Inca la 15 mai 2006, deputatii Valeriu Cosarciuc si Vitalia Pavlicenco au depus in Parlamentul R.Moldova Proiectul de hotarire privind denuntarea Conventiei din 21 iulie 1992 cu privire la principiile reglementarii pasnice a conflictului armat din zona nistreana. Initiativa legislativa era depusa si in contextul agresiunii armate a Rusiei contra Georgiei.
Rezilierea acestui document devine un imperativ tot mai incontestabil, la fel ca si iesirea Republicii Moldova din CSI. In Legislativ, in acea perioada, fusese depusa si a doua initiativa de parasire de catre R.Moldova a CSI, unul dintre semnatari fiind Vitalia Pavlicenco, presedintele PNL, dupa ce prima initiativa de parasire a CSI, depusa impreuna cu deputatul AMN Valeriu Cosarciuc, a fost examinata de corpul legislativ, dar retrasa de autori sub presiunea Fractiunii conduse de Serafim Urechean, care nu dorea sa voteze, desi in Platforma electorala a Blocului “Moldova Democrata” si acest punct a figurat.
Eu, Vitalia Pavlicenco, am fost eliminata din AMN urmare a acestei initiative, de iesire din CSI, a initiativei de reziliere a Acordului de incetare a focului din 1992 si a Memorandumului din 1997, conform caruia regimul separatist a obtinut statutul de parte egala in negocieri si dreptul la activitate economica externa independentaa, ce erodeaza economia statului R.Moldova. Cu toate ca fusese decizia si Planul Fractiunii AMN si al Consiliului politic al AMN de promovare a acestor proiecte de documente… Este clar – comanda de eliminare din partid a venit din afara…
In contextul uciderii tinarului de 18 ani de catre o parte din fortele de ocupatie rusa, zice forte de pace/pacificare, amintim ca rezilierea acestui Acord, din 1992, ar insemna plecarea fortelor de pace si dizolvarea Comisiei Unificate de Control, ce apara si mentin regimul separatist, sprijinit total de Rusia, si impidica accesul taranilor nostri la paminturile lor.
Au conducatorii statului nostru virilitate in fata Moscovei? Nu, nu au, ei sint sterili in fata putinistilor si medvezilor, spre deosebire de protestatarii cetateni rusi, care s-au trezit. Aceasta pentru ca pretinsii nostri lideri politici sint incurcati cu regimul de la Kremlin, fiind santajabili prin trecutul si prezentul lor, neelucidate pentru populatie si care ii fac ostaticii statului ce ne tine sub ocupatie – Federatia Rusa.
Raspunzindu-le si celor care ma tot intreaba ce am facut in Parlamentul 2005-2009: „Si pe asta am facut-o!” Dar nu aveam atunci blog si presa nici pe aproape libera nu era, totul fiind controlat de comunisti, ca sa afle cetatenii despre activitatea Opozitiei curajoase.
Cititi „Expunerea de motive” si textul Acordului care, daca ar fi demnitate nationala, vointa politica si daca liderii nu ar fi santajabili, nu s-ar mai intimpla asemenea cazuri tragice, ca cel de pe podul de la Vadul lui Voda…
In continuare, postez “NOTA INFORMATIVA” la acest proiect de lege depus inregistrat in Parlament cu numarul 1813, privind rezilierea “Conventiei cu privire la principiile reglementarii pasnice a conflictului armat din zona nistreana a Republicii Moldova” si textul Acordului.
Fiti atenti la p.8 din Acord, pentru ca si comunistii, si altii au speculat precum ca rezilierea acestui acord ar insemna reluarea razboiului. Este o minciuna. Pct. 8 spune :
«Articolul 8
Prezenta Convenţie intră în vigoare din momentul semnării.
Acţiunea prezentei Convenţii este suspendată prin acordul comun al părţilor sau în cazul în care una din părţile contractante o denunţă, fapt care implică încetarea activităţii Comisiei de control şi a contingentelor militare afectate acesteia.”
EXPUNERE DE MOTIVE
“Declaratia Parlamentului Republicii Moldova cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrarii europene, adoptata la 24 martie 2005, consfinteste si principiul solutionarii pe cale pasnica, democratica si definitiva a problemei transnistrene.
Prin Apelul Parlamentului cu privire la principiile si conditiile demilitarizarii zonei transnistrene, adoptat la 10 iunie 2005, Republica Moldova si-a reiterat atasamentul fata de respectarea actelor internationale in domeniul securitatii, controlului asupra armamentului si dezarmarii.
Pornind de la intelegerea ca factorul militar al problemei transnistrene constituie o sfidare la adresa securitatii nationale si regionale, necesitind o solutionare imediata, Parlamentul a solicitat OSCE, UE, CE, SUA, Federatiei Ruse, Ucrainei si României asistenta pentru inlaturarea amenintarilor reprezentate de acest factor al conflictului, pe calea demilitarizarii zonei, prin eforturile conjugate ale comunitatii internationale.
Parlamentul a reafirmat ca, pe teritoriul Republicii Moldova, nu pot fi dislocate forte armate ale altor state. Apelul nominalizat mai sus prevedea ca Federatia Rusa sa incheie, pina la sfirsitul anului 2005, retragerea si lichidarea arsenalului militar rus, precum si retragerea fortelor sale militare de pe teritoriul statului nostru, pina la sfirsitul anului 2006. In acest context, Apelul stipuleaza ca “Federatia Rusa si Republica Moldova vor recunoaste ca unitatile militare, dislocate in temeiul Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, in zona de securitate a Republicii Moldova, si-au atins scopurile prevazute, urmind sa fie reduse treptat si retrase in totalitate de pe teritoriul tarii pina la 31 decembrie 2006. Concomitent, in termenul mentionat, in urma unui demers al Republicii Moldova catre OSCE, se va realiza transformarea treptata si deplina a operatiunii de pacificare, existente intr-un mecanism international de observatori militari si civili, care va actiona cu mandatul OSCE, Acordul moldo-rus din 21 iulie 1992 pierzindu-si actualitatea. Misiunea Internationala de Observatori Militari si Civili cu mandatul OSCE isi va desfasura activitatea in Republica Moldova pina la reglementarea politica deplina a conflictului transnistrean”.
Republica Moldova si-a asumat obligatia sa propuna, in cadrul Programului NATO „Parteneriat pentru Pace”, si sa realizeze, prin intermediul Misiunii Internationale de Observatori Militari si Civili in Moldova, dizolvarea formatiunilor militare din zona, casarea armamentului si a tehnicii militare, precum si reabilitarea sociala si recalificarea persoanelor ce fac parte din efectivul asa-numitelor formatiuni militare transnistrene.
Neindeplinirea – extrem de tergiversata – de catre Federatia Rusa a obligatiilor asumate in cadrul Summit-ului OSCE de la Istanbul (1999) privind retragerea completa, neintirziata si transparenta a armatei si a armamentului de pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv a contingentului si a armamentului ce cad sub incidenta Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992 cu privire la principiile reglementarii pasnice a conflictului armat din zona nistreana a Republicii Moldova, face ca Parlamentul national sa nu poata ratifica Tratatul adaptat cu privire la Fortele Armate Conventionale in Europa (FACE), ca element fundamental al securitatii europene, desi si-a exprimat aceasta disponibilitate.
Prin Acordul din 1992, semnat doar de Presedintele Republicii Moldova si de Presedintele Fedratiei Ruse, s-au creat premizele necesare sistarii conflictului armat din zona transnistreana si conditiile revenirii la dialog cu partile in conflict, implicit cu Federatia Rusa, pentru a-l solutiona prin mijloace pasnice, politice si diplomatice. Cu timpul, reprezentantii statului nostru s-au pomenit, insa, in conditii inegale in cadrul Comisiei Unificate de Control si al contingentelor militare afectate acesteia, deoarece reprezentantii Rusiei au sprijinit mereu, in acesti ani, demersurile transnistrene si viceversa. In felul acesta, CUC si fortele de pace ruse au servit doar ca pavaza pentru edficarea unui stat transnistrean artificial, drept cap de pod al Rusiei in Balcani si in Europa de Sud-Est, in general. Intelegerea acestui fapt a si determinat, in ultimii ani, neparticiparea, practic, a reprezentantilor Republicii Moldova la activitatea CUC. Iar dupa ce Curtea Europeana a Drepturilor Omului a declarat Rusia parte in conflict, lucru confirmat, pentru prima oara, prin chiar semnatura aplicata de Boris Eltin pe Acordul din 1992, devine univoca realitatea ca Rusia nu este interesata sa respecte Acordul. Conform deciziei judecatoresti, adoptate de CEDO, prin semnarea, impreuna cu Republica Moldova, la 21 iulie 1992, a Acordului privind principiile reglementarii pasnice a conflictului armat din zona nistreana a Republicii Moldova, Rusia se identifica mai curind ca parte a conflictului, decit ca mediator si garant.
Putem mentiona si nerespectarea permanenta a art.5 din Acord, ce prevede “inlaturarea oricaror obstacole din care circulatiei marfurilor, serviciilor si oamenilor”. CUC si contingentele afectate acesteia, din partea Rusiei si a Tiraspolului, nu au asigurat realizarea acestui articol, dedindu-se constant, in colaborare cu fortele paramilitare, unor actiuni ostile, protejind contrabanda.
In consecinta, prin acest proiect de lege, se propune rezilierea Acordului din 1992, mizindu-se pe demersurile conducerii Republicii Moldova pentru obtinerea simultana a inlocuirii fortelor militare tripartite de mentinere a pacii prin observatori internationali civili, amplasati in zona de securitate sub egida OSCE. Faptul s-ar putea urgenta prin sensibilizarea energica a UE si SUA in baza documentelor universal acceptate.
Rezilierea acestui acord bilateral se inscrie pe obiectivul de demilitarizare a zonei transnistrene de toate fortele – militare si de pace ruse, militare si paramilitare transnistrene, kazacesti. Activitatea pasiva, iar uneori chiar absenta, a delegatiei Republicii Moldova in CUC demonstreaza abordarea acesteia ca ineficienta si nefunctionala, ceea ce implica incetarea activitatii Comisiei Unificate de Control si a contingentelor militare afectate acesteia.”
Valeriu Cosarciuc
Vitalia Pavlicenco
„Convenţie cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat
din zona nistreană a Republicii Moldova
(21 iulie 1992)
Republica Moldova şi Federaţia Rusă,
năzuind spre încetarea totală şi cît mai grabnică a focului şi spre reglementarea conflictului armat din raioanele nistrene prin mijloace paşnice;
reafirmîndu-şi ataşamentul faţă de principiile Statutului ONU şi Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa;
salutînd înţelegerea de principiu realizată la 3 iulie 1992 între Preşedintele Republicii Moldova şi Preşedintele Federaţiei Ruse, au convenit următoarele:
Articolul l
1. Din momentul semnării Convenţiei, părţile în conflict îşi asumă angajamentul de a întreprinde toate măsurile necesare pentru încetarea totală a focului, precum şi a oricăror acţiuni armate, una împotriva celeilalte.
2. Odată cu încetarea focului, părţile în conflict procedează la retragerea unităţilor Forţelor lor armate şi a celorlalte formaţiuni, a tehnicii de luptă şi armamentului, urmînd să încheie acest proces în decurs de şapte zile. Scopul unei asemenea dezangajări este crearea unei zone de securitate între părţile, în conflict. Coordonatele concrete ale zonei vor fi stabilite printr-un protocol special al părţilor angajate în realizarea prezentei Convenţii.
Articolul 2
1. În scopul asigurării controlului asupra realizării măsurilor prevăzute în articolul l, precum şi al asigurării regimului de securitate în zona menţionată, se instituie o Comisie de control unificată, formată din reprezentanţi ai celor trei părţi angajate în reglementare. Comisia foloseşte în activitatea sa grupuri de observatori militari create în concordanţă cu toate înţelegerile anterioare, inclusiv cvadripartite. Comisia de control procedează la îndeplinirea sarcinilor ce-i incumbă conform prezentei Convenţii, în termen de şapte zile din momentul semnării Convenţiei.
2. Fiecare din părţile angajate în activitatea Comisiei îşi numeşte reprezentanţii în componenţa acesteia. Locul de reşedinţă al Comisiei de control este oraşul Bender.
3. În scopul realizării măsurilor sus-menţionate, Comisiei de control i se afectează contingente militare create pe bază de voluntariat şi reprezentînd părţile angajate în îndeplinirea prezentei convenţii. Amplasarea acestor contingente şi folosirea lor pentru asigurarea regimului de încetare a focului şi a Securităţii în zona de conflict se înfăptuiesc în conformitate cu deciziile Comisiei de control, pe baza de consens. Componenţa numerică, statutul, condiţiile de introducere în zona de conflict şi de retragere a contingentelor militare se stabilesc printr-un protocol separat.
4. în cazul nerespectării condiţiilor prezentei Convenţii, Comisia de control cercetează împrejurările în care s-au produs încălcările şi ia de urgenţă măsurile cuvenite pentru restabilirea păcii şi ordinii de drept, precum şi pentru neadmiterea unor asemenea încălcări pe viitor.
5. Activitatea Comisiei de control şi a Forţelor afectate acesteia este finanţată de toate părţile, pe bază de cote.
Articolul 3
Oraşul Bender, ca loc de reşedinţă a Comisiei de control — şi avîndu-se în vedere complexitatea deosebită a situaţiei – este declarat zonă cu regim sporit de securitate, care se asigură de către contingentele militare ale părţilor angajate în realizarea prezentei Convenţii.
Comisia de control asigură menţinerea ordinii de drept în or. Bender în interacţiune cu subunităţile de poliţie şi de miliţie, acestea avînd efective limitate.
Activitatea economico-administrativă este asigurată în Bender de către organele existente de autoadministrare din oraş, iar în caz de necesitate – împreună cu Comisia de control.
Articolul 4
Unităţile Armatei a 14-a a Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse, dislocate în Republica Moldova, vor respecta cu stricteţe neutralitatea. Cele două părţi în conflict îşi asumă obligaţia de a respecta neutralitatea şi de a se abţine de la orice acţiuni ilicite faţă de patrimoniul militar, faţă de militarii acestei armate şi membrii familiilor lor.
Problemele privind statutul armatei, procedura şi termenele retragerii ei pe etape vor fi soluţionate în cadrul tratativelor dintre Federaţia Rusă şi Republica Moldova.
Articolul 5
1. Părţile în conflict consideră inadmisibilă aplicarea oricăror sancţiuni sau blocade, în acest context, vor fi înlăturate imediat orice obstacole din calea circulaţiei mărfurilor, serviciilor şi oamenilor, vor fi luate măsurile cuvenite în vederea anulării stării de urgenţă pe teritoriul Republicii Moldova.
2. Părţile în conflict vor proceda imediat la negocieri în vederea reglementării problemelor legate de revenirea refugiaţilor la locurile de baştină, acordarea de ajutor populaţiei din raioanele care au avut de suferit şi refacerea obiectivelor economice şi a caselor de locuit. Federaţia Rusă va acorda sprijinul necesar în acest sens.
3. Părţile în conflict vor întreprinde toate măsurile pentru accesul neîngrădit al ajutoarelor umanitare internaţionale în zona de reglementare.
Articolul 6
Pentru difuzarea informaţiei obiective despre situaţia din zona de reglementare, părţile creează pe lingă Comisia de control un centru de presă comun.
Articolul 7
Părţile pornesc de la premisa că măsurile prevăzute în prezenta Convenţie constituie o importantă parte componentă a procesului de reglementare a conflictului prin mijloace paşnice, politice.
Articolul 8
Prezenta Convenţie intră în vigoare din momentul semnării.
Acţiunea prezentei Convenţii este suspendată prin acordul comun al părţilor sau în cazul în care una din părţile contractante o denunţă, fapt care implică încetarea activităţii Comisiei de control şi a contingentelor militare afectate acesteia.
Perfectat la Moscova în data de 21 iulie 1992.
Pentru Republica Moldova MIRCEA SNEGUR
Pentru Federaţia Rusă BORIS ELŢIN
