Discursul lui Traian Basescu

Mesajul
Preşedintelui României, Traian Băsescu,
în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului
(14 aprilie 2009)

Domnule Preşedinte al Senatului României,
Doamnă Preşedinte a Camerei Deputaţilor,
Domnule Prim-ministru,
Stimaţi membri ai Guvernului,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Excelenţele voastre,
Dragi români,

Am solicitat să mă adresez Camerelor reunite ale Parlamentului pentru a-mi exprima preocuparea faţă de recentele evenimente din Republica Moldova. Consider că avem obligaţia să analizăm împreună situaţia creată la graniţa de est a ţării noastre, graniţă a Uniunii Europene. Mulţi s-au întrebat de ce Preşedintele României nu a reacţionat imediat. Nu am dorit să răspundem la provocările din ultima săptămână, care urmăreau să justifice acţiunile de represiune prin invocarea atitudinii şi acţiunilor României. Dar nu putem să tăcem la infinit, chiar dacă vă pot prezenta doar o evaluare parţială.

Sunt voci care ne spun că România ar trebui să uite de Republica Moldova, să ne prefacem că nu avem o relaţie specială cu cetăţenii acestei ţări. Acestora le recomand să-i întrebe pe români: cum este privit cel care îşi lasă fraţii la greu?

Datoria noastră morală este să nu-i abandonăm pe cei care ne vorbesc limba, pe cei care se revendică de la aceeaşi istorie ca şi noi, pe cei care vor să aibă în Europa un viitor comun cu cel al României, indiferent dacă sunt români, ucraineni, ruşi sau de altă origine etnică. România nu vrea să revendice drepturi asupra unor teritorii pierdute în trecut, România nu vrea să pună în discuţie graniţele sau suveranitatea Republicii Moldova. Este în interesul direct al României să se învecineze cu o ţară stabilă şi prosperă.

Ca stat european, avem responsabilitatea de a face cunoscut atât aliaţilor noştri, cât şi celorlalte state ale lumii, ce se întâmplă dincolo de Prut. Atitudinea noastră pleacă de la valorile care stau la baza Uniunii Europene, comunitate de ţări care are vocaţia, aşa cum este scris în Tratatul de la Roma din 1957, să promoveze pacea şi libertatea, chemând toate popoarele Europei care împărtăşesc aceste idealuri să i se alăture.Doamnelor şi domnilor,

Am fost primul stat care a recunoscut Republica Moldova, imediat după momentul proclamării independenţei acesteia la 27 august 1991. România a fost şi primul stat care a stabilit relaţii diplomatice cu Chişinăul pentru a pune bazele fireşti ale relaţiei între cetăţenii de pe cele două maluri ale Prutului. România a făcut acest gest deşi teritoriul de la est de Prut a fost desprins din trupul ţării de pactul fascisto-comunist, Ribbentrop-Molotov, declarat şi de către Parlamentul României drept un act ilegal şi arbitrar.

În primii ani după 1989, statele noastre au început parcurgerea unui lung drum spre edificarea unor societăţi moderne şi democratice, fondate pe respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Şi România şi Republica Moldova se aflau în faţa parcursului comun de la un regim totalitar la un stat de tip european. Şi România şi Republica Moldova şi-au afirmat voinţa de a consacra caracterul unic al relaţiilor noastre, consolidat de utilizarea limbii române şi de o istorie comună. Valorile europene erau împărtăşite atât la Bucureşti, cât şi la Chişinău, iar integrarea în familia europeană era dezideratul comun al ambelor state.

Înainte de a deveni parte a Uniunii Europene, România a trecut printr-un proces îndelungat de desprindere de trecutul totalitar. Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului şi Comisia pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România au făcut o necesară operă de clarificare a istoriei noastre din ultimul secol, trăgând o linie de demarcaţie între România modernă şi cele două totalitarisme care au acaparat statul român vreme de jumătate de veac. Astfel, am putut privi cu încredere viitorul nostru european.

Cetăţenii Republicii Moldova au fost victimele unui sistem totalitar care a lăsat urme adânci. Negarea identităţii româneşti este parte a acestei moşteniri totalitare. Pentru o întreagă generaţie de tineri studiul limbii şi literaturii române sau al istoriei românilor a devenit o dovadă de curaj. A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal.

Sechelele comunismului se regăsesc şi în teza conform căreia identitatea unui stat se construieşte lansând permanente acuze la adresa României şi a cetăţenilor săi. Nu vom accepta ca românii să fie culpabilizaţi pentru că sunt români. Nu vom accepta ca România să fie acuzată de acţiuni menite să destabilizeze Republica Moldova. Nu vom tolera ca românii de peste Prut să fie umiliţi doar pentru că nu cred într-un sistem ostil societăţii deschise.

Doamnelor şi domnilor,

România sprijină necondiţionat Republica Moldova. Este în interesul direct al României ca Republica Moldova să îşi împlinească destinul european, conform aspiraţiilor cetăţenilor ei de a trăi în securitate şi stabilitate democratică. Ţara noastră consideră că democratizarea şi modernizarea Republicii Moldova, precum şi respectarea drepturilor şi libertăţilor civile ale cetăţenilor săi, sunt elemente fundamentale care influenţează calitatea relaţiilor cu statul vecin, iar acestea trebuie urmărite indiferent de orientarea politică a autorităţilor de la Chişinău, atât timp cât sunt rezultatul unor alegeri corecte.

Fără sa cerem nimic în schimb, am devenit avocatul vocaţiei europene a Republicii Moldova. De aceeaşi abordare am dat dovada si în demersurile noastre de susţinere la ONU, OSCE, Consiliul Europei, NATO şi în alte organizaţii regionale. Am sprijinit includerea Republicii Moldova în proiectele derulate sub egida Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud Est, în cadrul Procesului de Cooperare in Europa de sud-est (SEECP), al Acordului de liber schimb în Europa Centrala (CEFTA), în cadrul Organizaţiei Cooperării Economice la Marea Neagra (OCEMN), al Iniţiativei de Cooperare în Europa de sud-est (SECI), ca să enumăr numai o parte din aceste dovezi de susţinere venite din partea noastră.

În mod constant România a atras atenţia comunităţii internaţionale, Uniunii Europene şi NATO, asupra pericolului pe care îl reprezintă conflictele îngheţate, şi în mod deosebit, conflictul transnistrean. România a pledat pentru implicarea Uniunii Europene şi a Statelor Unite ale Americii, alături de OSCE, Federaţia Rusă şi Ucraina, în problematica reglementării situaţiei din zona transnistreană. România a susţinut decizia Uniunii Europene de a se angaja concret în această problematică prin crearea şi implementarea Misiunii UE de Monitorizare a frontierei moldo-ucrainene, fiind mulţumiţi de rezultatele pe care această misiune le-a produs în teren. De asemenea, am apreciat numirea de către Uniunea Europeană a unui reprezentant special pentru Republica Moldova şi deschiderea unei reprezentanţe a Comisiei Europene la Chişinău. În plus, am adus, în mod constant, tema Republicii Moldova pe agenda sesiunilor Consiliului European.

Schimburile economice dintre ţara noastră şi Republica Moldova s-au intensificat constant. Exporturile acestui stat în România au crescut puternic mai ales în ultimul an, susţinute de regimul comercial preferenţial asimetric acordat de Uniunea Europeană. România este acum a treia sursă de importuri şi prima destinaţie a exporturilor din Republica Moldova.

Cu toate acestea, reacţia autorităţilor de la Chişinău a vizat, cu predilecţie, împiedicarea dezvoltării fireşti a relaţiilor bilaterale. Astfel, România a fost acuzată, în repetate rânduri, de „imperialism” şi de „expansionism”, inclusiv în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,
unde România nu a făcut decât să apere cauza propriilor ei cetăţeni.

Identitatea românească a fost atacată prin falsificarea istoriei naţionale, punerea sub semnul întrebării a unităţii limbii române, descurajarea afirmării apartenenţei etnice şi tratamentul discriminatoriu aplicat unor instituţii de presă de limbă română. În plus, la probleme pentru care există soluţii tehnice, cum ar fi solicitarea de a deschide două consulate la Bălţi şi Cahul sau micul trafic de frontieră, am primit răspunsuri propagandistice care, de fapt, lovesc chiar în interesele cetăţenilor din Republica Moldova.

Doamnelor şi domnilor,

În ultimii patru anii, în pofida sincopelor, ne-am străduit să relansăm relaţiile bilaterale. Datorită acestor eforturi şi convingerii că este în interesul cetăţenilor ambelor state să beneficieze de avantajele unei relaţii constructive, am reuşit să avem aproape în fiecare an întâlniri si convorbiri la nivel de şef de stat, de Prim-ministru, de ministru de externe.

Am propus şi s-a realizat un maximum de angajare în planul dialogului politic. De fiecare dată, la sfârşitul unui asemenea parcurs optimist, liderii de la Chişinău au lansat, printr-o diplomaţie publică greşit înţeleasă, cele mai diverse acuzaţii, nefondate, la adresa părţii române, menite să blocheze aproape tot ce se realizase anterior. Nu am renunţat, nu ne-am angajat pe calea disputelor sterile, nu am anulat resurse sau înţelegeri deja convenite, ci am continuat să menţinem toate ofertele pozitive, care răspundeau intereselor cetăţenilor din România şi din Republica Moldova. Suntem convinşi că nu avem dreptul să intrăm într-o logică a escaladării, nici din perspectiva specificităţii relaţiilor bilaterale şi nici din cea a spiritului normelor europene. Nu vom abdica de la valorile europene şi nici de la obligaţiile ce ne revin prin prisma unităţii istorice, de limbă şi cultură, între cele două state.

În pofida unei abordări în care am dovedit deschidere şi dorinţă de dialog, suntem din nou confruntaţi cu atitudini ostile din partea autorităţilor din Republica Moldova, cu acuzaţii fără precedent. Acuzaţii, dar nu şi probe!

Încercarea de externalizare a originii problemelor interne din Republica Moldova, de închipuire a unui duşman extern şi, pornind de la o asemenea abordare, acuzaţiile la adresa statului român, sunt inacceptabile şi ridică semne serioase de întrebare asupra motivelor, scopurilor şi semnificaţiilor politice ale acestui tip de atitudine.

De fapt se încearcă punerea pe seama românilor şi a statului român a responsabilităţii pentru paşii înapoi făcuţi în procesul de democratizare, chiar responsabilitatea pentru dificultăţile economice şi sociale prin care trece Republica Moldova. Aceste acuzaţii mă obligă să afirm că nu România este responsabilă pentru eşecul democratizării Republicii Moldova, ci cei care o conduc în mod periculos înapoi spre trecutul comunist sovietic.

Afirmaţiile autorităţilor din Republica Moldova dovedesc rea credinţă şi încercarea de a dezinforma. Spre exemplu, autorităţile statului vecin au anunţat introducerea regimului de vize pentru cetăţenii români, subliniind că astfel cetăţenii români vor plăti taxe aşa cum cetăţenii Republicii Moldova plătesc pentru vizele româneşti. În realitate, cetăţenii Republicii Moldova nu au plătit niciodată taxa de viză, deşi partea română acordă anual circa 120 de mii de vize, mai multe decât toate celelalte state membre ale Uniunii Europene la un loc. Modalitatea de introducere de către autorităţile de la Chişinău a regimului de vize pentru cetăţenii români, care sunt în acelaşi timp şi cetăţeni europeni, s-a făcut cu încălcarea acordurilor în vigoare dintre Republica Moldova si Uniunea Europeană în materie de circulaţie a persoanelor şi denotă atitudinea arbitrară şi discriminatorie a autorităţilor de la Chişinău.
Acestea au afectat relaţiile cu România prin iniţierea unor măsuri ostile pe plan politic, mergând până la declararea ca persona non grata a ambasadorului nostru. Totuşi, România nu a întreprins contramăsuri şi va rămâne consecventă susţinerii unei politici active în beneficiul cetăţenilor Republicii Moldova şi pentru integrarea acestui stat în Uniunea Europeană.

Ţara noastră a condamnat violenţele şi distrugerile care s-au înregistrat în timpul manifestaţiilor de la Chişinău şi a atras atenţia asupra necesitaţii respectării normelor democratice. Responsabilitatea asigurării ordinii de drept revine conducerii Republicii Moldova. Evenimentele de la Chişinău, unde autorităţile au permis, repet, au permis accesul manifestanţilor în sediile principalelor instituţii ale statului, ridică semne importante de întrebare. Violenţele de acum o săptămână, inclusiv devastarea unor instituţii publice, nu au servit nici manifestanţilor, nici opoziţiei politice. Ele au servit exclusiv celor care, de fapt le-au provocat şi le-au făcut posibile, adică acelora care deţin acum puterea.

Violenţa nu este o soluţie. Numai prin ajungerea la un acord asupra redemarării procesului de democratizare se poate ieşi din impasul actual.

Suntem îngrijoraţi de represaliile pe care autorităţile Republicii Moldova le întreprind, de încălcările grave ale drepturilor omului. Situaţia este agravată de limitarea şi blocarea activităţii reprezentanţilor mass-media, acţiuni prin care se încearcă să se ascundă opiniei publice abuzurile şi comportamentul brutal al forţelor de ordine. Jurnaliştii care mai pot transmite menţionează răpiri de persoane, reţineri abuzive, ameninţări, terorizarea cetăţenilor, fabricarea de dosare, anchete fără asigurarea asistenţei juridice pentru persoanele reţinute.

Chiar dacă alegerile parlamentare s-ar fi desfăşurat corect, libertăţile cetăţeneşti nu pot fi anulate. Am învăţat din istoria recentă că cenzura asupra mass-media, ameninţările şi violenţele asupra jurnaliştilor reflectă un sentiment de ilegitimitate şi nereprezentativitate.

Este condamnabilă ameninţarea cetăţenilor cu folosirea armelor, ameninţare venită din partea unor lideri marcanţi ai Republicii Moldova şi care trădează o atitudine de neînţeles faţă de valoarea unică a vieţii fiecărui om. Atragem atenţia că utilizarea armelor împotriva populaţiei civile, în rândul cărora se regăsesc şi cetăţeni români, constituie o crimă. În situaţia înregistrării, în asemenea circumstanţe, de victime omeneşti, autorităţile române vor întreprinde toate măsurile pentru aducerea în faţa justiţiei penale internaţionale a persoanelor care au executat şi comandat astfel de acţiuni.

România îşi manifestă preocuparea faţă de agresarea şi măsurile ilegale întreprinse până acum împotriva cetăţenilor români. Considerăm că neinformarea părţii române cu privire la cetăţenii ţării noastre care sunt, eventual, reţinuţi sau arestaţi, precum şi interzicerea stabilirii de către aceştia a legăturii cu Ambasada României pentru asigurarea asistenţei consulare constituie încălcări grave ale normelor internaţionale. Cerem autorităţilor de la Chişinău să asigure imediat reprezentaţilor consulari ai României accesul la cetăţenii români eventual reţinuţi, dacă această situaţie există.

În ultimul timp au existat presiuni brutale faţă de cetăţeni ai Republicii Moldova care îşi afirmă identitatea etnică românească. Asemenea manifestări românofobe, încurajate de actuala putere din Republica Moldova, precum şi limitarea prin orice formă a dreptului de exprimare liberă cu privire la apartenenţa etnică reprezintă manifestări inacceptabile de intoleranţă, caracteristice unor guvernări profund nedemocratice, străine de spiritul european.

Represaliile care au loc în Republica Moldova, încălcarea libertăţilor fundamentale, a drepturilor omului, a libertăţii de expresie, expulzarea unor jurnalişti şi acuzaţiile la adresa statului român obligă România să ceară efectuarea unei anchete europene asupra responsabilităţilor pentru represiunile din ultimele zile.

În condiţiile în care măsurile represive vor continua, România va analiza, în conformitate cu normele internaţionale, formele de asistenţă umanitară şi de protecţie pentru cei a căror viaţă şi integritate fizică sunt ameninţate.

Doamnelor şi domnilor,

Elogiez curajul şi profesionalismul jurnaliştilor care au reflectat corect evoluţiile din statul vecin, asigurând accesul la surse de informare, atunci când acesta se dorea a fi limitat. Am apreciat gestul de solidaritate al instituţiilor media din România care au oferit şi vor oferi sprijin colegilor din Republica Moldova.

Amintesc că prin articolul 7 al Constituţiei, statul român are obligaţia să acorde sprijin etnicilor români din afara graniţelor. Vom continua să acordăm sprijin persoanelor din Republica Moldova care se consideră români şi simt româneşte, pentru a-şi păstra identitatea. Nu putem accepta ca românii de peste Prut să fie izolaţi de restul Europei. Nu putem accepta ca, în special generaţia tânără, să nu aibă şansa de a circula liber şi de a-şi face studiile în ţara noastră sau în restul ţărilor europene.

În acest sens, amintesc că legea română prevede redobândirea, la cerere, a cetăţeniei române de către foştii cetăţeni ai statului nostru şi urmaşii lor, care au fost privaţi de acest statut împotriva voinţei lor. Constat însă că procesul birocratic prevăzut de această lege limitează drastic numărul persoanelor care beneficiază în mod real de ea. Ca urmare, am solicitat Guvernului să adopte, în regim de urgenţă, modificarea legii cetăţeniei astfel încât să putem facilita şi urgenta procesul de redobândire a cetăţeniei de către cei care şi-au pierdut-o abuziv şi de către famiile acestora, până la gradul trei. Astfel, românii din Republica Moldova îşi vor putea recăpăta în mod accelerat cetăţenia română şi vor deveni din punct de vedere legal, nu numai moral, membri ai marii familii europene.

Vom continua să oferim acces nediscriminatoriu şi gratuit tuturor tinerilor din Republica Moldova care doresc să studieze în limba română în învăţământul preuniversitar şi în învăţământul superior din România. Vom continua să susţinem prin proiecte şi programe culturale spiritualitatea românească din Republica Moldova. Vom continua să oferim posibilitatea ca reprezentanţii autorităţilor locale de peste Prut să beneficieze de expertiza colegilor români. Vom continua să sprijinim dezvoltarea societăţii civile din Republica Moldova, cunoscând, din experienţa proprie, beneficiile pe care aceasta le aduce consolidării democratice.

Acum doresc să mă adresez în mod special tinerei generaţii de peste Prut:

Dragi tineri care vă puneţi speranţa în România, care vă puneţi speranţa în instituţiile europene,

Viitorul nu poate fi decât al vostru! Aveţi încredere în forţele libertăţii!

Totalitarismul comunist reprezintă trecutul şi îşi are locul numai în manuale şi în cărţile despre crimele sale.

Republica Moldova nu mai poate fi izolată. La 20 de ani de la căderea zidului Berlinului nimeni nu mai are dreptul să ridice un zid între ţările noastre.

Doamnelor şi domnilor,

Azi, la graniţa de răsărit a Uniunii Europene, are loc un conflict între două sisteme de valori.
Pe 18 decembrie 2006, înainte de intrarea României în Uniunea Europeană, în numele valorilor europene şi universale, am ţinut să condamn regimul comunist din România. Azi constat cu îngrijorare că realităţi pentru care am condamnat oficial regimul comunist se regăsesc la frontiera României secolului al-21-lea: absenţa statului de drept, discriminarea etnică, reprimarea oponenţilor, cenzura, atacarea culturii române, utilizarea sărăciei pentru a crea dependenţă de puterea politică, ameninţarea cu folosirea forţei împotriva propriilor cetăţeni. Iată elemente care, luate împreună, creează o atmosferă de teroare.

La două decenii de la revoluţiile anticomuniste din 1989, ţin să reafirm valorile supreme care i-au inspirat pe cei care au decis să nu mai trăiască în minciună: libertatea individului nu poate fi negociată; nu există nici o justificare pentru înjosirea fiinţei umane în numele unei false raţiuni de stat ori de partid; nimeni nu deţine monopolul adevărului şi nimeni nu poate să nege dreptul cetăţenilor la exprimarea propriilor opinii, la liberă circulaţie, la organizare politică în partide independente.

Fac un apel către toate partidele politice din România, către toţi liderii de opinie, să înţeleagă acest moment ca un moment al solidarităţii naţionale, ca un moment care nu trebuie să ne divizeze, ca un moment în care trebuie, dimpotrivă, să le arătăm tuturor că suntem realişti, uniţi şi că ştim să ne apărăm interesul naţional.

România reafirmă principiile Cartei ONU şi pe cele ale Actului Final de la Helsinki, chemând la respectarea integrităţii teritoriale, suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova. În acelaşi timp, avem o datorie legală, morală şi de onoare faţă de românii de peste Prut.

România va sprijini în continuare democratizarea şi europenizarea Republicii Moldova. Vom accelera acordarea cetăţeniei române celor care au acest drept, vom folosi toate instrumentele politicii naţionale şi europene pentru a întări legăturile culturale şi relaţiile economice cu Republica Moldova, pentru a dezvolta asistenţa acordată administraţiei centrale şi locale, pentru a facilita accesul elevilor şi studenţilor la resursele educaţionale din România.

Doamnelor şi domnilor,

România nu va permite transformarea Prutului într-o nouă cortină de fier, Prutul trebuie să fie doar o linie de demarcaţie temporară a frontierei Uniunii Europene, până la integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, proces pe care ţara noastră îl va susţine necondiţionat.
Vă mulţumesc!