Sint deschisa si public adeseori pe blogul meu materiale ori articole semnate de lideri de opinie sau a caror publicare imi este solicitata de diverse persoane, pe care uneori nici nu le cunosc, dar judec si accept acest lucru pornind de la continutul textului.
Corespondenta de mai jos este publicata la sugestia lui Mircea Popescu, luptator roman din SUA pentru Unirea celor doua state romanesti, pe care l-am cunoscut, acum opt ani in SUA, in cadrul Consiliului Mondial Roman. Domnia sa publica si comentarii pe blogul meu.
Aici este vizat senatorul Viorel Badea, pe care l-am cunoscut pe la cimitirul soldatilor romani de la Tiganca, din raionul Cantemir, cind, prin efortul masiv si al unui alt mare luptator roman din diaspora americana, pentru unificarea celor doua state romanesti, Neculai Popa, s-a ridicat acel monument dureros si intirziat dedicat eroilor neamului, cazuti pentru aceasta palma de pamint romanesc. Ulterior, am auzit niste referinte mai putin placute – si, cel mai important, deloc adevarate despre mine, cica, din partea senatorului si, daca e asa, nu-l mai respect. Din aceasta cauza a fost retinerea sa public sau nu corespondenta Popescu-Badea. Am decis, insa, pentru binele romanilor si pentru principiul transparentei, sa o fac. Judecati si Dvs. daca a fost cazul…
Constat, cu regret, ca lupta prea mare pe care a dat-o PL pentru Eugen Tomac si Viorel Badea sa ne reprezinte in Parlamentul Romaniei nu s-a justificat. Si ei ne doresc binele DOAR prin regasirea, la Pastele cailor, a tuturor romanilor in UE… Vitalia Pavlicenco
Mircea Popescu: “Vitalia, daca tu crezi,
poti publica schimbul de mesaje dintre mine si Viorel Badea pe care ti l-am trimis anterior si care este public, senatorul fiind o persoana publica. Poti face orice comentariu la adresa mea, negativ sau pozitiv. In acest fel se poate sonda parerea basarabenilor. Multumesc, Mircea Popescu”
Mircea Popescu: “In urma publicarii punctului meu de vedere asupra pozitiilor lui Eugen Tomac si Viorel Badea referitor la unirea „spirituala” a Basarabiei cu Romania in cadrul UE, senatorul PDL, Viorel Badea, mi-a replicat extrem de iritat, pe un limbaj nu tocmai adecvat, venind din partea unui demnitar al statului roman. Schimbul de mesaje dintre noi, il aveti in cele de mai jos.”
Mircea Popescu: “Intr-un interviu al Stelei Popa la Radio Romania International pe tema Unirii Basarabiei cu Romania de la 27 Martie 1918, senatorul PDL (care, official, prin deturnarea Legii Electorale, este considerat senator de diaspora) isi exprima punctul de vedere NE-UNIONIST in concordanta deplina cu a internationalistului (inca) europarlamentar Adrian Severin de la care a preluat tema globalizatoare a „unirii spirituale in cadrul UE”.
Ma intreb daca aceasta este si politica PDL, mai ales ca si Secretarul de Stat al Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni, Eugen Tomac (prim-vicepresedinte al filialei de partid PDL-Diaspora, ca si Viorel Badea) sustine in acelasi interviu tot ideea SEPARATISTA, prin falsa teorie a unirii ca doua state in UE odata cu disparitia granitelor si vizelor: „In momentele in care vor disparea vizele, frontiera, cand RM va deveni STAT MEMBRU al UE, atunci cetatenii vor sti cel mai bine care este calea pe care trebuie sa o urmam”.
In totala opozitie cu demnitarul PDL, se afla Eugen Popescu, directorul RGN, care spune, transant: „… istoria da de pamant cu cei care nu respecta adevarul, iar aici este vorba de un adevar istoric. Romanii de pe cele doua maluri ale Prutului trebuie sa fie impreuna si numai in acest fel intra si raman in Europa pentru multa vreme. (…) Basarabia este mereu gata sa revina acasa, dupa ce a fost luata si furata. (…) Orice abatere de la drumul istoric nu ne va duce decat din nou in balarii.”
Eugen Popescu, care spune „Basarabia”, nu „Republica Moldova”, cum se exprima „reprezentantul romanilor de pretutindeni”, prezinta varianta corecta a intrarii Basarabiei in UE doar ca parte a Romaniei. Intre acestia doi. Oare cine merita sa conduca acest departament al romanilor de pretutindeni devenit puternic politizat si ANTI-PATRIOTIC prin politica de partid: Eugen Tomac sau Eugen Popescu?
Dar iata ce spune celalalt PDL-ist, senatorul Viorel Badea: „Nu ma gandesc neaparat la unirea teritoriala, ci la reunirea neamului nostru oriunde ar fi. (…) Acum tot ceea ce facem este prin calea europeana. La fel se poate face si o UNIRE SPIRITUALA. Tot prin calea europeana.”
Si cand ne gandim ca un astfel de politician roman sprijina statalitatea Basarabiei, deci NE-UNIREA, cum sa ne mai miram ca cei de la Chisinau negasind sprijin la Bucuresti merg mai departe pe calea independentei ( ase citi secesiunii) si statalitatii? Oare nu-i si acesta un motiv in plus pentru a cere modificarea Legii Electorale, pentru a se interzice politizarea diasporei prin candidatura reprezentantilor partidelor?
Mircea Popescu, California, 714-501-5534
P.S. Nu ma astept ca cei, carora le-am trimis acest mesaj, Presedintia Romaniei, DRRP sau vreun politician PDL sa raspunda. Este o regula ca Bucurestiul politic sa se comporte arogant, dispretuitor fata de cetatenii romani prin votul carora au fost alesi sa conduca temporar Romania si al carei destin, de multe ori, il amaneteaza intereselor lor meschine momentane.”
Viorel Badea: “Domnule Popescu Mircea,
Sincer sa fiu, nici nu stiu prea bine de ce imi irosesc minute pretioase din viata mea pentru a raspunde unei peroratii socialisto-populiste cu discrete nuante moscovit-antieuropene pravalita in spatiul virtual de o persoana care s-a remarcat in ultimii ani printr-un activism lexical de invidiat. Da, domnule Popescu, sunteti un mare aparator „online” al romanilor de pretutindeni. De acolo, din tribune… Se vad cam mici jucatorii din teren, nu-i asa, domnule Popescu (oops, imi vine sa scriu Popa, nu stiu de ce 🙂 ) ? Si, parca, incompetentul de Tomac trebuia sa centreze pe dreapta, dar a mai facut un dribling in plus ! Aoleu, am ramas si fara popcorn ! Ce drama !
E usor a scrie versuri, domnule Popescu, dar, va intreb eu, ce ati faptuit, cu adevarat pentru neamul romanesc de pretutindeni ? De ce aruncati cu piatra, fara a va gandi ca poate nu sunteti vrednic sa faceti acest lucru, asa cum ar fi, de exemplu, fratii bucovineni, basarabeni, combatantii din Transnistria, romanii timoceni, deportatii regimului sovietic sau detinutii politici schingiuti in inchisorile comuniste de catre stramosii socialistilor pe care ii simpatizati atat de profund ?
Daca va intereseaza cu adevarat care este pozitia mea fata de Basarabia, va rog sa cititi, mai jos, cu onestitate si fara influente socialiste, declaratia mea politica, de „neunionist”, citita de mine la tribuna Senatului Romaniei si dedicata sarbatoririi zilei de 27 martie 1918. Si va rog sa imi spuneti daca a mai fost si alt parlamentar roman care si-a asumat o asemenea pozitie la nivel oficial.
Cu regret, Viorel Badea
P.S.: Si poate va mai aduceti aminte, dle Popescu, ca sunt singurul demnitar roman care nu am fost de acord cu semnarea Tratatului de frontiera cu Republica Moldova. Asa PDL-ist cum sunt eu ! Nici-un alt socialist, asa cum sunteti dvoastra, nu mi s-a alaturat…
93 DE ANI DE LA UNIREA BASARABIEI CU PATRIA-MAMĂ ROMÂNIA
Să nu uităm Basarabia!
Cu 93 de ani în urmă, la 27 martie 1918, cei mai curajoşi şi mai responsabili politicieni pe care i-a avut Basarabia au votat democratic, în organul legiuitor Sfatul Ţării, cel mai măreţ act politic al Basarabiei – ACTUL UNIRII BASARABIEI CU PATRIA-MAMĂ, ROMÂNIA – prin care s-a declanşat Marea Unire a întregului neam românesc. Iată textul Actului de Unire pe care l-au votat cei 86 de deputaţi basarabeni: „Republica Democrată Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România.”
Prin acel act istoric s-a reuşit unirea tuturor românilor într-un singur stat, realizată pentru prima dată de Mihai Viteazul la 1600, dar şi înfăptuirea aspiraţiilor unioniste de sute de ani ale poporului nostru. Tot prin acel act politic, inclusiv prin reformele politice, economice, educaţionale, culturale de mare amploare pe care le-a propus regatului României, atât Basarabia, cât şi Bucovina şi Ardealul, dar şi ambele principate au fost salvate pe moment de ciuma revoluţiei bolşevice şi au modernizat România. Acele acţiuni, perfect democratice, au fost însă stopate cu cruzime de către cei care au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov şi au declanşat cel de al Doilea Război Mondial, una din crimele cele mai monstruoase împotriva umanităţii. Cu părere de rău, consecinţele acelui dezastru umanitar, inclusiv pentru România, nu au fost evaluate şi condamnate nici până astăzi de către forurile internaţionale. Acum, când cad graniţele dintre state, este total nedrept ca în Europa să fie fortificată o singură frontieră: cea dintre români şi români.
Românii din Basarabia sunt europeni prin definiţie, locuiesc în spaţiul de geneză al poporului român, au aceleaşi tradiţii culturale şi economice. Ei contează pe susţinerea României în eforturile ei de integrare continentală, ca Republica Moldova să devină cât mai curând parte a marii familii europene.
La ora actuală România şi Republica Moldova se regăsesc în mai multe sărbători oficiale comune:
1) Ziua de 1 decembrie e serbată şi ca Zi Naţională a Românilor de Pretutindeni;
2) 15 ianuarie e consemnată pe ambele maluri ale Prutului drept Ziua Culturii Române;
3 ) 31 august, ziua când Limba Română a redevenit de stat în Republica Moldova, va deveni şi în România Zi a Limbii Române.
E un câștig comun, care trebuie fructificat. În acest sens propunem:
1. 27 martie 1918, ziua când a început procesul de reîntregire a României, să fie sarbatorita ca Zi a Unităţii Poporului Român;
2. Să fie omagiat în Parlamentul României Sfatul Ţării ca organ democratic legiuitor care a declanşat Marea Unire a tuturor românilor la 1918. Să fie comemoraţi deputaţii – mulţi dintre ei fiind şi deputaţi în Parlamentul României – care au murit în gulaguri. Să fie înălţate monumente şi însemne reparatorii, pentru a se cinsti jertfa lor pe altarul Patriei;
3. Să fie reconfirmate prin vot simbolic de către Parlamentul României Actele de la 27 martie şi 27 noiembrie 1918;
4. Să fie repuşi cei circa 4 milioane de basarabeni şi bucovineni în drepturi egale cu ceilalţi cetăţeni ai României;
6. Să se creeze o Comisie Parlamentară mixtă România – Republica Moldova care sa analizeze si sa faca publice consecințele Pactului dintre Hitler şi Stalin din 23 august 1939;
7. Să fie cinstit în permanenţă Actul Unirii Basarabiei cu mama sa, România, din 27 martie 1918. Acest act sa fie respectat şi sarbatorit de poporul român de pretutindeni.”
Mircea Popescu: “Domnule Viorel Badea,
Banuiesc ca aveti datoria, in calitate de reprezentant al diasporei, de persoana publica, sa raspundeti celor pe care pretindeti ca-i reprezentati, fara tafna si fara aroganta, si, mai ales, fara jigniri. As dori sa va reamintesc ca ati ajuns parlamentar „al diasporei” tocmai datorita presiunilor pe care nesemnificativul si „vorbaretul” Mircea Popescu, impreuna cu organizatia pe care a condus-o a facut-o pentru ca Circumscriptia 43 „Diaspora” sa existe. Ca partidele au deturnat ideea reprezentarii parlamentare a diasporei intr-o reprezentare parlamentara a partidelor este o alta problema care, cred, va trebui indreptata prin modificarea Legii Electorale. Faptul ca reprezentantii autentici ai diasporei au fost impiedicati sa candideze de membrii de partide, singurii care au avut dreptul practic sa-si depuna candidaturile, ar trebui sa va dea de gandit, dar, probabil, nu va avantajeaza, deoarece doar pe liste de partid se poate ajunge parlamentar chiar si cu un numar de doar cateva zeci de voturi.
Legat de problema suportului si pozitiei fata de reintregire pe care am ridicat-o, asa cum i-am raspuns si lui Eugen Tomac, sunt oricand gata sa retractez, sa-mi cer scuze daca vad ca va aliniati ca reprezentanti ai romanilor de pretutiundeni cererilor acestor, dar si ale altor romani care mai cred in idelul national al UNUI SINGUR STAT romanesc, semnand si sustinand, de exemplu, ridicarea Memorialului Patimilor Romanesti si Memorandumul pentru Reintregire.
Daca insa veti continua sa sustineti tema internationalista a lui Adrian Severin, a „unirii spirituale in cadrul UE” a Republicii Moldova cu Romania, atunci veti avea din partea individului Mircea Popescu, fie ca va pasa sau nu, reactii asemanatoare ca aceleia care va infurie atat de mult incat sa va pierdeti cumpatul si sa raspundeti peste masura de arogant si lipsit de cel mai elementar simt al dialogului.
Vorbele din Senat sunt frumoase, va felicit sincer pentru rezistenta la semnarea tratatului de frontiera dar, va rog, coborati si la nivelul „vulgului” si preluati si initiativele acestuia, nu ramaneti doar la nivelul de reprezentant PDL. Si va asigur ca si diaspora poate sa ajute Romania, nu numai acordand voturi, dar cu initiative concrete.
Si, ca sa inchei, care este pozitia pe care o veti promova si sustine fata de reintregirea Romaniei, unire spirituala sau unire in cadrul aceluiasi stat? Nu de alta, dar acesta ar fi un semnal puternic pentru a determina una sau alta dintre directiile spre care va inclina si societatea civila basarabeana, dar, mai ales, partidele politice ale arcului de guvernamant de la Chisinau.
In speranta unei deschideri a dialogului pentru realizari benefice natiunii romane,
Cu respect, Mircea Popescu, California”
ce înseamnă uniune spirituală?Cumva devi român dacă întri în UE,până atunci te-a născut mama moldovean statalist.?Haide să fim serioşi domnilor,ne învârtim în jurul cozii şi de-atâta învârtit au ameţit toţi,şi de-o parte şi de alta a Prutului.Vrei unire,peste 1 mil de moldoveni în piaţă la Chişinău s-o ceară imperativ,şi treaba e ca şi rezolvată.Până atunci vise!
Asta e:
un milion de basarabeni pe Piata Mare din Chisinau si Re-Unirea se va infaptui intr-o noapte ! Cu toata lâncezeala lor, dar basarabenii se trezesc incetisor. Asa ca sa profitam de o viitoare conjunctura internationala viitoare / si care se apropie vertiginos / favorabila noua si vom proclama
STATUS QVO de la 1918.: documentele Sfatului Tarii:
Re-Unirea cu România ! Iar LIDERII PATRIOTI SA NU DOARMA IN ACEA NOAPTE !
Pâna atunci mai avem nevoie de PROPAGAT aceasta idee si de INFORMAT cei „adormiti” inca din Basarabia !
Aha, frumos… O cearta tipic romaneasca. Badea s-a vazut in caruta si acum face bani pe spatele a milioane de romani. E mare si tare cu a lui Tomac? Da sa ne spuna ce anume a facut Badea in ultimii ani stand in Parlament. Doamna Pavlicenco, chiar va recomand sa va uitati in caseta parlamentara a senatorului Viorel Badea si sa ne spuneti cu ce anume se poate mandrui acest „reputat” senator ce reprezinta romanii de pretutindeni. Pana prin 2006, Badea si camarila lui, sustineau demersurile lui Mircea Popescu si criticau dur eforturile lui Nastase. Acum de ce Badea nu critica demersurile UDMR? Pana in 2010, el si ceilalti Popesti (sunt mai multi) erau tare de gura cu al lor rgnpress asupra invaziei maghiare, iar acum tac malc, caci fac bani frumosi pe spatele naivilor de romani de pretutindeni. Pana acum se dovedeste ca tocmai pozitia lui Nastase a fost cea mai constructiva, iar Corlatean a fost cel care a demosntsrat ca se poate si altfel de rezolvat problemele romanilor de pretutindeni.
Nu este deloc frumnos si consecvent si sa vedem cum se va descurca Badea cu Tomac atunci cand vor trebui sa faca publice deconturile acelui departament ce finanteaza numai sindrofii si betii colective. Va veni timpul cand vor bate pragurile DNA-ului. Mai avem putin pana ii vom vedea umili si improscati de presa cu noroiul produs de propria lor logoree. Oamenii din jurul lor ii vor trada asa cum au mai tradat de atatea ori.
In ce ma priveste,am certitudinea ca viitoarea sedinta comuna a guvernelor celor doua „state” romanesti va prefigura intr-un fel sau altul problema, care pare atat de insolubila, a unui singur si unic stat romanesc.Sau nu o va prefigura deloc.
Exista premise clare ca UNIREA si tot ce deriva de aici su nau intruneasca nicio rezolvare. Cauzele sunt interne , dar si externe , in egala masura. Pentru ca totul porneste de la „political corect’ si „nationalismului depasit de secol al 19-lea”,idei care fac demagogie si nu aprofundeaza cincepte. E bine definit „political corect”(anglosaxon) care sta la baza constitutuva a UE sau nu e? Nimeni nu stie precis. Ce inseama „nationalism depasit de secol 19” in conditiile realitatilor politice de azi? Si mai ales pentru un spatiu est european care nu s-a implinit decat cu totul partial pana in ziua de azi?
Ei, bine, intreaga UE nu a fost capabila sa dea un raspuns transant,consitutiv vorbind!! Iar problemele
circumscrise celor doua concepte preseaza latent , incat se poate ajunge usor la stadiul exploziv. Se observa nu numai tratamentul de „natiuni de mana a doua” prescris tarilor mai mici care , vorba lui Jaques Chirac, trebuie sa bata sfios la usa „clubului select” al UE,dar si intelegerile politice „negociate” ca la piata pe seama acestor tari , care nu au decat sa se conformeze si sa se supuna.E „political corect”? E de secol al XXI-lea politica „noi vrem egalitate ,dar nu pentru catei”(vorba fabulistului Gr. Alexandrescu!)
ci si geopolitismul care marcheaza tot mai vizibil
Nu are rostul sa mai dezvolt „situatia de idei” la care s-a ajuns. E prea putin o voce,doua sa „peroreze” la obiect . E suficient insa sa constat cat de precare sunt directiile , si cat de deplorabile rezultatele acestor indecizii de termeni si principii. La cata confuzie genereaza si la cate pericole paradozxale duce.
Initiativa d-lui Popesu, oricate neajunsuri i s-ar gasi si i s-ar reprosa, are meritul ca pune si deschide …discutia.Provoaca pe „cei mari”,alesii nostri, dar si pe noi care facem olsibila cocotarea lor pe „culmile puterii”. Si ce vrem noi? Care este interesul nostru major si care ne poate uni pe toti intr-o forta comuna? Este interesul national care zace in germene in fiecare sub forma demnitatii neumilite de nimeni si de nimic.Ori vrem , ori nu vrem, ori constient ori insuficient constient. Cine, care din noi vrea sa renunte de buna voie, odata pentru totdeuna, la limba noastra comuna? La tatal, bunicul si nepotii nostri?”Mama” ii spunem mamei toti
Ne-am impotrivit noi rusului sa nu-si denumeasca mama in limba lui? Dar frantuzului? Dar neamtului? Dar chinezului? NU, nu ne-am impotrivit si nu ne vom impotrivi, pentru ca asa e drept si in firea lucrurilor!! Cine nu ne da si noua acest drept? Cine nu vrea sa avem si noi o TARA? A fost Tara Moldovei ,a fost Tara Romaneasca, a fost Tara Ardealului. Am descoperit candva demult, ca toti vorbim o limba aceeasi- LIMBA ROMANA> Si noi , in de noi ne-am numit pe masura a ceea ce am descoperit cu gandul si cu inima si ne-am zis: SUNTEM ROMANI.
R. Moldova, Ianus cu două feţe
Constantin Tanase: 20 de ani de involuţie
Moto: Ianus este considerat cea mai veche divinitate din mitologia romană. Este zeul protector al Romei. Ianus era înfăţişat cu două feţe opuse: una privea înainte, cealaltă – înapoi. Era zeul sărbătorilor şi riturilor de trecere şi al fenomenelor de tranziţie.
…Moldova e tot un fenomen în tranziţie – de două decenii e în tranziţie, dar o tranziţie ciudată, fiindcă în acest răstimp nu s-a mişcat înainte, ci tot acolo a rămas, iar pe alocuri a dat înapoi, antrenată într-un constant proces de involuţie morală, politică, socială, demografică ş.a.m.d. După aproape zece ani de neocomunism moldovenesc în varianta Voronin (1999-2009), Moldova a ieşit flămândă, săracă, traumatizată, cu gradul de toleranţă zero la riscurile şi provocările timpului. Am mai spus-o şi o repet: R. Moldova nu are un proiect politic de viitor. „Vectorul european”, trâmbiţat cu atâta zel, e piar politic, iar „independenţa” pe care, chipurile, am obţinut-o acum 20 de ani este una formală. Elitele politice zise „naţionale şi democratice” se prefac a nu vedea această realitate, ba dimpotrivă, prinse în danţul nebun al oportunismului şi al setei de căpătuială, îi imprimă evenimentului de la 27 august 1991 măreţie de simbol, lucru care convine de minune ruşilor – ce-i mai pot reproşa moldovenii Moscovei când ei înşişi strigă la toate colţurile că sunt independenţi!?
Ruşii n-au plecat niciodată din Moldova; după dispariţia URSS şi declararea independenţei pe 27 august 1991, locul funcţionarilor de partid şi de stat ruşi l-au luat nomenclaturiştii moldoveni, educaţi în şcolile de partid şi în laboratoarele KGB-ului rusesc. Pe aceştia a mizat şi mizează Moscova. Fiind „de-ai noştri”, aceştia au fost mai credibili şi au promovat cu mai multă eficienţă politica imperialismului rus, care între timp şi-a schimbat veşmintele, îmbrăcându-se în toga democraţiei. A doua forţă pe care a mizat şi mizează Moscova sunt minorităţile naţionale rusificate şi nostalgice. Astfel, nostalgicii moldoveni şi nostalgicii rusofoni formează o coloană impresionantă, redutabilă, capabilă să determine soarta alegerilor şi cursul politic al R. Moldova.
Europa dublelor standarde
De doi ani, R. Moldova e într-o criză politică adâncă, nu-şi poate alege preşedintele şi asta se întâmplă de aceea că, printr-o minune, în cadrul a două scrutine parlamentare consecutive, s-a înregistrat un scor electoral de relativă egalitate. Comuniştii (nostalgicii moldoveni şi minorităţile rusofone), pe de o parte, şi partidele din AIE, pe de alta, sunt cele două feţe ale lui Ianus: una priveşte înainte, spre Europa, alta – înapoi, spre Rusia. S-a ajuns la un fel de paritate, practic fără soluţii, în condiţiile când niciuna dintre „feţe” nu e dispusă să cedeze. La un moment dat ni s-a părut, iar unora li se mai pare şi acum, că „Europa ne va salva”. Experienţa de 20 de ani, dar şi instinctul istoric ne sugerează că miza se poate dovedi falsă, pentru că Europa este şi ea un fel de Ianus cu două feţe şi practica dublelor standarde nu-i este deloc străină. Preocupată, în vorbe, de drepturile omului şi de drepturile minorităţilor naţionale, Europa, în practică, nu observă ce se întâmplă în teritoriile care au făcut parte din URSS. Astfel, în timp ce nouă, moldovenilor, ne impune „valorile” multiculturalismului şi ale toleranţei etnice şi religioase, Europa nu vede că în R. Moldova sunt încălcate de fapt drepturile majorităţii, ale naţiunii titulare: războiul informaţional rusesc împotriva R. Moldova, transformarea Mitropoliei Moldovei într-o filială ideologică a Moscovei, menţinerea trupelor ruseşti în regiunea de est a Moldovei ş.a.
La fel de tolerantă este Europa şi faţă de politica de deznaţionalizare a Ucrainei promovată în raport cu românii din sud şi din nordul Bucovinei. Încet, dar cu metodă, românii din aceste ţinuturi, rupte de Moscova din trupul Moldovei şi anexate la Ucraina după cel de-al Doilea Război Mondial, sunt transformaţi în moldoveni, se închid şcolile româneşti, se reduce catastrofal sfera de funcţionare a limbii române. Nu ţin minte niciun caz când Europa ar fi luat atitudine faţă de această stare de lucruri.
Un mit salvator – integrarea europeană
Ultimii doi ani, moldovenilor li se serveşte, ca anestezie, cu multă insistenţă şi tam-tam propagandistic, un nou „mit salvator” – integrarea în Uniunea Europeană. Niciodată, niciun important funcţionar de la UE nu ne-a spus, fie şi cu aproximaţie, când se va produce visatul eveniment. Am fost serviţi doar cu promisiuni vagi, ambiguităţi şi laude că în ultimul timp suntem băieţi buni. De fiecare dată când trebuie să ia o poziţie clară şi o decizie univocă, importantă, vizavi de R. Moldova, Europa cere o pauză şi se consultă cu Moscova. Se confirmă a câta oară vechea înţelepciune despre aceea că deşteptul promite, iar prostul trage nădejde. La fel procedează şi SUA. Ce s-a schimbat în atitudinea Moscovei faţă de R. Moldova după „vizita istorică” a lui J. Biden la Chişinău? Nimic. Şi nici nu se va schimba, fiindcă America nu-şi va sacrifica interesele ei globale şi nu va merge la o confruntare cu ruşii de dragul R. Moldova!
De ce e scoasă din ecuaţie România?
Le place unora sau nu le place (dar nu le place!), R. Moldova nu are alt aliat firesc şi sincer decât România. Europa, manipulată de Moscova, face totul ce-i stă în puteri pentru a nu admite o apropiere prea strânsă între Chişinău şi Bucureşti. Se încearcă în diverse situaţii ca România să fie scoasă din ecuaţie şi înlocuită cu Ungaria sau altă ţară, României i se reproşează că acordă prea multor români basarabeni cetăţenia română, presa occidentală uneori se sincronizează uluitor de reuşit cu cea rusească atunci când e vorba de a mai turna un strop de venin în relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti. Se pare că Europa lucrează mult şi în direcţia de a convinge administraţia de la Chişinău că o apropiere prea mare de România nu e văzută de ea cu ochi buni, de unde reiese că drumul Moldovei spre UE nu trece prin România, ci prin Ungaria sau, în cel mai rău caz, prin Rusia. Astfel, nu putem scăpa de senzaţia că Moldova a fost totuşi sacrificată pe altarul intereselor marilor puteri, iar promisa integrare europeană este bombonica ce i se bagă în gură unui prunc, ca să nu plângă şi să-i deranjeze pe cei maturi. De ce e scoasă din ecuaţie România? Pentru că aşa vor ruşii. Gazele ruseşti sunt mai importante pentru Europa decât aspiraţiile moldovenilor, unde mai pui că R. Moldova are şi o „justificare” – a doua faţă a lui Ianus, care se uită spre Rusia.
Şi totuşi, se învârte!
Stările de spirit nostalgice, proruse şi procomuniste sunt încă puternice în R. Moldova, dar au o dinamică evident negativă. Doi ani de guvernare necomunistă, cu toate neajunsurile ei, au spulberat mitul despre PCRM ca unicul partid care poate guverna Moldova. În fiecare an se includ în viaţa politică generaţii noi, afectate mai puţin sau chiar deloc de ideologia comunistă. Moscova simte că cedează poziţiile şi de aceea e alertată şi şi-a activizat „trupele”. În locul comuniştilor plecaţi de la guvernare ea a plodit fel de fel de „ONG-uri” şi „partide” care s-au inclus activ în lupta pentru „salvarea R. Moldova de românism”. Faptul că duminică la o manifestare antiromânească organizată de Partidul „Patrioţii Moldovei” s-au adunat cu chiu, cu vai doar vreo câteva zeci de nostalgici matuselemici dovedeşte că lucrurile le merg prost. Faptul că pe prima linie în lupta împotriva românilor basarabeni şi a României sunt împinse nulităţi de teapa lui Dodon dovedeşte acelaşi lucru. Aceasta înseamnă că există premise reale ca R. Moldova să devină un „Ianus” cu o singură faţă, care priveşte înainte. Bineînţeles că rolul Europei în acest proces este important. Dar cu o condiţie: elitele politice de la guvernare să-şi revadă filosofia guvernării, să treacă de la vorbele despre reforme la înfăptuirea reformelor, să înceteze cochetăria şi chiar complicităţile cu comuniştii lui Voronin, să termine hărţuielile din sânul Alianţei, să ceară de la Europa garanţii, nu promisiuni goale, să treacă efectiv la derusificarea, desovietizarea, decomunizarea şi decriminalizarea R. Moldova, să pună capăt corupţiei, să tragă la răspundere grangurii fostului regim, să spună adevărul despre 7 aprilie 2009, să renunţe la serviciile fostei nomenclaturi a lui Voronin din administraţia statului, să reseteze relaţiile cu România, să se implice efectiv în destinul moldovenilor din teritoriile aflate azi în componenţa Ucrainei, să limiteze influenţa rusească asupra R. Moldova, să trateze problema integrării europene ca pe una de politică internă, nu externă. Numai astfel vom putea spune că vectorul politic al R. Moldova e cel european. Dacă nu facem asta, înseamnă că facem demagogie. Demagogie ca ideologie de stat…
Sa ne reamintim inca odata banala concluzie ca destinul nostru este in mainele noastre si nu in a politicienilor, ziaristilor, ong-istilor, dusmanilor, amicilor, vecinilor etc. etc. etc.
Ca a zis Badea, ca dres To(ro)mac. Astia sunt niste functionari ai statului si au anumite constrângeri din punct de vedere al declaratiilor pe care se cade sau nu sa le faca. Exista niste tratate semnate, si niste aliati fata de care România e responsabila. Important e ce simt oamenii de rând in inima lor. Daca avem acea majoritate proverbiala – ne unim, daca nu – atunci mai asteptam asta e realitatea si punctum.
Petru BOGATU: Cine se teme de Ziua Unirii?
http://ziar.jurnal.md/2011/03/25/petru-bogatu-cine-se-teme-de-ziua-unirii/
Cum săptămâna care se încheie a fost plină de mai multe întâmplări curioase, ne vom opri în ceea ce urmează asupra a trei dintre ele. Chiar dacă nu se ridică deocamdată la rangul unor evenimente exponenţiale, acestea ar putea să anunţe o schimbare. Şi nu neapărat în bine. Dar să le luăm pe rând.
Cade guvernul?
Mai întâi, Guvernul. După ce PDM a obstrucţionat votarea politicii fiscale a cabinetului Filat, PLDM a ameninţat, de fapt, cu demisia. Liberal-democratul Veaceslav Ioniţă, şeful Comisiei economie, buget şi finanţe, lasă să se întrevadă că punctul de fierbere în AIE riscă să ajungă în cel critic. Minuni se mai întâmplă, dar eu sunt pesimist, a declarat el. Şi a precizat. Dacă nu va fi susţinut, „Guvernul va trebui să-şi dea demisia”. Cum punctul său de vedere a fost sprijinit şi de alţi fruntaşi PLDM, gluma se îngroaşă.
Mărul discordiei îl constituie nu accizele la tutun, după cum s-a grăbit să anunţe o parte a presei, ci aceleaşi impozite indirecte despre care am mai scris anterior în acest colţ de pagină. Cu alte cuvinte, PDM refuză să accepte taxele pentru cumpărăturile scumpe făcute din venituri nedeclarate. La mijloc e un război mai vechi PLDM-PDM care ascunde, se pare, interesele oculte ale unor cercuri oligarhice.
Nu întâmplător, deputatul democrat Valeriu Guma, explicând votul său contra politicii fiscale a Guvernului, a cerut să fie consultat „mediul de afaceri”. Interesantă poziţie, nu? E ca şi cum ai propune să întrebi vulpea care tocmai a intrat în coteţ dacă nu cumva doreşte să renunţe de bună voie la găina pe care a pus deja laba.
Va cădea guvernul? Puţin probabil. Totuşi impresia mea e că Vlad Filat pare dispus să meargă până la capăt. Democraţii îl şantajează cu o posibilă pierdere a sprijinului parlamentar. Dar şi premierul pune picioru-n prag. Ori-ori.
Poziţia prim-ministrului pare să fie mai avantajoasă decât a oponenţilor săi. Pentru moment, nu văd cum ar vota PDM o moţiune de cenzură împotriva guvernului. Ar fi pe cât de distractiv, pe atât de tragic pentru partidul lui Lupu-Plahotniuc.
Republica Moldova, sacrificată pentru Libia?
În timp ce liderii AIE se duelează între ei, nu-i exclus ca soarta Republicii Moldova să fie jucată de marii actori internaţionali. Analistul american Ted Galen Carpenterhe se întreabă în revista „National Interest”: de ce Rusia şi China nu s-au opus în Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite atacului aerian împotriva Libiei? Moscova şi Beijing care, precum se ştie, au drept de veto, s-au abţinut de la vot, legalizând astfel operaţiunea militară împotriva lui Gaddafi, chit că acum o critică vehement.
Potrivit expertului american, cele două ţări nu aveau cum să facă o astfel de concesie pe gratis. Niciuna dintre ele nu se remarcă prin altruism. Nu încape îndoială că s-au pricopsit cu ceva. Dar cu ce? Va forţa SUA, se întreabă Ted Galen Carpenterhe, intrarea Rusiei în OMC? Va renunţa la extinderea NATO sau la sistemul său anti-rachetă? Sau, adăugăm noi, va abandona Washingtonul Republica Moldova? Răspunsuri lămuritoare la toate aceste întrebări nu există deocamdată.
Totuşi, din punctul nostru de vedere, este puţin probabil ca SUA să facă compromisuri ce ar afecta UE şi NATO. Or, Republica Moldova, înghesuită, geografic vorbind, între Ucraina controlată din nou de Moscova, pe de o parte, şi România ca avanpost al comunităţii euroatlantice, pe de alta, se află tocmai la răscrucea unor interese geopolitice care nu pot fi comercializate cu amănuntul.
Fluturaşii veninoşi
Între timp, prin Chişinău se difuzează fluturaşi care blamează ziua unirii Basarabiei cu România de la 27 martie. Autorii mesajului îndeamnă lumea să vină şi „să spună nu românizării Moldovei”. Cu acelaşi succes nişte imbecili ar putea să protesteze în Egipt sau în Siria împotriva arabizării acestor ţări.
Problema însă nu-i doar psihiatrică, ci şi politică. Dacă n-ar fi aşa, de ce Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) ar monitoriza Asociaţia „Salvgardare”, Mişcarea naţional-democrată şi Partidul politic „Patrioţii Moldovei” care distribuie pe străzi fiţuici cu un text românofob. SIS este la curent că acestea împart nişte foi propagandistice în care cheamă oamenii să protesteze împotriva „Zilei ruşinii naţionale”. La mijloc, deci, e o provocare care a intrat în vizorul serviciului secret.
Este de menţionat faptul că foiala antiromânească la Chişinău coincide cu o altă agitaţie la fel de antiromânească la Moscova, unde mass-media rusă se arată foarte impacientată de anunţata şedinţă comună a guvernelor României şi Republicii Moldova. Asta nu are cum fi întâmplător, bineînţeles.
Din nou mă văd silit să amintesc un lucru pe care l-am mai spus în repetate rânduri. La Chişinău de un an şi ceva s-a proliferat şi s-a întărit o coloană a cincea a Rusiei, reprezentată de pretinse organizaţii nonguvernamentale. Înfiinţate şi hrănite de Ambasada Moscovei, acestea au misiunea să lupte cu tot ce-i românesc în Republica Moldova. Nu întâmplător, în toamnă este anunțată vizita Patriarhului Rusiei Kiril în Moldova și Transnistria.
Moldovenismul primitiv este prea vulgar şi marginal ca să fie în stare să se constituie de capul lui într-o coerentă acţiune publică. Şi cum Stepaniuc a căzut de pe scena politică, nimeni nu-i poate oferi o asistenţă intelectuală mai de Doamne ajută. Cu excepţia Kremlinului, fireşte.
Ambasada Moscovei, sprijinită de serviciile de spionaj ale Rusiei, s-a mobilizat în a doua jumătate a anului 2009 şi, în foarte scurt timp, a creat cu nemiluita între Prut şi Nistru grupuri de provocatori ordinari sub acoperirea unor pretinse mişcări şi asociaţii. Ruşii le pun în mişcare pe acestea precum marionetele ori de câte ori au nevoie să incite spiritele la Chişinău.
Neastâmpărul lor merită nu numai atenţia SIS-ului, ci şi a factorilor politici, întrucât arată că ruşii continuă să clatine barca numită Republica Moldova. Vor s-o răstoarne, iar dacă nu reuşesc, măcar să-i schimbe căpitanul.
Diferenta intre mine, Mircea Popescu si senatorul Viorel Badea este ca eu ca membru al societatii civile considera ca politicul de pe amandoua malurile Prutului trebuie „scuturat”, trebuie impins sa intreprinda masuri mai ferme in directia unirii fara sa dea apa la moara si curaj statalistilor.
In Memorandumul pentru Reintregire (http://www.petitiononline.com/Memorand/petition.html)
este propusa o directie de urmat:
„5. Cerem organismelor statului roman sa intreprinda masuri concrete politice si diplomatice pentru a sensibiliza opinia publica internationala, institutiile Uniunii Europene si celelalte state, asupra dorintei poporului roman pentru reunificare printr-un process asemanator celui prin care cele doua foste state germane au devenit un singur stat.
6. Consideram ca cele doua guverne de la Bucuresti si Chisinau au datoria morala de a-si armoniza politica externa in directia reprezentarii comune a unei politici nationale care sa conduca la o tranzitie fara sincope spre integrarea Basarabiei in Romania si prin aceasta populatia Basarabiei sa obtina de drept cetatenia Uniunii Europene.”
Deci, nu se bate din pinteni: „Uniti-va acum” ci se propune o etapizare incepand cu sensibilizarea opiniei publice internationale, un proces nu tocmai usor, dar tocmai de aceea un proces care presupune o armonizare a politicii externe.
In orice caz este contraproductiva metoda politicienilor care elimina din start orice alte metode de comunicare publica, dar si de actiune, decat aceia a incurajarii teoriei existentei paralele a doua state romanesti amandoua membre ale UE. Las la o parte faptul ca Basarabia are sanse apropiate de zero de a ajunge in UE ca stat independent, fie si pentru simplul fapt ca extinderea UE pare sa fie inghetata pe o perioada indefinita.
Mircea Popescu
Va Multumin, din suflet, domnule Mircea Popescu, pt. ajutorul Dvs. nepretuit acordat românilor din Basarabia, pentru o viitoare Re-Unificare cu România! Continuati tot asa! Acest mesaj, de Re-Unire, va da roade in viitor, când majoritatea populatiei va intelege ce inseamna ACEST NOROC. Acum avem nevoie de PUBLICITATE SI INFORMARE IN RM A IDEII RE-UNIRII CU ROMANIA!
Un Dor
Un singur dor mai am în viaţă
Cu care sufletul şi inima-mi hrănesc
Şi-aştept ca-ntr-o sfântă dimineaţă
Cu fraţii mei români la luptă să pornesc.
Să mă răzbun, căci nu mai am răbdare
Să-mi văd Moldova sfâşiată de mistreţi
Ce-mi râmă astăzi tot ce-a fost în floare
Tot pentru burduhanul lor sădind livezi.
Duminica 27 Martie 2011, la Campul Romanesc de la Hamilton, Canada a fost comemorat Actul Unirii basarabiei cu Romania de acum 93 de ani.
Afara de manifestarile propriu zise, Iacob Cazacu a citit Memorandumul pentru Reintregire (http://www.petitiononline.com/Memorand/petition.html) care a fost aprobat si a propus consolidarea organizatiilor romanesti din Canada intr-o singura forma organizatorica, avand sediul la Hamil;ton.
Ideea domniei sale est buna, iar eu as propune o forma putin mai completa>
Tinand cont de faptul ca Hamilton, Campul Romanesc are o traditie deosebita in strangerea romanimii, in manifestarea spiritului romanesc si in incurajarea actiunilor de interes national, acest centru de referinta traditional ar putea prelua experienta si traditia Consiliului Mondial Roman, ar putea extinde proiectele CMR-ului privind, inclusiv si mai ales, actiunile pro-unioniste si ar putea impreuna sa realizeze un nou CMR, nume de traditie si bine-cunoscut in Basarabia avand sediul central la Campul Romanesc.
Desigur, statutul CMR poate fi modificat, structura organizatorica inclusiv conducerea si modul de conducere pot fi adaptate noilor conditii, dar ar ramane atatea documente, proiecte si actiuni derulate in decursul anilor care pot fi reinvigorate si amplificate. As reaminti aici prima recunoastere oficiala internationala a Unirii Basarabiei cu Romania pe care CMR a obtinut-o din partea orasului Atlanta, capitala statului Georgia.
Ramane ca actuala conducere CMR si prietenii de la Campul Romanesc sa-si dea consimtamantul si sa demareze discutiile.
Faptul ca o organizatie este inregistrata intr-o tara 9in cazul de fata la Los Angeles, SUA) dar isi are Sediul Central in alta tara este un lucru destul de intalnit in cazul organizatiilor etnice.
Un alt avantaj ar fi ca CMR este membru fondator al EETW organizatie internationala a diasporelor europene si are o filiala-fiica in Romania cu personalitate juridica.
Sper ca aceasta propunere sa gaseasca rezonanta la cei interesati si de aceea am trimis acest mesaj celor care stiam ca odata au facut parte din conducerea CMR (nu mai stiu actuala structura) precum si lui Ovidiu Creanga implicat in activitatile Campului Romanesc.
Mircea Popescu
2 Aprilie 2011
Ovidiu Creanga, din partea Campului Romanesc a transmis: „Complet de acord”.
Smaranda Livescu, fost secretar general CMR si apoi fost presedinte spune:”Sa dea Dumnezeu sa se implineasca!”.
Sa vedem ce urmeaza. Sper ca si filiala CMR-Basarabia care nu s-a putut infiinta si legaliza din cauza piedicilor puse de guvernarea comunista sa se nasca odata cu reinvigorarea noului CMR cu sediul in Canada la Campul Romanesc de la Hamilton-Toronto.
Mircea Popescu