Este un articol critic preluat. Credem că e și obiectiv. Dar asta e în România. Dar la noi, în Republica Moldova? S-au publicat studii despre asta. Doar că în România, abonații la fondurile europene, care le-au cam deturnat, încep a da socoteală. Dar aici? VP
”De la aderarea din 2007 până acum, România a reuşit să ia de la Uniunea Europeană 10,5 miliarde de euro, bani 
nerambursabili, pentru a se dezvolta. Reprezintă doar 51% din cât am fi putut lua, dar şi aşa se pune întrebarea: ce s-a făcut cu aceşti bani? Cum s-a dezvoltat ţara, pe ce obiect poţi să pui mâna şi să strigi: uite banii europeni! În aşteptarea răspunsului de la Ministerul Fondurilor Europene, vă prezentăm câteva date concrete.
România a intrat în Uniunea Europeană în anul 2007, cu intenţia de a promova civilizaţia europeană în ceea ce priveşte nivelul de trai. La fel au făcut majoritatea ţărilor foste socialiste din vecinătatea noastră.
Pentru a omogeniza nivelul de trai, Uniunea Europeană a pus la dispoziţia tuturor statelor membre, dar mai mult a celor slab dezvoltate, ajutoare financiare pentru recuperarea decalajului. Imediat după aderare, România a primit 19,21 de miliarde de euro pentru a ajunge din urmă, pe cât posibil, ţările avansate. Cam 45% din bani erau canalizaţi către infrastructura de transport şi către rezolvarea problemelor de mediu, restul erau canalizaţi către sectorul privat.
Aceşti bani trebuiau cheltuiţi între 2007 şi 2013. Nu am fost în stare, aşa că UE ne-a mai dat doi ani de graţie, adică 2014 şi 2015, să reuşim să depunem proiectele care au nevoie de finanţare! Rezultatul: între anii 2007-2014 ţara noastră a absorbit 10,5 miliarde din banii alocaţi, adică 51,81% – cei mai mulţi contractaţi după anul 2012. În aceste condiţii, suntem codaşii Europei la capitolul fonduri europene, ca şi când nu am vrea să ne dezvoltăm!
Hăţişul birocratic ne ţine departe de bani
“România este singurul stat membru care are o rată de absorbţie de sub 60 la sută”, a declarat şefa reprezentanţei Comisiei Europene în România, Angela Filote. Motivele pentru care ţara noastră se află pe ultimul loc este, conform Angelei Filote, “superbirocratizarea, hăţişul birocratic în procedurile de accesare a fondurilor europene, schimbarea regulilor jocului în timpul jocului”.
Acestea ar fi lucrurile pe care le reclamă mulţi dintre cei care au făcut demersuri pentru a accesa fonduri europene. Să spunem însă că este bine şi aşa, am luat 10,5 miliarde de euro! Dar ce s-a construit cu ei? Drumuri, nu – suntem codaşii Europei la capitolul infrastructură rutieră. Nu avem nici măcar o autostradă cap-coadă, doar câteva bucăţi. Căi ferate – nu! Libertatea a explicat de ce întârzie trenurile în România: merg foarte încet pentru a nu deraia, calea ferată fiind uzată din lipsă de investiţii!
M-au făcut să renunţ la cererea de finanţare»
În ceea ce priveşte protecţia mediului, putem spune cum s-a investit în Mehedinţi, de pildă, unde monumentul natural “Podul lui Dumnezeu” a fost reparat, adică turnat în beton, de drumari, contra sumei de 10 milioane de euro – fonduri europene, după care s-a interzis traficul pe acest pod! Menţionăm că un monument natural nu se repară sub nici o formă, este interzis de lege tocmai pentru că este monument natural, nu artificial.
În ceea ce priveşte agricultura, cotidianul Libertatea a demonstrat cum dosarele de accesare a fondurilor îi ţin departe de bani pe fermieri. Documentaţia le cere să facă ecuaţii matematice care necesită cunoştinţe aprofundate, vorba unui fermier din Ilfov, care a declarat pentru Libertatea: “Până nu m-au făcut să renunţ la cererea de finanţare nu s-au lăsat!” Trebuie menţionat şi faptul că după 2009, anul începutului de criză economică, nivelul de trai din România a scăzut an de an, în ciuda declaraţiilor oficiale conform cărora macroeconomia este una din cele mai bune din Europa.
Când nu se poate fura nimic, nu se mai face nimic
Am cerut unele lămuriri în acest sens de la Ministerul Fondurilor Europene, lămuriri pe care încă le mai aşteptăm… Între timp, am întrebat un economist, fost ministru, ce părere are. “Dosare penale şi scandaluri europene! Asta s-a construit din fondurile nerambursabile! Ele sunt evitate, în general, pentru că trebuie să se dea socoteală pentru ele. Culmea în ţara asta este că nu se poate construi nimic dacă nu se poate fura. Eu sunt un schior împătimit şi cunosc ceva staţiuni montane pe continent. Pot să vă spun că în acest moment, Poiana Braşov este o bijuterie la cele mai înalte standarde mondiale. Dar pentru a ajunge la acest nivel s-au cheltuit sume fabuloase, mult peste ceea ce este normal – a trebuit să se fure ceva. Când nu se poate fura nimic, nu se mai face nimic. O să vedeţi în anii următori”, ne-a spus economistul Ilie Şerbănescu, fost ministru al reformei în guvernul Ciorbea.
Am dat mai mult decât am luat de la UE
Bugetul Uniunii Europene este format, în mare parte, din contribuţiile statelor membre. Din anul 2007, când a intrat în componenţa Uniunii, şi până acum, România a plătit 10,83 de miliarde de euro la bugetul comun şi a luat de acolo 10,5 miliarde euro. Cu alte cuvinte, am dat mai mult cu 300 de milioane de euro decât am luat. Nu este însă vina europenilor.
Ministerul Fondurilor Europene: «Procurorii efectuează cercetări»
Scandalul fondurilor europene a izbucnit în anul 2011, când Uniunea Europeană a încetat să mai facă plăţi către România. Au urmat zeci şi zeci de milioane de euro, fonduri nerambursabile, care lipseau la apelul de control făcut de UE. Au fost şi sunt anchetaţi politicieni, rude de politicieni, oameni de afaceri de calibru etc.
Nu este nevoie să intrăm în detalii, este suficient să redăm un text care se află postat pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene: “Procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie efectuează, în momentul de faţă (9 februarie 2015 – n.r.), cercetări într-o cauză penală care vizează suspiciuni privind săvârşirea unor infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene şi a unor infracţiuni de fals, comise în perioada 2007 – 2013”.
“Ministerul Fondurilor Europene a colaborat şi va colabora cu toate autorităţile abilitate în vederea constatării, combaterii şi sancţionării infracţiunilor sau oricăror fapte de corupţie”, spune Eugen Teodorovici (foto), ministrul fondurilor europene.”
Mda,jalnic,cat s-a furat in Romania in ultimii 25 de ani probabil ca nu s-a furat niciodata astfel in istoria acestei tari in doar doua decenii si jumatate,smecherii au luat banii si s-au lafait,prostii au saracit si au inghitit in sec fiind mintiti sistematic la fiecare scrutin,condamnarile de acum acopera doar o mica parte din totalul infractiunilor comise,e un inceput insa sfarsitul e departe…de R.Moldova e greu de vorbit fiindca e departe pana si de Romania,cu tarile mai de la vest nici nu se poate face comparatie…
Ilie Şerbănescu este un antioccidental inversunat.
acum sincer… nu s-au furat chiar toate alea 10 miliarde… sunt drumuri asfaltate cu bani europeni sunt localitati care au canalizare si apa potabila facute cu bani europeni, sunt scoli si gradinite construite sau reparate cu bani europeni, in orasele mari s-au reabilitat termic blocuri intregi cu bani europeni, sunt mii de oameni care au facut cursuri de pregatire pentru invatarea unei meserii tot cu fonduri europene.
e drept ca nea ilie e mai ursuz de felul lui, si ca niciodata nu i-au fost toti boii pe acasa… ar fi vrut probabil sa se construiasca un zgarie nori in centrul bucurestiului si sa zica: uite, aici sunt fondurile europene.
„Ochiul lui Putin fixează Moldova”
de Cristian Campeanu, Bucuresti,
ziarul „România Libera” 4 martie 2015
http://www.romanialibera.ro/special/documentare/ochiul-lui-putin-fixeaza-moldova-369803
Îngrijorările privind posibilitatea ca Rusia să transforme Republica Moldova în următorul punct fierbinte în războiul său de expansiune neoimperială s-au amplificat recent, generând reacții la vârf din partea NATO și a cancelarului german Angela Merkel. Dar cât de gravă este amenințarea rusă la adresa Moldovei și cum poate fi ea contracarată?
Comisia Europeană a publicat ieri un document-cadru de dezbatere noii Politici Europene de Vecinătate (ENP), pe baza căruia Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă, Federica Mogherini, să fie capabilă să formuleze propuneri concrete de revizuire în luna septembrie, pentru adaptarea acestui instrument în valoare de peste 16 miliarde de euro la noile condiții și provocări. O parte importantă a noii ENP va fi consacrată țărilor membre ale Parteneriatului Estic și aprofundării legăturilor dintre aceste state (dintre care numai trei au semnat Acordurile de Asociere, Moldova, Ucraina și Georgia) și Uniunea Europeană. Mogherini, o fostă comunistă italiană care în luna ianuarie a provocat nemulțumirea mai multor capitale europene propunând o ridicare imediată a sancțiunilor împotriva Rusiei dacă Moscova oprește acțiunile din Ucraina, nu uită să menționeze Rusia nici în acest document-cadru. Obiectivul ar fi o mai bună coordonare între ENP și politica UE față de Rusia, indiferent ce va fi însemnând acest lucru având în vedere că nu există o politică UE coerentă față de Rusia. Este o dovadă suplimentară că Bruxelles-ul rămâne în continuare „sfâșiat” între dorința multor state membre de a reveni cât mai curând la afaceri normale cu Rusia, pe de o parte, și nevoia de a transmite Moscovei un semnal de fermitate și solidaritate europeană în fața agresiunii din Ucraina și reafirmarea dreptului statelor din Parteneriatul Estic de a opta pentru calea integrării europene, pe de alta.
Rușii au ținta fixată pe Moldova
În acest mediu politic european ambiguu, soarta Republicii Moldova este mai incertă ca oricând, iar fragilitatea ei stârnește îngrijorare. Cel mai serios avertisment a fost lansat săptămâna trecută de comandantul suprem al forțelor aliate în Europa (SACEUR), Philip Breedlove, care a afirmat în cadrul unei audieri în Congres că Rusia are privirile ațintite asupra Moldovei, unde trupele rusești din Transnistria au drept scop împiedicarea acestei țări să se orienteze spre Occident. Breeedlove a menționat drept regulă pentru identificarea posibilelor ținte ale Moscovei statele unde se concentrează propaganda rusească: „Ceea ce trebuie supravegheat sunt locurile unde o campanie puternică mediatică este în curs de a fi pusă în practică”. Or, dacă ofensiva propagandistică este semnalul privind declanșarea unor posibile operațiuni hibride, atunci Moldova este într-adevăr în pericol pentru că mass-media proruse au monopolul în Transnistria, au o prezență masivă la Chișinău și, în ultima vreme, se concentrează tot mai mult asupra regiunii autonome găgăuze, unde urmează să aibă loc alegeri pentru funcția de guvernator (bașcan).
Faptul că starea Moldovei este critică a fost confirmat indirect și de cancelarul Angela Merkel. În conferința de presă susținută împreună cu președintele Klaus Iohannis săptămâna trecută, Merkel a fost întrebată dacă scenariul din Ucraina se va repeta în Moldova. Cancelarul și-a exprimat speranța că acest lucru nu se va întâmpla, dar mesajul central, care nu a scăpat observatorilor, a fost că Germania nu exclude o agresiune rusă împotriva Moldovei. Deci, cât de mare este amenințarea la adresa Republicii Moldova? Cel mai onest răspuns este „cât de mare dorește Vladimir Putin să fie”.
Ce va face Putin?
Întrebarea pe care și-o pune toată lumea este care va fi următoarea etapă a războiului din Ucraina. După ce acordul Minsk 2 a căzut practic, din momentul ocupării nodului feroviar Debalțeve, nimeni nu se îndoiește că în primăvara aceasta va urma o nouă escaladare a conflictului și toate temerile se îndreaptă în mod legitim către portul strategic Mariupol de la Marea Azov, care i-ar permite să facă legătura terestră cu Crimeea. Potrivit comandantului forțelor americane din Europa, Ben Hodges, în acest moment există 12.000 de militari ruși care operează în estul Ucrainei și alți 29.000 desfășurați în Crimeea, la care se adaugă 50.000 staționați în apropierea graniței în caz că armata ucraineană realizează un miracol și reușește o contraofensivă. Există șanse mari ca această forță să fie utilizată pentru consolidarea poziției ruse în estul Ucrainei și ocuparea coridorului către Crimeea, dar unii se tem că liderul rus nu se va opri aici și va ocupa întreaga coastă ucraineană până la Odessa și va ajunge la gurile Dunării și la granița cu România, așa cum afirma fostul președinte Traian Băsescu.
În acest din urmă caz, se vorbește tot mai des despre activarea unei a treia republici populare, Republica Basarabia sau Republica Populară Bugeac, constituită în Basarabia istorică și conținând, pe lângă actualul teritoriu ucrainean și părți din Republica Moldova din autonomia găgăuză. Ce-i drept, zvonurile despre o posibilă republică basarabeană au ajuns până la urechile celor de la The Economist care scriau la începutul anului despre agitația pro-rusă din Bugeac și au fost reluate recent de o agenție ucraineană obscură. Pe de altă parte, rușii au investit mult în propaganda separatistă găgăuză, care agită apele cu cele două referendumuri privind independența, și este limpede că spectrul activării unei mișcări separatiste în sudul Moldovei există. Întrebarea este și dacă acesta va fi activat sau nu. Or, evoluțiile recente de la Chișinău arată că Moldova nu are de gând să iasă curând din sfera de influență a Moscovei, care pare mulțumită cu noul guvern Chiril Gaburici, susținut de comuniști. O indicație în acest sens o reprezintă și decizia Moscovei de a ridica în urmă cu două zile, embargoul la importul de mere din Republica Moldova, semn că, mai degrabă, relațiile Moldovei cu Moscova se îndreaptă către „normalizare”.
Moldova nu este Ucraina
O opinie similară are și Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei, care susține că scopul Rusiei în Moldova nu este războiul, ci federalizarea și că este pe cale să și-l atingă: „Ipoteza că R. Moldova este Ucraina nu are în acest moment nici un temei. La fel şi ideea, pe care o tot auzim vehiculată de la cele mai înalte nivele, că R. Moldova ar fi viitoarea ţintă pe harta expansiunii ruse, în forma agresiunii hibride sau clasice. Scopul Moscovei în regiune este oprirea înaintării frontierei euroatlantice spre graniţele ei. A reuşit să facă asta în cazul Ucrainei prin anexare (Crimeea) şi război de tip hibrid în estul statului. În cazul R. Moldova, însă, o asemenea presiune nu se justifică în acest moment pentru că, în urma negocierilor şi a formării Alianţei pentru Moldova Europeană (atenţie, NU pentru integrare europeană), Moscova şi-a atins obiectivele. Alianţa de guvernare şi guvernul sunt minoritare şi se bazează pe sprijinul Partidului Comuniştilor condus de Vladimir Voronin care îi asigură, când vrea acesta, cvorumul. Refuzul unei alianţe cu Partidul Liberal şi aruncarea lui în opoziţie dă asigurări Moscovei că nici ideea de aderare la NATO sau ideea de reunificare cu România nu vor mai fi nici măcar rostite de actuala coaliţie de guvernare. Acesta este motivul pentru care Moscova a recunoscut alegerile, nu le-a contestat, a salutat noul premier şi, mai nou, a ridicat embargoul la fructe. Ceea ce Moscova a obţinut prin război în Ucraina a obţinut prin negocierile de formare a guvernului în R. Moldova. E vorba despre un guvern care a blocat inclusiv ca perspectivă integrarea euro-atlantică. Pasul doi al Moscovei, în parteneriat cu Chişinăul, nu va fi deci invadarea R. Moldova sau „anexarea” Transnistriei (ideea stupidă pentru că Moscova a anexat deja, fără acte, regiunea separatistă), ci găsirea unor pârghii de siguranţă în plus. Iar această pârghie este legalizarea ocupaţiei ruse în Transnistria, respectiv „soluţionarea” conflictului prin formule de „federalizare” sau autonomie extinsă pentru Transnistria, care vor avea drept consecinţă blocarea deciziei de politică externă sau de securitate a Chişinăului de către Tiraspol. Dacă asta se va face concomitent cu implementarea aceleiaşi soluţii şi pentru Ucraina (federalizare sau autonomie extinsă), vom vedea. Dar este deja vizibil la Chişinău că a început pregătirea pentru un asemenea scenariu. Nu e vorba aşadar de nici o invazie, ci de pregătirea unui nou Memorandum Kozak, într-o formă de data aceasta acceptabilă pentru alianţa „europeano-comunistă de la Chişinău.”
Dacă scenariul evocat de Dan Dungaciu este pe cale să devină realitate, atunci este explicabilă și îngrijorarea Bucureștiului, unde președintele Klaus Iohannis a insistat că România sprijină parcursul european al Republicii Moldova și a subliniat apăsat că alt drum nu există pentru Chișinău. Este un avertisment care poate însemna că Moldova a apucat deja pe un alt drum, sau în cel mai bun caz, a decis să oprească orice demers serios de integrare europeană.
Toate guvernele pe care le-am girat prin votul câştigat cu sânge în 1989 şi-au pus amprenta asupra acestui pastel deprimant: oraşe în colaps, industrii strategice puse, la propriu, la pământ şi o pagubă estimată până în acest moment la peste 70 de miliarde de dolari.
Ar fi de dorit, ca tuturor fostilor, actualilor si viitorilor demnitari (parlamentari, ministri, prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari, etc.), functionari in administratia publica, magistrati:
– sa le fie verificata averea, inclusiv o verificare a averilor rudelor de gr 1 si 2 (parinti, copii, frati, bunici), iar aceasta verificare sa continue inca 10 ani de la incheierea mandatului sau a functiei avute.
Toate sumele sau bunurile ce nu pot fi justificate, sa fie confiscate si sa nu indrazneasca cineva sa spuna ca astea sunt metode comuniste, la actualii imbogatiti nefiind vorba de criterii politice…
Victor Ponta – cu familia la DNA de Sabina Fati
Direcția Națională Anticorupție (DNA) nu mai are nici un fel de inhibiții, după ce anul trecut fratele fostului președinte a fost reținut de procurori pentru că ar fi luat bani pentru a interveni în justiție, acum familia primului ministru, Victor Ponta este pusă în corzi.
După ce Cornelia Naum, mama lui Victor Ponta, a fost chemată ca martor într-un dosar în care cumnatul primului ministru a fost arestat preventiv, Victor Ponta a declarat că este vorba despre un „show gratuit pentru Realitatea TV”. Acest post de televiziune a devenit în ultimele luni unul dintre cele mai critice la adresa guvernului și dintre puținele care au prezentat încrengăturile care leagă firmele familiei de banii publici.
Mama premierului prezentă astăzi la Direcția Națională Anticorupție este asociată cu Iulian Herțanu, cumnatul lui Victor Ponta într-una dintre firmele (Hertanu Projects SRL) administrate de acesta și angajată în compania (Grossman Engineering) acuzată că a deturnat fonduri europene. O anchetă publicată pe site-ul România Curată al Societății Academice Române arată că în afacerile cumnatului premierului român este implicat și Alexandru Năstase, consilier la Cancelaria guvernului. Prin intermediul acestuia ar fi fost derulate o serie de afaceri din bani publici.
Procurorii anticorupție au descoperit că Iulian Herțanu, soțul surorii lui Victor Ponta ar fi format un grup infracțional (din poziția de administrator al firmei Grossman Engineering) prin care ar fi fraudat contractul finanțat din bani europeni pentru extinderea canalizării din Comarnic, oraș aflat în județul Prahova, în apropiere de Ploiești. Contractul a fost atribuit prin intermediul Consiliului Județean Prahova, iar cumnatul premierului și asociații lui și-ar fi însușit mai mult de jumătate din fondurile europene alocate, adică în jur de 1,7 milioane de euro și ar fi făcut o evaziune fiscală de jumătate de milion de euro (2,5 milioane de lei).
În această afacere sunt implicați majoritatea liderilor politici ai PSD din județul Prahova, inclusiv unul dintre cei mai apropiați prieteni ai primului ministru, deputatul Sebastian Ghiță, care deține și postul RTV.
DNA consideră că societatea cumnatului premierului ar fi obținut prin fraudă contractul pentru lucrările din Comarnic, că banii europeni ar fi fost folosiți în alte scopuri și că lucrările la canalizarea din micul oraș prahovean ar fi fost făcute de mântuială. Prejudiciul total calculat de procurori este de șapte milioane de euro.
Victor Ponta a declarat că este „afectat” și că îl „doare” ceea ce se întâmplă cu familia lui, dar că nu va comenta „nimic legat de dosarul și de responsabilitatea” cumnatului său, care este reținut pentru 30 de zile de către procurorii DNA, în vreme ce sora și mama șefului guvernului au fost citate ca martori în ancheta de corupție deschisă de procurori.
În urmă cu o lună DNA a făcut perechiziții la o altă firmă deținută de mama premierului (Exfin SRL) și controlată de sora și cumantul acestuia, care în urmă cu câțiva ani folosea un număr de telefon comun cu o companie a soțului Elenei Udrea (Medcomplex SRL). România curată a verificat istoricul societății care se află pe numele mamei primului ministru și a ajuns la concluzia că această soccietate (Exfin SRL) a ținut contabilitatea pentru foarte multe firme abonate la contracte cu statul, fonduri europene și concesiuni de zăcăminte. Chiar Victor Ponta a lucrat la începutul anilor 2000 cu societatea deținută de mama lui, dar deocamdată nu există nici un fel de acuzații sau învinuiri împotriva acestei firme.