Calea integrării euratlantice – o dispută politică imperativă, dar camuflată în ultimii 18 ani

Pe 22 septembrie va avea loc, la Ministerul Apararii, Masa  Rotunda «SECURITATE PRIN COOPERARE», cu participarea a trei persoane de la Centrul George C.Marshall, a carui absolventa sint. Am primit si eu invitatia de a participa din partea colonelului (rez) Andrei Covrig, presedintele Asociatiei absolventilor Centrului, inclusiv prin prezentarea unui articol pentru brosura care se pregateste cu acest prilej. L-am scris, este articolul de mai jos.

Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, adoptata la 27 august 1991, proclama disponibilitatea cimg7123.jpgstatului de a adera „la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totdată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale”. La fel, cerea „Guvernului URSS să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova”.

În primii ani ai evoluţiei noului stat independent sfidările principale – ce confruntă şi astăzi Republica Moldova, constituind o preocupare a statelor оngrijorate de starea securităţii în sud-estul Europei, – problema transnistreană şi aflarea sub controlul armatei ruse a teritoriului de peste Nistru, au fost abordate şi în Adunarea Parlamentară a NATO, de către congresmanul american George Solomon, pe care am avut onoarea să-l cunosc personal şi cu care am cooperat în cadrul sesiunilor forului euratlantic interparlamentar, care spunea în raportul său privind situaţia din Republica Moldova: „Situaţia din Transnistria se înscrie în cadrul îngrijorător al reapariţiei amestecului militar al Rusiei în Ţările CSI, argumentat prin necesitatea de menţinere/restabilire a păcii în zonele instabile şi/ori protejarea intereselor rusofone. Acest cadru se observă în Georgia (Abhazia, Osetia de Sud, Karabahul de Nord, Tagikistan, unde Rusia a introdus sau a reintrodus forţe pentru a separa fracţiunile angajate în luptă şi a reinstaura ordinea. În timp ce aceste operaţii, în majoritatea cazurilor, au contribuit la reducerea violenţei, ele creează suspiciuni profunde că anumite cercuri din Rusia, dacă nu chiar însuşi Guvernul Rusiei, încearcă să compenseze pierderea imperiului prin reimpunerea sa în calitate de arbitru al alternativelor politice şi ideologice la periferiile sale”. Acest adevăr se constată şi astăzi.
Ulterior, din păcate, în Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, s-a introdus, în art.11, intitulat „Republica Moldova, stat neutru”, că „(1) Republica Moldova proclama neutralitatea sa permanenta” şi „(2) Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul sau”. Introducerea neutralităţii a avut loc, evident, sub presiuni ascunse din partea unor cercuri nefaste pentru viitorul euratlantic al Republicii Moldova, aflate în afara statului, la Kremlin, unde se află şi autorii conflictului de la Nistru, ce a servit drept principal, dar fals argument, ca să se accepte conceptul de neutralitate.

Motivaţia introducerii art.11 a fost ca teritoriul R.Moldova să nu fie unul inclus în vreun bloc militar, în vreun Tratat colectiv de securitate, ceea ce urma să servească drept un argument foarte plauzibil pentru Guvernul Rusiei, ca să-şi retragă orice trupe de pe teritoriul moldovenesc, mai ales după conflictul de la Nistru, provocat chiar de cercurile imperiale de la Kremlin. Pe parcursul anilor, argumentul nu s-a justificat, lucrurile au rămas cum au fost, la fel ca şi cu introducerea funcţiei de şef de stat în R.Moldova, care avea menirea principală să asigure integritatea teritorială şi politică a statului, ceea ce nu s-a întîmplat, de asemenea. Toate aceste zise „concepte” au fost plămădite în laboratoarele oculte de la Kremlin.

Rusia se declară pentru asigurarea securităţii regionale, pentru cooperare în combaterea terorismului, însă aceste imperative nu se regăsesc în politica sa externă privind Republica Moldova, membru asociat al Adunării Parlamentare a NATO, care a avut o anumită cooperare în cadrul Parteneriatului pentru Pace al NATO şi care acum are semnat un angajament serios prin Planul Individual Republica Moldova – NATO, zis IPAP, ce necesită o aplicare întocmai. Dacă ar fi aşa, Republica Moldova ar fi un factor mai sigur şi mai demn de luat în calcul de structurile antiteroriste internaţionale, ar fi un factor generator de stabilitate şi de securitate оn această parte a Europei.

Dat fiind că argumentele pentru care s-a inclus neutralitatea militară în Constituţia R.Moldova nu şi-au demonstrat justeţea, apare clar problema dacă mai trebuie menţinute cînd se elaborează programele politice ale partidelor.

Drept dovadă a importanţei securităţii statului, coroborate, în cazul nostru, cu orientarea politică – spre Est sau spre Vest – stau o mulţime de argumente. Mai multe partide liberale au tot promovat necesitatea ancorării statului nostru într-un sistem colectiv şi sigur de securitate, dar nu în cel din spaţiul post-sovietic, pentru că tocmai cea mai mare componentă integrantă a Comunităţii Statelor Independente – Rusia – nu îşi retrage trupele militare din Republica Moldova.

Reorientarea spre sistemul nord-atlantic este împiedicată de argumentele – în continuare false – că sistemul occidental este în defavoarea statelor mici, ce nu pot fi folosite decît drept carne de tun în disputele militare internaţionale sau în activitatea misionară a SUA – element forte în cadrul NATO. Iar, în plus, nici Constituţia nu o permite.

Desigur, acestea sînt speculări ce vin din scopul unor cercuri politice de a stopa reformele ce pot aduce întreaga societate moldovenească la standardul euratlantic, ceea ce ar lipsi clanurile corupte de posibilitatea de a se îmbogăţi pe căi ilegale. Pentru că asta are loc în Republica Moldova pe durata a 14 ani din cei 18, cîţi numără Independenţa.

În calitate de deputat pînă la 5 aprilie 2009, în calitate de fost membru al delegaţiei asociate din partea Legislativului moldovenesc în AP NATO, în calitate de absolventă a Centrul de studii de securitate „George C. Marshall”, rămîn convinsă că sărăcia şi rămînerea în urmă, chiar involuţia din Republica Moldova îşi au cauza în lipsa unui obiectiv clar de aderare la sistemul de securitate colectiv vestic, unicul de natură să servească drept pavăză în faţa diferitelor sfidări într-un spaţiu imprevizibil, aşa cum am arătat evenimentele din Georgia, dar şi unicul ce poate servi drept garanţie a statului de drept, care înseamnă trei factori importanţi pentru existenţa statului în condiţii democratice – justiţie independentă, presă liberă, egalitatea tuturor în faţa legii. Numai în asemenea condiţii pot veni investiţii în Republica Moldova, care poate ajunge la standarde euratlantice – o economie modernă, tehnologii, posibilităţi pentru asigurarea securităţii zonei părin cooperare cu statele dispuse să colaboreze pe principii ferme.

Care e cauza că Republica Moldova întîrzie grav nu numai în raport cu fostele Ţări Baltice în a-şi defini parcursul de securitate, dar şi cu statele foste socialiste, din Europa Centrală şi de Sud-Est, dar şi, iată, în raport cu Georgia şi Ucraina? Cu Georgia, care a părăsit CSI, şi cu Ucraina, unde lupta e dură, dar nu şi lipsită de perspectiva aderării Ucrainei la sistemul de securitate vestic, euratlantic?

Iarăşi, în calitate de parlamentar, am pregătit iniţiativa legislativă privind modificarea art.11 din Constituţie, pentru anularea neutralităţii şi deschiderii, pentru Republica Moldova, a posibilităţii de aderare la NATO. Numărul semnatarilor nu a fost mai mare de 13, însă contează că lucrurile au început şi, iată, recent, liderul unui partid necomunist a anunţat acest imperativ în Republica Moldova, el semnînd şi acea iniţiativă legislativă. Mai multe partide parlamentare astăzi împărtăşesc necesitatea şi imperativul proclamării acestui obiectiv.

Guvernarea nedemocratică, ce a durat 10 ani оn Republica Moldova, a depus toate eforturile să obţină garanţii internaţionale pentru neutralitatea nefastă. Sigur, aceasta s-a făcut la sugestia – fără îndoială, a cercurilor imperiale de la Kremlin. Şi după alegerile parlamentare repetate fosta deja guvernare comunistă a lansat o listă de zise priorităţi, pe a căror bază dorea cooperare cu celelalte partide, democratice, incluzînd, în esenţă, conceptul cantonării, în continuare, a Republicii Moldova în zona de influenţă rusă. Faptul denotă amploarea interesului geopolitic ce animează Rusia – pentru a se zbate şi pe mai departe să rămînă prezentă în această zonă, să caute permanentizarea trupelor sale pe pămîntul nostru suveran, să împiedice avansarea NATO spre Est, peste cordonul roşu, depăşit odată, prin atragerea fostelor state baltice, să poată păstra un Kaliningrad-2 în coasta unei Românii şi a Europei de Sud-Est.

Sigur, nu acesta este interesul naţional al cetăţenilor Republicii Moldova, neinformaţi, cu bună ştiinţă despre viitorul nostru euratlantic – posibil şi benefic. Însă societatea noastră, însărăcită cu bună ştiinţă de guvernanţi timp de un deceniu, mai crede manipulărilor, inclusiv celor că intrarea Republicii Moldova în sistemul NATO de securitate ar însemna „unirea cu România”, adică „lichidarea statalităţii” celui de-al doilea stat romвnesc. În primul rоnd, nimeni nu poate opri nici un referendum, inclusiv unul privind viitorul statului Republica Moldova, adus la dezastru de guvernările retrograde antinaţionale, antieuropene şi antieuratlantice. În al doilea rînd, guvernarea proastă are două capete, unul dintre ele fiind că această corupţie şi sărăcie, generate de guvernarea comunistă, duc în mod evident la lipsirea statului nostru de perspectiva de a fi un stat autentic. Iar aderarea la NATO ar fi, de fapt, exact garanţia şi oportunitatea de dezvoltare a celui de-al doilea stat romвnesc pe calea valorificării şansei de aderare la comunitatea euratlantică.

Îl întrebam pe Zbignev Brzezinski, la sesiunea AP NATO din 1998 de la Barcelona, Spania, cum vede locul statului nostru în securitatea euratlantică. Strategul american a răspuns că „în cazul Republicii Moldova, totul depinde de Ucraina”. Noi, cei care pledăm pentru o securitate vestică de calitate, pentru o cooperare cu statele cu democraţii avansate, aşteptăm mult ca Ucraina să aleagă drumul cel drept, la fel ca şi noua guvernare a R.Moldova.

Vitalia Pavlicenco

Loading Facebook Comments ...

4 Comments

Add a Comment
  1. Un mesaj primit de la un prieten din Moldova, pe care il transmit si eu mai departe..pentru cine se mai indoieste ca in Republica Moldova nu mai exista suflare romaneasca, si nu merita ca noi, in Romania, sa ne implicam si sa ne zbatem pentru fratii nostri, rog sa citeasca cu atentie aceste randuri, scrise din suflet de acest om:

    “Dragi Romani.

    Se apropie ziua de 31 august,sarbatoarea – Limba Noastra cea Romana!

    Sarbatoare care a inceput sa fie celebrata de Romanii din Basarabia incepand cu anul 1991, cand Rep. Moldova a iesit din componenta imperiului rus de ocupatie. Aceasta sarbatoare sfanta, ar trebui sa fie sarbatorita indeobste de toata faptura Romaneasca, oriunde ar fi – Republica Moldova, Romania, Ucraina sau Ungaria, acolo unde traiesc de milenii etnici Romani! Pacat ca Guvernul Roman nu ia in serios actiunile noastre si nu oficializeaza si in Romania aceasta sarbatoare, care ar trebui si este un prilej de mandrie nationala. Sa se simta aceasta adiere sfanta in toate pamanturile romanesti si in toate diasporele din lume unde sunt Romani. Fie ca Limba Noastra cea Romana sa fie la ea acasa in Bucovina de nord si Tinutul Herta, in Maramuresul istoric, in sudul Basarbiei pana la Marea Neagra, in zonele romanesti din Ungaria, in Croatia la Fiume si Muntele Magiore unde stau istro-Romanii, in Serbia la Voivodina si Valea Timoceana, in Bulgaria la Timocul bulgaresc si Cadrilater. In Macedonia la Gopes, Muloviste si Bitulia cu Ohridul. In Cosova – Metohia de unde se trage Maica Tereza – romanca si ea. Sa stie de atare sarbatoare si fratii nostri, Aromanii din Albania, de la Dogeat, Tirana, Elbasan, Duratiu sau Corce cu Moscopolea mult patimita, sa stie si Aromanii din Grecia si sa se bucure cu noi. Ca sunt si pe acolo cam 1 000.000 Romani. Sa stie si ei ca exista Sarbatoarea Limbii Romane. Sa se bucure Salonicul(Saruna), Veria, Epirul romanesc, Tesalia, Perivole, Avdela, Ianina si multe alte asezari.

    Sa se trezeasca din somnul de moarte regiunea Meglen, acolo de unde vine graiul megleno-Roman. Sa se bucure si Romanii din toate colturile pamantului acolo unde au ajuns cu voia ori fara voia lor, adica Romanii din diaspora. Sa se ciocneasca cupele si sa se bucure lumea in cea mai curata Romaneasca! Avem o singura comoara mai de pret ca viata – este Limba Noastra cea Romana. Asa sa ne ajute Dumnezeu ca sa ne trezim odata si sa fim stapani pe soarta, cultura, istoria si limba noastra, insa de data asta pentru totdeauna. SUNTEM ROMANI SI PUNCTUM!”

  2. Sa traiti, Dna Pavlicenco!

    Succesul AIE de ieri asupra fractiunii pcrm este si meritul Dvs, care ati dat dovada de EROISM, atunci cind a fost NECESAR sa va autojertfiti pentru interesele Patriei, retragindu-va din alegeri!

    Apreciem INALT autojertfirea Dvs., a Partidului Liberal! Am o mare consideratie pentru Dvs. toti.

    Nu vom uita actul Dvs de eroism! Da, eroism! Caci a ceda intr-o situatia ca aceasta, echivaleaza mai mult decit un act de eroism pe cimpul de lupta.

    Fiecare dintre noi, oamenii de buna credinta, a contribuit cu ce a putut pentru a da LOVITURA decisiva acestei fiare comuniste.

    Eu, in aceasta perioada, fiind bolnava acasa (am suportat si o operatie dificila) am facut ce am putut: M-AM RUGAT INTENS LUI DUMNEZEU ca sa ne ajute!
    Si fiecare dintre noi, la locul lui de munca sau de activitate a procedat la fel – a opus REZISTENTA ACESTUI ODIOS REGIM.

    Regretul nostru este pentru tinerii care au fost omoriti in mod bestial de calaii comunisti fara iinima, si pentru cei ce au fost batuti si violati…

    Acum, cind ranile mai sunt vii, totusi sa ne BUCURAL pentru acest mare succes: Avem un PRESEDINTE necomunist de Parlament!

    Acum si mai departe, tot asa cu unire si sustinere reciproca sa mergem INAINTE.

    Dvs., Dna Pavlicenco, ne-ati oferit in blogul Dvs. o prezenta, o tribuna, o LUMINA APRINSA, o posibilitate de a ne expune parerile si aspiratiile noastre!
    Va multumim mult. Bravo, Dna Pavlicenco! Bravo, PNL!

    NU va fie frica, comunismul PICA!
    Jos idolii comunisti: Lenin, Stalin si Voronin…
    Monumentul lui Lenin a fost impins de popor din PMAN…

    Acum sa-l mai impingem, fratilor, oleaca si inca oleaca, pina il vom rastura cu capul in jos in Nistru, sau macar in riul Bic!

    Sa curatim tara de idoli, sa scapam definitiv de mortul ista din mauzoleul din Piata Rosie…

    Jos kamunistii! Jos idolii: Lenin, Stalin si Voronin!

  3. Sunt de acord cu cele mai multe din ideile expuse in articol. Doar ca realitarile politice moldovenesti si geolpolitice sunt cele pe care le stim cu totii. Cred totusi ca nu ar trebui sa mizam pe orientarea euroatlantica a Ucrainei. Inteleg ca, pe de o parte, ar fi in interesul RM ca in ianuarie sa nu castige Ianukovic, ci Timosenko-Iateniuk. Dar stiti ca romanii din Bucovina voteaza, s-ar parea incredibil, cu Ianucovici? Voteaza pentru ca au simtit pe piele proprie ce inseamna sovinismul ucrainean, care e mai rau chiar decat cel rusesc. Mi s-au parut foarte intersante ideile lui Dungaciu cu privire la viitorul RM exprimate recent adevarul.ro

  4. Pt Vlad

    Stiu si de drama aceasta cu votul bucovinenilor. Iata aici, in atitudinea orange-ilor fata de romanii din Bucovina, eu gasesc o mare problema. Ei sint nationalisti – noi, insa, nu. Romania nu a reusit sa faca mai mult pentru bucovineni, desi relatiile cu Kievul nu au fost ca si cu PCRM.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *