Negoita Aliona de pe grupul de discutii consiliu_roman a expediat aceasta poezie a lui Adrian Paunescu din videoclipul de la ProTv.
Iarta-ne, Grigore!
Se-ntuneca pamantul si lacrimeaza cerul,
Se-ndoliaza fratii si mamei ii e rau.
Trec lumanari aprinse spre Rai, la Chisinau,
Bat clopotele-n Tara la moartea lui Vieru.
De fapt, pe cine pierdem? Noi nici nu stim prea bine,
In valmasagul lumii isteric si corupt.
Adevarata Tara se afla de desubt,
Cu marii morti pe care-i uitam fara rusine.
Mai pana ieri, Vieru venea la noi acasa,
Si ne purta de grija cu sufletul lui bun.
Si in zadar cuvinte in cinstea lui se spun,
Cel prigonit in viata, de viata lui se lasa.
Ingheata parca focul pe toate aceste vetre,
Pe unde el, divinul a suferit nedrept.
Cand iudele zdrobindu-i si cap, si scris, si piept,
Pe strazi si in ziare au dat in el cu pietre.
Cinstit si vulnerabil, dar ne-ncercat de teama,
Siberia sfidand-o, c-un palpait plapand.
El Tara lui intreaga purtandu-si-o in gand,
Credea suprem intr-insa, ca-n propria lui Mama.
Si totusi, n-are nimeni o simpla remuscare,
Pentru calvarul zilnic al Marelui Poet?
Si totusi, n-are nimeni o urma de regret,
Ca prea urata-i viata si-i prea absurd sa moara?
Drogati de batalia puterii si a painii,
Bolnavi de egoismul abject si diavolesc.
In ura si-n tradare copii nostri cresc,
Mai oameni decat omul or sa ajunga cainii.
In cel ce pleaca astazi din stramba noastra lume,
A lacrimat o Tara si s-a ascuns un Neam.
Si eminesciana pereche, rau si ram,
Il stie dupa nume si-nvata sa-l rezume.
Se afla in morminte o Romanie intreaga,
Si am ramas de-asupra, nevrednici, noi cei vii.
Si ne e dat blestemul sa nu-i putem gasi,
Decat in niste lacrimi, care de ei ne leaga.
S-ntunecat pamantul si lacrimeaza cerul,
Romanii plang plecarea poetului divin.
Si semne dinspre case si din morminte vin,
Acum spre Eminescu a si pornit Vieru.
Nefericita vreme a noroaielor majore,
Din nou s-aseaza vame si granite-ntre frati.
Asa ca pentru drumul pe care-ai sa-l strabati,
Iti murmuram: Adio si iarta-ne, Grigore!
De fiecare data ma intreb: ” De ce nu ne adunam in jurul celor mai ilustri oameni zi de zi , nu procuram mai multe carti scrise de ei….. le simtim lipsa si ne simtim orfani….discutam despre valoarea lor mai mult la timpul trecut…. ? ”
Inca odata ma simt vinovata ca nu am facut tot, ce era posibil.
Oare cum se simt altii ca mine?
Ce vom face de acum inainte ca sa nu regretam trecutul ?
Sa ne iubim poetii. Sa fim mereu alaturi de ei.
Sa ne bucuram de succesele lor si sa suferim chind sufera ei….
“LA 21.01.2007 am fost cu poetul Grigore Vieru, compozitorul Iurie Andronic si ziaristul Andrei Viziru la Gimnaziul “Vitalie Tonu” din s. Dingeni r-nul Ocnita. TOT DRUMUL A POVESTIT ISTORII HAZLII. Andrei Viziru a avut o emisiune intreaga ulterior la Radio Moldova cu istorioarele colectate atunci in timpul deplasarii. A fost o intilnire de neuitat. Dupa revenirea la Chisinau, maiestrul ne-a invitat la Dlui acasa. Asa am cunoscut-o si pe Dna Raisa, sotia poetului. O doamna nobila si plina de farmec ca gospodina si consoarta. Am fost un timp scurt impreuna, dar am ascultat un poem nou al maestrului si am hotarit sa mergem si la scoala din Macaresti, satul meu de bastina, unde el avea un prieten de suferinta (Toma) si s-au tratat impreuna la un sanatoriu din Vadul lui Voda.
La 24.02.2007, iarasi echipa noastra a avut o deplasare. De data acesta la Falesti, dar maestrul fiind bolnav n-a putut sa mearga cu noi, deasemenea nici D.Matcovschi n-a mers, fiindca Alexandrina, sotia Dlui, a presimtit ceva si nu I-a permis. Nu departe de satul Chirileni am avut un accident grav. Ne-am rasturnat de patru ori, cazind de la o inaltime de 30 m. Automobilul a cazut initial pe portbagaj, apoi s-a rasturnat cu rotile in sus, a ricosat de la pamintul inghetat si s-a rasturnat pe partea dreapta, apoi a fost aruncat in aer si a cazut pe roti. In aceste virajuri, Andrei Viziru a fost proiectat la citiva metri de automobil si s-a ales cu fracturi toracale, subsemnata a fost iarasi proiectata, dar s-a oprit suspendata in usa laterala cu fracturi de basin. Varvara Buzila, doctor in filologie, a suferit o comotie cerebrala. Ziaristul Octavian Munteanu si Dan Virtan, soferul, magistru in socilogie, s-au ales cu o spaima buna, ei erau pe locurile din fata si aveau centurile puse.
Am scapat cu viata zic expertii ca masina a fost Mercedes Vito, dar daca era altceva nu mai raminea nimeni viu.
De ce am amintit acest moment? Cind trebuia sa mergem la Dingeni, maestrul se afla in spital. Pentru o zi doar, special a iesit la 21.01.2007, fiindca anterior fusese fixata intilnirea pentru 18.01.2007, dar starea sanatatii era incompatibila cu deplasarea. Aduc acest argument fiindca Dlui nu refuza nici o ocazie de a duce lumina creatiei in sufletele copiilor. A murit poetul la datorie, fiind alaturi mereu de sufletele noastre. Sa luam aminte: poetul Gr. Vieru a murit la datorie.”
Maria Tonu
For Alexandra Can.
Пока из крана течет вода, мы этого почти не замечаем, считаем естественным. Но как мы начинаем ценить воду, когда она исчезает!!!
Такова человеческая природа. Если бы живым говорили столько теплых красивых слов (желательно искренних), какие произносят над гробом, и дарили столько цветов, уверена, люди бы жили дольше и более счастливо.
Лично Вашей вины в смерти поэта нет. И ничто не мешает Вам покупать его книги и любить его поэзию. Она того заслуживает.
Вечная память большому молдавскому поэту. И вечная жизнь его светлой поэзии.
De ce nu ne adunam in jurul celor mai ilustri oameni zi de zi . DE CE?
Pentru Rusoaica
Am avut in vedere societaea noastra din care fac si eu parte…Putem face mai mult…..
Pentru Dna Pavlicenco si altii….
Citisem de mai nulte ori „Iarta-ne Grigore ! ” si am constatat ca nimeni nu a comentat nimic…..Niciun comentariu….Da…Este greu sa comentezi aici , in acest caz ceva….
Cu mare responsabilitate mi-am scris ghindul, care ma framinta de fiecare data chind inima si creerul neamului singera.
Trecea timpul, trecea durerea la trecut ….doar cicatricile si memoria mai ramine…si toate revin pe neasteptate…..
Si tot asa istoria se repeta….chind mai rar….chind mai des……
De ce oare?
Imi framinta creerul o singura explicatie :
Chind il suprasuparam pe Dumnezeu prin neglijenta noastra comuna fata de discipolii sa-i…..ii ridica sus…in inparatia lui. Ne lipseste de ce ne este dat sa ne bucuram…..pentru ca nu apreciem destul, nu ne simtim datori sa pastram si sa avem grija de ce ne este dat. Si o meritam pe de deplin……
Acelasi ghind m-a framintat si dimineata dupa caderea in coma a maestrului Nicolae Sulac.
Cu greu am dat curs invitatiei la sarbatorirea zilei de nastere a lui Ion Panfilii. Nu prea aveam timp. Mai tirziu, dar totusi am ajuns acolo. Era si Nicolae Sulac . Erau mai multi Oameni cu litera mare acolo.
Am simtit un respect deosebit din partea lor…, dar cine eram eu? Pentru mine erau foarte importanti ei, cei pe care nu avusem ocazia sa comunic atit de aproape, sa-i ascult si…..sa fiu ascultata. Aveam teama sa nu gresesc….dar am vorbit si m-au ascultat.
Peste vre-o jumatate de ora Marele Maestru Nicolae Sulac a decis sa chinte un cintec….Ultima fiind venita stateam la al doilea cap de masa si Maestru
chinta aproape de mine. Am vazut ceva profund , acoperit de tristete pe fata lui si mi s-a furisat un ghind : „mine, poimine a-i sa auzi ca nu mai este….”
Mi-a fost teama sa impartasesc acest ghind cu cineva de alaturi….Dar am insistat mult sa aduca repede camera de luat vederi din servieta si am filmat acel ultim chintec….A fost filmat acel ultim chintec chintat de Nicolae Sulac. Un chintec, pe care il auzisem mai de multe ori, dar nu ascultasem bine mesajul….De aceasta data nu eram athit de ocupata si am inteles ce ne sopteste Maestru…
Mai apoi Maestru cu sotia au plecat acasa. Noi am ramas .
A doua zi pe la orele 9 dimineata m-a sunat Ion Panfilii si mi-a acea veste rea…..
Oare de ce nu ascultam cu atentie si la timp mesajele lor, de ce ne inchinam atit de rar lor, chind ii avem alaturi si le putem stringe mina si sa le uram sanatate ? De ce nu-i oprim pe altii sa nu-i ponegreasca ? De ce ?
Am riscat sa postezi prima. Si vad ca mai posteaza si altii….
Cine ar putea fi primul sa ne organizeze sa fim mai aproape de cei, care merita sa fim intotdeauna alaturi de ei ?
Sa ne ajute sa traim prezentul si sa nu regretam trecutul…..
Stiu ca mai avem in viata multe personalitati, poate care au nevoie de sustinerea noastra acum, in aceste vremuri tulburi, dar nu toti stiu acest lucru…
Cine ne ajuta sa cunoastem mai bine situatia ?
Nu doresc sa ma mai simt atit de vinovata ca am putut face mai mult, dar nu am facut….
Stiu ca mai multi pot face mai mult…
Oameni buni, cine a privit EUtv de aseara la ora 21-30 cu proslavitul bilbiit vasile nastase, burciuc si praporscicul , care a luat in bataie de joc atitudinea zecilor de mii de romani adunati de Marele Poet Grigore Vieru la inmormintare. Si cum l-a laudat pe Voronin …..
Imputitiii si pacatosii de ei……
Nu stiu daca va place dar eu am incercat sa fac un cantec din acesta poezie ! O gasiti aici http://www.youtube.com/watch?v=IYyeWqv0o3M sau http://www.karaoke.3x.ro , contul meu de pe Youtube
Din pacate Grigore Vieru este destul de putin cunoscut in Romania .Romanii de pe malul drept al Prutului , din pacate , sunt destul de indepartati de Basarabia de astazi . Cruda nimicnicie a pus stapanire peste neamul nostru .Traim fad si anost o viata searbada si lipsita de sens ! Flacara culturii mai palpaie astazi doar pentru elita intelectuala ,cei multi ramand in bezna ignorantei .Televiziunile , cu mici exceptii , au inversat complet scara valorilor .Ele nu invita academiceni din motivul ca ar plictisi lumea .Acum e la moda scandalul si senzationalul .Asta cica ar face audienta !