Petru Lucinschi a pierdut procesul intentat Vitaliei Pavlicenco (și video)

DupIMG_2288ă  cum se vede din poza atașată, Petru Lucinschi a pierdut procesul intentat Vitaliei Pavlicenco.

Iată bloculețele de informații declarate de mine în filmulețul ”Cutia Neagră”, din care au fost preluate frazele contestate și care au fost obiectul litigiului:

PRIMUL BLOC – ”Moscova și-a promovat interesele prin oamenii săi. Și scriam un articol – ”Anatomia Clanurilor Lucinschi și Voronin”, în special, putem spune și de Clanul Snegur, e vorba de oamenii pe care el i-a promovat în primii ani după proclamarea Independenței, care au rămas fideli, dar care astăzi, unii, se regăsesc în Clanul Lucinschi, de exemplu, în PLDM. Cred că au dreptate cei care spun că Petru Lucinschi, cel care a fost unul dintre ultimii mari comuniști din Uniunea Sovietică, a rămas fidel acelui Sistem, acelui partid, chiar a spus pe undeva acest lucru și, în acest fel, a vegheat ca aici nu cumva să se dezvolte forțe naționale, forțe politice proromânești, nu mai spun – unioniste – și persecutarea unionismului sau trecerea sub tabu a acestui deziderat este, iarăși, la activul negativ al lui Lucinschi.”

AL DOILEA BLOC – ”Chiar vreau să reproduc – am avut și o discuție cu această persoană – e vorba de Valeriu Pasat care, la sigur, sunteți de acord, este mai informat cu mult decît mine, și care a spus că ”Părintele corupției moldovenești este Petru Lucinschi”. Această acuzație a fost făcută de fostul șef al Securității în timpul unei prelegeri la Universitatea ”Alecu Russo” din Bălți. El a mai spus că ”gașca băieților deștepți, care au fost aduși pe timpul lui Petru Lucinschi și puși în funcții, unul dintre ei fiind cel care este astăzi în detenție, Vladimir Filat. Este ceea ce vă spuneam la început – că au plasat oameni în funcții, care au rămas fideli oamenilor din Sistem, în special acum vorbim de Petru Lucinschi, și, în acest sens, ei, cred, nu vor încălca această înțelegere”.

 Pledoaria finală în cauza ”Lucinschi vs Pavlicenco”

Onorata instanță,

  1. La examinarea cauzelor civile intentate conform art.16 din Codul civil, instanţele judecătoreşti urmează să verifice dacă informaţiile considerate drept obiect al dezminţirii au fost răspândite, dacă ponegresc într-adevăr onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională ale reclamantului, dacă au fost răspândite de către pârât şi dacă ele corespund sau nu realităţii. De aceea, precizez: cele afirmate de mine despre Petru Lucinschi sunt lucruri răscunoscute și propagate, răsafirmate în spațiul public de către ziariști, politicieni, lideri de opinie, președinți de partide, oameni simpli, ele constituind judecăți de valoare și avînd ca substrat factologic dovada întregii activitățiî a reclamantului de pînă la Independența Republicii Moldova, ca lider comunist, cît și de după, ca lider neocomunist, plecat fără succese și realizări din înalta funcție de Președinte al statului. Rămînînd o persoană pe care par să îl deplîngă doar favoriții și favorizații săi și ai Regimului său, nicidecum cetățenii de rind. Ieșim în stradă și ne convingem imediat, la orice colț de stradă. Ca reclamată, nu am răspîndit nimic, ci doar am făcut declarații de presă pentru un portal media, neștiind menirea și destinația, scopul și modul lor de folosire. Declarațiile, în forma integraă, le-am publicat pe blogul meu personal concomitent cu filmulețul apărut, fapt legat de care nu am fost chemată în judecată în termenul prescris de lege. Ce a făcut portalul cu afirmațiile mai multor declaranți – că, probabil, nimeni nu știa prea bine de ce este solicitat să facă declarații video, asta nu ține de deciziile declaranților, adică nici de mine. Așa cum nu ține conținutul flmulețuli de deciziile lui Ciubașenco, Gurău, Roșca, ale altor persoane ce au vorbit în filmuleț.
  2. În judecarea unor astfel de litigii, de exemplu, Curtea Supremă de Justiție consideră – și citez dintr-o decizie în care am fost parte, unde reclamatul s-a dedat la învinuiri concrete, nu generale, cum e cazul meu acum, în acest dosar, pentru care am invocat și substrat factologic, dacă mai era cazul, – că ”trebuie să se asigure un echilibru între dreptul la apărarea onoarei, demnităţii şi a reputaţiei profesionale, pe de o parte, dar şi apărarea altor drepturi, garantate de Constituţie şi de alte acte normative, cum ar fi dreptul la libera exprimare, la gîndire, la informaţie. Pentru că, pe de altă parte, art.10 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, din 04.11.1950, garantează apărarea libertăţii de exprimare şi statuează că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Art.19 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966 prevede că nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale. Orice persoană are dreptul la libera exprimare! Astfel, subliniem, în mod special, că afirmațiile reclamatei sunt făcute pentru presă, nu într-un loc public neavînd legătură cu presa, unde aș fi venit pentru o întrunire publică în calitate de politician. În proces, reclamantul nu a avut martori precum că reclamata ar fi declarat nu știu ce pe ici-pe colo, că nu erau de unde fi. Și-atunci – apare dilema – cum pot fi separate comentariile și aprecierile ziaristului, care a făcut filmulețul de investigație, de declarațiile făcute presei de politicieni? Legea încă nu reglementează această separare pe categorii a declarațiilor, care să cadă sau să nu cadă sub incidența articolelor invocate de reclamant în Cererea de chemare în judecată.
  3. Sub exact această realitate juridică mă aflu ca și sub o protecție, deși nu am nici așa vreo vină, ca să nu amintesc și că am reiterat informații puse în circulație cu puțin timp înainte de a le reproduce pentru ziaristul de la www.today.md. Aceleași idei au fost exprimate – verbal sau în scris – într-o sumedenie de declarații, cercetări istorice, aprecieri, iar reclamantul nu a demonstrat prin absolut nimic precum că ar avea de suferit urmare a celor reproduse și invocate ca probă și acceptate de instanță la dosar. Iar în privința mea, ca reclamată, așa cum am declarat în ședințe, este vorba de o hărțuire pentru a mă face să sufăr nici măcar pentru opiniile mele, ci pentru alinierea mea acelor opinii.
  4. La examinarea acţiunii privind dezminţirea informaţiilor despre care se pretinde că lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, sarcina probaţiunii revine atît reclamantului, cît şi pîrîtului. Cred că ne-am convins cu toții, în primul rind avocatul reclamantului, că reclamantul nu a demonstrat prin ce ar fi lezat onoarea, demnitatea și reputația profesională ultimului lider comunist din URSS și Președintelui antiromân și antiunionist în deciziile și acțiunile sale pe acest teritoriu în cariera sa politică dăunătoare populației declarațiile făcute sau reproduse de mine pentru www.today.md. Caracterul dăunător al ”domniilor” lui Lucinschi pînă la Independență și după a fost probat prin multitudinea de aprecieri ale autorilor cu afirmații anexate la dosar.
  5. Conform art.24 alin.(l) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, reclamantul trebuie să dovedească următoarele: că pîrîtul a răspîndit informaţia; că informaţia îl vizează şi este defăimătoare; că informaţia constituie o relatare cu privire la fapte şi este, în esenţă, falsă; că judecata de valoare nu se bazează pe un substrat factologic suficient.
  6. Pîrîtul nu a răspîndit, însă, nicio informaţie, ci a publicat pe blogul său și nu a fost chemat în termen în judecată, informaţia ce l-ar viza nu poate fi considerată de el ca defăimătoare, pentru că nu s-a pocăit vreodată că a fost mare lider în PCM și PCUS. Dimpotrivă, am demonstrat cu lux de amănunte și cu o sumedenie de probe că lupta antiromânească a fost pentru Lucinschi o mîndrie și o cale de afirmare pentru a fi propulsat pe scara comunistă, iar informaţia vocalizată se referă la fapte demonstrate ca adevărate, și nu inexistente sau false. Toate cele emise în cele două blocuri de afirmații ale reclamatei sunt judecăți de valoare bazate pe un substrat factologic suficient de ancocat în declarațiile publice, iar materialele acceptate la dosar demonstrează cu ce s-a ocupat dublul lider – comunist și postcomunist/neocomunist, care a restabilit Partidul Comuniștilor în Republica Moldova.
  7. Ca reclamată, conform alin.(2) din acelaşi articol, am demonstrat că informaţia nu este defăimătoare, pentru că Lucinschi este mîndru de activitatea sa de lider comunist sovietic, nu s-a pocăit public niciodată. Totodată, informaţiile/afirmațiile, inclusiv cele reproduse, sunt judecăți de valoare care se bazează pe un substrat factologic public puternic, pentru că informaţia răspîndită este de interes public, fapt demonstrat de presa ce a preluat afirmațiile lui Valeriu Pasat, repetate de mine, precum și că, inclusiv momentul politic, este axat pe implicările constante ale Familiei Lucinschi în proiecte politice murdare și afaceri financiare dubioase, ceea ce înseamnă că toate informațiile sunt necesare societății. Iar un Președinte de stat, așa cum vedem în întreaga lume, se expune aprecierilor publice, inclusive oprobiului public pentru acțiuni considerate drept nefaste de către cetățeni.
  8. De aceea, afirmațiile mele, ale reclamatei, proprii, sau reproduse, sunt opinii şi concluzii, fără o învinuire concretă, pentru că acolo unde o judecată de valoare se bazează pe fapte, ea nu trebuie considerată defăimătoare, atîta timp cît faptele sunt comunicate cu bună credinţă în interesul public şi cît judecata de valoare nu are intenţia de a conduce la o concluzie falsă, chiar dacă aceasta este posibilă. Un simptom clar că partea reclamantului se teme de materialul factologic, precum sunt atîtea declarații video ale persoanelor ce au activat chiar pe lîngă Lucinschi ori în regimul Lucinschi, persoane ce au cunoscut actul guvernării, persoane ce au avut de suferit din cauza tînărului lider comunist, este împotrivirea Reclamantului anexării la dosar a materialelor de apărare ale reclamatei. Că sistemul se apără și își apără secretele, e de notorietate, ne uităm ce se întîmplă cu scandalurile în jurul serviciilor secrete din România. La noi încă nu putem spera într-o transparență măcar parțială a SIS. Refuzul de a răspunde ce gen de acces ar fi avut Lucinschi la lista de colaboratori KGB în legătură cu declarația sa publică prin care a jignit și compromise, pe nedrept, toată intelectualitatea, arată că Lucinschi a șantajat intelectualitatea națională și ar trebui să răspundă penal pentru acest grav abuz în serviciu. Chiar și peste ani, pentru că nici nu sunt cunoscute dimensiunea și consecințele asupra vieții oamenilor urmare a acestui abuz din partea lui Lucinschi, Președinte al RM.
  9. Jurisprundenţa CEDO relevă că poate fi probată materialitatea faptelor, pe cînd judecata de valoare nu necesită demonstrarea exactităţii sale, mai mult – a pretinde o astfel de demonstraţie înseamnă a aduce atingere însăşi libertăţii de opinie, element fundamental al dreptului garantat de art.10 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi libertăţilor fundamentale. Exact acest caz îl avem noi. Pentru că o populație întreagă, în afara de tagma de foști activiști komsomoliști/comuniști, face grimase urîte de tot și mai scuipă cînd aude de guvernarea din perioada Lucinschi, percepîndu-l ca responsabil de ce era și că nimic bun nu s-a făcut, iar reclamantul pretinde că are onoare, demnitate și chiar reputație ”bună”, ce să zic…
  10. Subliniem că frazele incriminate sunt rupte din context, există un precedent CEDO legat de ruperea afirmațiilor din context, iar în cazul meu – am demonstrat – sunt omise și neglijate primele părți ale blocurilor de informații, fiind premeditat și cu rea-credință preluate pentru a mi se incrimina afirmațiile-concluzii și deducții din aceste blocuri de afirmații în filmuleț.
  11. Astfel, solicităm instanței să ţină cont de specificul noţiunii de „judecată de valoare”, care înseamnă că persoana nu poartă răspundere pentru părerea expusă în privinţa unor evenimente, circumstanţe etc., a căror veridicitate este imposibil de a demonstra. La acest segment, solicităm instanței să aibe în vedere că limitele criticii admisibile la adresa personalităţilor publice sau a organismelor guvernamentale sunt mai largi decît cele la adresa persoanelor particulare. Astfel, omul politic se expune inevitabil şi conştient unui control atent al faptelor şi gesturilor sale atît din partea ziariştilor, cît şi din partea masei de cetăţeni, în consecinţă, trebuie să arate o toleranţa mai mare, iar noi avem cazul cu un fost Președinte de stat, care e și fost lider comunist nepocăit avînd, se pare, și fii cu mari probleme, care servesc și cred că încă vor servi principiile dubioase preluate de la ”tata”…
  12. Altfel spus, solicităm instanței să ne motiveze proprorționalitatea ingerinței în libertatea de exprimare, pentru că reclamantul cheamă la violarea art.10 din CvEDO, dorindu-se neglijarea unor elemente importante în examinarea cauzei (așa cum am mai spus – interesul public de a face afirmațiile, calitatea de om politic al celui care a făcut afirmațiile, calitatea de prima persoană în stat a persoanei vizate, adică a reclamantului, buna credință a pîrîtului, care nu a calomniat, ci s-a referit la acțiunile de notorietate ale reclamantului, dreptul la exagerare, gravitatea acuzației, nivelul de nerăspîndire a informației, motivarea judecătorilor etc.)

NOTĂ: Avocatul meu Filipp Druță, a invocat în proces deciziile-precedente CEDO, evocatoare și demne de preluat în practica judiciară la noi, fiind vorba de un caz similar în România și al doilea – în Ucraina, care subliniază angajamentul politic neonorat.

Vitalia PAVLICENCO

Loading Facebook Comments ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *