În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, Președintele Partidului Național Liberal (PNL), Vitalia Pavlicenco, candidat independent la prezidențiale, a vorbit despre cum a reușit să convingă un număr atît de mare de formațiuni politice să o susțină în alegeri, dacă e posibilă o fuziune a celor cinci formaţiuni politice după alegerile prezidenţiale, punctele de bază ale programului cu care va merge în alegeri, dar și ce crede despre ideea că noul Preşedinte al RM trebuie să dizolve Parlamentul şi să numească data alegerilor parlamentare anticipate.
T.: Sunteţi unicul candidat în aceste alegeri susţinut de mai multe partide. De obicei, astfel de negocieri eşuează. Dvs. cum aţi reuşit să convingeţi un număr atât de mare de formaţiuni politice?
V.P.: Partidul Național Liberal, a pledat, încă de la fondare, pentru crearea unui pol liberal în Republica Moldova, pentru coagularea forțelor naționale, românești, proeuropene – punând semn de egalitate între România și Europa, Europa și România. Poate cineva a uitat – în 2001, când au venit în Parlament masiv comuniștii, PNL, în a doua formulă, a fost primul partid național care s-a dizolvat, oferind un exemplu și deschizând calea pentru unificarea forțelor anticomuniste, fapt soldat cu formarea AMN, pentru localele din 2003, apoi a Blocului Moldova Democrată, pentru parlamentarele din 2005. În aceeași perioadă, Partidul Liberal, format din coagulări atunci (nu cel de azi, al lui Ghimpu) a propus semnarea unui document gen Declarația de la Snagov, 1995, România, ca toate partidele necomuniste și ne-proruse să semneze un Pact pentru Europa, ca idee națională a celui de-al doilea stat românesc. În 2005, am intrat, a doua oară, pe lista BMD în Parlament (datorită cărui fapt au devenit parlamentari Filat și alții), după care, în 2006, împreună cu Anatolie Țăranu, urmați de mulți național-liberali, am fost dați afară din AMN pentru exact respectarea programului electoral și a deciziilor fracțiunii. Noi nu l-am votat pe Voronin, spre deosebire de alți „proeuropeni”, îndemnați și de Traian Băsescu, fapt pentru care și-a cerut ulterior iertare… După care am reconstituit, în 2006, PNL în a treia formulă, și am propus, mereu, coagularea forțelor liberale. Ghimpu a spus de mai multe ori minciuni – că „PNL s-a reconstituit contra PL”.
În 2006, dar și mai târziu, am discutăm și cu PSL, și cu PL, însă ne-au respins, Ghimpu m-a invitat doar pe mine, însă eu nu am mers fără echipa PNL, care ne-a urmat când am fost dați afară de Urecheanu și Untilă. Din 2006-2007 noi am propus mereu această fortificare a forțelor liberale și naționale. În 2014 am sugerat un Bloc al Unității Naționale, BUN, denumire preluată apoi de tinerii unioniști, am propus o Alianță a Unității Naționale – AUR -, am propus un Bloc European, un Bloc Liberal, un Bloc al partidelor extraparlamentare. Nu s-a acceptat. Acum, cu ocazia a două scrutine de pe ambele maluri ale Prutului, am reușit să redeclanșăm un dialog avut bilateral cu 11 partide, după ce am discutat repetat și frecvent cu partidele în cadrul Consiliului Unirii. Apoi am avut cinci runde de negocieri cu partidele rămase la Masa Rotundă, după întâlnirile bilaterale ale PNL cu mai multe partide, soldate cu rezultatul anunțat. Nu aș spune că ne-a reușit cum ar fi trebuit și cum ne-am fi dorit. Dar, pentru că totul se judecă prin comparație, pare un succes. Cred că rezultatul – așa cum este – se datorează faptului că am adoptat – la Delegația noastră Politică Națională – un proiect politic propus partidelor din următorii patru pași – 1. Identificarea unui candidat comun. 2. Identificarea unei poziții comune în alegerile parlamentare din România. 3. Crearea unui Bloc electoral pentru alegerile parlamentare, condus de copreședinți. 4. Formarea – după alegerile parlamentare – a unui partid comun, dirijat de o conducere unică. Noi credem că sunt prea multe – 45 – partide în R. Moldova, care trebuie coagulate pe bază națională, europeană, românească, alegerile fiind o bună oportunitate. Noi existăm de zece ani, cunoaștem calvarul și sacrificiul în opoziția extraparlamentară, de aceea, nu le dorim și altora să treacă prin asta. Personal, am anunțat public, și în negocieri, că nu voi mai candida – la viitorul congres – la funcția de președinte al PNL.
T.: Aţi divizat şi sarcinile în campania electorală sau rolul partidelor respective a fost doar de a vă acorda susţinerea lor?
V.P.: Nu, nu e vorba doar de o susținere formală. Avem un dialog permanent, încercăm să colectăm, mai întâi, semnături. Este EXTREM de greu să aduni CINSTIT semnături, pentru că, dincolo de faptul că noi, deoarece am avut mai multe runde de dialog, am cam întârziat, nu folosim resursele administrative de care profită nelegal partidele parlamentare sau pro-ruse cu mulți bani, ci încercăm a vedea cât este de adâncă marea cu degetul. Am împărțit raioanele și ne-am asumat răspunderi. Să vedem. Dacă reușim, discutăm despre etapa a doua. Dacă era ușor de colectat semnături doar de către PNL, nici nu ne porneam în aceste alegeri.
T.: E posibilă o fuziune a acestor cinci formaţiuni politice după alegerile prezidenţiale?
V.P.: Asta ne dorim. Dacă nu era vorba de PNL, eu nu eram azi președinte, însă ținem la istoria național-liberală și în interfluviul Prut-Nistru între 1918-1940, la memoria național-liberalilor persecutați și deportați după 1940, precum și la istoria PNL.md din acești ani și din ultimii zece ani, când am promovat constant și consecvent, obiectul unității naționale românești. Trebuie să vă spun că, deși conducerile unor partide s-au retras din negocieri, multe dintre ele acceptă pașii 3 și 4 din proiectul politic propus e PNL. Cred, de asemenea, că aceste alegeri vor arăta partidelor că „Uniți, suntem mai puternici!” – așa cum propun unii colegi să ne luăm sloganul de campanie. Cunoașteți și sloganul Consiliului Unirii, folosit și de PNL – „Unirea face Puterea!” Este adevărat, există un partid care nu poate participa la pasul al patrulea, privind un partid comun – este vorba de PVE, verzii, ecologiștii, care sunt conectați strict la familia lor politică românească și europeană, o familie europeană tradițională. De aceea, ei doresc, în mod firesc, să își păstreze identitatea.
T.: Ce şanse credeţi că aveţi, inclusiv luând în calcul faptul că minimum încă doi candidaţi (Mihai Ghimpu şi Ana Guţu) declară că mizează pe voturile electoratului unionist?
V.P.: Nu pot spune și nici nu vreau să spun acum nimic. Nu vreau să ne grăbim ca „mirele la pat” – nu-mi place nuanța misoginistă din zicala „se grăbește ca mireasa la pat”… Mai întâi să vedem dacă reușim să colectăm semnăturile. După care vom discuta. PL este un partid la guvernare, cu ministere cu structuri desconcentrate, nu știu cum colectau semnături dacă erau partid extraparlamentar ca noi. Dar să fie pe conștiința lor cum și-au adunat semnăturile. Eu nu cred că le-au adunat prea cinstit. Iar electoratul zis unionist se datorează și sacrificiului nostru din acești ani, când am primit și pietre, și roșii, și sticle cu apă, și petarde în cap, în timp ce „proaspeții unioniști” stăteau în jilțuri moi în Parlament și se rugau ca Ministerul Justiției să nu înregistreze Statutul PNL, incluzând obiectivul național al Reîntregirii românești. Cât privește Mihai Ghimpu, priviți toate filmulețele și declarațiile sale din ultimii zece ani și veți vedea dacă poate pretinde la electoratul unionist. Nu vorbesc de dreptul său politic, vorbesc de dreptul moral… Noi credem că nici PL și nici Ghimpu nu au fost niciodată unioniști, ei demult au abandonat Unirea, în timp ce tema Unirii este mai actuală ca oricând și sprijinul este mai mare ca oricând pentru Unire. Așa cum spuneam și în 2010, Republica Moldova trebuie să aibă un Președinte care – în câțiva ani să poată realiza Marea Unire și să ducă Republica Moldova în Europa prin Unirea cu România.
Deoarece, ALTFEL, Republica Moldova nu are nicio șansă să ajungă în UE.
T.: Aveţi oarecare calcule ce ar arăta care e ponderea reală a curentului unionist, pentru că la această temă se fac diverse presupuneri?
V.P.: Precum spunea recent și corect cineva, nu poți crede în sondajele „maldavenești”. Noi vă propunem să vă amintiți de datele sondajului IRI al SUA din 2008, unde segmentul unionist, atunci, în plin regim comunist, era de 28 la sută, plus 10 la sută oscilanți, deci putem spune că era încă de pe atunci de 35 la sută. Dar sunt și site-uri rusești, unde Unirea cu România, ca soluție, atinge peste 50 la sută. Eu i-am împărțit pe unioniști în 1) unioniști de profesie, bussinesunioniști; 2) unioniști sinceri, visători, dar de salon; 3) unioniști politici latenți, conjuncturiști, oportuniști; 4) unioniști luptători sinceri, dar săraci, neprofitori. Puneți-i Dvs. pe fiecare unde considerați că e locul lor… Eu cred că dacă i-am lua pe toți laolaltă și i-am metamorfoza în unioniști sinceri, ar fi un total de peste 60 la sută, aproape de 70. Cu cine vorbesc, deși sunt de la diferite partide (nu spun de dodoniști sau de alții ca el), TOȚI ÎMI spun că înțeleg, acceptă și sunt pentru Unire, dar, uite, așa e situația…
T.: Aţi putea menţiona punctele de bază ale programului cu care veţi merge în alegeri?
V.P.: Eu cred că, dacă reușim să colectăm semnături, imaginea și percepția persoanei mele spune totul. În plus, uitați-vă la programele noastre din acești ani, începând cu alegerile locale din 2007, referendumul din 2010 și alegerile parlamentare din 2014.
T.: Ce şanse sunt ca un candidat unionist să treacă în turul doi, iar ulterior – să cîştige alegerile prezidenţiale?
V.P.: Am să vă spun sincer – nu cred că există o asemenea șansă, pentru că – deși – sunt mai mulți candidați cu mesaj unionist, populația – ELECTORAL – nu a evoluat, ci a involuat, deoarece, după 2009, toate guvernările au dezamăgit cumplit și crunt oamenii. Chiar dacă segmentul unionist, dat de unele sondaje, arată peste 20 la sută. Și-apoi, alți candidați sau potențial candidați nu au participat la negocierile noastre ori le-au părăsit când au văzut că nu vor fi ei aleși ori compromit și discreditează acum această opțiune, ceea ce miroase a un fariseism condamnabil.
Cum poți fi tu unionist, iar partidul pe care îl conduci – să nu fie, cum poți pune Unirea în beci, „mai departe”, sau în sicriu etc.? Să îi lăsăm în plata Domnului. Dacă cei care nu dialoghează cu nimeni sau părăsesc inexplicabil negocierile ar renunța la asemenea gesturi dăunătoare, poate era altfel cu șansa unui candidat unionist. Mai mult, aceștia încearcă să mă discrediteze că, cică, de ce mă sprijină partide neunioniste. Păi, în loc să ne bucurăm, ca unioniști, că sunt și alte partide care tolerează și ar putea evolua în această direcție, noi să le dăm cu ciocanul în cap? Păi, cine spunea în negocieri de atitudine inclusivistă, și nu exclusivistă, că nu eu… Sau a fost o pură demagogie?..
T.: Dacă nu treceţi în turul doi, pe cine veţi susţine?
V.P.: Asta nu pot spune. Vom discuta la partid sau împreună cu partenerii de scrutin prezidențial. De exemplu, hotărârea DPN a PNL dacă e să le propunem dialog doar partidelor ce își zic unioniste sau să lărgim cercul și spre cele încă/doar europene, a fost votată pe fragmente de propoziții și a fost mare bătălie, dar am pus punct și mergem mai departe. Așa vom face mereu, de aceea în PNL nu sunt scandaluri, trădări, ieșiri spectaculoase. Membrii PNL sunt foarte mulțumiți de democrația internă care este în partid. Dar mă tem să nu câștige Dodon și le spun tuturor că acesta e posibil nu din cauza noastră, ci din cauza guvernărilor postcomuniste, care au dezamăgit societatea, ce ar putea da un vot de protest pro-trecut.
T.: Care e probabilitatea ca Moldova să schimbe direcţia vectorului extern după actualele alegeri prezidenţiale?
V.P.: Să schimbe vectorul strategic – nu cred. Dar să schimbe alianța de la guvernare cred că e posibil. Adică să o facă mai „curat europeană”, fără cei care își zic acum unioniști și care sunt, de fapt, și ei, niște conjuncturiști și oportuniști. Să vedem, noi nu vrem ca o mafie să ia locul alteia și considerăm că este prea mult fariseism în actualele alegeri prezidențiale.
T.: Ce credeţi despre ideea că noul Preşedinte al RM trebuie să dizolve Parlamentul şi să numească data alegerilor parlamentare anticipate?
V.P.: Ideea ar fi bună, dar nu o cred reală. Democrația în Republica Moldova este încă o „democrație dirijată”, nu una conștientă. Oamenii au fost însărăciți cu bună știință încă de regimul comunist, acum se profită de rezultatele acestei însărăciri, teritoriul se depopulează, copii sunt tot mai puțini, tinerii pleacă de acasă, bătrânii mor fără mila copiilor – totul e foarte trist și foarte jalnic. Noi, familia noastră, știm cât e de greu și în Occident. Tocmai de aceea o ajutăm pe fiica noastră și le creștem, în prezent, pe cele trei nepoțele (două sunt gemene de câte 1 an și 7 luni) aici, în Chișinău, părinții fiind în Germania. Le facem și româncuțe, ele fiind triplu cetățene ale celor două state românești și ale Germaniei. Dar am vrea și noi să ne avem fiica, violonistă, acasă. Însă aici e foarte greu legat de un job. Cred că ceva trebuie făcut și sunt convinsă că declinul și dezastrul vor duce la unica soluție – reunirea celor două state românești. 27 Martie 2018 este aproape. Să vedem ce ne aduce.
Andriana Cheptine
http://tribuna.md/2016/09/21/interviu-vitalia-pavlicenco-democratia-in-rm-este-inca-o-democratie-dirijata-nu-una-constienta/