Interviul plin pt „Faclia”

Asa am eu un noroc „orb si chior” sa raspund intrebarilor puse in cadrul vreunui interviu, dupa care apoi se intimpla cum spune cineva – cind se ajunge la mine – se termina si timpul, si banii, si democratia…

Multumesc publicatiei „Faclia” ca a gazduit jumatate din interviul acordat. A doua jumatate nu poate apare din anumite motive. Il publicam integral aici. In perioada comunista nu era de conceput publicarea unui asemenea material in
„Faclia”. Ii multumesc si dlui Virgi Mandacanu pt interesul manifestat…

Dialoguri cu pedagogii

A fi român este o mândrie!

Virgil Mândâcanu într-un dialog cu dna Vitalia Pavlicenco, liderul Partidului Național Liberal din Moldova

V.M. Dna Pavlicenco, cele 58 de mandate ale liberal-democraţilor (plus mandatul lui Mihai Godea) şi cele 42 ale comuniştilor din actualul Parlament (cele trei, ale grupului Dodon, detaşat de partid, sunt pur convenţionale), vorbesc despre o gravă divizare a electoratului basarabean între patrioţi cu conştiinţă românească şi patrioţi de melanj, cu conştiinţă moldo-rusească. Cum credeţi, de ce conştiinţa naţională a cunoscut acest grav recul după 1989?

V.P. Vă mulțumesc pentru interesul de a afla atitudinea mea față de mai multe lucruri. Am și eu pregătire pedagogică, sunt doctor în filologia română, profesoară de limba și literatura franceză, provenind din bunici și părinți învățători. Am avut mai multe ocazii să explic de ce s-a întîmplat reculul despre care spuneți. Problema e că Rusia, prin instituțiile pe care le controlează în Republica Moldova, în primul rînd prin SIS, încearcă, prin diferite scenarii și scheme, să împiedice venirea la putere a exponenților majorității românești. În consecință, vin la putere persoane care doar folosesc imaginea de promotori ai valorilor naționale. Ei cumpără voturile și totul evoluează prost și trist, avînd ”pragmatici”, dar, de fapt, guvernanți antiromâni la Putere. Sigur, asta nu se referă la comuniști, care sunt antiromâni pe față, doar că ei au un electorat neinformat, chiar involuat, în acești ani de dominație agrariană și comunisto-capitalistă. Din 20 de ani de Independență timp de 14 ani la guvernare s-au aflat forțe antinaționale, antiromânești, antieuropene, prorusești , care deja i-au dus pe gospodari din rîndul majoritarilor, cu o conștiință națională clară, nu în Siberia, ci i-au alungat în Occident și în Rusia la munci grele, negre, care nu le vor ajuta la pensie. Această iresponsabilitate a guvernanților se explică prin faptul că ei nu cred în acest stat, toți știu că Unirea cu România va avea loc și îl fură pe diferite căi. Sunt ocupați preponderent cu ”perfectarea” certificatelor de proprietate, care ”e sfântă în comunitatea europeană”, știind că, după ce va fi Unirea, vor rămîne bogați și protejați de lege. Adică împart zone de influență și se zbat pentru averi, nu pentru interesul național. Toți cei care îi împiedică în această activitate sunt crunt pedepsiți, pe diferite căi.

V.M. Nu se întrevede în această situaţie şi o serioasă scăpare a intelectualităţii pedagogice, care nu a mai ţinut atât de sus flamura conştiinţei naţionale, nu a ştiut să elaboreze o înţeleaptă platformă metodico-pedagogică de educaţie patriotică a tineretului studios, începând cu ciclul primar, universitar şi terminând cu doctoratul şi postdoctoratul?

V.P: În condițiile arătate mai sus nu ne putem închipui cum ar fi putut intelectualitatea pedagogică face ceea ce spuneți. Societatea civilă este pasivă, fiind, cu mici excepții, în buzunarul Puterii. Partidele extraparlamentare, care fac parte din societatea civilă, se dezvoltă greu, pentru că simpatizanții lor sunt tratați ca ”dușmani ai poporului” și sunt persecutați pe toate căile dacă nu muncesc pentru partidele d ela Putere. Cei cu soldă la stat se tem să nu o piardă. Cine să elaboreze platforma de care spuneți? Din cei 20 de ani iată că 14 ani forțe antinaționale s-au aflat la putere și s-au ocupat de distrugerea conștiinței naționale, au împiedicat libertatea de asumare a identității naționale a populației și personale, au distrus sfera academică și universitară, au împiedicat cooperarea moldo/româno-română, pe linia studenților, doctoranzilor etc., i-au persecutat pe români, au încercat să îi excludă pe cei cu cetățenia română din politică, i-au scos din serviciul de stat pe cei cu cetățenie rommînă. Au comis o groază de fărădelegi, ca și în perioada sovietică, au declarat statul R.Moldova multietnic, în timp ce avem 80 la sută de moldoveni=români. La Ministerul Justiției există o grămadă de asociații obștești pedagogice, ale profesorilor, inclusiv cu acest calificativ ”românesc”, însă nu auzim de ele, nu coopereaza cu forțele politice unioniste. Ce să mai spunem dacă înalți funcționari din Ministerul Învățămîntului fac AZI documente cum să elimine Istoria Românilor din școală, la fel cum făceau comuniștii pe timpul Puterii comuniste? Mereu este împiedicată prin lege libertatea cetățeanului de a se autoidentifica drept ”român”, prin actele de stare civilă. Am luptat și ca deputat, lupt și ca președinte al PNL pentru rezolvarea acestor probleme, dar nu reușim, deși comuniștii nu mai sunt la Putere. Lumea nu este informată. La SIS-ul nostru se păstrează pentru fiecare trăitor al acestui pământ românesc un certificat de naționalitate, pentru că a avut loc, în anul 1943, o autoidentificare a tuturor prin Ordinul lui Ion Antonescu. De ce aceste documente sunt ținute ascunse? Nu mai spun de politica de cadre atât din perioada comunistă, cît și de acum, cînd cadrele responsabile din sistem nu sunt oameni invingători în concursuri, ci cei care se lingușesc mai bine pe lîngă liderii politici. Controlul instituțiilor media de stat, alte instituții coontrolate de stat în 14 ani au stins entuziasmul profesorilor, iar însărăcirea lor cu bună știință i-au alungat de acasă.

V.M. Ar fi oarecum ciudat dacă Republica Moldova, pe ruinele comunismului de sorginte rusească şi sovietică, în aceşti 20 de ani, ar fi dus lipsă de apologeţi ai vechiului sistem ideologic, dar şi de o formaţiune politică ce ar profita de înverşunarea celor ce se consideră moldoveni get-beget şi nu au nimic în comun cu românii de peste Prut. PCRM a speculat şi speculează excelent reminiscenţele sovietico-comuniste. În acelaşi timp, moldovenii, chiar şi cei ce nu vor să audă de români, luptă pentru cetăţenia României fără istov, zi şi noapte,. Oare cetăţenia i-ar putea readuce din rătăcirile lor pe plan ideologic-conceptual? De mentalitatea lor de homo sovieticus? Ar putea oare cetăţenia să reducă vreodată electoratul manipulat, care votează PCRM? Ca să avem cât mai mulți patrioţi români, care să nu-și urască fraţii de sânge de peste Prut?

V.P. Foarte brusc și imediat nu-i va rupe. Dar procesul își va face, oricum, efectul, pentru că libertatea de circulație schimbă mentalitatea omului – lucru confirmat de numărul tot mai mare de români ce își fac datoria de votanți ai Statului Român, căruia i-au depus jurământ de credință. În 20 de ani comportamentul cetățenilor români domiciliați în R.Moldova a evoluat în bine. Răspunderea Statului Român e mare când oferă cetăețenia. De aceea și românii de dincoace de Prut trebuie să învețe a se comporta ca cetățeni și ai UE. Apologeţi direcți sau ascunși ai vechiului sistem ideologic există, s-au regăsit în PCRM și în alte partide de stânga, dar trebuie atrași pentru Europa și democrație. La PNL, de exemplu, se formează o Aripă a românilor rusolingvi, care doresc Unirea cu România, iar, conform Barometrului de Opinie Publică de dinaintea alegerilor parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010, din potențialii votanți ai PNL două treimi erau rusolingvi. Acum, conform sondajului IMAS, deja trei din patru cu intenție de vot pentru PNL sunt rusolingvi. Nu vi se pare că rusolingvii percep mai ușor unde poate fi Libertatea și Prosperitatea decît unii moldoveni români închistați, care se autoizolează în spațiu și timp? Pentru că PCRM ne-a distrus zece ani la rând după 1999, când a răsturnat cu Lucinschi și PPCD Alianța pentru Democrație și Reforme, iar PCRM a fost sprijinit inclusiv de învățători, ceea ce e chiar de necrezut. Comuniștii-capitaliști au continuat deznaționalizarea moldovenilor de origine română și acum, după proclamarea Independenței, de aceea nu s-a reușit continuarea luptei pentru Renașterea națională și scoaterea românofobiei induse de Stînga prorusă din măduva oaselor populației. Totodată, sunt controversați și oamenii noștri – pe de o parte își iau cetățenia română, iar, pe de altă parte, rămân antiromâni. Între altele, segmentul electoratului peceremist include pe mulți cu cetățenie română, cu averi și proprietăți în România, nu numai cu pașaport românesc, în condițiile când aici încă nu e nu permisă vânzarea terenurilor către investitorii străini.

Cuvântul ”patriot” este profanat și distorsionat la noi – se vrea a se considera ”patriot” un statalist moldovenist antiromân înverșunat, iar proromânii, care vor, prin Unirea cu România, să le dea o șansă de viitor copiilor, sunt declarați ”nepatrioți”. Din păcate, asta continuă sub regim liberal-democrat. Cred ca au cadrele pedagogice și universitare marea obligație să dezrădăcineze moldovenismul antiromân și să îi formeze pe copii în spiritul românismului, cu identitate și conștiință națională românească.

V.M. Oare Ministerul Educaţiei, condus timp de 8 ani de cinci miniştri comunişti (Vancea, Sima, Beniuc, Ţvircun, Şavga), îşi poate asuma parțial reîndocrinarea cu ideile comunisto-bolşevice antiromâneşti? Vi se par suficiente, şi mai ales eficiente măsurile întreprinse, începînd cu 2009 de către Ministerul Educaţiei, condus de liberal-democratul Mihail Şleahtiţchi? A contribuit echipa acuală la educarea patriotică a tinerilor?

V.P. Nu pot spune că am stat cu ochii pe Ministerul Educației. Noi avem ca membri ai PNL și foști angajați ai Ministerului, și învățători. Cît am fost deputat, am luptat contra conducerii comuniste a Ministerului, dar după ce au venit democrații, s-a făcut parcă neîndemână să identifici cauzele lipsei schimbărilor radicale, iar unele practici preluate de la regimul comunist în general invalidează Ministerul ca instituție. De așa ceva s-a ciocnit editorul Anatolie Vidrașcu, de la ”Litera”, care a înaintat la concurs și manualul de Literatură universală scris de soțul meu, Sergiu Pavlicenco, și care, respins de fostul comunist Viktor Stepaniuc, drept ”manual prea românesc”, se pomenește neacceptat și de Ministerul de după 2009. Personal, nu mai înțeleg nimic. Cred că Ministerul, ca și alte instituții, nu au competența, puterea și voința de a se reforma. Dar aici apare o problemă. Eu am motive să critic Ministerul Educației, însă revista în care apare acest interviu este a Ministerului. Cum credeți – cei cu ”ochii în patru” vor agrea curajul conducerii revistei de a admite așa ceva în paginile publicației? Nu știu. Însă fără puterea de a critica pentru a corecta, nu vom ajunge nicăieri. Cum s-a făcut că un ministru-adjunct din Minister pregătește un concept de înlocuire a Istoriei Românilor cu altceva? Care e deosebirea de comuniștii ce promovau Istoria integrată? E de spus și despre editarea manualelor, despre grupurile care fac manuale, despre ”solidaritatea” acestor grupuri cu decidenții și licitațiile formale de la Minister. Să continui ori să tac? Avem nevoie nu de funcționari obedienți, orgolioși și autosuficienți, ci de funcționari pregătiți, curajoși, de sacrificiu, cu inițiativă. Mai mult – după acest interviu cei de la Minister se vor răzbuna și mai mult pe familia mea pe unde le vom cădea, așa cum au făcut comuniștii… Deși soțul meu și-a dăruit viața pentru învățământ și formarea corectă a tinerilor.

V.M. Ce educaţie a populaţiei dintre Nistru şi Prut trebuie să întreprindă partidele politice, ca R.Moldova să aibă în frunte conducători ce ar constitui mândria națiunii române?

V.P. Partidele politice poartă răspundere directă dacă sunt la guvernare. PNL a luptat contra PCRM în plin regim comunist, când Opoziția democratică era considerate ”dușman al poporului” și nici urmă de permisiune să intrăm în școli. Iar învățătorii, directorii, se fereau de noi ca de leproși. Nu știu cum se comportă acum, dacă ne-ar permite să mergem la întîlniri cu elevii și pedagogii, pentru că toti se tem să nu-și piardă posturile de conducere sau chiar sarcina didactică. De la televiziuni, prin Internet, prin presa, prin oameni direct, facem ce putem și avem curajul să spunem ce credem despre noi, despre identitatea și conștiința românească, despre Unirea celor două state românești. Copiilor trebuie să le fie scoasă românofobia părinților din minte și suflet.

V.M. Partidul Naţional Liberal, condus de Dvs., şi Partidul Liberal, condus de Mihai Ghimpu, sunt două partide care educă deschis în spiritul românismului. Nu vă decepţionează, însă, starea de „adormire”, pentru mulţi ani înainte, a celor 300-400 de mii de moldoveni ce îi simpatizează pe comunişti – cea mai serioasă piedică pentru reunificarea istorică a fraţilor de sânge – care (în sondaje) mai curând îl simpatizează pe Putin, decât pe liderii noştri naţionali? Câţi ani ar mai trebui ca situaţia privind conştiinţa naţională a românilor-moldoveni să revină la normalitate? Vă raportaţi la perspectiva unei lupte îndelungate? Ce face PNL deşteptarea sisifică a conştiinţei naţionale a moldovenilor din stânga Prutului?

V.P. Nu aș spune că Partidul Liberal condus de Mihai Ghimpu educă deschis spiritul românismului. Tocmai de aceea încă avem starea de „adormire” a celor 400 de mii de moldoveni proStînga. Însă o serioasă piedică pentru reunificarea istorică a fraţilor de sânge este rînza românilor de dincoace de Prut. Dincolo de faptul că și Ion Hadârcă, și Mihai Ghimpu au contribuit, împreună cu Petru Lucinschi, la votarea variantei zero pentru toți neromânii în obținerea cetățeniei moldovenești, adică fără cunoașterea limbii și a Istoriei Românilor, Mihai Ghimpu a declarat tranșant că nu va fi niciodată Unirea și că nici nu trebuie să mai vorbim despre aceasta. Si-apoi, aș vorbi de lideri politici, nu și de lideri naționali.

Situația descrisă aici este consecința ingerinței masive și permanente a forțelor rusești, prin diferite metode, în treburile noastre interne. Plus dominarea spațiului mediatic de către Rusia. La întrebarea ”câţi ani ar mai trebui ca situaţia privind conştiinţa naţională a românilor-moldoveni să revină la normalitate?” aș spune că o mai fi ceva ani, dar procesul redobândirii cetățeniei române își face, oricum, efectul, în sensul depășirii consecințelor rusificării populației românești de pe malul stîng al Prutului.

PNL se sacrifică, promovează curajos obiectivul reîntregirii neamului românesc, a introdus acest obiectiv inclusiv în Programul politic al formațiunii, în mare parte nu a fost votat de oamenii fricoși, dar perseverează. În rest – partidele extraparlamentare nu prea au bani – nici furați, nici nefurați, să investească în educație, ele se descurcă mai greu, dar avem încrederea că populația, mai bine informată, cu identitate românească și care a depus jurământ Statului Român, va vota pentru un partid unionist, pentru că avem și o echipă de oameni onești și curajoși.

V.M..Dacă lumea e cuprinsă de o nesăbuită durere morală şi spirituală, dacă şcoala nu e Templu, dacă educaţia întregului popor basarabean nu se face în spiritul românismului, dacă și azi guvernanții au alte interese decât ale națiunii române, cum putem reanima gândirea naţională românească a basarabeanului? Când va creşte o generaţie conştientă de necesitatea întoarcerii la valorile româneşti?

V.P. Aici nu aș fi atât de pesimistă. Foarte mulți tineri învață în România. Dar și tinerii care învață aici deja sunt alții. Ei știu cine sunt și încotro trebuie să mergem. Nu înzadar exact tinerii se mobilizează pentru acțiuni unioniste, au creat Acțiunea-2012, fac marșuri în zilele ce evocă evenimente istorice în procesul de reîntregire românească. Important e să asigurăm libertatea de acțiune cu responsabilitate și cu libertatea de gîndire. Dar pentru aceasta este important cine îi formează pe tineri. Iată, de exemplu, soțul meu activează în învățământul superior, la USM. Este doctor habilitat, profesor, hispanist-comparatist, a condus Catedra de literatură universală ani buni și a predat ăn licee, a lucrat, în paralel, în Academie. A pregătit o seamă de doctoranzi, dar nu numai din R.Moldova, dar și din România. A predat și predă valori universale și românești, iar Manualul deja amintit arată în ce măsură literatura românească este raportată și integrată culturii universale. Predînd în licee bune, a dat o educație atâtor tineri! Noi, la PNL, nu discutăm doar lucruri seci, strict politice. Noi lucrăm cu tinerii național-liberalii, discutăm despre toate componentele identității naționale. Dar, din păcate, românismul încă nu este politică de stat, nu este instrument și scop al ”pragmaticilor”, alias mancurților, care vorbesc de Europa, ca să nu vorbească de România, dar se gândesc, de fapt, la Rusia.

V.M. Da, avem partide, organizaţii obşteşti, sindicate, care, mai ales în campaniile electorale, au alte preocupări decât educaţia. Școala, pe care ne-o dorim naţională, e în pericol de degradare! Aici trebuie pus fundamentul formării cetăţeanului român – în spiritul românismului. Dar… avem ce avem. Iar tineretul deznaţionalizat e folosit de comunişti împotriva poporului băştinaş. Ce înseamnă, în viziunea PNL, o şcoală cu adevărat naţională?

V.P. Da, pentru confirmarea celor spuse aici de Dvs., vă reproduc starea din învîțământ conform ultimului sondaj. Este trist. Cred că situația școlii este oglinda societății. Lucrurile cunt interdependente, între ele există o legătură cauzală. Mulți oameni de calitate sunt plecați să câștige o bucată de pîine. Societatea este săracă, din cauza comuniștilor care, fiind coloana a cincea a cercurilor imperiale de la Kremlin, nu ne doresc bogați, evoluați, români și în Europa. Comuniștii, în anii precedenți, în loc să ia totul ce e bun din recomandările europene, să urmeze documentele semnate, să se inspire sau să ceară ajutorul României, ne-au îndepărtat de toate acestea și acum, în doi-trei ani, nu poți repara toul, mai ales că nu există unitate de vederi nici în alianță, nici măcar în privința Istoriei Românilor. Să vedem ce au făcut balticii, georgienii, unde schimbări au fost și au dat rod.

V.M. Comuniştii continuă să-i urască pe români, adică pe basarabeni, folosindu-se de susţinerea populaţiei mancurtizate, rusificate. Procesul ia amploare. Cum poate fi stopat? Suntem capabili, cei rămaşi acasă, să facem acest lucru?

V.P. Atâta timp cât la putere vom pune persoane șantajabile, nimic nu se va schimba. Îmi pare rău să spun, dar toți liderii sunt șantajabili. Nu întâmplător nu este măcar o femeie curajoasă printre ei, care i-ar mai da la brazdă. Și-apoi contează foarte mult să nu rămînă la o parte intelectualii de la sate. Ei sunt păstorii locuitorilor deznădăjduiți. Știați de spusa că cel mai mare rău se face prin nepăsarea celor care ar trebui să nu stea de o parte. Dar, mai ales, dacă nu ai de lucru, nu ai ce pierde și ești om liber. Nimic imposibil nu este.

V.M. Anul 2011 a fost anul lui Dan Puric, care zicea: „A fi român este o frumuseţe a lumii”. Şi omul politic V Pavlicenco nu o dată a chemat şi cheamă poporul basarabean să conştientizeze că suntem români. Ce înseamnă a fi român, acum, aici, în Basarabia? Căci pentru unii înseamnă doar pensia românească! Şi plecarea din ţară!

V.P. A fi român aici, acasă, este, însă, un act de eroism. Românii au fost supuși genocidului rpin cei 200 de ani de ocupație ruso-sovietică. Însă Declarația de Independență, adoptată la 27 August 1991, ne dă dreptul să ne decidem prezentul și viitorul. Practic, în 1991, noi ne-am rupt de URSS, dar nu am parcurs încă întregul drume spre reunificarea cu Patria-mamă, urmînd să recunoaștem efectiv caducitatea Pactului criminal Hitler-Stalin și să revenim la sînul națiunii române. Oamenii merg după pensie și după un loc de muncă fiind nevoiți să o facă, dar, ca atare, nici asta nu e rău. Peste un timp ei vor fi cu toții mândri că sunt români. Familia mea are cetățenia română din 1992 și suntem mîndri că suntem români. Când oamenii vor vota nu pentru cei ce le dă orez și săpun, ci conștiința de neam și viitorul european în cadrul Statutului reunificat Român, atunci vom ajunge într-un spațiu de legalitate, de democrație și prosperitate. Azi, conform sondajelor, românii sunt cei mai nefericiți, iar noi ne plasăm pe locul 10, păi asta se întîmplă pentru că nu suntem încă un tot întreg.

V.M. Nu voi spune nimic nou, dacă voi afirma că trebuie să educăm tineretul în spiritul dragostei de Ţară, de etnia din care face parte. În cartea „Noaptea Timpului” mulţi autori (Iurie Colesnic, Ion Buga, Radion Cucereanu…) vorbesc despre suferinţele românilor basarabeni. Dar aceste mărturii nu ajung în şcoală, în Curriculum, la inima şi sufletul tineretului. Ce aţi recomanda Ministerului Educaţiei în privinţa formării conştiinţei naţionale?

V.P. I-aș recomanda să abandoneze mentalitatea moldovenistă și să privească adevărul în față. Să nu se teamă de șefii ăia mari, ci să îi convingă de necesitatea adevărului în școli.

V.M. „Fiecare popor îşi merită conducătorii pe care îi are”, spunea un mare om politic… Şi iată că şi în aceşti 20 de ani de independenţă, ca şi în trecut, avem ce merităm. Dar dacă dorim să schimbăm situaţia oare nu de la educaţie trebuie să începem? Ce fel de educaţie a poporului trebuie să promoveze partidele politice ca să ajungem să merităm ceva mai bun?

V.P. Ion Antonescu spunea că viața nu merită să o trăiești decât în demnitate. Repet – să avem curajul să îi spunem adevărul și să nu ne temem că nu ne va înțelege. Azi partidele consideră că dacă vorbești de România, nu te va vota nimeni, rușii nu ne vor da gaze sau le vor vinde foarte scump și ai plecat de la guvernare. Ca să nu fie asta, trebuie pregătită populația, care trebuie să fie liberă. Guvernanții trebuie să le dea libertate oamenilor.

V.M. Eu n-am fost niciodată membru de partid. Dar ştiu că partidele nu fac educaţie, ci propagandă pe care eu (şi nu numai eu) o urăsc. Aş vrea să ştiu, partidul pe care-l conduceţi face o excepţie în această privinţă? Ce fel de educaţie a tineretului realizează PNL, acum, când ne paşte un mare pericol?

V.P. Noi suntem cel mai transparent partid. Oricine poate să se informeze cum acționîm. Noi într-devăr depunem efort să educîm români, avînd conștiință românească, pentru că e singura noastră salvare ca neam. Cum e scris pe mormântul lui Ion Antonescu: ”Ne vom salva doar revenind la românism și realizând reîntregirea neamului românesc”.

V.M. Vă mulţumesc.

V.P. Vă mulțumesc și eu.

Loading Facebook Comments ...

8 Comments

Add a Comment
  1. Am cautat pe Internet sa gasesc aceasta faimoasa publicatie „Faclia”,
    si nu am gasit-o. Vreun secret de stat ca si viitoarea Românie Mare ?

  2. Pt Catinca

    Nu cunosc, nu am nimic in comun cu aceasta publicatie care, din cite stiu, exista de foarte multi ani si este una pentru profesorii din R.Moldova. Raspund tututror cine ma abordeaza. Aluzia si comparatia cu Romania Mare este deplasata. Romania Mare va avea loc, adica Romania se va reface, inclusiv spre binele celor care inca nu inteleg asta.

  3. M-ati inteles gresit:
    Am avut in vedere guvernul RM care tine „in secret” notiunea
    de România Mare si nu vrea sa abordeze public si deschis acest subiect.
    Sigur ca Re-Unirea va avea loc:
    pâna la finele acestui an, prin Decembrie.
    Oracolele ne spun deja despre acest lucru.
    Pentru acei care pot intelege cele vazute si nevazute.

  4. Pt Catinca

    De acord. M-am expus repetat ce cred despre aceasta conducere cu persoane pretins „pragmatice”, dar, de fapt, mancurte, care isi mafiotizeaza structurile, care are lideri santajabili de catre Moscova, si antiromani, antiunionisti.

  5. interviul bravo!

  6. Brinza de la est si vest de Prut

    Pt Catinca

    Romania Mare o lasam pentru mileniul viitor, bai, caci prea identici sunt prostii de la est si de la vest de Prut si trebuie sa ajunga sa piara toti.

    Mai intai vom face Uniunea panslavista, caci noi, baqsarabenii, vorbim aceiasi limba cu Ucraina, Rusia, Polonia, Cehia, Croatia etc., dar si cu Hanatul Tataresc… Ian zi „bleagi”, ian „Idi ty nah…”

    Ziarul Faclia se vede ca este mai presus decat internetul. Caci ce-i scris cu penita, nu e pentru prosti…

  7. Brinza de la est si vest de Prut

    Pt Catinca

    Cer scuze,
    tu nu esti BAI, ci FA!
    Adica nu esti prost, ci proasta, ca altfel nu ai fi pus intrebarile asa cum le-ai pus.
    Dar deoarece prostii de langa noi sunt la fel de romani ca si noi, si pe dansii ii asteapta aceiasi Romania Mare,
    Pe Catinca eu o premiez cu distinctia din PUTINa „Aftomatul cel Groaznik”.

  8. ANUL 2012:
    DOSARELE VIITOAREI ROMâNII RE-INTREGITE ( II / 1 )
    ——————————————————————————————————–
    Un capitol special: Anul 1940: Decapitarea noastra !
    Preluare din “IPOTEZA GHEORGHE MATEEVICI” / 1928 -2002 /
    /remarcabil descendent al familiei Preotului-poet Alexei Mateevici / 1888-1917/,
    originar din Basarabia, autorul poe­ziei “Limba noastră “,
    care s-a jertfit pentru întregirea Neamului românesc
    participând în armata română la luptele din Primul Război Mondial/.
    http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/ipoteza-mateevici_21420.html

    …”Pe data de 29 iunie 1940, fiind în gara Iaşi, ca refugiat, am văzut cu ochii mei câţiva ostaşi
    care au adus într-o pătură trupul unui ofiţer român, opărit cu apă clocotită şi smoală topită.
    Din cele spuse de ostaşi a reieşit că moartea lui s-a datorat unui grup de evrei din Ungheni,
    care, cu găleţi pline cu apă clocotită şi smoală topită, au aruncat peste ofiţeri şi soldaţi.
    Din relatările ostaşilor a reieşit că cei care au condus această acţiune au fost doi evrei,
    care deseori veneau în casa noastră, fiind prieteni cu fratele meu cel mai mare.
    Unul dintre ei era poreclit câinele roşu, iar celălalt un evreu şi jumătate,
    numele lor de familie fiind Katz şi Weissman.
    Aceşti tineri au acţionat sub egida partidului Mişmar (Straja)
    care avea ca lozincă Sionism, Socialism, Iubire de Oameni.

    Pe întreg teritoriul Basarabiei, Nordului Bucovinei şi ţinutului Herţa, în perioada 28 iunie – 2 iulie 1940,
    bande înarmate de evrei au trecut la asasinarea civililor şi militarilor fără excepţie,
    ştiind că armata română avea dispoziţie să nu riposteze.
    În total au fost asasinaţi, dezarmaţi, dezonoraţi peste 32.000 de ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi români,
    care apoi au fost predaţi autorităţilor ruse care i-au lichidat.
    La un bilanţ făcut pe data de 6 iulie 1940 de către autorităţile române a reieşit
    că au fost asasinaţi 4324 de civili, ca: preoţi, învăţători, jandarmi, comisari, agenţi fiscali,
    muncitori şi ţărani – asasinaţi de elementul evreesc din teritoriile ocupate de sovietici.
    Totodată, bande de evrei înarmaţi au jefuit în sate, târguri şi oraşe pe toţi cei
    pe care îi ştiau că deţin obiecte de valoare.

    …În anul 1941, familia mea a salvat de la moarte sigură peste 2000 de evrei polonezi,
    care urmau să plece în lagărele naziste.Tot în acelaşi an, în timpul rebeliunii legionare,
    la Bucureşti, am ţinut ascunse timp de 2 zile şi 2 nopţi familiile Oziac, Katz, Polak,
    Tannenbaum şi Goldenberg. După plecarea lor de la noi, un agent de la Siguranţa Română
    i-a spus tatălui meu că, dacă vecinul Popescu afla, noi toţi am fi fost morţi.”
    ————————————————————————————————————————————–
    N.B.
    si o alta marturisire scrisa de Aurel MARINCIUC /Universitatea Tehnică din Chisinau/
    in saptamânalul “Literatura si Arta” din 5 ianuarie 2012
    http://www.literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=203&id=3299&zidc=1

    “Pe urmele unei tragedii”
    Vineri, 17 martie 1944, din Soroca plecau ultimii liceeni.
    Cei din clasa a III-a şi mai mari erau plecaţi
    cu profesorii încă de miercuri pe jos până la Floreşti şi mai departe – cu trenul se refugiau spre Făgăraş.
    În primăvara lui 1948 eram elev în clasa a VIII-a la Climăuţi (Donduşeni).
    Într-o zi de mai, dl director Ion Cernei ne roagă pe mine şi pe un elev din clasa a IX-a –
    Grişa Murzanovschi (din satul Rughi) – să plecăm la Movilău
    şi să cumpărăm manuale de limbă franceză şi trigonometrie pentru toată şcoala.
    Grişa era un băiat inteligent, foarte educat şi cumsecade.
    Am avut multe de vorbit în călătoria aceea pe jos, încolo 30 de kilometri şi îndărăt alţi 30.

    Din vorbă în vorbă, aflu că el fusese elev în clasa a II-a la Liceul „A. D. Xenopol” din Soroca
    şi că în vinerea ceea (17 martie 1944) el se afla în grupul din faţă, care a mers înainte.
    Ajung deci ei în vâlcica de lângă Şeptelici şi se aşază pe iarbă lângă podeţ să se odihnească.
    Şi iată că de undeva apare un soldat român, care se rătăcise de patrula lui.
    Băieţii i-au explicat că trebuie să se întoarcă niţel spre Soroca,
    apoi să cotească pe drumul spre Drochia până îşi va ajunge unitatea.
    Soldatul s-a liniştit şi a încercat să se odihnească şi el, punând arma alături.
    Au mai sosit câţiva elevi şi drumeţi, se discuta verzi şi uscate.
    Printre cei veniţi era şi un tip din Tătărăuca (sau din cătunele de alături).
    Grişa mi-a zis că dintr-odată la clasat ca tip antipatic.

    Şi iată că acest individ apucă arma şi-l împuşcă pe bietul soldat.
    Simplu de tot, de parcă asta-i era meseria.
    Colegul meu (ca şi ceilalţi copii de 12-13 ani) a avut un şoc nervos nemaipomenit.
    Pe mine această istorie m-a zguduit.
    —————————————————————————–
    P.S.
    si un comentariu preluat:
    gabi – spune:
    februarie 1, 2012 la 1:45 pm
    http://romanmihaes.wordpress.com/2012/01/31/referendumul-se-amina-iar-iasiul-se-infrateste-cu-chisinaul/#comment-7187

    „Am citit ce a scris Agatirsul ! da ai dreptate in privinta evreilor,
    bunicii din partea tatalui meu erau din Cernauti, cind au auzit ca o sa fie ocupati de rusi
    au reusit sa se refugieze in România, bunica avea de mina pe cele 2 matusi ale mele
    si tata pe linga ele cind un grup de evrei a inceput sa traga spre grupul de români
    ce se indreptau sa treaca hotarul, printre ei si femei -asta nu putea sa uite bunica nici cum –
    ingroziti fugeau care incotro, l-au piedut pe tata (l-au gasit apoi).
    In tren deja ajunsi, au observat o gaura in paltonul bunicii,
    glontul si-a ratat tinta pentru foarte putin.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *