Dr Constantin Corneanu: Reîntregirea Ţării, marele proiect strategic al României

„Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”.

Noi, PNL, exact datorită argumentelor care se regăsesc și în acest articol, am reușit să câșigăm în instanța de judecată dreptul de a avea un Statut și un Program unionste ale PNL din Republica Moldova. VP

http://www.art-emis.ro/analize/3328-reintregirea-tarii-marele-proiect-strategic-al-romaniei.html

ConstantinCorneanuRealipirea Republicii Moldova la Ţara-mamă şi condiţiile în care acest act istoric ar putea avea loc

Clasa politica românească şi societatea civilă au obligaţia de a susţine şi afirma idealul reîntregirii Ţării prin aducerea acasă a spaţiului dintre Prut şi Nistru, reîntregirea Ţării fiind marele proiect strategic al României dupa integrarea în N.A.T.O. şi U.E. Republica Moldova se află într-o situaţie aproape imposibilă din punct de vedere politic şi economic. Elitele politice conducătoare de la Chişinău, din interese de grup, racordate şi la interese strategice aflate în dezacord cu opţiunea pro-europeană a unei importante majorităţi a cetăţenilor Republicii Moldova, au reuşit să pună în dificultate parcursul pro-european asumat de către majoritatea forţelor politice conducătoare de la Chişinău. Există însă îngrijorarea şi dezacordul cu ceea ce se întâmplă la Chişinău, respectiv furtul unui miliard de dolari din sistemul bancar şi această prelungită criză politică care generează temeri în ce priveşte opţiunea pro-europeană. În actualul context internaţional, precum şi al problemelor cu care se confruntă U.E. în acest moment, comportamentul elitelor politice din Republica Moldova va uşura foarte mult sarcina celor care nu-şi mai doresc o extindere a U.E. în spaţiul ex-sovietic şi o înrăutăţire a raporturilor cu Federaţia Rusă. Există forţe politice extrem de hotărâte să împiedice cu mijloace legale, constituţionale o continuare a parcursului pro-european, în detrimentul populaţiei care suferă privaţiuni economice, indiferent de apartenenţa etnică şi religioasă a acesteia, şi care începe să-şi piardă speranţa într-o viaţă mai bună. Într-o astfel de conjunctură, ideea unirii Republicii Moldova cu România că o ultima soluţie de salvare a acestui vis european, dincolo de dreptul nostru istoric şi legitimitatea generată de actul din 27 martie 1918, ar putea să fie privită că o alternativă serioasă.

Există breşe care ar favoriza împlinirea unui ideal naţional: Reîntregirea Ţării

Unirea Republicii Moldova cu România şi realizarea, astfel, a unui prim pas spre reîntregirea ţării, a devenit un subiect extrem de discutat de către mass-media şi opinia publică de pe cele două maluri ale Prutului că urmare a eforturilor făcute de către o serie de O.N.G.-uri, extrem de active în ceea ce priveşte unionismul, precum şi a manifestărilor publice ale Platformei Unioniste Acţiunea 2012. La o prima impresie, am putea spune că pe măsură ce sistemul de relaţii internaţionale cunoaşte transformări spectaculoase, de la ce părea o lume unipolară la certitudinea existenţei unei lumi multipolare, am putea spera că există breşe care ar favoriza împlinirea unui ideal naţional: reîntregirea ţării. Şi totuşi, regimul actual al frontierelor de stat nu poate fi modificat decât în conformitate cu principiile Actului Final al C.S.C.E. de la Helsinki din 1975 şi ale dreptului internaţional, care fixează nu intangibilitatea frontierelor, ci inviolabilitatea lor prin forţă. Actul Final de la Helsinki oferă posibilitatea unei modificări paşnice a frontierelor, prin autodeterminarea popoarelor şi cu acordul celeilalte părţi implicate, ambele condiţii fiind obligatorii, nu numai prima. Reiterez o mai veche ideea a mea, expusă şi în alte ocazii, respectiv faptul că, într-un astfel de proces, comunitatea internaţională nu se poate implică decât în măsură în care cineva, în speţă elitele politice conducătoare din România şi/sau Republica Moldova, iniţiază un astfel de demers politico-diplomatic ale cărui consecinţe interesează şi afectează U.E. şi N.A.T.O. Unirea Republicii Moldova cu România poate deveni o problema pe agenda politico-diplomatică a cancelariilor europene şi de pe continentul nord-american numai în măsură în care există o manifestare locală de voinţă în acest sens. Cancelariile diplomatice europene, fără a mai vorbi despre Federaţia Rusă şi S.U.A., ar putea să sprijine sau nu doar ceva ce există, respectiv un proces de negocieri politico-diplomatice aflat în derulare pe ambele maluri ale Prutului, între elitele politice autohtone. Totodată, România, clasa politică românească şi societatea civilă, O.N.G.-urile etc. au obligaţia de a susţine şi afirmă idealul reîntregirii ţării prin aducerea acasă a spaţiului dintre Prut şi Nistru, şi nu numai, astfel încât să putem spune că reîntregirea ţării este marele proiect strategic al României după integrarea în N.A.T.O. şi U.E.

Preşedintele României ar trebui să-şi asume acest idealul reîntregirii şi să propună în mod formal, oficial, Parlamentului României, reprezentanţilor politici ai românilor, să ia în discuţie asumarea în mod public a acestui mare ideal

Totodată, ar trebui să urmăm modelul german din 1949 şi să trecem în preambulul unei noi Constituţii a României, sau a celei prezente, un text care să prevadă obligaţia morală pentru poporul român, pentru elitele sale politice conducătoare, de a nu renunţă la idealul reîntregirii ţării, respectiv inserarea următorului text: „Întregul popor român este mandatat să înfăptuiască prin liberă autodeterminare, precum şi în temeiul principiilor Actului Final al CSCE de la Helsinki din 1975 şi ale dreptului internaţional, reîntregirea României şi afirmarea acesteia că un membru egal în drepturi într-o Europa unită”. Este nevoie de o astfel de prevedere constituţională care să motiveze, dacă nu să determine, orice om politic şi de stat român, sau orice forţă politică din România sau Republica Moldova, să iniţieze un astfel de demers politico-diplomatic şi juridic, chiar şi după model german. O decizie a Parlamentului României, în acest sens, ar întări poziţia preşedintelui României în efortul pe care va trebui să-l facă domnia să pentru punerea în aplicare a unei strategii coerente politico-diplomatice şi juridice menite a transformă un ideal într-o realitate. România trebuie să gândească o strategie menită să convingă partenerii din U.E. şi N.A.T.O., precum şi elitele politice din Republica Moldova, că statul român este capabil să gestioneze relaţia cu un spaţiu geografic în care există, totuşi, un curent antiromânesc evident, precum şi o minoritate rusofonă care se teme pentru viitorul ei în nouă configuraţie statală şi o grupare militară a Federaţiei Ruse.

Declaraţiei de Independenţa a Republicii Moldova din 27 august 1991 relevă foarte clar faptul că spaţiul nistrean este parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al devenirii poporului român

În viitoarea strategie a reîntregirii este absolut obligatoriu să fie oferite răspunsuri la câteva chestiuni esenţiale referitoare la modul în care elitele politice din Republica Moldova vor fi tratate şi implicate în viaţă politică şi statală din România reîntregită, precum şi la îngrijorările minorităţii rusofone din Republica Moldova în ceea ce priveşte locul şi rolul ei într-o Românie reîntregită, modul în care le vor fi respectate drepturile şi identitatea culturală şi religioasă. Totodată, trebuie definită foarte clar poziţia României faţă de românii din Transnistria, faţă de perspectivele soluţionării acestui conflict îngheţat, în contextul noilor realităţi geopolitice, însă fără a se uită de prevederile Legii cu privire la prevederile de baza ale statutului juridic special al localităţilor din stînga Nistrului (regiunii transnistrene a Republicii Moldova), adoptată în unanimitate de către Parlamentul Republicii Moldova pe 22 iulie 2005, precum şi al Declaraţiei de Independenţa a Republicii Moldova din 27 august 1991 care relevă foarte clar faptul că elită politică moldovenească din 1991 a avut conştiinţa faptului că spaţiul nistrean este parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al devenirii poporului român (ex: Subliniind dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria – parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului nostru, se menţionează în preambului Declaraţiei de Independenţa a Republicii Moldova).

„Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”.

Conform adevărurilor istorice recunoscute şi asumate de către elita politică a Republicii Moldova din 1991 există posibilitatea unei reîntregiri a spaţiului românesc prin voinţă elitelor politice din Republica Moldova şi România, sub presiunea maselor populare, sau ca efect al prăbuşirii complete a statalităţii moldave. În derularea ambelor posibile scenarii rămâne de răspuns la o întrebare extrem de arzătoare: va acceptă Federaţia Rusă această nouă perspectiva geopolitică pentru spaţiul moldav, având în vedere interesele strategice şi geopolitice ale Federaţiei Ruse în spaţiu şi grijă faţă de minorităţile rusofone, precum şi derularea unui dialog politico-diplomatic cu România, că stat membru al U.E. şi N.A.T.O., cu referire la interesele naţionale şi strategice ale ambelor părţi în spaţiul moldav? Imposibilitatea asumării formale de către România a unui astfel de proiect strategic, precum şi a unei strategii coerente în acest sens, din motive obiective şi subiective, va genera o aşteptare în ceea ce priveşte un gest de apropiere din partea elitelor politice de la Chişinău sau o prăbuşire a statului Republica Moldova şi o reeditare a unui posibil „27 martie 1918″. Trebuie subliniat faptul că în Declaraţia de Independenţa a Republicii Moldova din 27 august 1991 se prevede că „Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”.

Nu avem voie să renunţăm la ceea ce noi am pierdut pe 28 iunie 1940. Avem nevoie de trezirea conştiinţelor adormite sau nepăsătoare la clipele istorice pe care le traversăm şi de înţelegerea adevărurilor istorice

În contextul în care Curtea Constituţională a Republicii Moldova a decis, pe 5 decembrie 2013, că Declaraţia de Independenţă este peste Constituţia Republicii Moldova şi Declaraţia de Independenţa are clauză de eternitate, unii analişti politici de la Chişinău consideră că această prevedere, denumită Clauză de Eternitate, face că art. 142 privind limitele revizuirii Constituţiei (alin. 1. Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale) să devină inoperabil din perspectiva unirii, astfel încât a cere unei elite politice conducătoare din Republica Moldova să achieseze la idealul unirii/reîntregirii spaţiului românesc reprezintă o încălcare foarte gravă a Constituţiei Republicii Moldova, o trădare a statalităţii acesteia. Falimentul public al Republicii Moldova ar putea fi începutul repetării unui scenariu asemănător celui german din 1989 – 1990. Din păcate, România nu are un Program în 10 puncte. În actuală conjunctură politică şi economică din Republica Moldova, sondajele de opinie relevă că un procent de 21% dintre cetăţenii Republicii Moldova doresc unirea cu România. Un procent aparent descurajator, însă este nevoie de speranţa şi o strategie coerentă menită a relevă drepturile noastre istorice, interesele strategice şi faptul că vom respectă pe toţi cei trăitori în spaţiul dintre Prut şi Nistru, precum şi dincolo, drepturile şi libertăţile lor cetăţeneşti. Însă, nu avem voie să renunţăm la ceea ce noi am pierdut pe 28 iunie 1940, confirmat, mai apoi, de Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947. Avem nevoie de trezirea conştiinţelor adormite sau nepăsătoare la clipele istorice pe care le traversăm, de înţelegerea adevărurilor istorice şi de construirea unor strategii adecvate secolului XXI.

Va fi nevoie de mult efort politico-diplomatic pentru a convinge şi a primi recunoaşterea comunităţii internaţionale în acest demers al Reîntregirii Ţării

Un referendum comun nu ar fi o soluţie. Un drept istoric se negociază politico-diplomatic sau se moare pentru el! Un referendum ar da impresia că ne îndoim de drepturile noastre pentru care s-au luptat corifeii mişcării de renaştere naţională din Basarabia în anii 1917 – 1918 şi, totodată, s-a murit pe Frontul de Est după 22 iunie 1941 în efortul de-a înlătura nedreptatea de la 28 iunie 1940 generată de Pactul Molotov-Ribbentrop. În cazul unui rezultat negativ, pe ambele maluri ale Prutului, ce facem, în veacurile ce vor veni, cu acest ideal al reîntregirii şi cu dreptul nostru istoric asupra pământurilor răpite în 28 iunie 1940? Menţionez faptul că Senatul S.U.A. a recomandat guvernului american în iunie 1991:
– „1. să sprijine dreptul la autodeterminare al poporului din Moldova şi nordul Bucovinei, ocupate de sovietici, şi să elaboreze o hotărâre în acest sens;
– 2. să sprijine eforturile viitoare ale guvernului Moldovei de a negocia paşnic, dacă o doreşte, reunificarea Moldovei şi nordului Bucovinei cu România aşa cum s-a stabilit în Tratatul de pace de la Paris din 1920, conform normelor în vigoare ale dreptului internaţional şi Principiul 1 al Actului de la Helsinki”. Din această perspectivă, cred că trebuie valorificat parteneriatul strategic cu S.U.A., respectiv obţinerea sprijinului politico-diplomatic al S.U.A. şi, totodată, al liderilor U.E. şi al principalilor decidenţi, la nivel informal, din spaţiul euro-atlantic. Afirmarea dreptului nostru de-a impune ştergerea ultimelor consecinţe ale Pactului Molotov-Ribbentrop reprezintă o provocare totală pentru diplomaţia românească şi elită politică autohtonă şi, totodată, pentru comunitatea internaţională. Repunerea în discuţie de către România a prevederilor Tratatului de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 nu cred că va fi acceptată aşa de uşor. Va fi nevoie de mult efort politico-diplomatic pentru a convinge şi a primi recunoaşterea comunităţii internaţionale în acest demers al reîntregirii ţării cu Republica Moldova. Însă, atâta timp cât statul român nu şi-a manifestat în mod formal această dorinţa, nu se poate vorbi despre aliaţii internaţionali care sunt dispuşi să sprijine ceva ce, din păcate, nu a fost afirmat în mod oficial şi public. Sperăm la un sprijin total al comunităţii euro-atlantice în cazul în care Istoria ne va împinge, cu voia sau fără voia noastră, spre împlinirea acestui vis ce trebuie să rămână scump oricărui român.

Notă: Subtitlurile aparţin redacţiei şi au fost extrase din textul-adaptat după un interviu[1], cu acordul autorului
———————————–
[1] Camelia Badea http://www.ziare.com/europa/moldova/reintregirea-tarii-marele-proiect-strategic-al-romaniei-dupa-integrarea-in-nato-si-ue-interviu-1401973

Loading Facebook Comments ...

7 Comments

Add a Comment
  1. Organizatorii protestelor din stradă sunt: Igor Dodon, politician pro-rus, lider al Partidului Socialiştilor; Renato Usatîi, liderul Partidului Nostru, personaj cu afaceri în zona crimei organizate şi cu relaţii strânse în zona serviciilor secrete ruseşti; Platforma DA, condusă de avocatul Andrei Năstase, în trecut procuror pe un dosar penal deschis în perioada guvernării comuniste omului de afaceri Victor Ţopa, la ora actuală fin de cununie al aceluiaşi Victor Ţopa, împletire de rudenie din care Andrei Năstase s-a ales cu o locuinţă în Frankfurt cumpărată de Ţopa.

    Cine este Victor Ţopa? Un combinator putred de bogat care a făcut bani din afaceri cu diverse reţele de contrabandişti, traficanţi de droguri şi politicieni.

    În jurul lui Dodon, Usatîi şi a Platformei DA sunt polarizate diverse televiziuni, ziare, bloguri şi alte piese de propagandă media care au o singură misiune în aceste mişcări de stradă: să nu lase nicio informaţie pură să transpire internaţional din Republica Moldova, să poarte campanii de linşaj mediatic şi să menţină iluzia că Dodon, Usatîi şi Platfroma DA duc o luptă de „eliberare anti-oligarhică” împotriva establishment-ului guvernamental de la Chişinău. Ţinta principală? Oligarhul Vladimir Plahotniuc, posesor de bazine cu bani, al unei potenţe financiare care îi poate garanta un joc politic autonom, fără sfori exterioare, şi care controlează mai tot ce mişcă în Republica Moldova.

    Organizatorii spun că vor eliberarea statului capturat de oligarhie. Cum? Prin alegeri anticipate. Majoritatea parlamentară de la putere este făcută ţăndări ca pertinenţă politică şi susţinere electorală. Dodon şi Usatîi ştiu că, în cazul anticipatelor, au şanse mari să ajungă la manete.

    Trecem peste anumite sloganuri de la tribună care incită la fapte clare de omor.

    Ce se află în spatele acestui „ideal” protestatar? Dodon este un susţinător fervent al „limbii moldoveneşti”, al „moldovenismului” – toate invenţii ideologice staliniste cu germeni panslavişti îndreptate împotriva identităţii româneşti. Una dintre cele mai celebre forme de relativizare identitară care se bazează pe aceste invenţii ideologice este crearea în Republica Moldova a unei naţiuni civice, un soi de struţo-cămilă care ar trebui să termine odată şi pentru totdeauna cu identitatea românească peste Prut. În aceeaşi măsură, Dodon este şi un însetat fervent al banilor de la Kremlin, deocamdată singurul său sponsor. Un alt detaliu care îi strică nopţile liderului soicalist este Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, în care se precizează că limba română este limba de stat a Republicii Moldova. Declaraţia de Independenţă prevalează Constituţia Republicii Moldova.

    Usatîi? Usatîi are năzuinţe mult mai „lumeşti”: printre alte obiective de ordin politic, cere eliberarea din închisoare a lui George Petrenco, liderul extremiştilor din gruparea teroristă Antifa, despre care vorbeşte public că ar fi un „deţinut politic”. Puneţi neapărat lângă asta şi felul în care i se vor îngrăşa conturile lui Usatîi în cazul în care protestele vor avea efectul scontat. Ideologic vorbind, Usatîi este un talmeş-balmeş, nu dă doi bani pe asemenea rigori de „etichetă”, el este adeptul acţiunii concrete de stradă, fără chestiuni de „estetică”, zbang!, capul în gură, luat cu asediu Parlamentul, spart cordoane de jandarmi şi alte grozăvii. Poate aţi văzut în fotografiile din prima zi de proteste cefele late care mutau jandarmii ca pe nişte lăzi goale. Băieţilor ălora pătraţi li se zice în slang-ul ucrainean tituşki: mercenari bine plătiţi, folosiţi la destabilizarea protestelor, specializaţi pe strivit oase şi spart cordoane de jandarmi, sunt antenaţi de obicei în grupări paramilitare coordonate de servicii secrete. Unii spun că ar fi fost aduşi de undeva din regiunea transnistreană, pregătiţi de ruşi acolo. Ce ar mai fi de menţionat aici? Ah, da! În 2014, Usatîi vorbea despre cum şi-ar dori să construiască o replică a Marelui Zid Chinezesc la graniţa dintre România şi Republica Moldova.

    Şi ajungem la Platforma DA. Ce este important de reţinut în cazul acestora? 1. La fel ca şi Usatîi, şi DA cere eliberarea lui Petrenco. 2. Cei din DA caută ca, în timp ce se asociază la proteste cu Dodon şi Usatîi, să-şi parceleze însă propria lor felie de „nobleţe”. Scandează „Unire, moldoveni!”, dar asta nu are nicio treabă cu proiectul unioniştilor, ci este o altă fumigenă a „moldovenismului”, pe care o explică bine analistul Dan Dungaciu, directorul ISPRI, într-un interviu: „În Piaţa MAN, această Platformă D.A. are cu totul şi cu totul altă agendă decât unirea cu România. ‘Unire, moldoveni!’ înseamnă unirea moldovenilor împotriva guvernului oligarhic şi lucrul acesta trebuie subliniat. Dacă vă uitaţi la discursurile liderilor D.A., discursurile lor nu conţin referiri la România. Conţin referiri la ţările baltice, la Georgia, dar nu la România. În al doilea rând, portofoliul de cântece din Piaţa MAN nu este asemănător cu ceea ce se auzea la Chişinău în anii ’90, cântece româneşti sau Doina şi Aldea Teodorovici, care cântau despre cele două maluri ale Prutului. Nu. Piaţa si-a inventat în acest moment un soi de identitate revoluţionară moldovenească, cu ‘Moldova care va renaşte’ fără legătură şi fără ajutorul României. Uitaţi-vă şi la media oamenilor din PMAN. Platforma D.A. a scos în Piaţa o populaţie cu o medie de vârstă de 50 de ani. Nu sunt tineri acolo. Nu mai sunt protestele din 2005, nici cele din 2003, cu profil identitar, nu seamănă nici măcar cu 7 aprilie. Tinerii nu sunt în stradă astăzi în R.Moldova, ci generaţia de 50 de ani, născută şi crescută în URSS, educată în URSS”. Demn de reţinut în cazul DA este şi cât de bine i-ar merge finanţatorului principal al platformei, Victor Ţopa, fugit în Germania de frica închisorii, dacă finului său i-ar ieşi pasenţa alături de Dodon şi Usatîi.

    Igor Dodon şi Renato Usatîi au două obiective majore la această oră.

    Primul: câştigarea puterii pentru a eviscera din Rep. Moldova tot ceea ce România a reuşit să recupereze în ultimii ani în sfera identităţii româneşti. Cum vor ajunge la manete, va ploua cu legi anti-româneşti, va începe o veritabilă epurare juridic-constuţională: interdicţii, expulzări, abrogări de acorduri semnate între România şi Republica Moldova, eliminarea limbii române ca limbă de stat ş.a.m.d.

    Al doilea: câştigarea puterii pentru a anula Acordurile de Asociere şi de Liber Schimb semnate între Republica Moldova şi Uniunea Europeană.

    Asta este „menirea” dictată de la Kremlin celor doi, indiferent de aghiotanţi pe care şi-i mai iau pe drum: să iniţieze o prigoană legislativă anti-românească şi să anuleze orice pârghie de acţiune a comunităţii europene.

    Odată realizate aceste două obiective, Republica Moldova va reveni la brelocul Rusiei aşa cum îi place Rusiei: ca desfrâu comercial al crimei organizate cu brevet euroasiatic şi ca defecţiune geostrategică majoră a flancului estic. Şi nici nu trebuie să investească prea mulţi bani pentru a obţine aşa ceva.

    Niciun guvern, de orice factură ar fi el, nu mai are nicio valabilitate în Republica Moldova, nu va fi decât o fugă autodistructivă în jurul cozii.

    Singura opţiune de salvare este unirea cu România, alta nu mai există!
    http://infoprut.ro/42796-protestele-de-la-chisinau-pe-intelesul-tuturor.html

  2. O Decalarație istorică la 24 ianuarie-
    -„Guvernul pe care îl conduc își propune
    să valorifice generoasa idee a RE-UNIRII”,

    a declarat astăzi premeirul României,
    Dacian Cioloş,
    în faţa miilor de oameni adunaţi la Iaşi
    pentru a sărbători 157 de ani
    de la înfăptuirea Micii Uniri din 1859.

    http://infoprut.ro/42793-declaratiile-premierului-de-la-bucuresti-despre-unirea-rep-moldova-cu-romania.html

  3. Dr. Corneanu, si „Nationalistul” au scris foarte corect si frumos. As sugera doar etapizarea indeplinirii idealului national. Prima etapa as numi-o schimbul teritorial cu Ucraina, in care regiunea transnistreana sa fie cedata Ucrainei contra unei regiuni echivalente ca suprafata dar cu populatie preponderent romaneasca. Faptul ca ucrainienii sunt majoritari peste rusi in regiunea transnistreana si candva acea regiune i-a apartinut ar trebui sa faciliteze rezolvarea. Plus ca in contextul „inconjurarii” Ucrainei de rusi in Dobas si Transnistria, conflictul militar poate trena. Altfel, regiunea cu pricina va incurca mereu cele doua „tari”. Eventual se poate renunta initial la ea, dupa o discutie cu ucrainienii despre un modus vivendi de viitor, dupa reunire. Abia dupa prima etapa, reunirea celor doua state oficiale si trecerea catorva ani in care rezultatele sa fie evidente pentru romanii ramasi inafara noii Romanii, se poate vorbi din nou cu Ucraina despre alt schimb teritorial, de populatii sau chiar despre cumpararea romanilor si a spatiului lor din actuala Ucraina. Daca ne apucam sa tipam necontrolat la cancelariile europene si americane despre „Molotov-Ribbentrop”, impartirea Basarabiei de Stalin, Insula Serpilor, ultimatum sovietic, etc. riscam sa atentionam inutil si sa enervam marile puteri, care nu au nevoie de alte conflicte in Europa. O Romanie puternica va putea, ca si Germania, sa-si permita sa plateasca rusilor scapati de Putin regiunea transnistreana ca sa fie liniste. Ganditi-va cum i-au pacalit romanii la 1859 pe mai toti autorii rusi, otomani, francezi, germani ai Tratatului de infiintare a Principatelor Romane, ca sa intelegem cat de diplomatic si step-by-step ar trebui sa actionam. Dar cel mai important ar fi sa schimbam mentalitatea basarabenilor prin televiziune si culturalizare adecvata, ca sa le incumbam ideea ca doar unirea ii va scapa de nivelul ordinar de trai pe care li l-a adus nenorocitul de „stat moldovean”. Nimic nu se poate face fara bani multi. Doar entuziasmul patriotard si revansard, chiar cu dreptatea de partea lui, nu poate duce la rezultate previzibile si bune. Conjunctura internationala mi se pare buna: Rusia si Ucraina slabite, RM la pamant, Transnistria in galeata, Romania pe val.

  4. moldova are cam 3,5 milioane de locuitori si cam 8 miliarde de euro pib reprezentand 3% di pib-ul romaniei. nici nu s-ar observa. doua judete romanesti produc cat toata moldova. dar cum sa renunte olgarhii de orice orientare la ciolan?

  5. Domnu Petrus,
    Romania/ROMANII nu a pacalit pe nimeni la 1859 ! Pur si simplu, nu a pacalit! Si-aU jucat carte ratiunii LOR profunde ca ADEVAR imposibil de contestat EXACT la MOMENTUL POTRIVIT! Atat! Acest lucru îl datoram unei TRIADE a RATIUNII.INTELIGENTEI SI VOINTEI POPULARE. TRIADA ESTE MIHAI KOGALNICEANU, NICOLAE BALCESCU SI AL. IOAN CUZA.( doi sunt moldoveni !)

  6. Polilogu
    Ratunea, Inteligenta si Vointa populara nu este o Triada ci o Monada. Poporul roman!

  7. (SCUZE PENTRU INTERUPERE. NU MI SE DATOREAZA MIE !)
    Kogalniceanu si Balcesu au fost ideologii acestui curent nou de gandire la romani. KG a editat in 1840 ”DACIA LITERARA ”, Balcesu a editat ”MAGAZIN ISTORIC PENTRU DACIA ”.Lor li s-au alaturat apoi Alecsandri,Russo,I.H. Radulescu si Grigore Alexandrescu,iar in Ardeal ,George Baritiu. AL.IOAN CUZA a fost OMUL care a dat forma FORTEI ORGANIZATE ,INCLUSIV ADMINISTRATIV SI MILITAR a ideologiei UNIRII. Dupa 1856 a aparut MOMENTUL PRIELNIC – 1859! ROMANII NU L-AU RATAT !! ASA AU DAT EXPRESIE UNUI VIS ,adica unui IDEAL MILENAR. Iata rolul…visului in istorie, cand visarea cu ochii larg deschiși sublimeaza MARETIA !
    Cu acest ideal nu avem dreptul sa ne jucam, sa-l minimalizam,sa-l diluam sau sa-l abandonam. 2000 de ani de supravietuire istorica nu ne permite acest lucru. Eu sunt banatean si tin ca la lumina ochilor de aceasta fantastica dovada de vitalitate romaneasca. Traiesc intr-o zona care, prin cele 4 judete ale sale, are cea mai dezvoltata baza economica a ROMANIEI CONTEMPORANE,comparabila cu a lumii civilizate de azi. Este punctul de plecare si de atașament care trebuie sa iradieze , sa sustina si sa motiveze toate provinciile romanesti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *