Nascuta la 29 octombrie 1953 in satul Grinauti, Balti. Mama a fost invatatoare de romana si franceza, tata (ucis cu patru luni inainte de a se naste a doua fiica) – invatator de istorie si matematici. A terminat cu medalie de aur scoala medie, iar la 16 ani e admisa la Facultatea de Limbi Straine a USM. In anul patru pleaca in Cuba, unde sotul Sergiu este chemat sa-si satisfaca serviciul militar. Acolo i se naste fiica Beatriz. Revenita acasa, incheie studiile si se angajeaza la revista „Limba si Literatura Moldoveneasca”. Au urmat Editura „Stiinta”, apoi ATEM, unde a gasit-o Independenta, apoi Agentia „Moldova-pres”. Impreuna cu Vlad Pohila, a editat cartulia „Sa citim, sa scriem cu litere latine”, aparuta cu doua zile inainte de 31 August 1989. In 1994 devine redactor-sef al ziarului de succes „Mesagerul”, pe care-l conduce patru ani. In 1998, devine deputat de PFD, formatiune liberala. In 2001, e invitata la PNL. „Celor care ma acuza ca sunt traseista in politica le spun ca a fi traseist inseamna azi sa fii crestin-democrat, maine comunist, poimaine social-democrat, apoi sa o iei de la capat. Eu am fost si am ramas liberala, de centru-dreapta – si in PD-ul condus de Gheorghe Ghimpu, care a fuzionat in PFD, si in PNL-ul cu care am mers in toate unificarile, reajungand in PNL”. E vorba de Vitalia Pavlicenco, cea mai zbuciumata femeie din politica moldoveneasca si care face peste doua zile 55 de ani…
Sorina Stefarta
- Doamna Pavlicenco, am aflat ca sunteti in negocieri cu alti colegi liberali, in perspectiva alegerilor. Nu va intreb ce discutati, ci cum discuta o femeie-politician cu o majoritate politica intruchipata de barbati?
- Nu ne cramponam de femei-barbati, ci ne gandim ca 2009 este un an extrem de important – se incheie doua cicluri comuniste si se fac zece ani de cand PCRM guverneaza. Pentru ca, de facto, comunistii au preluat puterea in 1999 cand, aliindu-se cu pepecedisti si cu unii „lucinschisti”, au rasturnat Alianta pentru Democratie si Reforme. Si ei ar trebui sa raspunda pentru ce au facut in zece ani. Afirmatia ca, pana in 2001, RM a fost condusa de democrati este un fals vehiculat cu iscusinta de actualii guvernanti. Singura guvernare democrata pe care ne-o putem asuma sunt cele noua luni ale cabinetului Sturza. Dupa rasturnarea guvernului ADR s-a intrat in declin. Acum, in pragul lui 2009, vedem ca declaratia din chiar prima sesiune a actualei legislaturi – care proclama unirea eforturilor pentru o reglementare transnistreana constitutionala si orientarea spre Europa – nu a dat nimic. A fost prima si ultima oara cand am votat ceva serios alaturi de comunisti. Regret, deoarece am vazut ulterior ca, oricum, comunistii fac ce vor.
- Ati mai votat impreuna cu deputatii comunisti?
- Chestiuni majore – nu. Nici macar „Legea cu privire la principiile de definire a statutului zonei nistrene”. Poate ca legea joaca acum un anume rol – nu poate face RM un pas inapoi -, dar este un document absolut diferit de cel elaborat in chiar computerul meu, impreuna cu reprezentanti ai fractiunilor. Un document prefacut, peste noapte, in cabinetul lui Mark Tkaciuk, desi s-a vehiculat ca a fost rezultatul unui efort colectiv politic… Atunci am pierdut definitiv increderea in comunisti si in aliatii lor. Dar am continuat sa muncesc, sa fac declaratii, amendamente si interpelari in baza multiplelor plangeri ale cetatenilor, sa promovez punctul de vedere al grupului politic PNL, ramanand fideli principiilor promovate si in AMN, dar neacceptate acolo pana la capat.
- Nu regretati ca ati plecat din AMN?
- Am fost eliminati, de fapt. Dar cei doi ani care au urmat au fost o perioada de libertate politica deplina. Demnitatea e mai presus de orice.
- Si daca ramaneti doar cu demnitatea? Nu va apuca ciuda ca nu aveti putere de decizie? E suficient sa faci in parlament doar declaratii?
- Dar, viata, intr-adevar, nu merita a fi traita decat in demnitate! Este o afirmatie a Maresalului Antonescu, preluata ca slogan pentru blogul www.pavlicenco.md, si care corespunde principiilor pe care mi le-a format, inca din copilarie, mama. Iar perseverarea duce la ceva – in alegerea unui primar liberal al Chisinaului, victoria este a intregii partide democratice si liberale, parte fiind si pozitia mea activa, a altor colegi de dreapta, care le-am tot spus oamenilor, pe diverse cai, sa nu-i voteze pe comunisti. Un succes e si anul 2007 – iata ca 22 de raioane nu sunt conduse de comunisti, in raport cu parlamentul, unde inca nu avem o majoritate necomunista.
- Cum va simtiti, totusi, cand va inchide Lupu microfonul?
- Referitor la „pasiunea” lui Lupu de a-mi inchide microfonul, s-ar putea ca cineva sa ma creada umilita. Insa e vorba de caracterul slab al lui Lupu, care nu are taria sa accepte ca ceea ce spun la microfon e durerea cetatenilor nostri, adusi la disperare. De fapt, Marian Lupu, dar mai ales Maria Postoico, sunt niste violatori obsedati ai Regulamentului parlamentului, pe care il interpreteaza dupa bunul lor plac. La fel procedeaza Rosca, cand il mai „scapa” astia in prezidiu pe la sfarsitul sedintelor – lasa Stanga sa vorbeasca oricat vrea, in timp ce ameninta Dreapta sau ii inchide microfonul. Recent, cineva de la Ministerul Economiei a raspuns 23 de minute – in loc de trei, regulamentare – unei interpelari. Si asta pentru ca o adresase un comunist, iar raspunsul „trebuia filmat” si dat la „M-1” si „NIT”, ca „tat poporul” sa vada „situatia roza” din RM dupa zece ani de guvernare comunista. (mai mult…)