26 de deputati au semnat, pina acum, initiativa de modificare a art.13 privind denumirea limbii, in romana, in Constitutia R.Moldova

In ajunul Zilei Independentei si a Sarbatorii „Limba noastra cea Romana”, postez lista deputatilor semnatari, proiectul de lege si Expunerea de Motive pentru modificarea denumirii limbii de stat in R.Moldova – din “moldoveneasca” in “romana”. Urmeaza sa postam si semnaturile scanate. Vreau sa multumesc, si pe aceasta cale, cunoscutului si neobositului publicist si cercetator-filolog Vlad Pohila, care m-a ajutat la elaborarea textului
Expunerii de motive.

Au semnat, pina acum, aceasta intiativa deputatii:

Pavlicenco Vitalia

Cosarciuc Valeriu

Taranu Anatol

Lipcan Alexandru

Colta Vasile

Ciontoloi Ion

Serebrian Oleg

Klipii Igor

Onceanu Anatol

Plesca Valeriu

Diacov Dumitru

Susarenco Gheorghe

Guma Valeriu

Filat Vlad

Ivanov Dumitru

Buliga Valentina

Tulea Oleg

Grosu Lora

Neagu Ion

Jalba Zoia

Cusnir Valentina

Bujor Leonid

Grozav Vasile

Balan Vasile

Raducan Marcel

Golban Valentina

Proiect

LEGEA REPUBLICII MOLDOVA

pentru modificarea art.13 din Constitutia Republicii Moldova

Parlamentul adopta prezenta lege constitutionala.

Articol unic. – Constitutia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1), cu modificarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:

1.La Articolul 13:

in alineatul (1) cuvintul „moldoveneasca”se substitutie prin cuvintul „romana”.

PRESEDINTELE PARLAMENTULUI

EXPUNERE DE MOTIVE

Dupa adoptarea, in 1994, a Constitutiei Republicii Moldova, au fost formulate obiectii privind consistenta unor articole, cele mai multe vizind art.13 din Legea Fundamentala, ce proclama ca limba oficiala (de stat) „limba moldoveneasca”.

Obiectiile au fost generate de faptul ca in acest articol se contine un neadevar convenabil pentru promotorii ideologiei moldovenismului, ai diferentei lingvistice intre limba romana si inexistenta limba moldoveneasca, drept instrument de deznationalizare si de lichidare continua a constiintei nationale a romanilor din Republica Moldova, care sint populatia bastinasa majoritara, in pofida oricaror rezultate ale recensamintelor, criticate de catre observatorii de la Consiliul Europei pentru modul in care au fost desfasurate la capitolele nationalitate si limba..

.

O lume stie ca noi, bastinasii din R.Moldova, vorbim, la nivelul cotidianului, un grai al limbii romane, dar in invatamint, in cultura, in scris, in comunicarea la un nivel superior celui colocvial – utilizam limba romana. Insusi textul Constitutiei R.Moldova este cea mai elocventa dovada ca limba noastra oficiala (de stat) este romana – in acest text nu exista un cuvint ce nu ar exista in limba romana literara sau in „romana exemplara”, dupa cum spunea lingvistul de notorietate mondiala Eugeniu Coseriu.

Fata cu acest fals din Legea Fundamentala e firesc faptul ca, imediat dupa adoptarea Constitutiei din 1994, s-au emis de mai multe ori opinii privind necesitatea modificarii acestui articol, numerotat, in mod fatal, cu cifra 13,continind un neadevar politizat, si nu un adevar stiintific, al vietii noastre.

Vom cita doar citeva argumente, spre a demonstra care este adevarul stiintific. Prima carte tiparita in Moldova, in 1643, s-a numit Cazania, a Mitropolitului Moldovei Varlaam, avind subtitlul „Carte romaneasca de invatatura”. De altfel, acelasi subtitlu – „Carte romaneasca de invatatura” il avea si primul cod de legi din Moldova – Pravila lui Vasile Lupu, aparuta doi ani mai tirziu decit Cazania, in 1645, tiparita de domnitorul moldovean, al carui monument se mai inalta la Orhei. Dimitrie Cantemir, la inceputul sec. XVII (1719-1722), aflindu-se in Rusia, scria cu toata claritatea, in lucrarea Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor: „Astazi moldovenii, muntenii, valahii transalpini [= ardelenii], misienii [= aromanii din Balcanii slavi], basarabenii si epirotii [=aromanii din Grecia] se numesc pe sine cu un nume cuprinzator, nu vlahi, ci romani”. Primul ziar moldovenesc, editat de Gheorghe Asachi de la 1 iunie 1829, s-a numit Albina romaneasca, avind si un supliment cultural intitulat Alauta romaneasca. Una dintre primele reviste literare de mare prestigiu din Moldova, fondata in 1855, s-a numit Romania literara. Aceste publicatii au aparut cu mult inainte de unirea Principatelor Moldova si Muntenia, in 1859, si, evident, inainte de anul 1862, cind statul a inceput a se numi oficial Romania.

Basarabenii, aflati sub stapinire ruseasca din 1812, au fost lipsiti de dreptul de a folosi in scoli, in biserici si in administratie limba nationala. Concomitent, au fost lipsiti si de dreptul de a-si numi corect limba, regimul de ocupatie rusesc, apoi si cel sovietic au fost interesate sa-i indeparteze la maximum pe romanii basarabeni de ceilalti romani. Privati de aceasta inestimabila valoare spirituala – limba stramoseasca -, numerosi intelectual basarabeni si-au parasit bastina, trecind Prutul, unde nu aveau asemenea probleme. Este vorba de Alexandru Donici, Alecu Russo, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Victor Crasescu, Zamfir Arbore, Constantin Stere si de alte personalitati marcante. Alecu Russo, cel care a depistat balada Miorita, a scris si un tulburator poem numit Cintarea Romaniei, aparut inainte de Unirea Principatelor si de constituirea statului roman modern. Stim ce a spus preotul si poetul Alexe Mateevici, autorul poemului Limba noastra, ale carui cuvinte sunt parte a Imnului de Stat al R. Moldova. In vara anului 1917, inainte de Unirea Basarabiei cu Romania, Alexe Mateevici le explica invatatorilor moldoveni din satele Basarabiei: „Da, sintem moldoveni, fii ai vechii Moldove, insa facem parte din marele popor roman, asezat prin Romania, Transilvania, Bucovina. Fratii nostri din Bucovina, Transilvania, Macedonia isi zic romani. Asa trebuie sa facem si noi. N-avem doua limbi si doua literaturi, ci numai una, aceeasi ca peste Prut”.

Dupa ocuparea Basarabiei de catre URSS, la 28 iunie 1940, in scurt timp au fost interzise, prin violenta, alfabetul latin si glotonimul „limba romana”, cu circulatie fireasca la noi in 22 de ani de aflare in componenta Romaniei, intregite in anul 1918. Abia in anul 1989 s-a putut reveni – fie si partial – la adevar. Istoricele legi din august 1989, pe care nimeni niciodata nu le va putea anula – privind limba de stat si revenirea la grafia latina –, au anticipat suveranitatea si independenta noastra de „imperiul raului”. Aceste legi stipuleaza ca „limba moldoveneasca” este aceeasi cu „limba romana”. Din pacate, cind s-a adoptat Constitutia R.Moldova s-a facut un pas inapoi in raport si cu aceste legi, adoptate, totusi, cind destinul nostru inca se hotara de straini.

Despre denumirea corecta a limbii vorbite in R. Moldova s-a scris si s-a vorbit incredibil de mult, la toate nivelurile – sesiuni, colocvii si congrese stiintifice, declaratii si motiuni semnate de savanti lingvisti de vaza din R.Moldova si Romania, din multe alte tari europene, sugerindu-se autoritatilor de la Chisinau sa modifice art.13 in spiritul adevarului istoric, stiintific, si cum am spus mai spus – al unui incontestabil adevar existential, al vietii. Desconsiderindu-se, intr-un mod oribil, opinia oamenilor de stiinta, se stimuleaza, in problema denumirii limbii, ridicole peroratii propagandistice adinc politizate, in stil sovietic, KGB-ist,sustinute, in special de alogeni care nu au invatat limba romana nici la „nivelulul ei moldovenesc”, la nivelul graiului, al unei cunoasteri elementare sau macar la nivelul limbii moldovenesti, ca limba romana tradusa din limba rusa sau gindita in aceasta limba.

Autoritatile de la Chisinau au ramas pina acum surde si mute la apelurile savantilor probabil si pentru ca fac o legatura nepotrivita intre denumirea limbii si statalitatea R.Moldova, lasind a se intelege ca numele corect al limbii vorbite de populatia bastinasa majoritara din R.Moldova ar pune in pericol aceasta statalitate.

Comunitatea noastra trece prin schimbari calitative. De la 1991 glotonimul limba romana a cistigat teren, fiind utilizat ca unic acceptabil in invatamint, in mass media, in uzul cotidian. Conform datelor oficiale, ale recensamintului populatiei R. Moldova, circa 17 la suta din moldoveni au declarat ca limba lor materna este limba romana. Conform unor date neoficiale, cifra e de circa 45 la suta – in pofida piedicilor, interdictiilor si intimidarilor la care s-au dedat autoritatile de la Chisinau in ceea ce priveste dreptul la identitatea etnica si lingvistica a populatiei bastinase a R.Moldova.

Denumirea unui grai nu poate substitui denumirea limbii. Cei care promoveaza cu indaratnicie politonimul „limba moldoveneasca” in opozitie fata de glotonimul limba romana ii opun pe romanii basarabeni, moldoveni – celorlalti romani si contribuie la perpetuarea unei forme perverse de romanofobie. Promovarea imbinarii „limba moldoveneasca”, conform logicii partizanilor acestui politonim, ar constitui o garantie a existentei moldovenilor ca etnie (distincta de natiunea romana), ceea ce ar garanta, chipurile, cel mai mult recunoasterea si dainuirea statului R.Moldova. Realitatile sugereaza, insa, ca statalitatea R. Moldova e cel mai putin primejduita de faptul ca bastinasii se numesc romani, iar limba si-o numesc romana. Adevaratele pericole vin din cu totul alte parti.

Adeptii politonimului „limba moldoveneasca” accepta, aparent, ideea de comun, de unic privind limba literara romana, literatura romana, cultura, spiritualitatea romaneasca, valabila si pentru R. Moldova. Ei ramin, insa, pe linia unei vigilente delimitari – cu vadit substrat politic –

cind e vorba de intregul romanesc si de partea lui constitutiva, moldoveneasca. Cine, insa ar indrazni sa ne arate pina unde scrie Eminescu „moldoveneste” si de unde scrie romaneste? Sau pina unde pot fi acceptati ca „buni si pentru moldoveni” Nicolae Iorga, Constantin Brancusi, George Enescu, Marie Tanase, Constantin Noica, Nichita Stanescu s.a. si cum pot fi ei ca romani, respinsi, deoarece ar fi „straini bastinasilor” din R. Moldova?

Republica Moldova, prin toate fortele politice, in special parlamentare, a declarat ca are ca obiectiv strategic major pregatirea pentru a adera la Uniunea Europeana. Aici vine, in contextul, initiativei noastre de modificare a Constitutiei, poate cel mai convingator argument pentru marile avantaje pe care ni le ofera accesul nestingherit la limba romana! Este vorba de ACQUIS-ul comunitar – codul care reprezinta codul comunitar, totalitatea de documente legislative vizind activitatea Uniunii Europene, pe care Republica Moldova trebuie sa le preia, traducindu-le.

ACQIS-ul comunitar cuprinde acum peste 83 mii de pagini de diverse documente, numarul acestora crescind anual cu 5 mii de pagini. Pentru a fi tradus, am avea nevoie de citeva decenii si de cheltuieli fantastice pentru intretinerea a citorva zeci sau chiar sute de specialisti in materie. Eforturile traducerii, ca si cheltuielile inerente, pot si trebuie evitate, din simplul motiv ca acest patrimoniu juridic, politic si economic a fost tradus deja la Bucuresti si traducerea documentelor curente se face de catre o echipa de specialisti de inalta calificare. Printre altele, datorita acestei traduceri de anvergura, romana a devenit deja una din cele 20 de limbi oficiale ale UE. Face oare ca la Chisinau „sa fie inventata inca o data roata”, acum – in domeniul ACQUIS-ului comunitar? Conform logicii partizanilor mentinerii articolului 13 din Constitutie – ar face sa se purceada la o munca titanica, dar total absurda, dar si prea costisitoare pentru un stat atit de sarac cum e R.Moldova. Modificarea art.13, alias recunoasterea oficiala a denumirii corecte a limbii noastre, ne-ar oferi dreptul politic si moral de a prelua integral, fara probleme, ACQUIS-ul comunitar, inclusiv ca dovada a dorintei noastre sincere de a intra in Europa renuntind la falsuri propagandistice invechite si fideli unor principii civilizate de conlucrare si de convietuire cu popoarele Vechiului Continent.

In concluzie, modificarea denumirii corecte a limbii oficiale (de stat) a R.Moldova e o necesitate, ce ar pune capat multor probleme ale unui trecut mai indepartat sau mai putin indepartat, probleme ce complica si ne invenineaza existenta, prezentindu-ne in fata lumii ca certati cu adevarul stiintific, cu elementarul bun-simt, cu onestitatea si corectitudinea. Dilema „limba moldoveneasca” – limba romana e una inventata si, ca orice nascocire, trebuie abandonata. Eminescu nu poate avea alternativa, ca sa recurgem la cel mai elocvent exemplu de unitate in timp si spatiu a limbii romane, a spiritualitatii romane in ansamblu. Iata ce a spus in aceasta ordine de idei, in chiar anul cind la Chisinau a fost adoptata Constitutia R.Moldova cu controversatul articol 13, si Eugeniu Coseriu, marele nostru conational, originar din satul Baraboi din partile Riscanilor, adica nativ basarabean, dar roman ca limba si perceptie intelectuala, ajuns cel mai mare lingvist al secolului XX, unul dintre cei mai de seama savanti ai omenirii: „A promova sub orice forma o limba „moldoveneasca” diferita de limba romana este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, e o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural […], un delict nu mai putin grav decit genocidul rasial, chiar daca nu implica eliminarea fizica a vorbitorilor, ci numai anularea identitatii si memoriei lor istorice”.

Vitalia Pavlicenco

Valeriu Cosarciuc