La sfirsit de an…

In aceste zile, care ne apropie vertiginos de un nou an, vreau sa va adresez tuturor urari de bine si multa rabdare, dar si sa dati dovada de implicarea necesara pentru ca 2009 sa fie anul schimbarii in R.Moldova. PNL i-a felicitat pe site-ul formatiunii pe membrii si simpatizantii nostri, ca si pe toti cetatenii R.Moldova, pe care ii dorim activi, interesati de ce se intimpla, chiar daca cei de la guvernare ii indeparteaza constant pe toti de posibilitatea de a fi informati.

Noi stim – comunistii si-au facut mereu trebusoarele impotriva poporului doar la intuneric. Lumina pentru comunisti e ca sapunul pentru riie.

La sfirsitul acestui an vreau sa va multumesc pentru ca – desi nu va cunosc personal – v-ati dedicat din timpul vostru, ca sa mi-l furati si pe al meu. Insa acestea sint costurile informarii. Pentru mine, blogul a fost si ramine un pariu cu propria persoana. Poate uneori nu sint “chiar pe faza”, pentru ca am multe de facut si nu prea reusesc, dar pot spune cu siguranta ca somnul – cu acest blog – mi l-am cam pierdut.

Insa ce importanta are pierderea somnului meu, cind noi, toti, am pierdut un an – anul preelectoral 2008. Am prevenit in legatura cu aceasta si consider ca in anul care pleaca Opozitia trebuia sa initieze lumea asupra necesitatii unui impeachment contra satrapului bolsevic, cel care ne-a mai furat un an din viata… Macar sa fi incercat…Nu a fost sa fie.

Care sint satisfactiile mele din acest an?

Ca am reusit sa ramin activa, uneori chiar prea activa, ca unii imi spun ca asta deranjeaza… Ma rog. Mai bine asa, decit sa spuna cineva ca ramin imperturbabila cind satul arde.

Ca am cunoscut o gramada de oameni valorosi si interesanti, care mi-au devenit buni colegi si pe care sper sa ii am in aceasta calitate si chiar in calitate de prieteni, in anii care vin.

In 2008 am implinit 55 de ani. Nici mult, nici putin, tocmai de ajuns ca multi dintre voi sa-mi spuneti sa merg la pensie. Ma mai gindesc. Ceea ce pot spune cu siguranta este ca nu am de gind sa plec pe lumea cealalta, ca nici acolo nimeni nu ma asteapta. Dar am putere sa lupt contra nedreptatii si asta voi face cu adeptii mei de idei.

In acest an m-am intilnit, de doua ori, cu fiica si cu ginerele meu, ceea ce a deja frumos. Iata ca “m-am ales” cu un Ford-Mondeo, de numai trei ani vechime, pe care ei mi l-au cumparat si am inceput sa conduc, pentru ca aceasta masina are cutie automata de viteze. Volkswagenul de 19 ani inca ne serveste, si el.

In acest an am fost mereu impreuna cu un grup interesant si activ de tineri, pe care am incercat a-i convinge ca viata de partid poate fi interesanta si utila. Sper ca mi-a reusit, ei au avut o conferinta si un congres frumoase, cu implicare. Sint tineri culti, interesanti, motivati si curajosi.

In acest an am participat la diferite foruri internationale, la care am spus ce cred. M-am bucurat – a cita oara – ca gindurile si ideile mele consuna perfect cu gindurile majoritatii participantilor la forurile vizate.

In acest an am cunoscut practica participarii in alegerile pentru Parlamentul Romaniei, sprijinindu-l pe scriitorul Nicolae Dabija. Din pacate, partea mare din aceasta practica este dezamagirea legata de murdaria in care au coborit unii oponenti electorali.

In acest an am reusit sa convenim cu Miscarea Actiunea Europeana sa mergem impreuna la batalia politica din primavara ce vine, pentru a-i debarca pe comunisti. Ma bucur si sper ca pozitia Forului Democrat al Romanilor din Moldova de formare a unei Liste a unitatii nationale in 2009 va da rod. Noi sprijinim aceasta pozitie.

Noi am sfintit, in acest an, casuta de vacanta, fintina construita acum doi ani, dupa ce a secat cea veche, si masina adusa din Germania. Sotul meu, Sergiu, s-a simtit bine, si in acest an, nu numai la catedra profesorului universitar de literatura universala, dar si la casuta de vacanta, care este sufletul lui si unde ma asteapta in aceste zile. In februarie voi avea prilejul si bucuria sa il felicit cu ocazia virstei de 60 de ani. Vorba mea: trec anii, dar, vine o virsta…

Multi prieteni ai nostri isi sarbatoresc virstele mai rotunde, dar sint optimisti si decisi sa-si sfideze anii.

Vreau sa multumesc tuturor reprezentantilor presei pentru ocaziile de a-mi fi propus sa-mi spun opiniile si pentru ca le-au difuzat. Inteleg – nu sintem inca int-o societate libera si prospera si totul e relativ, ca si starea materiala a fiecaruia si locul de munca, insa fara presa impartiala vom iesi greu din starea de nelibertate si din criza de sistem in care se afla statul.

Va invit sa nu va suparati, ca vizitatori ai blogului, pentru unele postari mai inoportune si, la rindul meu, va trec si eu cu vederea postarile mai inadecvate.

Si in acest an pisicii nostri – Cezar si Jessica – ne-au daruit multa bucurie. In acest an noi i-am gasit stapin, de la Durlesti, pisicutei Rosca. I-am avut alaturi in acest an pe ciinii de la fazenda – Strelka (Sageata liberala, insa nu noi am botezat-o ca “Strelka”, pe care am si sterilizat-o), Belka, Silvia, Martin si Baghira. Ca si pe Chita, pe care, de asemenea, am sterilizat-o si careia ii purtam, de grija, zilnic, ea haladuind pe linga blocul nostru de locuit de la Chisinau. Pe ciinisorii ei i-am dat pe miini bune. Da, era sa uit de Ciubais – un motanas roscat fara stapin de la fazenda, si el, care vine la noi cind mergem intr-acolo. In acest an, am participat la proiectul de extirpare a herniei unei cateluse mai batrine Pusha, la Botanica, la propunerea Antonitei Fonari. Iata m-am luat cu grijile si nu am trecut de mai demult pe la Pusha. Dar Bonny, o catea mare si frumoasa, care a avut noua catelusi, la fel de linga blocul nostru de locuit, a disparut, intr-o zi… Nu toti iubesc animalele.

Inca multe nu le-am asternut aici din ce as fi vrut sa spun, dar nu trebuie sa va plictisesc. Va doresc multa sanatate, speranta, solidaritate, implicare si discernamint. Si va astept, in continuare, pe blogul meu. La Multi Ani!

Vitalia PAVLICENCO