UNIMEDIA | Blogs.UNIMEDIA | Vitalia Pavlicenco       RSS
Acasa Despre mine Program politic Istoric PNL
  • Galerie foto
  • Galerie video Scrie o petitie Contacte

    Posts Tagged ‘durere’

    La moartea Poetului

    Publicat la 22 ianuarie 2009; 2.953 afişări; 2 comentarii; tag-uri:

    In ziua inmormintarii marelui Poet roman Grigore Vieru, prof.univ., dr hab.Grigore Belostecinic, rectorul ASEM, ne-a remis o poezie, pe care o postam aici.

    Plange Tara,

    Plange Neamul,

    Plang maturii si copiii,

    Plange Cerul,

    Plang salcamii,

    Plange Soarele si Luna,

    Plang lumanarile-n biserici,

    Plang izvoarele intruna…

    Plang ca a murit Poetul,

    Plang ca a murit Vieru… 

    In cautarea parintilor…

    Publicat la 20 ianuarie 2009; 12.120 afişări; 14 comentarii; tag-uri: , , ,

    mama-agafia2tatal-victor2Viata mea a fost plina de absenta tatalui…

    Smaranda Cazan-Livescu, prietena mea din Atlanta, Georgia, SUA, cu care am activat in cadrul Consiliului Mondial Roman si am fondat Uniunea Femeilor Romane (UNIFERO), mi-a resolicitat un articol, scris de mine ceva mai inainte, la rugamintea-i, pentru o carte. I-a intervenit o problema cu laptopul si spune ca nu poate recupera nici laptopul, nici articolul. Am gasit acest articol, ma bucur ca Smaranda mi-a amintit de el si il postez pe blog. La fel ca si fotografia mamei, precum si cele ale tatalui, bunicilor, strabunicului…

    Probabil, nu intimplator am postat articolul zilele acestea, cind a trecut in nefiinta poetul nostru national roman contemporan Grigore Vieru, care a avut tema mamei ca cea mai prezenta in creatia sa…

    Pasarea Cand s-a intors /La puii ei cu hrana /Gasise cuibul gol /Si amutit / I-a cautat / Pana-i albise pana / Pan’ cand in cioc / Saminta a-ncoltit / (Grigore Vieru)

    tatal-victor-mama-agafia-bunica-paterna-elisaveta-sora-silvia2_1Ma gindeam, de mai multa vreme, sa scriu un articol despre mama mea. Pentru aceasta, insa, credeam eu, e nevoie de doua conditii – sa ajung in viata la capitolul „Memorii” si sa pot scrie intr-o anume liniste sufleteasca, pentru a-mi controla sentimentele, deoarece, de fiece data cind ma gindesc la mama, trebuie sa imi reprim lacrimile.

    Exista ideea ca cineva trebuie sa fie mare erou ca sa il poti evoca. Cred ca in Basarabia, pentru cit au suferit romanii aici, sint putini care sa nu poata fi evocati drept eroi, exceptind leprele comuniste si vinzatorii de semeni.

    Mama mea, Agafia Bordeniuc, a fost invatatoare, intre 1940 si 1974, adica timp de 34 de ani. Dupa ce a invatat in Alunisul de bastina, apoi la Balti, a mers la Iasi. Imi povestea ca bunicii mergeau in caruta trasa de cai la Iasi, sa duca banii pentru studii. Acolo studia si sora mamei, la medicina. A invatat bine si a ramas cu amintiri pe toata viata. Eu as fi dat orice ca mama sa revada locurile de la Iasi, pe unde a calcat in adolescenta si tinerete, deoarece a revenit in Basarabia in 1940, la virsta de 19 ani, si nu s-a mai intimplat sa treaca inapoi Prutul. La granita i s-a luat un toc frumos si niste pantofi, „mai scumpi”, iar sora mamei, Dina, a cunoscut un intreg calvar prin „filtrele” sovietice, pina a ajuns la bastina. (mai mult…)

    Fiecare roman trebuie sa poata spune: Tara mea nu m-a uitat!

    Publicat la 23 iulie 2008; 4.713 afişări; 82 comentarii; tag-uri: , ,

    Un vizitator al blogului meu, pe nume Stalinus, face urmatoarea postare pentru un alt vizitator:

    „In 1940 sub efectul intelegerilor intre Hitler si Stalin, Romania pierdea doua importante parti din teritoriu (Basarabia si Nordul Bucovinei la est) si Ardealul de Nord la Vest.

    Nu am auzit niciodata niciun repros din partea ardelenilor din teritoriul ocupat atunci si nici armata si functionarii care se retrageau de acoilo nici nu au fost scuipati nici huduiti prin comparatie cu Basarabia,

    A continua cu ideea tradarii si a abandonarii in conditiile in care Romania a PIERDUT ARMATE INTREGI in 4 PATRU ani de razboi pe frontul de EST nu e nici ignoranta. E NESIMTIRE !!! NESIMTIRE si abrutizare.

    Sa-ti intre bine in cap: NU AVEM in conditiile in care pui tu problema NICIUN FEL DE DATORIE FATA DE VOI sau mai bine zis fata de cei care halucineaza ca tine.
    Bunicii mei (din partea tatalui) au fost amindoi in Basarabia ca invatatori pina in 1940, iar bunicul a luptat 4 ani pe frontul de vest. Cind eram copil si mergeam pe la el, ma punea sa-i pipai schijele ramase in picior si in git. Imi spunea: “uite astea le-am primit pentru Basarabia”, iar eu nu voi permite oricarui troglodit sa-si dea ifose in fata mea cu pretentii ca am nu stiu ce datorii la el. AI INTELES?”

    Reproduc, in continuare, postarea mea:

    „Citind postarea dumitale, si despre bunic, am avut un nod in git. Exact asa simtim si noi. Fiecare familie romaneasca a avut de suferit din cauza odiosului regim comunist – cam asa imi intitulasem, prin 1997-98, un interviu. Insa comunicarea ne apropie si trebuie sa ne apropie, sa ne lecuim reciproc ranile. Vor ramine cicatrice, dar poate mai neobservate… Pentru ca, daca fiecare va ramine cu durerea sa separata, faptul nu ne va apropia.

    Un alt aspect ar fi politicile de azi ale oficialilor, ma refer la Romania, pentru ca e si tara noastra, a tuturor romanilor, politici care nu ar trebui sa neglijeze durerile de neuitat ale romanilor de pe ambele maluri ale Prutului. M-a impresionat pina la lacrimi si m-a incurajat ceea ce a spus, la ultimul congres extraordinar al PNL (la care am avut onoarea sa fiu invitata), fostul ministru roman de externe, Mihai Razvan Ungureanu – “Romania trebuie sa faca astfel, incit fiecare roman din afara granitelor Statului nostru sa poata spune “Tara mea nu m-a uitat!”



    Un produs New Media Group ©2008
    Vitalia Pavlicenco | Blogs.UNIMEDIA | UNIMEDIA