiţiei, care a reparat hotărârea incorectă a ministrului comunist şi a recunoscut deciziile Congresului al II-lea al PNL. Ţin să amintesc – pentru a participa pe listele MAE la alegerile parlamentare de la 5 aprilie, o bună parte din conducerea centrală şi raională au părăsit funcţiile în PNL şi calitatea de membru. După alegeri, aceste persoane au revenit în partid, au avut loc şedinţe ale Delegaţiilor Politice Teritoriale, la care au fost aleşi delegaţii la Congresul al II-lea al PNL de la 9 mai, unde am fost realeasă preşedinte al PNL, iar Anatol Revenco şi Alexandra Can – vicepreşedinţi, a fost reales DPN şi BPC – totul prin vot secret. Ministerul Justiţiei, controlat de Preşedinţia comunistă, pe care, eu, am criticat-o dur, nu au vrut să recunoască – desigur, ilegal – deciziile Congresului. Noi ne pregăteam să atacăm în instanţă, însă noul ministru al justiţiei a schimbat situaţia. Acum e totul în regulă sub aspectul formalităţilor.
Cunoaşteţi, PNL a fost înregistrat concurent pentru alegerile parlamentare anticipate de la 29 iulie, dar s-a retras din cursă chemându-i pe alegători să voteze PL, PLDM şi AMN. Acum urmărim evenimentele, aşteptăm modificarea legislaţiei, vedem că ne-am putea îndrepta spre alegeri anticipate. Purtăm unele discuţii – pentru că încă nu le pot numi negocieri – cu reprezentanţi ai unor formaţiuni, estimând câteva oportunităţi: găsim suport financiar pentru a ne pregăti pentru alegeri anticipate sau locale; negociem cu cine va dori formarea unui bloc electoral; fuzionăm cu alte formaţiuni, pentru că suntem convinşi că în Moldova trebuie simplificat, în continuare, spectrul politic. Noi am avut o şedinţă a BPC pe exact această chestiune, urmează să avem, în curând, şi altele şi vom decide colectiv cum mergem mai departe. Recunosc: faptul că în alegerile din 29 iulie PNL a sprijinit cele trei partide a condus la trecerea unor penelişti în aceste partide, e un proces inerent, dar cazurile sunt foarte puţine. Farmecul oamenilor de la PNL este că rămân în echipă nu pentru bani şi favoruri, ci din convingere şi pentru că atmosfera la noi este de prietenie, armonie, înţelegere, libertate şi respect reciproc.
Mai cred că actuala majoritate parlamentară şubredă este un preţ plătit pentru că nu s-a format o listă unică anticomunistă, ca să fie cumulate toate eforturile şi energiile umane în vederea demolării PCRM. Noi, cel puţin, am demonstrat că lista unică a fost posibilă, când am mers cu MAE. Iar acum, când comuniştii nu mai sunt la guvernare şi nu mai pot impune abuzuri decizionale, poate fi modificată legislaţia în vederea admiterii blocurilor electorale, eliminării restricţiilor pentru persoanele ce deţin mai multe cetăţenii, ca să nu fie împiedicate listele unice, fapt ce ar impune şi modificarea Legii privind partidele. Pot spune cu fermă convingere – egoismul în politică are efect de bumerang – am suficientă experienţă şi m-am convins de asta.
Noi am adoptat şi difuzat o declaraţie a PNL în sprijinul noii guvernări şi aşteptăm să nu ne dezamăgească. Am decis cu liderii structurilor teritoriale stabilirea, peste tot, a unei relaţii de cooperare cu partidele componente ale AIE, asta, însă, nu înseamnă că nu vom monitoriza şi nu ne vom expune opiniile când vom considera că avem temeiuri pentru a lansa obiecţii, critici şi sugestii.
3. Cum vedeți situația actuală a R. Moldova?
Actuala situaţie în Moldova este incertă. Suntem într-o criză de sistem, generată de 14 ani de guvernări retrograde şi agravată de dictatura comunistă. În plan economic şi social, avem un dezastru, lăsat de comuniştii care trebuie traşi la răspundere pentru actele de corupţie. Nu văd, însă, deocamdată, capacitate, putere şi voinţă. Apreciez lucrurile corecte pe care le face guvernarea, dar cred că e nevoie neapărat de un centru de analiză, care să citească toate postările, comentariile de pe site-uri, bloguri, scrisorile trimise de oameni ori publicate în presă, declaraţiile lor la televiziuni, studiile şi analizele experţilor şi ale reprezentanţilor societăţii civile, pentru ca AIE să fie conectată major la opinia publică şi să ia în vedere aşteptările oamenilor, care nu mai doresc o dezamăgire. Pentru aceasta ar trebui mai mult dialog – şi în conducerea AIE, dar şi cu participarea tuturor deputaţilor, miniştrilor lor -, pentru ca deciziile să nu se ia în cercuri prea înguste, adică pentru a se evita sectarismul şi elitismul în decizii. A spus-o foarte explicit și fostul premier Ion Sturza. În timpul unei emisiuni electorale la PROTV Chișinău ”i-am dorit un singur lucru lui Vlad Filat – să asigure o cât mai mare transparenţă în tot ce vor face democraţii, proeuropenii”. Asta e cu atât mai important cu cât Radioteleviziunea promovează, în continuare, cu mici excepţii, doar opiniile fostei guvernări comuniste şi ale aliaţilor ei. Oare nu e chip să se controleze cheltuirea banului public la Radioteleviziune în ultimii opt ani, ca să se vadă de unde atâta zel antidemocratic până în prezent la aliaţii comuniştilor? Asta, ca un exemplu…
În concluzie, ca actuala guvernare să întrunească un suport cât mai larg al societăţii, este nevoie de un apel, de o mobilizare, prin dialog, prin emisiuni interactive, prin deschiderea spaţiului public de dezbateri asupra a cine suntem, încotro trebuie şi cum trebuie să mergem – teme tabuizate pe timpul comuniştilor. Personal, am avut această extrem de utilă experienţă în cadrul Alianţei pentru Democraţie şi Reforme, unde exista multă democraţie în luarea deciziilor, dialog şi transparenţă. Liderii AIE trebuie să meargă, împreună, la întâlniri în raioane, ceea ce ar avea un efect foarte bun, pentru a-i încuraja pe sprijinitori, pentru a se putea atrage noi adepţi şi a face solidară societatea în jurul obiectivelor propuse de AIE. Ar putea participa la aceste manifestări şi partidele extraparlamentare, mai ales cele care au sprijinit partidele din AIE.
4. Ce recomandări ați putea da actualei guvernări?
Parţial, am răspuns mai sus. Mi-am expus mai multe opinii pe blog. Acum suntem în faza incertitudinii privind alegerea Preşedintelui R. Moldova. Eu aştept o poziţie consecventă de la PD – despre care am scris un articol şi am arătat mai multe aspecte pozitive din evoluţia sa. Pentru că, de fapt, de PD depinde stabilitatea viitoare a AIE şi a R. Moldova, dacă şi comuniştii îl vor vota pe Marian Lupu. Guvernul parcă se încadrează într-un anume ritm, însă schimbările practice întârzie, în timp ce lumea le aşteaptă cu nerăbdare şi la centru, şi în provincie. Înţeleg, o majoritate din 53 de deputaţi e foarte fragilă – e şi ăsta un preţ plătit egoismului în politică.
Nu-mi place poziţia diferită faţă de unele probleme definitorii pentru soarta noastră euroatlantică. Aţi văzut ce a spus şi Vicepreşedintele SUA – că „Moldova este aşteptată în structurile euroatlantice”. Păi cum vine asta – avem nevoie de banii americani, de sprijinul UE, dar declarăm, la unison, că nu trebuie să ieşim din CSI, că încă nu ne trebuie NATO? Eu cred că ar fi mai bine să declarăm că „vom ieşi din CSI, vom intra în NATO, vom modifica sau înlocui Constituţia, dar pentru asta trebuie să fim solidari, uniţi, să ne luăm fiecare soarta în mâini, să deschidem spaţiul public pentru schimbul de păreri, idei, să efectuăm reforme, să asigurăm funcţionarea justiţiei şi a instituţiilor statului, să respectăm legea, toţi ca unul, să dezrădăcinăm corupţia, inclusiv cu ajutorul activ al cetăţenilor. Fără cumătrism şi nepotism, să nu repetăm practicile comuniste.”
Adică e necesară o strânsă cooperare şi coordonare în cadrul AIE, pentru evitarea declaraţiilor diametral opuse pe subiecte importante. Acestea ar trebui dezbătute, inclusiv cu experţii şi societatea civilă, pentru a se ajunge la un numitor comun ce va trebui promovat în societate. Mai ales că AIE se va confrunta, la fel ca şi Consiliul Municipal Chişinău, cu inerenţa implementării unor reforme impopulare, ceea ce nu se poate face fără pregătirea populaţiei, aşa cum s-a întâmplat în cazul Primăriei Chişinău, caz folosit de comunişti drept motiv pentru manipularea populaţiei şi organizarea protestelor pensionarilor, însărăciţi, cu bună ştiinţă, pe parcursul celor zece ani de guvernare comunistă.
Numai în asemenea condiţii vor veni investiţii, omul va merge sigur pe stradă ziua şi noaptea, nu va pleca peste hotare, pentru că vor apare locuri de muncă acasă. Atâta timp cât nu vom dezbate problemele şi sfidările principale ale societăţii moldoveneşti aidoma canalelor de televiziune libere din România, vom rămâne fără noi orizonturi, ne vom limita la dislocarea şi substituirea oamenilor – „tu dă-te la o parte, că aici va fi neamul meu” -, lucru pe care îl vom pretinde drept schimbare.
Legat de Rusia şi România aş dori să insist asupra a două lucruri. Pentru a scăpa de şantajul gazelor ruseşti, pentru a căpăta libertate, trebuie liberalizată şi demonopolizată economia. Dacă un câine nu poate fi hrănit, trebuie să i se dea drumul din lanţ, să-şi caute el singur hrană. Aşa trebuie făcut cu agenţii noştri economici. Eu consider că cea mai mare crimă a comuniştilor a fost că au împiedicat extinderea şi dezvoltarea sectorului privat, concurenţa loială, funcţionarea justiţiei. Asta a dus la lipsa banilor la buget, la corupţie şi sărăcie, la lipsa locurilor de muncă, la alungarea oamenilor din ţară. A fost bun dialogul început de Guvern cu societatea civilă, ar fi bine să se vadă şi rezultatul, eficienţa acestuia, care urmează a fi continuat.
Cu România nu avem nevoie de Tratat de frontieră, ci de un Acord de Parteneriat Strategic „Pentru Europa”, prin care România să ne asiste zilnic prin experţii şi experienţa sa, ca să accedem mai repede în NATO şi UE, fără a ne teme de un război din partea Rusiei. Nu se poate ca toată viaţa să stăm cu Sabia lui Damocle de asupra capului şi generaţii întregi să fie captivul intereselor imperiale ruseşti. Asta e cauza că nu suntem liberi. Nimeni nu-şi poate construi fericirea personală în captivitate. Omul are, însă, o singură viaţă.
5. Ce părere aveți despre alegerea președintelui R. Moldova. Credeți că vom avea alegeri anticipate în 2010?
Cred că sunt interese majore aici. Şi de destabilizare în continuare, şi frica foştilor guvernanţi de a nu nimeri la puşcărie pentru matrapazlâcurile şi crimele comise împotriva poporului şi a fiecărui om, şi interese de orientare strategică a R. Moldova, şi marea miză a Rusiei de blocare a extinderii NATO şi UE spre Est, peste cordonul roşu, instituit în închipuirea şi planurile lor imperiale şi bipolare. Mai sunt şi factori de concurenţă personală, eu văd aşa ceva între PLDM şi PD. Nu spun de PL, pentru că liderul lor pare extrem de satisfăcut de tripla povară de pe umeri, mă tem numai să nu-l strivească, politic. Eu îmi exprim speranţa că, totuşi, liderii politici îşi vor reprima resentimentele din trecut şi vor depăşi orice disensiuni în AIE, pentru a se evita pericolul revenirii comuniştilor la putere.
Ar fi bine ca membrii AIE să rămână corecţi şi să meargă, în continuare, cu Marian Lupu, care, după alegerea sa – dacă se va produce – să-şi revizuiască unele viziuni. Dacă dorim să fie mai mulţi democraţi în Parlament decât comunişti, trebuie atraşi cei „neîntunecați de tot la minte” din extrema stângă, care pot fi asimilaţi, digeraţi, pentru slăbirea comuniştilor. În caz contrar, pe seama cui să se extindă partida democrată – numai pe seama indecişilor lipsă în Parlament? Totodată, trebuie menţionat – dintre cei atraşi nu poate face parte, în nici un caz, un Mark Tkaciuk, distrugătorul numărul unu al democraţiei în R. Moldova.
Iar sprijinul rusesc pentru Marian Lupu e cazul să fie folosit pentru a avea un dialog de încredere cu decidenţii ruşi, care ne-au recunoscut independenţa şi suveranitatea, dar nu o demonstrează în practică. Nu cred că se va reuşi în curând rezolvarea problemei transnistrene, pentru că nu le putem oferi decât instabilitate şi incertitudine, provocată tot de interesele Kremlinului, prezent mereu nefast în politica moldovenească.
S-ar putea să avem alegeri anticipate. Numai că nimeni nu dă garanţie că ele vor fi câştigate confortabil de democraţi. Comuniştii depun eforturi maxime să monteze oamenii contra promotorilor reformelor şi riscul e mare. Dacă, însă, partidele parlamentare necomuniste vor găsi voinţa necesară să îşi unească toate eforturile, să formeze o ierarhie liberală şi să atragă şi partidele extraparlamentare care le-au sprijinit la 29 iulie, dacă vor identifica o formulă trecătoare şi pentru partidele social-democrate, cu garanţia fermă că nu vor vota cu PCRM după alegeri, adică să se facă aşa să nu se piardă nici un vot aiurea, atunci – cu mult greu –, s-ar putea, totuşi, avea peste 60 de mandate şi învinge definitiv PCRM. Dacă va domina egoismul în continuare şi lupta în subteran între actualele componente ale AIE, nu vom ieşi în curând din tunel spre luminiţa europeană.
6. Care este relația Dvs. cu partidele de la guvernare?
Nu am o relaţie specială. Noi am sprijinit partidele de la guvernare pentru alegerile de la 29 iulie 2009, m-a sunat ulterior Vlad Filat şi mi-a mulţumit. Alţii nu s-au putut depăşi… Pe mine m-a deranjat declaraţia unora dintre ei potrivit căreia „Pavlicenco ştie de ce nu cooperăm cu PNL”. Ştiu şi eu de ce. Răspunsul meu este următorul: atâta timp cât partidele nu vor fi construcţii democratice, ci detaşamente de soldaţi muţi ale unui general, nu va ieşi nimic. Crede cineva că este întâmplătoare căderea AMN, de la 22 la sută, în alegerile locale, la 7 deputaţi, nimeriţi cu greu, în Parlament? Nu, este rezultatul „yes-meniei”, când toţi sunt de acord cu orice spune şefu’, adică este rezultatul lipsei de democraţie, este rezultatul doar al dreptului şefului de a vorbi, decide, închide gura, interpreta orice cum vrea el şi obedienţii lui, „ca să fie linişte în partid”. Liderii partidelor noastre zise democratice încă nu pot face faţă uşor democraţiei, suportă greu dialogul, ca instrument major în pluralism, îşi doresc soldaţi sumişi şi gârboviţi în faţă. În PNL nu e deloc aşa. Deşi nu avem acum suportul financiar necesar ca să ne extindem cum ne-am dori, oamenii se pregătesc, totuşi, de alegerile locale. Eu nu pot fi soldat mut şi ştiu cum gândeau liderii democraţi: „Pavlicenco, după ce se va răfui contra comuniştilor, ne va lua şi pe noi la rost. Ne trebuie nouă asta? Na hr… ne trebuie!”
Ei au uitat cum mă rugau să fac o cutare sau cutare interpelare contra comuniştilor, pentru că aveau, probabil, „diferite motive” să nu le facă ei… Voi spune aşa: cine va coopera cu PNL, va însemna că are caracter, că ştie ce înseamnă dialog şi compromis. Cât mă priveşte, voi activa în politică până când voi şti că cedez în mâini bune echipa de oameni pe care am adunat-o ca pe nişte perle, echipă formată de oameni care au convingeri ferme şi dorinţa de a schimba ceva efectiv, nu care urmăresc scopuri meschine. Toţi liderii democraţi cunosc ce echipă avem, o cam vânează, ar dori să se folosească de munca depusă de conducerea PNL, dar nu se pot depăşi pentru a iniţia un dialog mai concret la vârf. Au făcut aceste greşeli şi alţi lideri de partide, la timpul lor, azi dispăruţi. Nu ar trebui repetate greşelile. Noi rămânem deschişi dialogului, cooperării, avem curaj şi voinţa de a contribui la schimbarea radicală a societăţii spre una europeană, modernă, liberă.
|
|
| Sursa: Politik |
Vitalia Pavlicenco © 2016
Frontier Theme
Doamna Pavlicenco,
multa sanatate, dragoste si curaj.
Pt luca
Va multumesc. Si eu va doresc sanatate si succes in ce faceti.
Mi-a placut acest articol din „Timpul”, ca mostra si proba de verticalitate.
„„Constantin Tănase atacă Alianţa…”
M-am obişnuit deja cu situaţia mea „specifică” de a fi bătut şi din dreapta, şi din stânga. Miercuri, în cadrul unei emisiuni interactive de la „Vocea Basarabiei”, un radioascultător a decretat fără drept de apel: „Constantin Tănase îl atacă nu numai pe Ghimpu şi pe Vlad Filat, Constantin Tănase atacă Alianţa…”.
Explic contextul în care mi s-a făcut acest reproş. Miercuri, ziaristul Grigore Mătăsaru a luat în discuţie editorialul lui Petru Bogatu „Un vaccin tămăduitor pentru comunişti”. Ideea principală a editorialului cu pricina e următoarea: deşi Mihai Ghimpu este „un personaj colţos”, „nu poate să pretindă la titlul de campion al bunelor maniere”, „poate să te întrerupă, să te calce pe nervi”, face „glume maliţioase” ş.a.m.d. şi ar fi cazul „să fie mai atent şi mai reţinut”, cu toate acestea, crede Petru Bogatu, „nu-i exclus” că anume Dumnezeu „l-a adus pe Mihai Ghimpu în vârful piramidei” ca o răzbunare pentru cei opt ani lungi de dominaţie a lui Voronin, campionul indiscutabil al limbajului porcos de căruţaş închefăluit.
„Privit din acest punct de vedere, scrie Bogatu, Mihai Ghimpu chiar că e la locul său. E un vaccin pentru virusul inculturii şi indecenţei cu care i-a contaminat Vladimir Voronin pe comunişti. Pentru că, până la urmă, cui pe cui se scoate, nu-i aşa?”. Nu cred că e chiar aşa. Respect sincer opinia colegului Bogatu, dar eu am opinia mea, pentru care nu cred că trebuie să mi se ia capul. Aş fi un ipocrit dacă, în acest context, nu aş face o mărturisire. Multă lume crede ca Bogatu. M-am surprins şi eu, nu o dată, frecându-mi mâinile de bucurie când vedeam cum Mihai Ghimpu „îi lucrează” pe comunişti în parlament; m-am amuzat şi eu cu glumele şi „parabolele” lui. Dar bucuria îmi trecea imediat, lăsându-mi un gusta amar.
Nu sunt de acord că „cui cu cui se scoate”, că „virusul inculturii şi indecenţei” poate fi tratat cu un „antivirus” al inculturii şi indecenţei. Incultura nu poate naşte cultură, iar indecenţa – decenţă. E opinia mea. S-ar putea să nu am dreptate. Un singur lucru vreau în situaţia dată: să am şi eu dreptul la opinie, ca şi colegul Bogatu, şi, dacă exprim altă opinie, să nu fiu acuzat că „îi atac pe Bogatu şi pe Ghimpu”. Chestia asta cu „atacul” e o poveste cu barbă în politica şi ziaristica basarabeană. Am mai trecut prin asemenea situaţii.
Astfel, cei care ieri, în perioada mitingurilor anticomuniste din 2002, îl numeau pe Mihai Ghimpu „prost” şi mă acuzau pe mine că-l critic pe Roşca, astăzi îl blestemă pe Roşca, îl zeifică pe Ghimpu şi mă critică pe mine că-l atac pe Ghimpu. Există o categorie de cetăţeni care se declară patrioţi şi democraţi – oameni foarte activi, prezenţi la toate mitingurile şi pe toate forumurile, un fel de „analişti din popor” intransigenţi şi intoleranţi – care au răspunsuri clare şi scurte la toate întrebările, care seară de seară ocupă spaţiul la Forumul moderat de colegul nostru Arcadie Gherasim.
Îi cunosc încă din epoca „Hayd-Park”-ului lui Oleg Brega de la „Antena C”. E adevărat, atunci toţi erau „creştin-deomocraţi”, îi cântau osanale lui Roşca şi mă atacau pe mine pentru „crima” de a-l critica pe acesta. Acum au schimbat macazul şi, cu aceeaşi neagră intoleranţă, îi atacă pe acei care şi-au păstrat măcar un dram de independenţă în gândire. Ei nu admit două puncte de vedere, acest lucru fiind considerat o blasfemie, o manifestare de eretism.
Ei văd totul sau în alb, sau în negru – alte culori nu admit. Poartă ochelari de cal. Au o înţelegere primitivă şi periculoasă a ataşamentului şi solidarităţii politice dintre presă şi politicieni. Ei nu admit ca presa „noastră” să-i critice pe „ai noştri”. Ei îi critică pe jurnaliştii din tabăra comunistă pentru păcatul că nu sunt câini de pază ai societăţii şi slujesc Puterea (fosta), dar cer de la noi acelaşi lucru, de fapt – să nu criticăm Puterea (actuală) şi să ne transformăm în căţei ai acesteia. Şi, chiar, dacă nu sunt mulţi, fiind gălăgioşi, creează impresia falsă că ar exprima o opinie generală. Nimic mai fals…
Să revenim însă la ale noastre. Aşadar, cum „atac eu Alianţa”?… După ce un radioascultător mi-a reproşat că „îl atac pe Ghimpu şi pe Filat”, altul vine cu o acuzaţie şi mai năucitoare: „Tănase întrece măsura în lauda guvernului şi a feciorului său”. Ce să înţelegi din asemenea afirmaţii care se bat cap în cap? Un singur lucru doar şi anume asupra lui aş dori să mă opresc în continuare.
Timpurile pe care le trăim nu sunt cele mai prielnice pentru un jurnalism „detaşat” de politică. „Echidistanţa”, „nepărtinirea” de care se face atâta caz sunt încă un vis pentru noi. Nimeni n-o să-mi poată da vreun nume de jurnalist din RM, care ar fi echidistant şi nepărtinitor. Într-o măsură mai mare sau mai mică, mai deschis sau mai discret, toţi jurnaliştii moldoveni fac partizanat politic. Depinde în folosul cui… N-am făcut niciodată secret din angajarea mea politică. Am făcut şi fac un partizanat asumat. Am mai spus-o: Între Iuda şi Hristos eu nu pot fi echidistant şi nepărtinitor.
Sunt şi voi fi părtinitor. În aceşti opt ani care au trecut din 2001, anul venirii la putere a comuniştilor, am fost constant de partea acelor forţe politice care au militat pentru debarcarea acestora de la putere şi readucerea RM pe făgaşul normalităţii. Din aceste raţiuni am susţinut opoziţia liberal-democratică. Recunosc că mi-a fost mai aproape PLDM condus de Vlad Filat, şi mi-a fost mai aproape pentru că m-a impresionat echipa pe care Filat a reuşit să o coaguleze într-un timp record. Nu regret partizanatul de atunci, nimeni n-o să-mi poată reproşa că echipa adusă de Filat la guvernare nu face faţă situaţiei.
Puţini însă au reţinut că în timpul campaniei electorale, când făceam partizanat, am mai spus ceva, şi anume: dacă Opoziţia vine la putere, voi trece în opoziţie, inclusiv cu echipa lui Filat. Astăzi, când minunea s-a întâmplat şi fosta Opoziţie e la guvernare, datele problemei s-au schimbat. Să fie clar pentru toţi: nu voi admite ca TIMPUL să devină un ziar „guvernamental”, al Puterii. Misiunea TIMPULUI, astăzi, e să monitorizeze cu ochi rece, critic şi necruţător acţiunile guvernării. Pentru că suntem în serviciul cititorilor, nu al Alianţei… Şi dacă am proceda altfel, i-am trăda pe cititori.
Am ferma convingere că presa care cu adevărat vrea să sprijine actuala guvernare trebuie să fie în opoziţie faţă de ea. Jurnaliştii care se gudură la picioarele noilor guvernanţi fac un deserviciu enorm şi guvernării, şi democraţiei. Când „ai noştri” calcă pe greblă, iar noi ne facem a nu observa aceasta, dovedim lipsă de respect faţă de meseria noastră, dar şi faţă de cititori. Aici ajungem iar la problema pusă de colegul nostru Petru Bogatu. De ce nu sunt de acord cu teza „cui cu cui se scoate”?
Visul nostru a fost să aducem la guvernare o clasă politică nouă, cultă, şcolită, onestă, competentă, ce ar manifesta respect faţă de lege, faţă de pluralismul politic, valorile democratice etc. Eu vreau că cei veniţi la putere să-şi respecte promisiunile făcute în campania electorală. M-am bucurat mult când am văzut că premierul Filat şi-a onorat una dintre promisiunile electorale, cea despre Convenţia privind micul trafic de frontieră. TIMPUL a scris pe o notă majoră despre acest eveniment şi nu văd nimic criminal aici. TIMPUL a relatat pe un ton calm şi despre unele iniţiative ale Ministerului Justiţiei. Să însemne oare aceasta că „Tănase întrece măsura în lauda guvernului şi a feciorului său”?
Totodată, întreb şi mă întreb: de ce acei care-mi reproşează că „îl atac pe Ghimpu” nu au observat, de exemplu, că i-am luat apărarea, lui şi lui Chirtoacă, atunci când au fost acuzaţi că „au trădat Mitropolia Basarabiei şi s-au dat cu Biserica Kremlinului şi cu mitropolitul Vladimir”? Dar de ce crede cineva că trebuie să tac atunci când văd cum Ghimpu, ca şi Voronin, s-a pus pe împărţit distincţii de stat – şi nu totdeauna celor mai merituoşi oameni? Sau de ce ar trebui să tac atunci când Alianţa promovează în funcţii înalte indivizi dubioşi? Cui ar face bine tăcerea mea? Noii guvernări, societăţii în întregime?
Închei cu încă o precizare. Sincera mea convingere e că „ai noştri” trebuie să fie mai buni decât cei care au guvernat până acum R. Moldova. Mai culţi, mai deştepţi, mai democraţi ş.a.m.d. Pe mine nu mă încălzeşte faptul că încearcă să-mi închidă gura ai noştri, democraţii, dar nu comuniştii. De asemenea, nu cred că hoţii „noştri” sunt mai buni decât hoţii „lor”, că bădăranii „noştri” sunt mai plăcuţi decât bădăranii „lor”. Nimeni n-o să mă poată convinge de aşa ceva.
Şi nimeni nu mă va putea clinti de pe această poziţie. Sunt făcut din lemn de cireş, nu din răchită. Iar faptul că sunt bătut şi dintr-o parte, şi din alta dovedeşte un singur lucru: că mă aflu la locul meu, acolo unde trebuie să se afle un jurnalist care-şi asumă poziţia. Atac Alianţa? Nu. Atac lucrurile ce ar putea arunca în aer Alianţa. Îi atac pe Ghimpu, Filat ş.a.? Nu. Atac situaţiile ce ar putea să le curme cariera politică şi să-i arunce într-o opoziţie din care nu vor mai putea ieşi. Ziua de mâine o să ne judece.”
Domnul Tanase are perfecta dreptate. Jurnalistii trebuie sa „VEGHEZE ” ordinea lucrurilor indiferent de cine este la putere.. Asta este menirea lor.
Pt nina gonta
Asa este, de acord.